Sunt deja câţiva ani de când cuvântul criză este la ordinea zilei, aşa că m-am plictisit de moarte să-l tot aud. Ceea ce explică de ce sunt interesată de alt gen de mesaje, care te încurajează, te inspiră, te fac să mergi mai departe. Cum este, de pildă, cel al unui laureat al Premiului Nobel, Eric Betzic, care a spus despre el că este un pesimist înnăscut, dar că a văzut în fiecare piedică o problemă ce trebuie rezolvată, credinţa lui fiind aceea că „fiecare obstacol, fiecare problemă ascund o oportunitate”.

Si eu sunt convinsă de acest lucru, admirându-i mereu pe oamenii care au gustul obstacolului, înverşunându-se să-l depăşească. Depăşindu-se pe ei înşişi, învingându-şi limitele.
Iar feminismul meu, unul cumpănit, de altfel, şi nu agitatoric agresiv, a mai avut un prilej de jubilare când am aflat că a sporit numărul celor care cred că femeile sunt mai eficiente pe timp de criză, din postura de şefe. Se spune că ele iau cele mai juste măsuri în acest caz, decizii raţionale, bine gândite, evitând riscurile majore. Nu sunt impulsive şi orgolioase ca bărbaţii, n-o fac pe grozavele, nu se aventurează în necunoscut. Atfel se explică de ce, la ora actuală, femeile ocupă posturi de primă importanţă în multe state din lume. Si culmea este că s-au înmulţit şi bărbaţii cărora le place să aibe drept şefi femei, aşa zic nişte sondaje.

E bine că s-a mai schimbat ceva din mentalitatea unor domni, fiindcă n-am suportat niciodată misoginii, suspectându-i de serioase tare, de insuficienţă intelectuală, micime sufletească şi alte neajunsuri, unele de natură psihică, sexuală, etc. În fine, nu i-am avut vreodată la inimă nici pe indivizii resentimentari, ranchiunoşi, răzbunători, deşi se zice despre răzbunare că e foarte dulce şi că e comună tuturor oamenilor. Iar femeile sunt forte, de neîntrecut la acest capitol ( chestiune de la care eu mă sustrag însă), probă recentă fiind cartea fostei partenere oficiale a preşedintelui Franţei.

Valérie Trierweiler a scris „Mulţumesc pentru acest moment”, în care descrie lunile petrecute la Palatul Elysée alături de François Hollande, iubirea lor, provocând un scandal imens în Franţa, pentru că spune unor lucruri (neplăcute, desigur) pe nume. Dezvăluirile ei incendiare au făcut materia unui best-seller, jurnalista devenind milionară în urma unor vânzări record. Iar averea ei va spori şi mai mult, pentru că una dintre prietenele ei, producătoarea de film Säida Jaward, s-a hotărât să–i ecranizeze cartea.

Din femeia umilită, părăsită, iată cum, depăşind o profundă criză, a ieşit o învingătoare, şi moral, şi pecuniar. Dublă lovitură! Formidabilă revanşă! Asta mi-a amintit despre o carte din colecţia Râsul lumii (de la Humanitas), cu titlul „Suntem chit!” de Claire Gillman, care tratează tema răzbunării foarte serios, urmărind nişte tipologii anume. Sub titlul de glumă sau depinde cum vreţi să o luaţi (e posibil să procedaţi în mod practic şi să vă inspiraţi din paginile cărţii), autoarea publică 300 de reţete ale răzbunării în cele mai variate moduri şi diferite situaţii.

Cum apucasem să vă mai zic, de departe femeile au asul în mânecă şi sunt mari meştere în această artă. Mai ales când este vorba despre istorii sentimentale (care cunosc şi ele diferite obstacole şi traversează crize), e cât se poate de valabil vechiul dicton: „iadul nu are furia unei femei sfidate”.

Ronald Kessler, americanul care a lucrat zeci de ani in Serviciul de Paza si Protectie al Presedintelui S.U.A, a devenit un autor foarte curtat de editori (inclusiv de catre cei din România). In „In the President’s Secret Service” (,,În Serviciul Secret al Presedintelui”) ne prezinta detalii despre viata mai multor cupluri prezidentiale, dar face trimitere si la doi vicepresedinti. Unele destainuiri sun putin stânjenitoare pentru liderii de la Casa Alba…

John Kennedy este descris ca un ,,crai” incorigibil. Jacqueline Kennedy avea grija ca bucatarii sa recupereze vinul ramas de la dineurile oficiale, amesteca resturile acestea cu vin proaspat si destina… compozitia urmatorului dineu oficial. Daca v-ati nimerit la una dintre aceste ocazii fetive, ati avut sansa de a vedea ce inseamna reciclarea alcoolica.

