Se pot spune multe despre frumuseţea şi farmecul unui loc anume, a unui oraş, unul vestit cum e Parisul, de pildă. Despre care un mare scriitor sudamerican, Julio Cortazar, spunea că e absolut mitic. Cortazar vedea Parisul ca pe o imensă metaforă, care i-a inspirat, de altfel, şi celebrul său roman „Şotronul”, ca pe un oraş fascinant şi foarte viu.

„Parisul e ca o inimă care bate întruna: nu e locul unde trăiesc, e altceva. Locuiesc în acest loc unde e un fel de osmoză, o relaţie vie, biologică. Eu zic că Parisul este o femeie; într-un fel e femeia vieţii mele.”

Superbă declaraţie de dragoste! Dar să vedem ce se întâmplă acum la Paris şi ce scandal uriaş a stârnit o femeie înşelată şi părăsită, publicând o carte despre poveste ei de dragoste cu preşedintele Franţei, François Hollande.

„Mulţumesc pentru acest moment”, aşa s-ar traduce otrăvita carte a lui Valérie Trierweiler, fostă, până mai ieri, prima doamnă a Franţei, adică amanta oficială a preşedintelui Hollande. Care e un non-conformist, practicând amorul liber, fără să mai treacă pe la starea civilă. Într-atât de liber însă, că nu s-a mulţumit cu o singură parteneră de viaţă, astfel că a înşelat-o pe Valérie cu mai tânăra actriţă Julie Gayet.

Părăsind palatul Elysée, după ce trăise acolo timp de doi ani, bucurându-se de toate privilegiile poziţiei sale de primă doamnă, umilită, rănită, repudiată, Valérie scrie o carte care „va face Republica să tremure”, după cum se exprimă un gazetar. Fosta jurnalistă de la „Paris Match” (unde lucrează acum din nou) şi-a pus tot talentul în joc pentru a se răzbuna. Si o face într-un fel subtil, pervers, pentru că se declară îndrăgostită pînă peste cap de Hollande, cu care a trăit „o dragoste nebună”.

Povesteşte, cu destule amănunte, cum se distrau împreună, cât de amuzant poate fi, în intimitate, Hollande, cum o făcea mereu să râdă. Un bărbat cu umor, cu vivacitate spirituală deosebită, optimist, devorând viaţa, în stare să danseze sirtaki la volan, după o melodie de Dalida, aşa este descris Hollande.

În plus, e simplu, nepretenţios (e în stare să-şi cumpere cămăşi şi pantofi de la supermarket, de pildă), are simţul dreptăţii, şi nu-i plac micile mizerii, bârfele, etc. Iar această doamnă trecută de prima tinereţe (dar o femeie frumoasă şi distinsă, e drept) pozează în îndrăgostita umilă, gata de orice pentru o atenţie din partea lui, o privire, un compliment. Spune că e foarte mândră de el.

Dar, culmea, doamna este extrem de contradictorie, din moment ce dezvăluie, în alte pagini, câteva lucruri despre Hollande, care-l fac antipatic. De pildă, faptul că nu-i suportă pe handicapaţi şi-şi bate joc de ei, că nu-i iubeşte pe săraci, numiţi, dispreţuitor, „sans- dents”. Că e rece, cinic, dezumanizat, îndepărtat de realitate.

În fine, chestiuni din acestea greu de admis la un om de stânga. Desigur, preşedintele a reacţionat şi a spus că nimic nu-i adevărat, şi că doamna este o mincinoasă. Una foarte periculoasă însă, fiindcă această carte a ei acţionează „ca o otravă lentă, fără antidot”, discreditându-l pe Hollande.

Acest domn bătrâior, cu un fizic ingrat, cu figura lui de ciocârlan cu ochelari, care o face pe Don Juan-ul, e destul de caraghios, s-o recunoaştem. Iar incursiunile lui cu motocicleta, pe la juna amantă (care au făcut deliciul presei de scandal), sunt penibile de-a dreptul.

Deşi francezii sunt foarte îngăduitori la acest capitol, nu sunt nişte sumbri moralişti şi respectă viaţa privată a oricărui om, chiar şi a acelora cu cele mai înalte funcţii în stat. Nici nu se compară în această privinţă cu mărginiţii şi pudibonzii de americani. La ei ar fi imposibilă o afacere tip Monica Lewinski.

