Expediția celor trei angajați ai M.A.I., inspector principal de poliție Sterian Marian (I.P.J.Ilfov), agent șef adjunct de poliție Gârleanu Dan (I.P.J. Bacau) și plutonier major Oprișan Ciprian (I.S.U.J. Neamț) s-a sfârșit. Din păcate cantitatea de zăpadă și vremea potrivnică a făcut să nu se poată ajunge pe Matterhorn, vârful supranumit “Ucigașul” Europei.
”Am ajuns acasă sanatoși (respectând promisiunea făcută la plecare ) însă în Matterhorn mi-a rămas o bucată din suflet, bucată pe care o voi recupera doar atunci când voi reveni și sper să fie cât mai degrabă. Mulțumesc pentru sustinerea de care ne-am bucurat. A fost fantastic să știi că un număr mare de persoane se interesează de soarta/reușita ta.
A fost un factor motivațional important. Am fi vrut să putem împărtăși împreună și reușita ascensiunii pe Matterhorn (cel mai dificil vârf din Europa și al 6-lea din lume din acest punct de vedere – 4478m. alt.), dar atât am putut în momentul de față. Atât au putut și scoțienii și spaniolii și grecii și chiar și singurul ghid montan aflat în Base Camp.
In drum spre Grossglockner (alt. 2655m)
Nu am reușit la nivelul „Total General”, dar dincolo de condițiile meteo, acest munte a fost mai mult decât o pildă pentru toata echipa noastră.”, a declarat Dan Garleanu.
Expeditia a fost sprijinita de: Agriconstruct , Mimi Bijoux – Articole Handmade Bacau, Clubul Sportiv Dinamo Bacau, Global Auto Service, magazinul de articole montane Trakking Cluj, Grafit Invest, S.N.P.P.C. Bacau, kinetoterapeutul Costi Sdrobis, Alpin Club Bacau si, bineinteles, Clubul de Ecologie si Turism ”Veniti cu Noi” Bacau, precum si de alti multi sustinatori.
Pagina de jurnal
Proiectul nostru ”3 alpinisti, 2 munti, 1 vis” a ajuns la final.
Ne-am propus să atingem vârfurile Grossglockner (3798) și Matterhorn (4478), dar am reușit să atingem Grossglockner-ul și vârful Breithorn (4164) din Munții Alpi.
In dimineata zilei de 21.07.2014, împreună cu Ciprian Oprișan și cu Marian Sterian, plecam din București.
Varful Grossglockner
Cu ajutorul colegilor de la Secția 1 Poliție Arad, recuperăm coarda trimisă de către magazinul Trakking din Cluj-Napoca (unul dintre susținătorii expediției) și mai schimbăm două trei vorbe la o cafea în compania colegilor. Trecem apoi în Ungaria prin punctul vamal Nădlac urmând că seara să ne odihnim după Budapesta.
A doua zi ne urmam drumul spre Austria cazandu-ne seara in apropiere de Heiligenblut, punctul nostru de plecare spre varful Grossglockner (cel mai inalt din Austria).
Dimineata ne gaseste spre traseu admirand ploaia care nu mai contenea sa cada. Prindem o pauza intre doua averse si plecam. Decizia a fost buna, vremea indreptandu-se. Urcam pe un traseu frumos prin padure si printre vacute, care pasteau linistite pe pajisti si, dupa vreo 2 ore de mers iesim in golul alpin, iar dupa 4 ore ajungem la cabana SalmHutte (alt. 2644 m.), nu inainte de a purta o scurta conversatie cu marmotele curioase.
In urcus spre creasta care conduce spre Grossglockner
Facem o mica pauza pentru alimentare si hidratare dupa care ne continuam drumul pe Traseul Pionierilor, traversam valea glaciara si apar si primele portiuni de zapada. Dupa ce urcam o panta de zapada destul de inclinata, cataram pe un traseu echipat in sistem via ferrata care ne scoate in creasta principala. De aici, dupa o scurta descatarare, traversam pe curba de nivel, finalul pana la cabana Erzherzog-Johann-Hütte 3454 gasindu-ne intr-un urcus sustinut pe o creasta principala. Dupa 10 ore de traseu reusim sa urcam mai mult de 2500 de metri altitudinali.
In dimineata zilei urmatoare plecam spre Grossglockner. Cateva cornise aflate pe muchia pe care o urcam sporesc interesul si atentia. Intram apoi in traseul de creasta compus din bucati de catarat la mixt pe o panta decenta. O creasta inzapezita, expusa in ambele laturi ofera ceva senzatie alpinistilor care o parcurg. In departare, printre nori, se vede o farama din Matterhorn. Noi ne vedem in contiunare de creasta noastra care coboara si urca si ne mai ofera bucuria de a realiza un traverseu pe o muchie de zapada unde, cu generozitate, aveai loc de un bocanc si jumatate.
Urmeaza ultimul pasaj de catarat, agolmerat cu alpinisti cu diverse nivele de pregatire. Mai toata lumea merge cu ghid. Noi suntem fericiti ca reusim si fara. Iata-ne ajunsi pe «Acoperisul » Austriei. Un prim obiectiv atins.
Pe varful Grossglockner mic
Urmeaza seria de fotografii cu sponsorii expeditiei. Fara aportul lor, personal nu as fi ajuns. Banerul nostru tricolor starneste interes, intrebari si felicitari adresate de catre alpinistii de diverse nationalitati prezenti pe varf. Ne dam mana, ne salutam, ne uram noroc si ne vedem de drumul de intoarcere.
Atentia e un factor decisiv, 80% din accidente petrecandu-se pe coborare. Tin minte vorbele prietenilor mei de la Alpin Club Bacau: ”Cand ajungi pe varf nu ai terminat traseul; esti abia la jumatatea lui ”. Cu mintea limpede coboram cu atentie si ne urmam drumul spre Heiligenblut insotiti de o ploaie de 4 ore. Ajungem obositi, dar multumiti. Nu dam petrecere. Matterhorn-ul era obiectivul care urma sa fie incercat.
Dupa seara petrecuta la o familie de austrieci foarte simpatici, ne cazam in seara urmatoare in Domodosolla, un frumos orasel-statiune din Italia. Aici intalnim un localnic binevoitor care, fara a ne cunoaste, ne conduce la prima benzinarie inainte de a ramane fara combustibil, ne face cinste cu o sticla de vin si ne cauta o cazare in cei 50 de Euro de care dispuneam in buget.
Dupa doua tentative nereusite, italianul reuseste sa negocieze o astfel de cazare la o cunostina, chiar la un hotel, cu mic dejun inclus. Mai mult ne invita la el si ne delecteaza cu niste paste autentice. Un om simplu si deosebit in acelasi timp, pe care nu il vom uita.
Ziua urmatoare ne gaseste in Randa, Elvetia. In Zermatt (statiunea cea scumpa de unde se pleaca spre Matterhorn) este permisa doar circulatia autovehiculeleor electrice. E un oras cu poluare zero. Ne interesam de prognoza iar stirile nu sunt imbucuratoare. Mai mult aflam ca in acest an este interzis campatul la baza varfului dar daca vrem, e o firma care are corturi montate acolo si care ne gazduieste pentru suma «modica » de 125 franci elvetieni.
Cu gandurile amestecate de aceste vesti deloc imbucuratoare, luam telecabina cea scumpa pana la Schwarze unde « descalecam » mai saraci cu 50 de euro fiecare. Ceata si ploaia ne mai da o lovitura in moral. Muntele e aproape pustiu. Unde sunt alpinistii ?
