O femeie a adoptat patru copii, dintre care unul era autist. Cum baiatul nu reusea sa învete tabla înmultirii si cum familia lui avea doi cai, mama sa l-a îndemnat sa-i spuna toate înmultirile cu 2 unuia dintre ei si pe cele cu 3 celuilalt.
Copilul a reusit sa învete si sa comunice animalelor ce a învatat, dar era timorat ca va trebui sa faca asta si în fata profesoarei. Asa ca mama i-a spus: „Când te va pune sa spui tabla înmultirii, închizi ochii si îti imaginezi ca îi spui calului”. Copilul a facut intocmai, iar profesoara lui, surprinsa de performanta elevului autist, l-a întrebat cum a reusit. „Mi-am imaginat ca sunteti un cal”, i-a spus băiatul. Asa ca profesoara l-a tinut toata ziua cu fata la perete, fara sa stie ca, de fapt, se afla in fata unui caz fericit de ameliorare a unei afectiuni prin terapie cu ajutorul cailor.
Multi poate ar strâmba din nas, neincrezatori, la auzul existentei unei asemenea inedite forme de terapie. Insa, ea prinde contur, este recunoscuta pentru incontestabilele efecte benefice si se extinde rapid, chiar daca abia a fost introdusa in România.
Mai nou, hipoterapia a aparut si in Bacau, in cadrul unui proiect derulat prin Clubul Sportiv Ecvestru „Decebal” si Asociatia „Lumina”, intitulat „Terapia cu cai, o joaca serioasa pentru copiii cu probleme”. Beneficiarii pot fi copii cu deteriorari senzoriale severe sau probleme neurologice (autism, ADHD, Sindrom Down), copiii cu dificultati perceptuale sau disfunctie de integrare senzoriala, precum si copiii cu dizabilitati severe.
Hipoterapia poate face minuni, dar cu toate acestea a fost practicata izolat, fara a fi institutionalizata, asa cum se intâmpla in strainatate. Si asta, poate, si pentru ca inca suntem prea strâns legati de rural si de obiceiurile seculare ale gliei, care il deseneaza pe docilul animal mai mereu costeliv, bicuit copios, cocosat de greutatea carutei.
Calul este, insa, un animal nobil, e singurul animal confortabil de calarit si are mersul tridimensional, exact ca omul, are oscilatiile de bazin pe care le are si omul. Atunci – spun specialistii – o persoana cu dizabilitate urcata pe cal merge ca un om normal. E o stimulare pe care o poate face doar calul, fizioterapeutii n-o pot face, iar rezultatele se vad rapid, în termen de 5-10 sedinte.
E ceva nou, insa, din pacate, in fata noului, suntem ezitanti. Asta-i firea omului, sa opuna rezistenta la schimbari si noutati. Dar, calul, bunul tovaras al omului, din vremuri necunoscute, nu stie acest lucru si bine face, pentru ca vrea sa ajute inca o data, si tot dezinteresat.
