In zilele de pre si documentare pentru suplimentul ACCENTE, din luna septembrie, care si-a propus sa aiba ca tema centrala ATENEU- 50, si având nevoie de informatii de la sursa, m-am intersectat – nici ca se putea altfel – cu redactorul sef al revistei, cu alti redactori si colaboratori, care pregateau numarul omagial din august al Ateneului.

Carmen Mihalache astepta cu infrigurare materialul promis de George Balaita, vorbea la telefon cu secretarul de redactie Stefan Radu cu privire la asezarea in pagina a unor texte, Radu Cârneci, primul redactor sef al Revistei ATENEU, serie noua – august 1964, transmitea ultimele modificari la textul propus spre publicare.

Victor Mitocaru, fost redactor al revistei, a anuntat ca tocmai a trimis in tipografie cartea la care lucrase mai bine de doi ani, O istorie vie a Ateneului, pe email-ul redactiei continuau sa soseasca alte materiale solicitate din tara, de la reviste, scriitori, colaboratori.

Si nu o zi, nu doua, ci multe zile, nopti de freamat, de tensiune, toate subordonate aceluiasi scop: o revista dubla, dedicata momentului sarbatoresc, festiv chiar: Ateneu implineste 50 de ani de aparitie neintrerupta. Amintiri, emotii sunt scoase din arhiva fotografii, de unde ne privesc ”parintii” Ateneului – Radu Cârneci, George Balaita, George Genoiu, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin, Cicerone Cernegura, Constantin Calin, Ioanid Romanescu, Ioan Rosu.

Aflu astfel mai multe amanunte despre sumarul numarului festiv din august al Revistei Ateneu, dar si despre alte evenimente dedicate revistei, de la redactorul sef, Carmen Mihalache.

Ateneu – o publicatie literara de prestigiu

Editia din vara aceasta este una aniversara (cuprinde nr. 7-8), pentru ca exact acum 50 de ani, in luna august, aparea primul numar al Revistei Ateneu, serie noua, al carei initiator a fost poetul Radu Cârneci. Domnia sa a scris in repetate rânduri despre acel moment, unul pe care ateneistii, cum s-au supranumit ei insisi, l-au numit al incununarii unei lupte.

De altfel, Radu Cârneci a spus, nu o data, ca aceasta revista nu le-a fost daruita de nimeni, ci ei s-au luptat sa faca o publicatie literara de prestigiu, continuând o veche traditie, cea a Ateneului Cultural a lui Grigore Tabacaru si George Bacovia, din 1925, o revista care a avut o scurta aparitie, a avut doar 18 numere, dar care avea un program ambitios pentru vremurile acelea.

“Asadar, in numerele din august 2014, cititorii nostri vor putea parcurge un interviu cu Radu Cârneci, primul redactor sef al revistei, in care povesteste despre toata aceasta aventura spirituala, cum avea s-o numeasca George Balaita. Sigur, este o editie in care publicam foarte multe mesaje venite din tara, de la colegii nostri din redactiile si publicatiile similare, care ne-au transmis urarile lor de bine, de ani buni si sanatosi, rodnici, cu editii bune si cititori cât mai multi, dar si de la scriitori, fosti membri ai redactiei.

Desigur ca nu lipsesc nici celelalte genuri publicistice din acest numar dens, o istorie condensata a revistei noastre, eseuri, cronici literare, muzicale, traduceri, insa este prezenta si poezia, este Ovidiu Genaru, dar si un poet remarcabil al generatiei de mijloc, Ion Tudor Iovian. Cam acestea sunt in mare subiectele, deoarece nu vreau sa desconspir tot sumarul, la care cu totii am muncit foarte mult, este un numar care va ramâne in memoria cititorilor nostri, un numar de colectie, despre aceasta istorie fascinanta a Ateneului.”
Carmen Mihalache, redactor sef al Revistei ATENEU

Pentru a marca cei 50 de ani ai Revistei Ateneu, pe lânga acest numar dublu, aniversar, in luna septembrie vor mai fi ecouri la acest eveniment, la acest semicentenar, iar in octombrie, mai precis pe 9 octombrie, in cadrul “Toamnei Bacauane”, la Universitatea “Vasile Alecsandri”, partenera a acestui proiect, vor avea loc “Colocviile Revistei Ateneu”, lansari ale unor carti importante, cum sunt cele semnate de Victor Mitocaru, Adrian Jicu (despre poezia din ATENEU) sau Ioan Danila (despre Limba româna in paginile Revistei Ateneu).

Tot la “Colocvii…” vor fi acordate Premiile Revistei Ateneu, Diplome de Excelenta tuturor redactorilor, din trecut si de astazi, cât si o medalie jubiliara. Nu vor lipsi de la sarbatoare si celelalte arte, o expozitie a artistei Letitia Oprisan, un moment muzical sustinut de prietenii de la Filarmonica “Mihail Jora.

“La acest moment de sarbatoare, de implinire a 50 de ani de la prima aparitie a seriei noi a Ateneului, jurnalistii de la Cotidianul DESTEPTAREA, prieteni, dar si colaboratori ai prestigioasei reviste de cultura, transmit colegilor ateneisti cele mai sincere gânduri de bine, cât mai multe editii, bune si foarte bune, cititori apropiati de evenimentele culturale, de fenomenele artistice remarcabile din sumarele Ateneului. Transmitem, de asemenea, gratitudinea noastra fata de «parintii» seriei noi a Ateneului, cei care au facut ca, prin lupta si daruirea lor, un gând si o fapta a lui Grigore Tabacaru si George Bacovia, sa prinda din nou viata.”

Tenacitate si daruire

“La sfârsitul verii anului 1964, omul providential care a fost si este Radu Cârneci a venit cu aprobarea pentru aparitia Ateneului, o veche publicatie bacauana intr-o serie noua, o revista de cultura care s-a dovedit nu doar exceptionala, ci si o pepiniera de talente reale, un radiator cultural pentru multe zone ale tarii. Nume importante ale culturii au publicat in paginile sale, insa am avut privilegiul sa fiu si sa ramân prieten a doi mari scriitori români care au facut, fara nicio exagerare, scoala literara: George Balaita si Ovidiu Genaru. (…)

Am avut norocul sa vad cum sub ochii mei se modela un fragment important de istorie culturala româneasca, n-a fost usor, dar a fost minunat. Nadajduiesc sa nu se opreasca si nu se va opri datorita tenacitatii si daruirii unor oameni, cum sunt cei din echipa condusa de Carmen Mihalache, uluitor de coincidenta cu felul de a fi si de a construi al intemeitorilor. Cu astfel de oameni a inceput Ateneul, cu astfel de oameni continua.”
Eugen Uricaru, scriitor, fost redactor al Revistei Ateneu

Teatrul Bacovia si Teatrul de Vara se vor unifica si vor forma o singura structura in subordinea Primariei.

Avantajul acestei masuri este ca se vor accesa si mai usor finantari pe diverse proiecte si se vor obtine finantari comune.

Deocamdata, postul de director al noii structuri va fi preluat de unul dintre directorii adjuncti ai Teatrului Bacovia, iar in circa doua luni se va organiza concurs pentru ocuparea postului.

De peste 40 de ani, din 1973 la Oituz, la mijlocul lunii august, sunt comemorati eroii care au cazut pe aceste meleaguri in luptele din Primul Razboi Mondial.

Vineri 15 august, la cimitirele eroilor de la Oituz si Poiana Sarata, a avut loc o noua manifestare emotionanta de a aduce un prinos de recunostinta celor care si-au dat viata pentru apararea patriei.

Primarul comunei Oituz, Ion Osolos a deschis aceasta festivitate mentionând ca “sub comanda generalului Eremia Grigorescu, de aici s-a dat primul ordin de lupta ‘Treceti batalioane române Carpatii’, pentru eliberarea Transilvaniei.

Manifestarile de comemorare ale eroilor din comuna Oituz au menirea de a transmite mai departe dragostea de neam si de tara”.

Senatorul Dan Tataru a evidentiat grija autoritatilor locale pentru omagierea eroilor neamului.”Ei au cazut in Primul Razboi Mondial pentru a putea ca noi sa traim intr-o tara unita, sa nu fim datori nimanui iar cei care nu constientizeaza aceste lucruri, fac o mare greseala”, a mentionat senatorul Dan Tataru.

Vicepresedintele Consiliului Judetean Bacau, Ionel Floroiu a subliniat ca “in urma luptelor de la Oituz, Marasti si Marasesti s-a scris istoria moderna a României, tara fiind una faramitata”. Un discurs deosebit de patetic a rostit comandantul Garnizoanei Bacau, Nicolae Grigorie, afirmând:”Fiecare popor isi cinsteste eroii, legând acest fapt de momentele de rascruce ale istoriei.

Pentru ca, eroii cu nume si fara nume, cei care au luptat in transeele de lupta ori au suferit pe patul spitalului, dându- si suprema jertfa- viata, stau la temelia zidurilor istoriei! Sa ii cinstim cu adânca emotie si plini de smerenie, pentru ca binemeritata le este slava!” La manifestarile de comemorare de la Oituz din acest an a fost prezent si comandorul (r) Nicolae Mazare, de la Asociatia Nationala “Cultul Eroilor – Regina Maria” din Bucuresti, care a evidentiat faptul ca “ in Primul Razboi Mondial, alaturi de <> de la Oituz, Marasti si Marasesti a fost si un ‘triunghi al oamenilor’ si trebuie sa o pomenim si pe Regina Maria, care a venit in sprijinul ostasilor români.

Prin acest eveniment de cinstire a eroilor iata ca la Oituz se ofera prilejul românilor de a vedea ca putem fi uniti impreuna”. Generalul de flotila Alexandru Leonov , presedintele Filialei Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi “General Eremia Grigorescu” Bacau a amintit in cuvântul sau de “implinirea in 2014 a 100 de ani de la declaransarea Primului Razboi Mondial si a 70 de ani de când ostirea româna a eliberat, in octombrie 1944, ultima brazda din pamântul tarii, in urma odiosului Dictat din 1940. De Oituz se leaga luptele eroice din anul 1917, care au hotarât victoria armatei române”.

Intr-un gest de deosebit respect Alexandru Leonov a acordat distinctii veteranilor de razboi nonagenari din comuna Oituz si profesorului Gheorghe Oprea, dirijorul Corului Mixt Taranesc din aceasta localitate, pentru traditia cântecului eroic românesc pe aceste meleaguri. Depunerea de coroane de flori la monumentele eroilor de la Oituz si Poiana Sarata a intregit atmosfera festiva a acestei manifestari.

Alaturi de institutiile judetene si din comuna Oituz prezente la aceasta festivitate au depus coroane si reprezentanti ai Asociatiei Nationale “Cultul Eroilor” din Bacau, Onesti, Moinesti, Magiresti. Mentionam ca festivitatea de la Oituz, care a cuprins si un inaltator ceremonial militar, a fost moderata de colonel (r ) Paul Valerian Timofte, presedintele Flialei “Corneliu Chiries“ Bacau a Asociatiei Nationale “Cultul Eroilor” Ion Moraru

Și câtă viață-i într-un om care-i pe moarte ! Câtă viață într-un om atât de simplu și de invizibil cu prea puține zile rămase. Eu n-am văzut până acum un om care să iubească mai frumos, care să zămbească mai cald, care să se bucure mai în tihnă decât bătrâna care vindea flori pe marginea bordurii. Și toate astea s-au petrecut într-o privire.

Scriu pentru că vreau ca toți să ne găndim la bătrâna care iubește. Aș putea dedica poeme acelei clipe în care am văzut-o luând cu grijă buchetul de trandafiri de grădină și mirosindu-i încet, apoi sărutându-i cu vărful buzelor, de parcă ar fi fost singurele ființe pe care le mai cunoștea…
Am simțit nevoia să merg la ea, să o iau în brațe și să-i mulțumesc.
Oricât de melodramatic ar părea, am avut senzația că iau în brațe un copil obosit al anilor. Până și mirosul parcă era al unui copilandru pe care mama lui tocmai l-a îmbrăcat cu haine curate.

Zi de zi, pe lăngă bordura aceea, trec sute de oameni: cupluri de îndrăgostiți, oameni ai străzii mirosind a tomberoane, străini care merg neatenți pe stradă, studenți, oameni importanți ce vorbesc tare la telefon…
Oare va observa cineva când zilele bătrânei se vor sfârși ? Va fi cineva care să aibă grijă de trandafirii ei ?

Cu toată povestea asta, care probabil vi s-a părut sentimentală și patetică, în mine s-a mai stârnit încă o întrebare, la fel de sentimentală și patetică: O fi ăsta sfârșitul sau începutul omului așa cum ar trebui să fie el ? Așa cum orice zeu sau orice divinitate l-a conceput: simplu și bucurându-se de orice clipă.

Nu vreau să o lungesc, căci astfel s-ar pierde din esență și nici nu am obiceiul să mă emoționez așa ușor și nici să povestesc asemenea lucruri, dar de data asta ceva chiar s-a declanșat. Ce am scris nu a fost de dragul cuvintelor, ci de dragul omului pe care l-am văzut.

În poză este chiar bătrânica.

Geo Barcan