Matterhornul vazut din camparea improvizata
Urcam spre cabana Hornli, aflata in renovare. Pe traseu depasim o echipa de cehi care nu aratau prea bine pe fond de efort. Ne da curaj; ne gandim ca suntem pregatiti.
Ajungem intr-un loc deschis unde vedem multe corturi, toate la fel, plasate in zona. Cineva striga la noi. Las rucascul in poteca si ma duc sa vorbesc. Anticipam toata discutia cu interzisul camparii, cu Politia din zona care va veni sa ne amendeze etc.
O doamna (ghid montan in zona) ma saluta si imi spune ca este interzisa camparea, ca la Hornli la cabana se fac renovari si ca, in schimb, ne pot gazdui ei la suma de 125 franci pe noapte de persoana. Credeam ca stiu tot, dar nu era asa.
La poalele Matterhornului
Incerc sa o sensibilizez pe doamna si sa ies cat mai favorabil din situatie. Am tras concluzia ca romanii au un spirit de negociator innascut. I-am spus de unde venim, cat de greu a fost si ce sacrificii a trebuit sa facem,…etc.
Femeia, foarte cumsecade si empatica in acelasi timp, ne da alte vesti proaste. Nimeni nu a mai abordat varful de mai bine de doua saptamani, dupa altitudinea de 3600 m. e foarte multa zapada (pana la brau mi-a aratat…) si niciun ghid nu il va incerca mai devreme de o saptamana.
Citindu-mi dezamagirea din suflet, doamna imi recomanda, neoficial, sa cobor jumatate de ora si sa imi pun cortul intr-o zona mai retrasa, cu precizarea ca ar fi bine sa astept macar inca o saptamana pentru a aborda varful.
Cu neliniste in suflet coboram la locul indicat, dam reactualizare la planuri si incep discutiile pe variante. Pana la urma ne hotaram sa ramanem cu cortul si sa vedem ce se intampla si daca nu se va putea, sa dam Matterhorn-ul pe Breithorn. Stam la o discutie cu grecii si cu spaniolii, in timp ce scotienii abandoneaza orice tentativa.
Grecii ne spun ca pleaca la 5 dimineata (cam tarziu) dupa care revin si ne spun ca pleaca la 3 apoi la 1, imediat dupa spanioli. Ideea e ca nu a plecat nimeni si astfel plecam spre Breithorn cu inima indoita, nu inainte de a monta placuta lui Sebi Verga pe o stanca din traseu, aproape de Base Camp-ul de anul asta placuta realizata de prietenii de la Alpin Club Bacau. Regret ca nu m-am ridicat la inaltimea de a fixa placuta undeva in zona varfului, acolo unde, cu siguranta isi merita locul. Poate intr-o zi eu sau altcineva o va monta la locul potrivit. M-a impresionat gestul scotienilor care intrebandu-ma si afland despre ce e vorba, si-au scos caciulile din cap si au rostit vorbe frumoase.
Monte Cervino (Matterhorn) vazut din apropiere de Breithorn
Matterhornul e un munte colosal. Cand te uiti la el ai impresia ca te striveste si te sufoca, insa iti ofera foarte multa energie sa depasesti aceste prime simptome. Plecand de langa el simteam ca am lasat, sau ca am pierdut ceva. Are o capacitate uluitoare de a te face sa te intorci. Cu siguranta ma voi intoarce pentru ca doar atunci voi fi impacat in sufletul meu. Voi merge ca la un prieten-doctor: sa ma tratez. (De cate ori cobor de pe munte simt cat adevar este in expresia: „partir, c’est un peu mourir”! – Dinu Mititeanu.)
Cu gandurile imprastiate am urcat pe Breithorn, aproape fara sa realizam, dar carand un munte in spate: Matterhorn.
Varful Breithorn
A urmat intoarcerea cu o cazare la marginea lanului de porumb din Italia (comme se dici alora ) si o noapte petrecuta intr-un camping de langa lacul Balaton. Aici am hotarat sa dorm afara. In timpul noptii am simtit un soi de intepatura usoara la nivelul scalpului. Am aprins lanterna si am vazut o mandrete de vulpe la zece metri distanta. Am incercat sa o alung agitandu-mi bratele insa nu parea impresionata de mine. Colegii din cort auzind zgomotul m-au intrebat ce s-a intamplat. Explicandu-le ca o vulpe a incercat sa ma muste de cap, nedumerirea lor a fost foarte mare, ei intelegand ca un vultur a incercat sa faca asa ceva. In cele din urma vulpita a plecat de buna voie.
Echipa pe varful Breithorn
In drumul spre casa am tras linie si ne-am evaluat proiectul. A fost exact asa cum este viata si muntele: cu suisuri si cu coborasuri. Fiecare a avut de invatat cate ceva. Sunt lucruri care vor ramane intiparite toata viata.
Asa cum am scris la plecare, nu as fi putut lua parte la aceasta expeditie fara ajutorul prietenilor care s-au implicat si a unor societati care si-au oferit sprijinul: Agriconstruct (domnului Cristinel Popa), Mimi Bijoux – Articole Handmade Bacau, Clubului Sportiv Dinamo Bacau, Global Auto Service (domnului Cristi Burca), magazinului de articole montane Trakking Cluj, Grafit Invest (doamnei Otilia Lupu si lui Florin Radu), S.N.P.P.C. Bacau, kinetoterapeutului Costi Sdrobis, Alpin Club Bacau si, bineinteles, Clubului de Ecologie si Turism ”Veniti cu Noi” Bacau, precum si altor multi sustinatori.
Nu pot sa uit de sprijinul moral si de atentia de care am beneficiat din partea voastra mai ales prin intermediul paginii ”3 alpinisti, 2 munti, 1 vis”.
Cimitirul Alpinistilor din Zermatt
In incheiere, am sa scriu cateva vorbe spuse de oameni intelepti despre ce reprezinta pentru ei muntele.
Intrucat fiecare sfarsit reprezinta un nou inceput pot sa va spun ca VA MULTUMESC! La revedere si pe curand !
”Nu te urci pe un munte decât într-o echipă, nu te cațeri pe un munte fără a fi bine antrenat fizic, nu escaladezi munții fără a fi pregătit și fără a pune în balanță riscurile și răsplățile.” – Mark Udall
„Nu muntele îl cucerim, ci pe noi înșine.” – Edmund Hillary
Autospeciala electrica a Politiei din Zermatt
”Pasiunea pentru MUNTE nu are explicații logice; la fel ca orice dragoste, ea există în individ atâta vreme cât corespunde unei nevoi a sufletului.” – Ionel Coman
”MUNȚII nu pot fi nici cuceriți, nici învinși, ci doar urcați.” – Heinrich Harrer
”Oamenii nu pot învinge MUNTELE, pot învinge cel mult slăbiciunea din ei, ridicându-se pentru o clipă la înălțimea munților.” – Reinhold Messner
Orașul Galați a găzduit în perioada 28 iulie – 2 august 2014 Școala de Vară a Societății de Științe Istorice din România, cu tema „Primul Război Mondial. Experiențe istorice și lecții pentru azi”, sub egida S.Ș.I.R., a Universității „Dunărea de Jos” Galați, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, în parteneriat cu School of Global and Internațional Studies, Indiana University, S.U.A., Friedrich-Eebert-Stiftung, Office Romania, Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galați și Muzeul Brăilei.