Lyndon Johnson era un altfel de ,,crai”. Ca si John Kennedy, ordonase instalarea de dispozitive speciale care il alertau daca sotia era prin preajma atunci când… El transformase Casa Alba intr-un fel de harem neoficial, spre deosebire de John Kennedy, care era mai discret. Prima doamna, Ladybird Johnson, mima faptul ca habar nu are despre ce-i vorba sau pur si simplu că era ea, naiva.

Richard Nixon este descris ca un ciudat; era aproape paranoic, in unele situatii. In relatia cu familia era un fel de pustnic. Doamna Patricia Nixon era calma, linistita, curtenitoare.

Gerald Ford avea simtul umorului si privea cu respect Serviciul Secret. Pacatuia insa in relatia cu alcoolul. A participat si la o intâlnirie unui grup de ,,reabilitare”.

Jimmy Carter era omul… mastilor. In public afisa o imagine exemplara, dar in intimitate… Isi cara singur valiza cu bagaje, dar aceasta era goala… Si-a creat o imagine de pios si adversar al alcoolului, dar familia sa era, in realitate, opusul acestei imagini oficiale. Serviciul Secret nu s-a bucurat de respectul sau.

Ronald Reagan, un tip moral, avea, probabil, ceva din fibra acelui cowboy pe care-l jucase in filme de mâna a doua. Intrebat de catre unul de agentii de paza de ce are asupra sa un pistol ascuns la sold, a raspuns: „Pentru ca atunci când baietii nu se descurca singuri, sa îi pot ajuta.” Când s-a întâlnit cu Gorbaciov, avea un pistol în geanta sa oficiala. Familia Reagan bea vin doar la cocteiluri de stat si ocazii speciale.

George Bush-senior si Barbara Bush au fost un cuplu respectuos, grijuliu. Este de pomina atitudinea lor fata de agentii de paza. Când Barbara Bush i-a oferit unui agent de paza infrigurat o caciula, acesta a refuzat, dar ea a replicat: „Fiule, nu te pune cu prima doamna. Pune caciula pe cap”. Prima Doamna gestiona treburile familiei.

Bill Clinton are, in viziunea autorului, un portret de hipersexual, este nedemn de incredere. Hillary Clinton apare ca o falsa eroina… TV. În culise, manifesta un dispret nedisimulat pentru militari si pentru cei din Serviciul Secret, considerându-i niste slugi care erau obligate s-o serveasca.

Vicepresedintele Al Gore este prezentat ca un individ care manifesta dispret fata de Serviciul Secret. A fost auzit pe când ii spunea fiului sau, care nu iubea prea mult scoala, ca trebuie sa învete mai mult, pentru ca altfel va ajunge precum cei din Serviciul Secret.

George Bush-junior, ocrotitor, respectuos, era indragit de Serviciul Secret. Se crede ca doamna Laura Bush a fost cea mai indragita dintre primele doamne. Cel putin de Serviciul Secret.

Barack Obama apare in „In the President’s Secret Service” altfel decât cel pe care il cunoastem oficial: isteric, egoist, viclean, prefacut. Nu-i respecta prea mult pe militari, nu-i are la inima pe cei din Serviciul Secret. Doamna Michelle Obama – alta surpriza– chiar i-ar uri pe militari si-i priveste ca pe niste slugi pe cei din Serviciul Secret. Mai sunt si alte vorbe grele aruncate in cârca amândurora.

Astept cu nerabdare ca un Ronald Kessler… mioritic sa ne spuna ce se ascunde sub mastile oficiale numite Iliescu, Constantinescu, Basescu, Iohannis…

Cel ce doreste sa revada un interviu de zile mari cu îndragitul actor, realizat de Eugenia Voda pentru emisiunea „Profesionistii“ de la TVR 1, are la îndemâna internetul. Va descoperi aici înregistrarea din 16 decembrie 2012 si va decupa – daca este interesat de soarta limbii române – o secventa edificatoare pentru „competentele“ unor jurnalisti.