În fine, revenind la sulfuroasa carte, atât de pervers intitulată „Merçi pour ce moment”, e de spus că autoarea ei a dat lovitura, pentru că e cea mai bine vândută carte la ora actuală în Franţa, estimându-se că Valérie Trierweiler ar putea câştiga o avere, peste jumătate de milion de euro.

A avut parte de o publicitate astronomică, a stârnit valuri de indignare, autoarea fiind insultată, făcută aventurieră. Cartea ei este considerată o dezonoare pentru Franţa, o reglare de conturi indecentă (madame Rottweiler – aşa-i ziceau colegii din presă lui Valérie Trierweiler- muşcă rău), oamenii o dezaprobă, dar o cumpără, aşa că răzbunarea fostei prime doamne este una cât se poate de dulce şi de profitabilă.

Filarmonica „Mihail Jora” din Bacau incheie stagiunea estivala 2014 cu un concert care va avea loc duminica, 21 septembrie, la ora 11.00, pe scena salii Ateneu de pe strada Razboieni.

Orchestra filarmonicii va fi condusa de dirijorul George Hariton, având-o ca solista pe Rie Koyama (fagot – Japonia).

Melomanii bacauani vor putea audia „Simfonia nr.1 in re minor” de Joseph Haydn, „Concertul pentru fagot si orchestra in Si bemol Major KV 191” de Wolfgang Amadeus Mozart si „Simfonia a IV-a in Si bemol Major, op. 60” de Ludwig van Beethoven. (L.Maftei)

“Toamna deschide sirul roadelor sale” cu o noua editie a “Zilelor Culturii Calinesciene”, o manifestare culturala de traditie pe meleagurile onestene. Vineri, 19 septembrie, la sediul Fundatiei Nationale “G. Calinescu” va fi vernisata expozitia de pictura si grafica ce are pe simeze lucrari semnate de Rodica Ion.

De la ora 17,30, in Aula Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti”, dupa deschiderea oficiala a celei de-a 46-a editii a manifestarii, criticul de arta Pavel Susara va sustine prelectiunea “George Calinescu si categoriile picturii”, iar sculptorul Vlad Ciobanu va vorbi despre “George Calinescu si artele vizuale”.

Colocviul acestei manifestari, ce se va desfasura sâmbata, la Biblioteca „Radu Rosetti”, pune in dezbatere tema “Literatura si internetul”, moderatori fiind criticii Nicolae Georgescu, Tudorel Urian si Vasile Spiridon.

Decernarea premiilor “Zilele Culturii Calinesciene”, prezentarea mai multor reviste literare si lansarea unor noi volume aparute la edituri din tara, precum si recitalul liric “Poetul in cetate” completeaza programul acestei prestigioase manifestari culturale al carei “stâlp” este poetul si omul de cultura Constantin Th. Ciobanu.

Scriitorii sunt agenţi importanţi ai îmbogăţirii unei limbi: fie inventează cuvinte, fie le aşază în combinaţii insolite, ei sfârşesc prin a se înfăţişa cititorilor drept importanţi creatori de spirit. Iar dacă prin profesiune sunt dascăli de limba română sau, mai mult decât atât, dacă editează lucrări menite a-l ajuta pe elev să pătrundă adânc şi durabil tainele disciplinei, atunci rostul lor este de două ori împlinit.

Ştefan Dincescu (numele de scriitor; Dincă, numele din buletin; n. 22 sept. 1954) a ieşit în viaţa publică mai întâi ca poet şi apoi ca autor de lucrări didactice. Din 1988, a publicat mai multe volume de versuri, cu o voce lirică individuală în vastul cor al artiştilor. Două dintre rostiri, care deschid „Turnul cel mai strâmt“ (IV, V, 1991), sunt o adoraţie („Roagă-te Cuvântului“) şi o delegare a unei autorităţi („Poruncesc tuturor cuvintelor“). Din perspectiva descrierii de mai sus, poate fi întrevăzut dascălul care confirmă valoarea supremă a Logosului şi ne obligă la smerenie sau, într-un alt veşmânt, poetul, apt să-şi subordoneze limbajul propriilor idealuri artistice.