Au fost prezenți la aceste cursuri, recunoscute ca activitate de perfecționare a membrilor S.Ș.I.R., peste 40 de istorici din întreaga țară și 20 din Galați și Brăila (cadre didactice, doctoranzi, masteranzi, muzeografi, arhiviști ș.a.). Școala de Vară „Primul Război Mondial. Experiențe istorice și lecții pentru azi” își propune să ofere celor prezenți prilejul unei reflecții structurate asupra semnificației acestui eveniment istoric major, de impact asupra viziunii generale despre lume și societate.
Cursurile au debutat, luni, 28 iulie 2014, în Sala de festivități a Universității „Dunărea de Jos” Galați – Aula Magna, în prezența președintelui S.Ș.I.R., prof. univ. dr. Bogdan Murgescu (Universitatea din București), a prof. dr. Bogdan Teodorescu (secretar general S.Ș.I.R.), a conf. univ. dr. Constantin Ardeleanu (prodecan Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos” Galați) și a prof. univ. dr. Maria Bucur-Deckard (School of Global and Internațional Studies, Indiana University, S.U.A.), a membrilor S.Ș.I.R. prezenți la Școala de Vară, precum și a altor invitați.
Pe parcursul întregii săptămâni au avut loc susţineri de comunicări pe divese teme legate de primul razboi mondial, la care s-au adăugat excursii în Galaţi, Brăila, Tulcea, locuri pline de istorie şi care au avut un loc important în timpul primului război modial. Dintre obiectivele vizitate, amintim : Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” – Casa „Cuza Vodă” din Galați, Muzeul Brăila, Centrul Cultural Nicapetre, Casa Memoriala Petre Ştefănescu Goangă, Casa Memorială Panait Istrati, Casa Avramide, Cetatea medievală Enisala, Muzeul din Tulcea.
Din partea Filialei Bacău a Societății de Științe Istorice din România a participat prof. Prisacariu Elena Mihaela, de la Colegiul Tehnic ,,D. Ghika” Comăneşti.
Poliţiştii rutieri au cercetat la data de 06.08.2014, în jurul orei 18.00, împrejurările în care s-a produs un accidentat de circulaţie, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a patru persoane.
Din cercetarea la faţa locului, poliţiştii au constatat că un tânăr de 25 de ani, din comuna Hemeiuş, în timp ce conducea o autoutilitară pe DN 11, în afara localităţii Brătila, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a pătruns pe contrasens şi a intrat în coliziune cu un autoturism condus de un bărbat de 51 de ani.
În urma producerii evenimentului rutier, cei doi conducători auto precum şi doi pasageri din autoturism, au fost transportaţi la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale.
Rezultatele testării cu aparatul etilotest au fost negative.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Poliţiştii au depistat la data de 07 august a.c., în jurul orei 01.00, pe strada Mihai Viteazu din Bacău, un tânăr de 23 de ani, care conducea un autoturism în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Acesta a fost testat cu aparatul etilotest iar rezultatul a fost de 0,72mg/l alcool pur în aerul expirat şi a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţe Bacău, pentru recoltarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate, poliţiştii au constatat că tânărul nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În cauză poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără permis.
La data de 06 august a.c., în jurul orei 15.30, o tânără de 20 de ani, din comuna Târgu Trotuş, în timp ce conducea un autoturism pe DN 11, în localitatea Sănduleni, într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a părăsit partea carosabilă şi a intrat în coliziune cu gardul unui imobil.
În urma producerii evenimentului tânăra a fost transportată la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale, iar rezultatul la testarea cu aparatul etilotest a fost negativ.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Poliţiştii au fost sesizaţi la data de 06.08.2014, în jurul orei 17.30, despre faptul că pe strada Cuciur s-a produs un accident de circulaţie cu victimă.
La faţa locului, poliţiştii au constatat că un bărbat de 52 de ani, din localitate, în timp ce conducea o bicicletă, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers şi a intrat în coliziune cu un autoturism staţionat în afara părţii carosabile.
În urma evenimentului, biciclistul a fost transportat la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale, iar în urma testării cu aparatul etilotest rezultatul a fost de 1,16 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Șase persoane, bănuite de săvârșirea unor infracțiuni, au fost reținute în urma unor acțiuni desfășurate de polițiști în județul Bacău pentru creșterea gradului de siguranță a cetățenilor.
Polițiștii din județul Bacău desfășoară în luna august a.c. o serie de acțiuni preventiv- reactive pentru depistarea, identificarea şi tragerea la răspundere a persoanelor care încalcă prevederile legale, precum şi a celor urmărite în temeiul legii.
Structurile de ordine publică, poliţie rutieră, poliţie transporturi, investigaţii criminale, arme, explozivi şi substanţe periculoase vor acţiona pentru asigurarea climatului de siguranţă publică, prin surprinderea şi descurajarea intenţiilor infracţionale ori contravenţionale, depistarea, identificarea şi tragerea la răspundere a celor care prin conduita lor încalcă prevederile legale.
În cadrul acțiunilor desfășurate la data de 6 august a.c., polițiștii au efectuat 7 percheziții domiciliare la locuințele unor persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni. De asemenea, au fost depistați în flagrant patru bănuiți de tentativă la furt calificat.
Față de șase persoane s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentate unităților de parchet cu propuneri de arestare preventivă.
Polițiștii rutieri au desfășurat, împreună cu reprezentanții R.A.R Bacău, o acțiune de verificare a legalității transportului de persoane în regim de taximetrie și a celor în regim “școală”.
Au fost verificate în total 296 de autovehicule și au fost aplicate 56 de sancțiuni contravenționale. De asemnea, în 13 cazuri s-a luat măsura reținerii certificatelor de înmatriculare. Din cele 296 de autovehicule verificate, 186 au fost vehicule “taxi”, iar 110 au fost vehicule destinate deprinderii aptitudinilor de conducere a autoturismelor pe drumurile publice.
Polițiștii de investigații criminale și din cadrul Serviciului pentru Acțiuni Speciale au efectuat, la data de 6 august a.c., două percheziții domiciliare în municipiul Bacău, în baza autorizațiilor emise de Judecătoria Bacău.
A fost astfel depistat un tânăr de 19 ani, bănuit de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie, care se sustrăgea cercetărilor.
Din investigațiile efectuate de polițiști a rezultat că cel în cauză ar fi pătruns în locuințele a două persoane din municipiul Bacău, de unde a sustras un laptop și suma de 200 de lei, iar prin violență ar fi deposedat un tânăr de 22 de ani de suma de 70 de lei, pe care acesta o avea asupra sa.
Față de tânărul de 19 ani s-a luat măsura reținerii pentru 24 de ore sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat ți tâlhărie, urmând să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propunere de arestare preventivă.
A fost depistat un minor de 15 ani, bănuit de săvârșirea a două furturi din locuințe, comise în perioada 30.07.- 02.08.2014.
Au fost recuperate bunuri în valoare de aproximativ 4000 de lei care au fost restituite celor două părți vătămate.
Cercetările continuă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
În urma unei percheziții domiciliare efectuate de polițiștii de la Secția 2 Poliție Bacău la locuința unui tânăr de 24 de ani au fost identificate ceasuri și telefone mobile, susceptibile a proveni din săvârșirea unor infracțiuni.
Din cercetări a rezultat că cel în cauză a pătruns în vestiarele a trei săli de sport din din municpiul Bacău și a sustras două ceasuri, două telefoane mobile și un portofel cu acte, bani și carduri bancare, de pe care a retras suma de 3000 lei.