Povesteste Radu Beligan cum a primit vizita unei tinere gazetare, de la care primise un pachet de întrebari, între care una începea cu *Vati (pronume A verb auxiliar) scris într-un cuvânt. E usor de ghicit comentariul actorului crescut în climatul rigorii din scoala interbelica. Fiind vorba de o transa sonora, e posibil totusi ca unii telespectatori sa se gândeasca la pluralul de la watt (unitate de masura a puterii, cunoscuta între nefizicieni ca însemn pentru capacitatea corpurilor de iluminat), cu aceeasi rezonanta, svatįt, dar cu alta reprezentare literala: wati.

O studenta, Mihaela P., care si-a sustinut lectia finala (26 ian. a.c.) cu clasa a VI-a C de la Scoala Gimnaziala „Al. I. Cuza“ din Bacau, a avut buna idee sa le ceara elevilor prelucrarea completa a secventei respective: vizionarea interviului, extragerea fragmentului, rescrierea corecta a formei si asezarea într-un context adecvat. Totul facea parte din transferul extern, ultima dintre cele zece verigi ale unei lectii moderne. Adecvarea merge mai departe: Radu Beligan a fost elevul acestei scoli, iar practicanta a deschis lectia cu prezentarea revistei „Mugur alb“, din 1984 si 1989 si din ultimii doi ani. Aici este publicat salutul artistului – pe atunci, directorul Teatrului National „I. L. Caragiale“ din Capitala -, autor al sintagmei „starea de elev“, ca traire ce l-a urmarit toata viata.

Si profesorul e un actor, împrumutând de la acesta strategii pentru a capta si, mai ales, a mentine atentia publicului, dar si pentru a demonstra seriozitatea intrarii într-un rol. Practica pedagogica este forma suprema de validare a competentelor profesionale ale unui tânar, o chintesenta a achizitiilor si deprinderilor intelectuale cu care un filolog – în cazul de fata – îsi sustine examenul de diploma. Daca mentorii îsi fac datoria formal, „rasplatindu-i“ cu zece pe linie, viitorii profesori vor avea garantia ca nu mai este nimic – dar absolut nimic – de învatat.

În numarul dublu 9-10/2013 al revistei „Viata româneasca“, este relatat un episod trist din istoria recenta a învatamântului superior, redactat într-o nota de ironie groasa: „Alocutorul evoca un moment de la practica pedagogica în care colegul cu bagheta încurcase genurile substantivului la o aplicatie în fata elevilor“, acestia „ramânând cracanati la o ignoranta atât de crianta si gasind pe loc o metafora potrivita: tufa de Venetia, pentru viitorul profesorului. Aceasta face ca „sintagma «bine pregatit profesional» sa se întoarca împotriva profului daca ea nu are o acoperire reala“, pentru „ca cel mai gretos lucru pentru el e sa ajunga a fi urecheat de elevi“ (pp. 240-241). În continuare, semnatarul rândurilor, Ion Oltean, descrie cazul ortogramei „i-am luat un cadou“, pe care o profesoara a prezentat-o ca fiind alcatuita din pronumele i si auxiliarul verbului „a fi“ (în loc de „a avea“). Fara comentarii!

Sfârsitul de saptamâna debuteaza cum nu se poate mai bine pentru amatorii de petreceri, cu un super concert Andra. Evenimentul are loc vineri de la ora 19.00 la Hello Shopping Park si este intitulat „Hello Bacau!” Seara de vineri mai aduce bacauanilor, de la ora 21.00 petrecerea „Joy Ride” din The Stage, iar de la ora 22.00, „Star” si karaoke cu Razvan (trupa Feelings) si Cristina in Valhalla si „Party & Karaoke” in Club 33. Tot vineri seara au loc si „Seara Româneasca” cu formatiile Artis si Revelance in Police Pub, dar si „Party & Karaoke” in Club 33. Caravana petrecerilor de week-end continua si sâmbata seara cu concertul „Luni la Teatru”, de la ora 21.00 in Pub S4, „Fireball party” de la ora 22.00 in Valhalla si „Saturday party” cu MC Gabi si DJ NDR in Club 33. Petrecerea de final de week-end o consemnam duminica, de la ora 20.00, in The Stage, unde va concerta Pavel Stratan.

Ce se joaca duminica la teatru

Iubitorii de teatru sunt invitati duminica, 1 februarie, de catre actorii Teatrului „Bacovia” la vizionarea a doua spectacole care au fost jucate pe scenele mai multor festivaluri, obtinând premii sau nominalizari.