Cu gândul de a-l sprijini pe gimnazist în migălosul act de însuşire a limbii materne, Ştefan Dincescu (în unele cazuri, împreună cu fiul său, Daniel-Florin Dincă) i-a pus la dispoziţie mai multe auxiliare didactice, grupate pe niveluri ale limbii. Unul dintre ele este alocat fonologiei şi lexicului („Amphion“, 2009), cu 14, respectiv 25 de teste de evaluare, deschise ex abrupto cu o cerinţă morfologico-fonetică formulată voit dificil, pentru a antrena atenţia elevului: „Transcrie – din poezia Toamna, de S. Esenin – şi desparte în silabe: A. 8 substantive ale căror structuri fonematice nu includ semivocale; B. 5 adjective…“

Aşadar, cuvinte precum vraişte şi măcieşului, din versurile „Vântul-schivnic, furişându-şi recea vraişte de fum“, respectiv „Şi sărută blând pe creanga măcieşului spinos“, se încadrează în cerinţă, datorită hiaturilor a-i şi i-e, primul creat de diereza prozodică (ritmul cere silabaţia vra-iş-te, în loc de vraiş-te, conform DOOM2; DOOM1 permitea două variante: vra-iş-te şi vraiş-te), iar al doilea, de forma populară, în locul celei literare – măceş. Cuvinte precum ciung, ciocârliile, şfichiuia nu conţin diftongi, pentru că digraful ci şi trigraful chi sunt nesilabice; cuvintele picioarele şi vegheau nu conţin triftongi, pentru că digraful ci şi trigraful ghe sunt tot nesilabice, iar aricioaică şi zarzavagioaică nu conţin „tetraftongi“, din acelaşi motiv: ci şi gi nu sunt silabice. În schimb fagii conţine un diftong descendent, pentru că digraful gi este silabic.

O situaţie specială prezintă i final postconsonantic asilabic (i şoptit sau afonizat), din pomi, care nu este semivocală măcar pentru durată (se află la jumătatea unei semivocale, adică la un sfert dintr-o vocală). (În DOOM1 era notat printr-un i cu picioruş.)

Exerciţiile lexicale sunt de asemenea solicitante, încât elevul e determinat să folosească dicţionarul explicativ ori glosarul de la sfârşitul caietului (pp. 85-102).
Alte auxiliare au în vedere morfologia sau sintaxa, unde lucrurile sunt aşezate şi oarecum lesne de stăpânit.

O menţiune specială se cuvine făcută pentru calitatea textelor supuse analizei lingvistice: poezie şi proză română şi universală, din operele unor scriitori aparţinând diverselor generaţii şi stiluri, aforisme (de la Balzac la Petre Ţuţea şi de la Leonida Lari la Nichita Stănescu), adică acea literatură aptă să formeze estetic şi moral un (pre)adolescent aflat la vârsta căutărilor.

Am intors fila dupa fila in calendar, si a venit momentul sa ne bucuram din nou de week-end. Pentru cei mai activi, care nu se gândesc doar la odihna, primul gând alearga la petreceri. In acest sens, si de aceasta data am gasit cele mai bune oferte.

Vineri de la ora 21.30, in Club S4 Interact Club Bacau organizeaza a treia editie a petrecerii Back to School Party, unde sunteti asteptati sa petreceti o seara de neuitat alaturi de colegii vostri si de membrii Interact.

Tot vineri seara, dar de la ora 23.00, cei de la Vanity Club va asteapta la o noapte traznet, intitulata „50 Shots”. La o seara excelenta va invita si Bacchus Bistro Chic, care organizeaza vineri si sâmbata, de la ora 19.00, cine romantice, dar si seri dansante cu muzica live, invitati fiind Memory Band. Sâmbata de la ora 21.00 continua seria concertelor in Pub S4 cu G3 (Tribut Satriani) sI Thunder (Tribut Pink Floyd).

Trecând mai departe, ajungem pe tarâmul iubitorilor de teatru. Vom incepe cu cei mici, care sunt asteptati duminica de la ora 11.00 la sala mare a Teatrului Municipal Bacovia, acolo unde actorii de la sectiunea animatie a teatrului bacauan vor pune in scena spectacolul „Aladin”, o adaptare dupa cunoscutul basm arab din „O mie si una de nopti”.