Față de tânărul de 24 de ani s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentat instanței de judecata cu propunere de arestare preventivă.
Ȋn zona industrială a comunei Ștefan cel Mare ziua polițiștii au depistat un autoturism în care au fost identificați 5 tineri din comună, cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani.
Din cercetările efectuate de polițiști a rezultat că cei în cauză au pătruns fără drept în incinta unei societăți comerciale din zonă pentru a sustrage materiale feroase, iar în momentul în care au fost surprinși de personalul unității au fugit de la locul faptei.
Ȋn cauză s-au ȋntocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de furt calificat şi violarea sediului profesional.
Față de patru persoane s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore.
O data la doua saptamâni, departe de orasul cenusiu, parca mereu aflat in santier, si de claxoanele soferilor nervosi, de forfota cotidiana care aproape ca-ti striveste creierii, la centrul de zi Casa Albert din Luncani, apartinând Asociatiei „Lumina” din Comanesti, este sarbatoare.
Aici, intr-un mic univers, creat special, parca, de forta divina, un grup mic de oameni inimosi incearca (si chiar reusesc) sa-i ajute pe micutii bolnavi incurabil sa uite de amaraciunea vietii. Prin hipoterapie, cu superbi cai de rasa.
Ideea a fost sustinuta neconditionat inca din prima clipa de Cezar Ivanof, administratorul Clubului Sportiv Ecvestru (CSE) Decebal (de unde provin nobilele animale) care a inteles, poate mai bine decât oricine, ca un copil nu merita atâta suferinta si, mai mult, e de datoria sa, a noastra, a tuturor, sa le facem viata cât mai usoara.
Dalmatian, Pitbull si Mondial
Pe gazonul de un verde ireal al hospice-ului de la Luncani, chiar si pentru câteva minute prelungite, copilul aplecat deasupra coamei armasarului, freamata de emotia experientei unice pe care si-ar dori-o repetata la nesfârsit.
Cei doi se contopesc intr-o singura fiinta, intr-un dans atent urmarit de ingerii trimisi parca de Dumnezeu sa le poarte de grija. „Cred ca expresia fetelor copiilor de aici când sunt in compania cailor spune tot. Se bucura, se simt bine. Restul, cum ar fi vremea sau altceva, este mai putin important. Conteaza ca le facem copiilor o bucurie.
Plus ca mediul de aici este mirific, este liniste, e in mijlocul naturii, cu aer curat, paduri in stânga, paduri in dreapta”, sopteste Radu Mihai Cosmin, angajat al CSE Decebal. Asezati la rând, unii in scaunele cu rotile, altii in picioare, copiii asteapta, cu inimile spargându-le piepturile mici la gândul ca vor urma macar sa atinga, frumosul animal. Dalmatian, calul de scoala (dintr-o rasa notorie ungureasca) este preferatul copiilor.
Impreuna cu Pitbull si Mondial, patrupedele fac cu rândul, la fiecare doua saptamâni, in terapia cu cai de la Casa Albert. „Dalmatian are un caracter foarte blând, fiind febletea copiilor de aici. Este un cal de scoala, care, in restul timpului, participa la competitii, fiind capabil sa faca sarituri de peste 1,5 metri. Ii plac copii de aici, atmosfera, dar mai ales iarba din curtea hospice-ului”, imi strecoara zâmbind Cezar Pintilie, calaret la CSE Decebal.
Descoperind bogatia vietii
L-am gasit, printre copii de la Luncani, si pe parintele Augustin Folner, de 36 de ani, venit tocmai de la Manastirea Carmelitana din zona Slatina -Luncani, alflata la o distanta de vreo 2 kilometri de Casa Albert. De vreo cinci ani, ajunge aici ori de câte ori simte nevoia, uneori chiar si saptamânal. Provine dintr-o familie catolica practicanta (mama casnica, tatal ceferist) si, de mic copil, a simtit ca, la maturitate, va deveni preot.
A urmat Seminarul din Onesti, dupa care a plecat in Italia, iar acum este in Ordinul Carmelitan, la manastirea de la Luncani. Ne spune ca, periodic, ajunge la hospice, unde se roaga, impreuna cu micutii de aici, cânta, discuta despre Biblie si despre Cristos. Din când in când, copiii de aici vin la Manastire, unde este amenajat, printre altele, si un atelier de ceramica, extrem de apreciat de micuti.
„La Casa Albert, vin cât de des pot. M-a atras in primul rând vocatiunea de preot, dar si faptul ca, de câte ori vin aici, mai mult primesc decât daruiesc. Când ii vezi pe copii cum zâmbesc, cum se bucura de viata, descoperi adevarata bucurie a vietii. Copiii sunt absolut fermecati de cai, mai ales Alex (pacient n.r.) care este foarte bucuros când calareste calul. Cred ca i-ar trebui un cal, sa-l ia acasa” parintele Albert Folner
Alfredo, un voluntar italian de 22 de ani, din Modica, Sicilia, a venit in România, la Manastirea Carmelitana de la Luncani, pentru experienta de voluntariat cu gref. E o activitate organizata in fiecare vara la Manastire, cu copii de 5 pâna la 15 ani, care vin zilnic, timp de o saptamâna, pentru rugaciune, formare, cântece, dansuri etc.
Tânarul este student de Psihologie, la o universitate din Roma, si totodata, in formare pentru a deveni calugar carmelitan. A auzit de Asociatia „Lumina” de la preotul Albert. Astazi, a venit aici desi, practic, era ziua lui libera. „Am observat copiii fericiti in compania cailor si imi place ce vad, cred ca este util, metoda terapiei cu cai contribuie la buna dispozitie a celor mici, la imbunatatirea vietilor lor”, marturiseste Alfredo.
Poveste de viata
Alex, vedeta asezamântului de la Luncani, e un baietel de 10 ani cu o poveste trista. Din nefericire, inca de la nastere, a ramas tintuit in scaunul cu rotile. Din cauza bolii – tetrapareza spastica – i-a fost afectata iremediabil si vederea. Acum, e cu mama sa, Cecilia (venita impreuna cu celalalt copil al sau).
Chiar si asa, micul Alex se bucura din toata fiinta de superbele animale care tropotesc pe gazon, sfornaind ori de câte ori un copil se apropie cu un smoc de iarba. Familia e din Cleja si vin cu totii la Luncani, dupa ce mama a aflat chiar de la cei de la Asociatia Lumina, (care i-au cautat acasa), despre acest loc plin de liniste si de speranta. Pâna atunci, tânara mama strabatea sute de kilometri, la fiecare trei luni, la Spitalul Budimex din Bucuresti. Cel mai mult a incercat sa-l faca bine pe Alex la Baile 1 Mai, de lânga Oradea, dar fara prea mari rezultate.
„Vin sa vad ce mai face copilul meu, cum se simte. El ajunge, de regula, singur, adus de cei de la «Lumina». Este foarte curajos, chiar a incercat sa-mi explice, in felul lui, ca trebuie sa vina caii. Oricum, de când venim aici, de vreo cinci ani, cred, l-am recuperat foarte mult. Practic, la inceput, era o «leguma». Aici, psihic, cel putin, s-a recuperat binisor. Inainte, avea o teama de tot ce este in jur. Acum, socializeaza, asa cum poate.” Cecilia Farcas, mama lui Alex
Gabriel, pacient si el la Luncani, este din Faraoani. Ne spune ca mai are doua surori, iar tatal e in strainatate, la munca. I-ar fi placut sa aiba un cal acasa, daca era sanatos. Si sa joace fotbal. Acum o face doar pe calculator.
Alaturi ii sta Ionut, de 14 ani, si el tot bolnav, in scaunul cu rotile. Adolescentul e din comuna Lespezi, satul Gârlenii de Sus. Vine la Casa Albert de trei ani. Se mândreste cu un scaun electric, „motor” cum ii spune el, pe care-l foloseste ca sa mai petreaca pe ulita, cu restul copiilor. „Mi-a placut, mai ales ca erau frumosi caii, prietenosi, am simtit ca ma accepta. Nu am incercat sa-i calaresc, dar macar i-am hranit cu iarba si s-au bucurat”, se mândreste Ionut.
Ma apropii de Marius, un alt pacient, imobilizat si el in scaunul cu rotile. Aflu ca are 24 de ani si ca, acasa, mai sunt trei frati, mai mici decât el, unul dintre ei fost coleg de scoala cu amicul Ionut. La o privire mai atenta, imi dau seama ca face sport, „rupe fiarele”, cum glumesc colegii de la Casa Albert. Are un bust bine lucrat.
Ii place sa dea bine la fete, desi nu recunoaste pe fata asta. Imi confirma ca a urcat pe cal, e mai curajos, dar si pentru ca Dalmatian e mai calm, fata de Pitbull. Terapia de la „Lumina”, in general, la schimbat mult. In bine.
Aflu ca, la inceput, nu ridica ochii din pamânt. Acum, saluta pe toata lumea, se simte altfel, este bagat in seama, ca pe un om normal. Caci, pentru cei de aici, e cel mai normal om de pe pamânt. La fel si restul copiilor si tinerilor care ajung la centrul de zi de la Luncani. E lumea lor, in care nu se simt marginalizati, traiesc normal, dupa reguli normale.
„Terapia a inceput in vara si va tine pâna târziu in toamna. Facem acest lucru pentru ca se vad schimbarile la copii. Acum, sunt mult mai deschisi, au legat prietenii intre ei. Daca, la inceput, erau tematori si unii chiar nu vroiau sa vina, acum, situatia s-a schimbat. Se bucura ca sunt aici, sunt mai linistiti. Este un lucru extraordinar pentru ei. Uneori chiar facem fata cu greu cererilor de participare” Mara Matei, specialist in relatii publice la Asociatia „Lumina”
* primarul din Huruiesti, Ioan Zabrautanu, a ajuns la al cincilea mandat * este edilul cu cel mai mare scor obtinut vreodata in judet, de 98% * reteta lui de succes consta in caietul cu promisiuni de care nu uita niciodata si in multumirea sefilor de partid cu scorurile mari obtinute in alegeri
Exista in judetul Bacau câtiva primari, nu multi, care se confunda cu administratia locala, datorita longevitatii lor in functie. Si poate ca nu s-ar mira nimeni sa le vada poza afisata prin localitatile pe care le pastoresc, in semn de apreciere, daca n-am fi satui pâna peste cap de obiceiul exacerbat si hulit de a vedea figura lui Ceausescu pe toate gardurile, inainte de 89. Sa conduci o comunitate timp de câteva zeci de ani, rastimp in care imaginea sa ti se erodeze nesemnificativ, iar populatia tipicara din zona rurala sa te voteze nu o data, nu de doua ori, ci de cinci ori, cu scoruri de peste 90%, este insa remarcabil.
Primarul din Huruiesti, Ioan Zabrautanu, se inscrie intr-un asemenea tipar. Colorat politic in rosu de când e lumea, hâtru, slobod la gura si in actiunile sale, consecvent in principiile sale administrative, dar si politice, spune ca reteta lui de succes este orientarea permanenta in functie de cum bate vântul Puterii. „Nu ii inteleg pe oamenii care ar putea construi ceva, dar nu reusesc fiindca ori nu vor, ori nu se orienteaza cum trebuie. Eu am stiut sa ma pozitionez cum trebuie, indiferent cine a fost la putere, incepând de la Conventia Democrata, in 1996, când am ajuns prima oara primar. Am urmarit atent interesele oamenilor, ca sa ii multumesc. Am facut un caiet cu promisiuni si când i-am promis lui Tata Floarea ca ii pun bec la poarta, am scris in caiet. Si chiar daca nu am rezolvat a doua zi, tot am rezolvat”, spune primarul Zabrautanu.
Recunoaste ca unul dintre rolurile sale mai putin vizibile, dar foarte important pentru partidul pe care il reprezinta, este sa scoata la alegeri cât mai multe voturi, care conteaza la numaratoarea finala. „Am reusit sa scot 98% la unul dintre tururile de scrutin, a fost cel mai mare scor obtinut vreodata de un primar in judet, de ziceai ca e pe vremea raposatului. Dar, astfel, s-a vazut ca lumea a apreciat ce s-a realizat in comuna, iar eu mi-am indeplinit si obiectivul politic, de a multumi partidul”, spune primarul.
L-a convins pe viceprimar sa-si dea demisia
A ajuns acum la al cincilea mandat, iar, in 2016, va implini 25 de ani de când, in cartea de munca, ii sta scris „primar”. Nu il depaseste, ca longevitate, pe omologul sau din comuna Filipesti, care a adunat mai mult, dar nici nu urmareste asta. Vechimea atrage si o recunoastere simbolica din partea unei asociatii nationale a primarilor. Sunt, in judet, primari care au adunat trei sau patru stele, oferite de acea asociatie. Ioan Zabrautanu spune, insa, ca nu are asemenea orgolii si nu isi doreste astfel de recunoasteri.
„Nu-mi trebuie si, sincer, m-am cam saturat de acest serviciu, dupa 47 de ani de administratie locala, dintre care 22 ca primar. La alegerile din 2012, mi-am spus ca renunt, mi-am anuntat si nevasta, dar a sarit cu gura la mine (probabil, chiar mai convingator decât partidul care l-a trimis din nou la alegeri si care avea nevoie de voturile de la Huruiesti pentru scorul final general pe judet– n.n.). Asa, am candidat iar. Una peste alta, cred ca imi fac treaba asa cum trebuie. Nu vin cu masina la serviciu, ci cu bicicleta, mai agale, fiindca astfel mai intâlnesc oamenii pe drum, le mai ascult pasurile, le trec la caiet si, când exista posibilitati, le rezolvam. Iar, când am de mers «mai sus», ca sa rezolv ceva pentru comuna, sunt genul care, daca este dat afara pe usa, intra din nou pe geam”, spune primarul.
Inedit pentru administratia din Huruiesti este ca, acum, nu exista in functie si un viceprimar, cum prevede organigrama. „Cel ales, un tânar care a obtinut foarte putine voturi, dar alaturi de care am crezut, initial, ca pot face treaba, m-a dezamagit foarte mult. Pur si simplu, nu stia sa se poarte cu oamenii, nu se putea apropia de ei si sa se faca placut. La un moment dat, a facut un gest urât fata de o batrâna venita in audienta si a trebuit sa isi dea demisia. Nu l-am demis, cel mult l-am convins”, a spus Ioan Zabrautanu.
Familia
Primarul are 68 de ani si o familie implinita: o sotie economista, acum la pensie, un baiat, avocat la Bucuresti, o nora, avocata si ea, care i-au daruit si o nepotica, si un alt baiat, mezinul, profesor de geografie, director la scoala din comuna, casatorit cu o licentiata in asistenta sociala. Uneori, inevitabil pentru pozitia din vârful ierarhiei locale, primarul s-a aflat in mijlocul unor scandaluri pornite de la reclamatii ale unor cetateni. Lucruri care i-au mai umbrit, uneori, activitatea, dar care, pâna acum, s-au dovedit a fi rautati gratuite. Ce a ramas palpabil, usor de constatat, este faptul ca Ioan Zabrautanu a ajuns in al cincilea mandat de primar si ca marea majoritate a locuitorilor comunei l-ar vota din nou.
Tenis/ Cea de-a cincea editie a Trofeului Elisa a ajuns la final
La a cea de-a cincea editie a Trofeului Elisa U14 la tenis, iesenii de la CS Axis si-au facut carare catre victorie. La propriu si la figurat, la simplu si la dublu. Dupa succesul Smarandei Corneanu de la simplu feminin si dublu feminin, unde a facut pereche cu Ana-Maria Taranu, ieri, in incheierea turneului gazduit de baza SCM Bacau, a venit rândul unui alt iesean sa-si adjudece categoria. Astfel, Ioan Andrei Carp-Carare a câstigat finala masculina de simplu cu 6-1, 6-2 in fata „bacauanului de import”, Alexandru Scemanenco.
Partida care a tras cortina peste competitia bacauana inclusa in Circuitul National FRT a oferit momente de tenis foarte bun, plusul de rabdare si de determinare al ieseanului triumfând in fata lipsei de experienta pe zgura a lui Scemanenco.
„Ma bucur foarte mult pentru acest succes, care este si primul reusit de mine intr-un Circuit National. Ma asteptam ca finala sa fie mai grea, mai ales ca mi s-a tot spus ca voi pierde deoarece Scemanenco este mai bun. Sunt fericit ca am câstigat si ca am facut-o la un scor destul de categoric”, a martusit Ioan Andrei Carp-Carare. Aflat in vacanta in România, el locuind in Statele Unite, la San Diego, Alexandru Scemanenco s-a declarat placut impresionat de Bacau si de Trofeul Elisa.
„Imi place orasul, lumea este foarte prietenoasa. Mi-a placut si turneul, chiar daca mi-as fi dorit sa obtin mai mult in finala. Adversarul meu a jucat bine, insa nici eu nu am fost foarte in forma, acuzând niste dureri de stomac. Pâna la urma, cel mai important este ca am trait o experienta interesanta. Sper sa revin anul viitor”, a declarat californianul, care a avut un suporter special in persoana bunicii sale, in vârsta de 91 de ani.
„Bacaul ramâne un centru de traditie in tenisul românesc, iar Trofeul Elisa a confirmat acest lucru. Competitia a fost una de calitate atât in ceea ce priveste numarul si valoarea participantilor, cât si din punct de vedere organizatoric”. Diana Bogolea, arbitra turneului
Ultimul cuvânt a apartinut gazdelor, prin antrenorul Mihai Ciuntea: „Vreau sa multumesc tuturor participantilor si, bineinteles, sponsorului principal, domnul Vasile Manole. Anul acesta am ridicat stacheta in privinta punctajului, ceea ce a facut ca turneul sa se bucure de o participare deosebita. Imi doresc sa mentinem aceasta stacheta ridicata si la urmatoarele editii”.
Rezultatele inregistrate in finalele turneului.
Masculin, locurile 1-2: Ioan Carp-Carare (CS Axis) – Alexandru Scemanenco (SCM Bacau) 6-1, 6-2. Locurile 3-4: Matei Georgescu (ATC Bucuresti) – George Nanu (Atletic Roman) 6-0, 6-3. Dublu, locurile 1-2: Matei Georgescu (ATC Bucuresti)/ Mihai Ursuleanu (TC Livone) – Razvan Olaru (SCM Bacau)/ Alexandru Scemanenco (SCM Bacau) 1-6, 6-2, 10-4.
Hotii care au furat kilogramele de aur de la Luceafarul au ramas nedescoperiti
Cele doua jafuri din Bacau, de la magazinul din centru si de la banca, nu au inca autori. Politistii mai lucreaza la aceste cazuri.
In luna ianuarie a anului trecut, magazinul „Luceafarul” din Bacau a fost calcat de hoti. S-a vazut atunci pe imaginile surprinse de camerele video ca au fost cinci suspecti, dintre care doi au ramas afara, ca sa tina de sase. Tinta lor au fost vitrinele cu bijuterii din aur, amplasate la parterul cladirii.
Hotii au patruns cu chei potrivite, pentru ca nu au existat urme de fortare a usii de acces, au intrat prin fata si si-au facut treaba in voie pentru ca sistemul de alarma nu a pornit, senzorul fiind blocat de un panou publicitar. Au plecat cu câteva kilograme de aur si, pâna la aceasta data, politistii nu au reusit sa-i prinda.
In luna februarie a acestui an, un alt jaf ca la carte a avut loc la sucursala bancara BRD de pe strada Stefan cel Mare, din municipiul Bacau. Dupa amiaza, un individ care purta pe figura o masca din silicon, ochelari de soare, si manusi, ca sa nu lase urme, a intrat in banca cu o sacosa din plastic in mâna si, de fata cu clientii, i-a cerut casieritei sa-i dea toti banii pe care-i avea.
Evident, s-a folosit de un pistol cu care a amenintat-o, apoi a disparut foarte repede prin scara unui bloc din apropiere si dus a fost. Si acest caz a ramas tot cu autor necunoscut. Oameni legii sunt convinsi ca, in ambele situatii, s-a actionat la pont. Autorii au studiat bine terenul, au stiut pe unde sa intre, ce functioneaza si ce nu, stiau ca nu sunt paznici si ca nu pot fi identificati dupa imaginile video.
„Se lucreaza, dar la momentul acesta nu puteam sa furnizam niciun fel de informatii legate de aceste cazuri. Acum, infractorii umbla, nu ramân acolo unde dau lovitura. Vin, dau spargerea si au disparut. S-au specializat.” chestor de politie Vasile Oprisan, inspector sef la Inspectoratul de Politie Judetean Bacau
O femeie a adoptat patru copii, dintre care unul era autist. Cum baiatul nu reusea sa învete tabla înmultirii si cum familia lui avea doi cai, mama sa l-a îndemnat sa-i spuna toate înmultirile cu 2 unuia dintre ei si pe cele cu 3 celuilalt.
Copilul a reusit sa învete si sa comunice animalelor ce a învatat, dar era timorat ca va trebui sa faca asta si în fata profesoarei. Asa ca mama i-a spus: „Când te va pune sa spui tabla înmultirii, închizi ochii si îti imaginezi ca îi spui calului”. Copilul a facut intocmai, iar profesoara lui, surprinsa de performanta elevului autist, l-a întrebat cum a reusit. „Mi-am imaginat ca sunteti un cal”, i-a spus băiatul. Asa ca profesoara l-a tinut toata ziua cu fata la perete, fara sa stie ca, de fapt, se afla in fata unui caz fericit de ameliorare a unei afectiuni prin terapie cu ajutorul cailor.
Multi poate ar strâmba din nas, neincrezatori, la auzul existentei unei asemenea inedite forme de terapie. Insa, ea prinde contur, este recunoscuta pentru incontestabilele efecte benefice si se extinde rapid, chiar daca abia a fost introdusa in România.
Mai nou, hipoterapia a aparut si in Bacau, in cadrul unui proiect derulat prin Clubul Sportiv Ecvestru „Decebal” si Asociatia „Lumina”, intitulat „Terapia cu cai, o joaca serioasa pentru copiii cu probleme”. Beneficiarii pot fi copii cu deteriorari senzoriale severe sau probleme neurologice (autism, ADHD, Sindrom Down), copiii cu dificultati perceptuale sau disfunctie de integrare senzoriala, precum si copiii cu dizabilitati severe.
Hipoterapia poate face minuni, dar cu toate acestea a fost practicata izolat, fara a fi institutionalizata, asa cum se intâmpla in strainatate. Si asta, poate, si pentru ca inca suntem prea strâns legati de rural si de obiceiurile seculare ale gliei, care il deseneaza pe docilul animal mai mereu costeliv, bicuit copios, cocosat de greutatea carutei.
Calul este, insa, un animal nobil, e singurul animal confortabil de calarit si are mersul tridimensional, exact ca omul, are oscilatiile de bazin pe care le are si omul. Atunci – spun specialistii – o persoana cu dizabilitate urcata pe cal merge ca un om normal. E o stimulare pe care o poate face doar calul, fizioterapeutii n-o pot face, iar rezultatele se vad rapid, în termen de 5-10 sedinte.
E ceva nou, insa, din pacate, in fata noului, suntem ezitanti. Asta-i firea omului, sa opuna rezistenta la schimbari si noutati. Dar, calul, bunul tovaras al omului, din vremuri necunoscute, nu stie acest lucru si bine face, pentru ca vrea sa ajute inca o data, si tot dezinteresat.
Gradina casei unde s-a nascut sculptorul George Apostu de la Stanisesti a devenit un loc de traditie si de creatie artistica in armonie cu natura. Printre pomii roditori si plantele incarcate de mireasma florilor, sculpturile in lemn care se inalta aici reprezinta un punct de referinta pentru viata culturala a comunei si a judetului Bacau, o destinatie pe care iubitorii de arta contemporana nu ar trebui sa o ocoleasca.
Lemnul brut de stejar prelucrat pâna la iluzia transparentei, dialogheaza deja cu modelele aflate in lucru, dupa imaginatia, talentul si viziunea finala a fiecarui artist care a raspuns invitatiei de a participa la Tabara de Creatie, organizata in fiecare an la Stanisesti.
Anul acesta, când se implinesc 80 de ani de la nasterea marelui artist, in semn de pretuire pentru opera si personalitatea celui care a fost considerat urmasul lui Constantin Brâncusi, stabilit si el in Franta, la Paris, ca si inegalabilul sau inaintas, intre 20 si 31 august, in satul sau natal, se organizeaza a treia editie a Taberei de Creatie “Impreuna cu George Apostu la el acasa”.
Ca si la editiile precedente, tabara este girata de nepotul sculptorului, Dinu Apostu, in colaborare cu Primaria si Consiliul Local Stanisesti, Asociatia de Prietenie Româno-Franceza, filiala Bacau, finantata, in cea mai mare parte de Consiliul Judetean Bacau.
Anul acesta au fost invitati la Stanisesti pentru a da viata si valoare lemnului din padurile din Motoseni, lemn folosit si de George Apostu in primele lui creatii, sculptorii Gheorghe Zarnescu, membru al Uniunii Artistilor Plastici – filiala Bacau, Maxim Dumitras (pictor, sculptor si autor de instalatii, director al Muzeului de Arta Comparata din Sângeorz Bai) si Ioan Pop Vereta, din Negresti Oas. Lucrarile executate vor ramâne in patrimoniul Casei Memoriale “George Apostu”.
“Ca urmas al lui Apostu, incerc sa fac ceea ce trebuie, cum trebuie pentru memoria sculptorului de talie mondiala care a fost George Apostu, unul dintre cei mai mari artisti ai artei contemporane. Am reusit si sunt multumit. Suntem deja la Editia a III-a a Taberei de Creatie, organizata la Casa Memoriala din Stanisesti si invit iubitorii artei sculptorului, ai artei in general, la vernisajul expozitiei in aer liber, de pe 31 august 2014, la simpozionul si spectacolul artistic organizate cu aceeasi ocazie.” Dinu Apostu, manager de proiect
George Apostu a fost distins în 1966 cu premiul “Ioan Andreescu” al Academiei Române, iar în 1970 cu Marele premiu pentru sculptura al Uniunii Artistilor Plastici din România. Este înmormântat în zona de sud a cimitirului Père-Lachaise din Paris.
Dupa primele doua etape de repartizare pe post a candidatilor care au fost declarati admisi la examenul de Titularizare din acest an, au mai ramas libere sute de catedre in scoli.
In total, Inspectoratul Scolar a scos la bataie anul acesta 1.923 de posturi didactice, din care 367 titularizabile si 1.556 netitularizabile. Pe o alta clasificare, 1.815 dintre acestea sunt vacante, iar 108 sunt rezervate.
In prima etapa, din 31 iulie -1 august, au fost atribuite posturi titularilor, care vor fi angajati in sistem pe perioada determinata. Insa, doar 186 de posturi titularizabile au fost ocupate pâna in prezent, adica putin peste jumatate.
„Cele mai multe au fost corespunzatoare disciplinelor, respectiv in invatamântul prescolar – 55, Educatie fizica – 24, invatamânt primar – 13, Matematica – 11, Limba engleza si Limba franceza – câte 10”, a explicat prof. Alina Pistol, inspector scolar general adjunct.
In cea de a doua etapa, cea din sedintele publice desfasurate intre 4 si 5 august, organizate pentru profesorii suplinitori (candidati din 2014, care au obtinut cel putin nota 5 si care vor fi angajati pe durata determinata), au fost ocupate numai 455 de posturi, adica nici 30 la suta. Dintre acestea, 133 sunt angajari pe posturi complete si 322, pe posturi incomplete. La aceasta repartizare, cele mai multe catedre au vizat repartizari pe disciplinele Limba si literatura româna (42), invatamântul prescolar (39), Matematica (37) si Religia ortodoxa (31).
Toate posturile vor fi redistribuite prin Inspectoratul Scolar
Pentru cei care nu au reusit, inca, sa ocupe un loc in invatamântul preuniversitar sau vor sa-si completeze catedra, in calendarul mobilitatii vor mai fi organizate si alte sedinte publice, la Inspectoratul Scolar, astfel: pentru titulari – completari de norma si solutionarea restrângerilor de activitate ( intre 21 si 27 august), pentru detasarea in interesul invatamântului si cea la cerere (21 – 27 august), iar pentru suplinitori – ocuparea de posturi (28 si 29 august).
Pentru cererile referitoare la plata cu ora, perioada solutionarii este 1-5 septembrie. Ultimele atribuiri vor avea loc pe 8 septembrie, pentru cazurile nesolutionate anterior (restrângeri, completari de norma, detasari etc.), respectiv pe 12 septembrie (in sedinta publica), pentru absolventii din 2011.
De la 15 septembrie, când incepe scoala pentru elevi, vor fi manuale noi pentru clasa I si a II-a, asigura ministrul Educatiei Nationale, Remus Pricopie. Deja s-a organizat si o selectie de oferte pentru cei 21 de participanti care si-au depus intentia de a face parte din procedura de licitatie.
Dintre acestea, au fost selectate noua oferte, printre care se numara „Comunicare in limba româna clasa I” de CD Press, „Comunicare in limba materna maghiara clasa I”, Editura Corvin Deva, „Comunicare in limba româna clasa a II-a” de SC CD Press SRL, „Matematica si explorarea mediului clasa I” de aceeasi firma, dar asociata cu Media Litera, Grup Editorial Litera si Siveco România, „Matematică si explorarea mediului clasa a II-a” si „Limba moderna clasa I – limba engleza”, de SC Edu Soft Marketing si Cromatic Tipo.
Nu s-a organizat inca selectie de oferte pentru disciplinele Comunicare in limba româna pentru minoritati clasa I si a II-a, Comunicare in limba materna maghiara clasa a II-a, Limba moderna clasa I (limba germana), Limba moderna clasa a II-a (limba engleza, limba franceza, limba spaniola, limba germana, limba italiana), Religie clasa I si Religie clasa a II-a. Toate aceste manuale vor fi insotite si de varianta lor digitala.
Miercuri, la Centrul de Cultura „George Apostu”, a avut loc prima conferinta de presa, cea de lansare, a Filialei judetene a Partidului Liberal Reformator (PLR).
Au fost prezenti Laurentiu Chiciu, vicepresedinte, Cezar Covrig, secretar general, Cosmin Isacescu, vicepresedinte, Neculai Lupu, vicepresedinte, si Adrian Mironescu, presedinte. Acestia sunt liderii fostei judetene a UNPR, care au demisionat, nemultumiti de conducerea centrala. La ora aceasta, PLR Bacau are 25-30 de nuclee in judet.
Conferinta de la Centrul „G. Apostu” urmeaza Congresului National al PLR, care a avut loc, in week-end, la Palatul Parlamentului. „Au fost prezenti circa 1.300 de delegati din toate judetele, ceea ce e un lucru pozitiv pentru un partid care s-a infiintat accelerat, in decurs de o luna, a declarat Adrian Mironescu.
Unii au spus ca au fost bâlbâieli, eu spun ca au fost etape si ca am dovedit buna-credinta. Cei care vorbesc despre lipsa de eficienta a lui Calin Popescu Tariceanu ar trebui sa-si aminteasca de cum se traia atunci.” Delegatia bacauana a avut 37 de membri la Congres, la fel ca judetele cu reprezentare parlamentara.
„Cu totul altceva e sa vii din Prahova, unde toata organizatia PNL, inclusiv cei 5 parlamentari, au trecut la PLR, arata Mironescu. Personal, am avut sarcina sa configurez lucrurile in inca trei judete – Neamt, Suceava, Botosani – si am reusit o reprezentare rezonabila.”
Congresul National a aprobat statutul, a prezentat programul politic („pliat 90 la suta pe statutul PNL”), l-a ales pe Tariceanu presedinte si pe membrii BPC, din care face parte si Adrian Mironescu.
„Prima sarcina pe care o avem este sa trecem in regim de urgenta la strângerea semnaturilor pentru candidatura lui Calin Popescu Tariceanu la prezidentiale. Noi speram ca domnul Tariceanu sa intre in turul II”, a mai declarat presedintele Adrian Mironescu.
Când Rimante Salaseviciute, noul ministru lituanian al sanatatii, a sugerat ca eutanasierea pacientilor saraci care nu-si permit costul ingrijirilor paleative ar putea fi o solutie, ea a fost sincera.
Ministrul chiar crede ca uciderea bolnavilor incurabili este o rezolvare ieftina si decenta a unei probleme, in ciuda faptului ca procedeul a fost folosit de Germania nazista si a fost considerat, ulterior, imoral, ilegal si respingator.
Doamna Salaseviciute nu este singura care gândeste astfel; exista un puternic curent de gândire politica, prezent la nivel mondial, care sustine ca drepturile individului trebuie sa fie in concordanta cu puterea sa financiara: daca ai bani, vei primi tratament medical, educatie, infrastructura. Daca nu ai, ghinion!, esti condamnat de societate.
Curentul neoconservator (sau neocon, mai pe scurt) reuseste sa prinda acolo unde nu te astepti.
Promisiunea este frumoasa: de ce sa platesti tu, din munca ta, taxe care vor ajunge sa fie folosite pentru a acorda ajutoare sociale puturosilor care fac multi copii, când poti folosi acesti bani pentru a-ti cumpara o masina noua sau sa mergi in concediu in strainatate?
Sofismul este frumos gândit, pentru ca se adreseaza egoismului din fiecare. Ca este exagerat, profund gresit, conteaza mai putin; nici un cetatean nu se gândeste ca ar putea, la un moment dat, sa aiba nevoie de o operatie scumpa, de un transplant, de un ajutor de somaj sau de o alta forma de sprijin din partea comunitatii.
In fond, conceptul de „stat al bunastarii”, la temelia caruia sapa neoconii, s-a construit pe ideea redistribuirii bogatiei la nivelul societatii.
Pentru ca bogatia unora nu apare din senin, ci din exploatarea resurselor care apartin tuturor membrilor societatii.
Stopând redistribuirea bogatiei, se ajunge in situatia in care o mâna de cetateni controleaza majoritatea resurselor societatii, iar restul cetatenilor devin dependenti de bunavointa acestora.
Credinciosii bacauani sunt asteptati sa treaca, de mâine, pe la Biserica «Adormirea Maicii Domnului» din Bacau, ctitoria marelui Voievod Stefan cel Mare si Sfânt, unde va fi adusa Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt.
Sfânta icoana va ajunge vineri, 8 august, la ora 9.30, si conform traditiei, va ramâne in mijlocul credinciosilor, la aceasta ctitorie stefaniana, pâna vineri, 15 august, când se va sarbatori Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii.
Pe intreaga perioada, in fiecare zi, de dimineata si pâna seara târziu, credinciosii se vor putea reculege in liniste si bunacuviinta la icoana Maicii Domnului pentru a aduce slava lui Dumnezeu.
Totodata, se vor face, incepând de vineri, 8 august, Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului si Vecernia, precum si Sf. Liturghie, Acatistul Maicii Domnului si Paraclisul Maicii Domnului, urmând ca, duminica, sa se faca Sf. Liturghie, de catre insusi PS Ioachim Bacauanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, impreuna cu un sobor de preoti. Considerata ca fiind una dintre cele mai vechi si mai frumoase icoane din tara, Icoana Maicii Domnului de la Neamt se bucura de o stima deosebita si este una din renumitele icoane facatoare de minuni care trezeste interesul si admiratia oricarui vizitator, prin valoarea sa artistica.
Icoana Maicii Domnului este o icoana procesionala, dar si o icoana protectoare care a întretinut evlavia credinciosilor si a monahilor.
Este cunoscuta si sub numele de Lidianca pentru ca ar fi o copie dupa o icoana a Maicii Domnului din Lida si pentru ca are pe spate chipul Sfântului Gheorghe, originar din Lida. Aceasta a fost daruita domnitorului Alexandru cel Bun al Moldovei, de catre imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, in anul 1402.
Consiliul Judetean (CJ) Bacau anunta publicul interesat asupra organizarii unei dezbateri publice a proiectului de hotarâre pentru completarea Hotarârii Consiliului Judetean nr. 205/2013 privind stabilirea taxelor si tarifelor altele decât cele prevazute de Legea nr.571/2003.
Documentatia respectiva poate fi consultata la sediul CJ Bacau sau pe site-ul www.csjbacau.ro, sectiunea „Activitate”, subsectiunea „Proiecte supuse dezbaterii publice”.
Observatiile si propunerile persoanelor interesate se primesc, in scris, zilnic, de luni pâna vineri, intre orele 8 si 14, pâna la data de 18 august 2014, la Registratura CJ Bacau, Calea Marasesti, nr.2-4, camera 2, prin fax la 0234.534.225 sau prin e-mail la adresa secretar@csjbacau.ro.