Sectia de Animatie propune celor mici, de la ora 11.00, „Aladin”, o adaptare dupa cunoscutul basm arab din „O mie si una de nopti”, pus in scena de regizorul bacauan Gheorghe Balint. Spectacolul „Aladin” a obtinut in anul 2014 Premiul „Pentru complexitatea imaginii si interpretarii scenice”, la cea de-a VIII-a editie a Festivalului International al Teatrului de Papusi „Sub caciula lui Guguta” de la Chisinau. Din distributie fac parte actorii Tiberiu Gabor Bitere, Adina Iftimie, Alina Neagu, Laurentiu Budau, Marian Puiu Gheorghiu, Andreea Sandu si Mihai Chihaia.

De la ora 18.00, este programat spectacolul „Calin (povestea moderna)”, un proiect inedit semnat de regizorul Horia Suru, având-o in distributie pe actrita Eliza Noemi Judeu, care il va avea alaturi, la pian, pe fiul sau Calin Theodor Curucli, elev al Colegiului National de Arta „George Apostu”. Pentru rolul din acest spectacol, Eliza Noemi Judeu a fost nominalizata in 2014 la „Premiul pentru cea mai buna actrita” la cea de-a II-a editie a Festivalului International de Teatru de la Oradea. De asemenea, spectacolul a fost selectat si pentru cea de-a XXI-a editie a Festivalului International de Teatru „Atelier”, organizat la Sfântu Gheorghe. „Calin (povestea moderna)” este un spectacol inspirat din „Wunschkonzert”, de Franz Xaver Kroetz, si din „Calin (file de poveste)”, de Mihai Eminescu. Dramaturgia este semnata de Hannah Wolf si Horia Suru.

„Ca si spectacol, a fost un vis de-al meu si ma bucur ca s-a realizat. Este spectacolul sufletului meu. Una din dorintele mele a fost sa nu spun niciun cuvânt pe scena. Nu mai cred in cuvinte. «Calin (povestea moderna)» este un spectacol mut si este povestea unei femei singure. Tacerea e uneori linistitoare iar alteori te duce te duce la un act extrem, cum este si cazul personajului din piesa. Orice femeie de pe lumea asta se poate regasi in acest personaj. Contrar finalului spectacolului, mesajul acestuia este o invitatie la viata.”
Eliza Noemi Judeu, actrita la Teatrul Municipal „Bacovia”

Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacau organizeaza, în perioada 24 -28 aprilie 2015, cea de-a zecea editie a Galei STAR, un festival-concurs international care se adreseaza artistilor cu posibilitati de expresie deosebite, valorificate în toate formele de spectacol de tip one-man-show: teatru, teatru – dans, teatru de animatie, teatru – circ, pantomima, stand-up comedy s.a.m.d. Competitia este deschisa interpretilor din România sau din strainatate si îsi propune sa stimuleze interesul publicului pentru recital, ca forma autonoma de spectacol, si al artistilor pentru spectacolul individual si de autor – ca formula ce poate pune în valoare potentialul creatorilor de spectacol.

Gala STAR are caracter competitiv. Un juriu format din profesionisti ai teatrului national sau international va desemna câstigatorii dintre cele mai valoroase recitaluri înscrise în competitie, acordând: Marele Premiu si Trofeul Galei STAR, Premiul pentru cel mai bun one man show, Premiul pentru cel mai bun one woman show.

La acestea se adauga Premiul onorific “Stefan Iordache”, acordat de elevi din liceele municipiului Bacau, si Premiul actorilor din Teatrul Municipal “Bacovia”. În competitie pot intra productii românesti si straine, cu o durata cuprinsa între 40 si 80 minute. Data limita de primire a propunerilor este 15 februarie 2015 (data postei).

Cei interesati trebuie sa trimita: DVD cu înregistrarea productiei propuse (mentionându-se durata recitalului), fotografie portret si fotografie din spectacol (format JPG); CV si prezentarea teatrului/companiei (daca este cazul), date tehnice; Sinopsis, pe adresa: Gala STAR 2015, Teatrul Municipal „Bacovia“, str. Iernii, nr. 7, Bacau, cod postal 600050, judetul Bacau.

Rezultatul selectiei va fi anuntat pâna la data de 28 februarie 2015. Pentru cea de-a II-a editie a Concursului de Dramaturgie – Monodrama, sectiune competitionala a festivalului, initiata în anul 2014, înscrierile se primesc pâna la data de 1 martie 2015, rezultatele urmând a fi comunicate în ziua de 31 martie 2015. Relatii suplimentare se pot obtine si la telefonul 0735 521 591.