Regia este semnata de Gheorghe Balint iar din distributie fac parte: Tiberiu Gabor Bitere (Aladin), Adina Iftimie (Jasmine), Alina Neagu (Mama), Laurentiu Budau (Vrajitorul,Sultanul), Marian Puiu Gheorghiu (Vizirul, Duhul lampii), Andreea Sandu (Slujnica), Mihaela Budau (Seherezada). Pentru publicul adult, de la ora 19.00, pe aceiasi scena se joaca piesa „Angajare de clovn” de Matei Visniec, in regia lui Gheorghe Balint avându-i in distributie pe Nina Ionescu (Nicollo), Adelaida Perjoiu (Filipo) si pe Eliza Noemi Judeu (Peppin).

Evident ca si cinefilii au partea lor de bucurie, si asta pentru ca Cinema City aduce in acest sfârsit de saptamâna doua productii in premiera.

America, venim!

Este o comedie românesca in regia lui Razvan Savulescu. In rolurile principale:
Mihai Calin, Gheorghe Ifrim, Adrian Vancica, Mira Furlan.

Labirintul: Evadarea (titlul original: The Maze Runner), este un film de actiune/SF american, in regia lui Wes Ball .In rolurile principale au fost distribuiti Dylan O’Brien, Kaya Scodelario, Thomas Brodie-Sangster, Will Poulter, Ki Hong Lee, Aml Ameen, Blacke Cooper.

“Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, Iisus le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie… Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? “(Marcu 8,34-36)- sunt cuvinte mai actuale ca niciodată într-o lume ca cea de astăzi, în care Evanghelia este abandonată la nivel de vorbă în vânt și în care domnesc tot mai sufocant confuzia, duhul lumesc, amestecul răvășitor de concepții și de valori. Rostind aceste cuvinte, Iisus Hristos ne dezvăluie incomparabila valoare a sufletului şi importanţa unică a mântuirii lui. De ce este ”sufletul” așa de scump înaintea lui Dumnezeu, încât nimic din lumea aceasta nu-i vrednic de el?
Ca să ne putem da seama ce este sufletul și ce însemnătate are el pentru viața noastră pământească, cel mai simplu este să comparăm trupul unui om mort de curând, cu trupul unui om viu. Și cadavrul are oase, mușchi, nervi și sânge; dar nu se mișcă, nu simte, nu vorbește și nu gândește ca omul viu. Ce-i lipsește oare? Îi lipsește puterea aceasta tainică și nevăzută insuflată de Însuși Dumnezeu în făptura primului om, putere care pune în mișcare trupul și pe care o numim suflet !
Sufletul este și va rămâne pentru viața de aici o mare taină ascunsă vremelnic în trupul omenesc. El a fost comparat cu un diamant ceresc de mare preț.”Dacă privim prin el făpturile și lucrurile lumii, toate strălucesc cu o frumusețe care întrece toate frumusețile acestei lumi. Dacă privim prin el mormintele, ele se deschid și morții se văd ca și viii. Dacă privim prin el Cerul, cu lumea duhurilor înțelegătoare, toate se luminează și vedem plinătatea Împărăției vieții”(Părintele Sofian). Sufletul omenesc este asemenea Tatălui în ceea ce privește mintea, care este izvorul cunoștinței; este asemenea Fiului în ceea ce privește Cuvântul lăuntric așezat în noi de la Botez și Care este începutul înțelepciunii; și este asemenea Duhului Sfânt în ceea ce privește libertatea voinței, care este rădăcina tuturor bunătăților.
În suflet stă toată superioritatea ființei umane față de restul viețuitoarelor, în el se află tot ceea ce face din om stăpânul universului. În suflet stau rațiunea sau mintea, priceperea și judecata, cu ajutorul cărora omul pătrunde tainele naturii și o cucerește spre folosul său. Prin darul vorbirii oamenii se înțeleg și se apropie unii de alții, iar prin darul creării valorilor de artă și prin celelalte daruri spirituale, omul se ridică deasupra tuturor celorlalte făpturi de pe pământ.
Ne întrebăm de ce ? Pentru că originea sufletului este Dumnezeu, iar locașul lui este omul. Măreția, valoarea și noblețea sufletului stau în originea sa dumnezeiască. De aceea sufletul este neprețuit. Sau altfel spus, putem pierde orice, afară de suflet, căci dacă ne rămâne acesta încă n-am pierdut nimic. Toate se pot reface, se pot dobândi la loc afară de suflet. Tocmai pentru a nu ne pierde sufletele Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său. Prin Iisus, nimeni nu îşi pierde sufletul. Prin Iisus, poarta către Dumnezeu şi către mântuire este mereu deschisă. Prin Iisus noi devenim vii pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Prin Iisus putem să câştigăm ceva mai valoros decât întreg universul: “Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său ?”

Pr.Liviu Burlacu
Centrul ”Izvorul Tămăduirii”-Bacău

În Evanghelie întâlnim multe pagini care adesea apar uluitoare şi paradoxale. Una dintre acestea este parabola lucrătorilor în vie. Poate ne-am obişnuit să citim şi să ascultăm Evanghelia nu numai cu o atitudine de respect şi reverenţă, ci uneori cu o atitudine excesiv de serioasă, ceea ce ar putea sărăci înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu din partea noastră, făcându-ne incapabili să-i culegem anumite nuanţe de umor şi de ironie înţeleaptă. Numai că uneori întâmpinăm dificultăţi în a o culege şi accepta, pentru că ne priveşte prea îndeaproape.
Să încercăm să citim această parabolă, având mereu în minte discursurile pe care le auzim din partea multor politicieni, sindicalişti şi literaţi de orice culoare şi tendinţă, referitor la dreptate, egalitate, drepturi, echitate etc.
Fapt este că Isus nu vorbeşte despre politica socială, despre contractele de muncă sau despre echitate fiscală; Isus vorbeşte despre împărăţia cerurilor. Şi ceea ce vrea să ne facă să înţelegem prin această parabolă este tocmai că nu se poate raţiona despre împărăţia cerurilor cu aceeaşi mentalitate şi după aceleaşi criterii prin care se gândeşte despre politică, raporturi sociale sau economie.
Parabola lui Isus pare a fi făcută tocmai pentru a provoca reacţia auditorilor (sau a cititorilor). Şi dacă suntem sinceri, probabil că va trebui să recunoaştem că şi nouă ne vine să murmurăm împotriva unui mod de a acţiona care ni se pare incorect şi nedrept. Şi totuşi, Isus propune această parabolă evident ca o imagine a comportamentului lui Dumnezeu faţă de oameni.
Noi gândim că apărăm valoarea dreptăţii, şi nu reuşim să o concepem altfel decât în termeni de confruntare, revendicări, echitate în distribuirea misiunilor şi beneficiilor. Ni se pare normal ca aceasta să fie valid şi în raportul cu Dumnezeu.
În timp ce Isus ne învaţă că criteriul de fond cu care acţionează Dumnezeu faţă de oameni este cel al unei bunătăţi gratuite şi universale, care depăşeşte orice calcul uman de merit şi non-merit, fără a nedreptăţi pe nimeni. Pentru că în tot cazul, faptul de a fi într-un raport de prietenie cu Dumnezeu, în comuniune cu el, nu este niciodată rodul unei cuceriri sau al unui merit uman, ci este un dar al lui Dumnezeu şi harul său.
Să nu ne imaginăm că Dumnezeu nedreptăţeşte pe cei buni şi pe cei drepţi pentru că este capabil să ierte şi să admită la aceeaşi comuniune de viaţă cu el chiar şi pe cei pe care noi îi socotim răi, păcătoşi, doar pentru că s-au convertit în ultimul moment.
Nu trebuie să fim niciodată geloşi pe meritele noastre sau invidioşi pe bunătatea lui Dumnezeu faţă de alţii, ca şi cum generozitatea sa faţă de alţii ne-ar produce vreo nedreptate nouă. Mai bine să învăţăm să ne bucurăm la gândul că Dumnezeu, Părintele milostiv, mântuieşte mult mai multe persoane decât s-ar mântui prin judecăţile noastre, deoarece bucuria sfinţilor creşte cu cât ei văd mai mult extinzându-se milostivirea lui Dumnezeu.

Pr. Lucian Adam, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău