Acasă Blog Pagina 2972

Marea refacere

Tata, care a făcut vreo cinci ani de război, îmi povestea despre perioada în care unitatea sa de vânători de munte a fost, o vreme, în refacere. Eram mic și nu pricepeam nimic din povestea asta a oblojirii rănilor și sufletului, completării efectivului etc. Zilele acestea suntem cu toții în refacere…

După benchetuiala de Crăciun, mahmureala a cucerit nația. Este nevoie de refacere. Cei care lucrăm la stat, mai treacă meargă. La stat se va sta încă mult și bine. Sau se va mima mioritic marea trudă, până după Sf. Ion. Pe vechi. La privat e aiurea. Căutați urgent pe www.mahmur.urgent.vai.ro. soluții de anti-mahmureală. Nu apelați la medici. Or fi și ei, dacă nu lucrează și în privat, puțin mahmuri.

Oricât de mahmuri ați fi, vă rog să aveți un pic de respect față de instituția Președinției. Când vă duce gândul într-acolo, mergeți în vârful picioarelor și țineți-vă în frâu șoaptele. Și domnul nostru Președinte este în refacere. A luat o nouă pauză de gândire. După Crăciun, refăcut, va evalua, cugetând, cu profunzimea sa cunoscută, asupra datelor oferite de scormonitorii profesioniști ai pubelelor turco-tătărăști și siriene.

După Crăciun am zis? Asta numai dacă nu se va întâmpla ca în vremea lui Ștefan cel Mare, Bun și Înțelept. Zice-se că, după o bătălie grea, Ștefan și armata lui au băut, pe rupte, câteva zile. Deodată, un sfetnic a rupt vraja chiolhanului clasic, anunțând că armia dușmană se pregătește să atace din nou. Ștefan și-a adunat oștenii și le-a cuvântat:

,,Dușmanii vor din nou chelfăneală! Cine nu este mahmur, un pas în față!” Câțiva plăieși mai firavi au făcut un timid pas în față! Înțelept, Ștefan a glăsuit iar: ,,Brava! Voi mergeți la luptă! Noi, ceilalți, mergem să ne dregem cu niște vin!”… După pilda lui Ștefan, având în vedere și viteza de gândire/decizie a domnului nostru Președinte, este posibil ca refacerea să aibă loc după Crăciunul pe vechi?

Firește, și P.S.D., după succesul strategiei ecumenice de propunere a primului ministru, a avut motive de chiolhan. Norocul de faptul că nu se află încă la guvernare. Probabil că asta vizează și strategia tăcerii iohannisiene: refacerea pesedistă, evadarea din mahmureală.

Dacă nu găsiți nimic eficient pe www.mahmur.urgent.vai.ro, consultați un expert al domeniului: pe dl. Băsescu, de pildă. Sincer, nu-mi dau seama niciodată dacă este truditor pre-mahmur, mahmur sau post-mahmur.
Ion Fercu

Fenomenala parabolă a inexistenței lui Darko Maver

Răzvan Bibire

Darko Maver: un artist sarb controversat; s-a facut remarcat prin sculpturile sale care infatisau corpuri umane torturate si dezmembrate. A denuntat cenzura de stat si a murit intr-o inchisoare dupa ce a fost arestat pentru comportament antisocial.

Numai ca Darko Maver… nu a existat.

Povestea artistului arestat pentru atitudinea anti-regim a fost, insa, pe placul organizatiilor pentru drepturile omului. Organizatiile artistilor au facut apel la solidaritate. Revistele de arta au publicat proteste iar cativa cunoscuti si reputati critici de arta s-au laudat ca il cunosc personal.

I s-au organizat expozitii la Bologna si Roma iar dupa ce s-a anuntat moartea sa in inchisoare i s-a dedicat un eveniment special in cadrul Bienalei de Arta Contemporana de la Venetia, la care fusese invitat sa participe inainte de a fi arestat.

Numai ca, dupa cum spuneam, Darko Maver nu a existat cu adevarat. El a fost inventat de un grup de artisti cunoscuti sub numele de Luther Blissett, „specializati” in ceva ce s-ar numi „guerilla-art”.

Zvonurile despre Maver au inceput sa apara in 1998, in cercul artistilor underground din Europa; era vorba despre un artist care traia in moteluri si in cabane din desert, care crea papusi de plastic infatisand oameni torturati.

In Iugoslavia, Darko Maver a fost acuzat de atitudine anti-patriotica, lucrarile sale cenzurate iar el – persecutat. Mai tarziu, copii ale lucrarilor sale au fost expuse in expozitii din intreaga Europa.

Abia la inceputul anului 2000 cei care l-au „creat” pe Darko Maver au dezvaluit farsa. Cei care au facut-o au fost membrii unui grup numit 0100101110101101.ORG, desprins intre timp din Luther Blissett.

„Crearea” lui Darko Maver nu a fost prima actiune de manipulare a mass-media a celor de la Luther Blissett.

In ianuarie 1995 un artist britanic dispare la granita dintre Italia si Iugoslavia in timp ce incerca sa scrie, prin traseul sau parcurs pe o bicicleta, cuvantul „arta” pe harta Europei. Evident, artistul nu a existat, insa acestei operatiuni i-a cazut victima o emisiune despre persoanele disparute de la televiziunea de stat italiana.

In luna iunie a aceluiasi an, presa anunta deschiderea unei expozitii de tablouri pictate de Loota, o femela-cimpanzeu, victima a unor experimente farmaceutice. Dupa ce a fost salvata de Frontul Eliberarii Animalelor, Loota a devenit un artist talentat si, in acelasi timp, inexistent.

Daca e sa se desprinda o concluzie, aceasta ar fi ca media si publicul inghit pe nemestecate povesti cu o credibilitate tot mai scazuta; de fapt se pare ca o axioma ar fi ca, cu cat o stire pare mai putin credibila, cu atat este mai crezuta.

Câtă revoluție a fost?

I-am rugat pe unii dintre prietenii mei români care s-au stabilit în străinătate să-mi spună câtă revoluție a fost în decembrie 1989…

Ecaterina Ernst (Villars-sur-Glâne, canton Fribourg, Elveția), studentă, prezintă revoluția prin… ochii soțului, elvețianul Laurent, teolog: „În România nu a fost, în primul rând o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o revoltă. Din cel puțin două motive. 1. Nu a fost implementat un tribunal și nu a avut loc o judecată dreaptă. în cazul în care acestea ar fi avut loc, soții Ceaușescu, dacă se dovedea că sunt cu adevărat vinovați de atrocitățile imputate, ar fi trebuit să primească închisoare pe viață. Execuția a fost mai degrabă o răzbunare, o acțiune sub impulsul și adrenalina momentului. și nu e sigur că acei care au comis-o sunt cu adevărat mai buni decât cei executați. 2. O revoluție presupune o schimbare; în mai bine. Ori schimbarea unui regim comunist foarte strict cu o democrație teoretică coruptibilă și coruptă nu reprezintă o alternativă îmbunătățită. în ce privește impactul personal, vizualizarea scenei execuției de către copilul de 10 ani care eram atunci a fost terifiantă, a lăsat impresia unor oameni duri, într-un oarecare sens, sălbatici. Din păcate, și după 27 de ani, această senzație încă se mai resimte, atunci când cutreieri prin țară. Dar o sălbăticie mai degrabă în sensul lipsei de civilizație, a lipsei de spirit civic”.

Gabriel Caita, VP Operations, Marketing at McLeay Geological Consultants Ltd. Calgary-Alberta, Canada: „Atunci am crezut că «revoluția» din decembrie 1989 a debutat ca o revoltă proletară, apoi a devenit revoluție până la fuga Ceaușeștilor. Apoi nu am înțeles ce a fost cu teroriștii și, în final am asistat stupefiat la preluarea puterii de către niste comuniști… puțin mai educați decât cei de dinaintea lor. De genul celor aduși de sovietici la putere după revoltele din Cehia si Ungaria. Acum, fiind mult mai bine informat și deloc naiv, tehnic vorbind, cred că a fost doar o  lovitură de stat, susținută/regizată din exterior, prin care gruparea proNKWD din jurul lui Ion Ilici Iliescu-Cioabă a preluat, prin asasinarea lui Ceaușescu și diversiunea teroristă de după, puterea în statul român. Odată cu schimbarea de regim, Revoluția trebuia să fie și în suflete și mentalități. Doar  așa cred că ar fi existat premisele unor schimbări majore în societatea noastră proletcultistă, deșănțat-naționalistă și extrem de abrutizată din 1989… Nu a fost așa deloc. Trist!”

Luiza Tiron, psiholog, Dublin, Irlanda: „Ce coincidență! Lucas, baiatul meu de 16 ani, clasa a XII-a, elaborează o lucrare despre revolutia română (alegerea lui). Când am fost în țară, astă-vară, i-am cumpărat câteva cărți. Istoricii români prezintă revoluția ca pe o tragedie românească (Alex Mihai Stoenescu) sau ca pe o lovitură de stat (Corvin Lupu). Eu cred că nu a fost o tragedie. Aveam nevoie să scăpăm de comunism, să avem libertatea de a spune și NU, nu doar libertatea de a spune DA. Oamenii au început să se revolte din nevoia de libertate, ca o obligație morală față de ei înșiși. Dar schimbarea nu a fost ușoară, ca în Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia. Tragedia e că au murit atâția oameni, că a fost un haos total și că a luat puterea cine nu trebuia. Dacă a fost revolutie? Poate ca da. Oamenii au fost implicați, s-au revoltat, chiar dacă au fost manipulați, chiar dacă o fi fost ceva «regizat».  A fost schimbat guvernul. Revoluție înseamnă schimbare totală și asta s-a întâmplat. Dar lucrurile nu s-au schimbat în bine. Asta e altă poveste și e o mare dezamăgire să vii în țară și să nu vezi «mai bine». A fost o lovitură de stat? Nu știu. Lovitura de stat este atunci când te trezești dimineața și e alt guvern la putere. Revoluția se deosebește de o lovitură de stat prin faptul că participă masele la procesul de schimbare. Și în 1989 oamenii au participat. A fost și revoluție și lovitură de stat? Oamenii sunt dezamăgiți. Puterea după 1989 a fost preluată de niște incompetenți, de foști comuniști, și de asta probabil gândesc că a fost o lovitură de stat. Cunosc un fost subofițer care a fost implicat în revolutie. Susține că a fost lovitură de stat. Dacă analizăm definiția revoluției, putem numi evenimentele din 1989 o revolutie. Oamenii și-au dat viața pentru «mai bine» și eu tot sper la o schimbare de mentalitate, de nivel de trai. Sper ca într-o zi să se investească mai mult în educație și sănatate. Revoluție, lovitură de stat sau… amândouă la un loc? Măcar să nu fi fost degeaba”.

Livia Velnic, stewardesă la Norwegian Airline: „Aveam patru ani atunci când a avut loc revoluția ce avea să schimbe o țară, o cultură și pe românul de astăzi. Am crescut ascultând în jurul meu cum părinții mei și cei de-o vârstă cu ei comparau vremurile de dinainte de revoluție și de mai apoi. Astfel, la 24 de ani, când am terminat facultatea, am ajuns să compar eu însămi acele timpuri în care părinții îmi spuneau că statul le oferea muncă obligatorie, bărbații erau învățați să fie mai puternici, încorporându-se în armată, iar femeile trebuiau să fie dedicate mai mult familiei. Astăzi, la 27 de ani distanță de la momentul în care românii au căzut de acord că doresc cu toții același lucru, eu, o tânară jurnalistă de 31 de ani, lucrez de șase ani ca stewardesă în afara României, țara căreia i-am jurat loialitate și din care nu mi-am dorit niciodată să plec. Revoluția a schimbat România și cred că tot acela a fost   momentul în care generația părinților mei a decis viitorul meu și al generației mele”. 

Ispitele sărbătorilor

Față de sat, unde se mai respectă tradițiile, orașul are mai puține sărbători. În schimb, nu duce lipsă de mult sclipici, poleială, lumini, cum se văd acum, înainte de Crăciun, mai peste tot. Are apoi orașul fel și fel de serbări, de festivisme.

În lume grăbită și superficială în care trăim, oamenii au cam uitat rostul sărbătorilor, așa cum era el cunoscut și păstrat cu sfințenie, în societățile tradiționale. Crăciunul este cea mai mare sărbătoare creștină cu dată fixă, iar la sat el făcea parte dintr-un ciclu de 12 zile, până pe 6 ianuarie, astfel făcându-se trecerea Anului Vechi spre Anul Nou.

Crăciunul vine cu tăierea porcului, cu tot felul de copturi, colaci, colăcei, care se dau copiilor colindători, cu turte muiate în sirop de zahăr și presărate cu nucă pisată, cu grâu fiert în miere (pelincile lui Hristos). La sat nu este obiceiul cadourilor de Crăciun, acolo există darul care se face doar dacă primești și tu unul, deci dai și primești, la rândul tău. Și nici obiceiul bradului împodobit nu exista, el fiind importat târziu, din Occident.

Ca și moșul, acum mondializat, îmbrăcat în palton roșu, cu blăniță albă, care vine în săniuța încărcată cu daruri, și trasă de reni, iepuri, cerbi. Sunt multe povești legate de Crăciun, și aproape toate îmi plac, dar zilele acestea am simțit nevoia să recitesc niște capitole din „Ghidul sărbătorilor românești”, cartea excelentei specialiste în etnografie și folclor care a fost Irina Nicolau. Pentru că țineam eu minte niște formulări, expresii interesante de acolo.

Prima ar fi „Omul pelican”, despre care se spune că ia naștere într-o lume în care viața devine tot mai artificioasă, mai exterioară, obsesia confortului fiind acaparatoare. „Pelicanul” este prezentat ca o specie de om care știe dinainte totul, și nu are nevoie de cărți, de studiu, pentru că îi este de ajuns ceea ce aude pe la radio și, mai ales, la televizor. Și atunci, de ce să mai facă el efortul de a gândi pe cont propriu?

Din moment ce alții gândesc pentru el, prelucrează informații, lui nu-i rămâne de făcut decât să deschidă ciocul și să primească totul gata mestecat. Simplu de tot. Își umple astfel gușa cu un fel de „borhot spiritual”. Pelicanii sunt de mai multe categorii, sunt unii veniți de la sat, care mai păstrează resturi din cultura tradițională, alții proveniți din mahalale, care și ei mai conservă câte ceva din obiceiurile și tradițiile străvechi (niscaiva frânturi, ceva petece), dar senzația dominantă este cea de viețuire într-un spațiu al surogatelor culturale. Iar încununarea speciei o reprezintă Pelicanul perfect, „căruia poți să-i introduci în gușă orice”.

Ăsta adoptă totul rapid, pe negândite, „absoarbe ca buretele reclamele”, încearcă imediat orice apare nou, consumă, bulimic, melodrame și seriale de la televizor, este, cu orice preț, mereu „în trenduri”. Iar ceea ce-l definește, notează Irina Nicolau, este „respectul exagerat pentru loisir, gadget și festivitate”.

Categoric, ăștia sunt niște ”Pelicani” peste care nu aș vrea să dau. Mie îmi plac doar cei adevărați, și, din literatură, pelicanul din poemul lui Alfred de Musset, alegoria, tema sacrificiului de acolo. Dar în viața de zi cu zi, mă bucur enorm când întâlnesc oameni care știu să respecte „miezul de sfințenie, timpul bun, locul curat, sufletul primenit, cuvântul, gestul, lucrul potrivit”, adică tot ce definește cu adevărat o sărbătoare. Dincolo de nimicuri, de ispitele de suprafață.

Spectacol de Crăciun în Piața Tricolorului

    Pentru prima data în ultimii ani, Primăria Bacău organizează un concert în ziua de Crăciun.

    Astfel, duminică începând cu ora 17 pe scena amenajată în Piața Tricolorului va avea loc un spectacol la care invitații sunt Lidia Buble, Ansamblul Plaiuri Românești si artista Elena Mândrescu.

    Colindele vor fi interpretate de copiii de la Palatul Copiilor, îndrumați de prof. Claudiu Filip.

    Atmosfera va fi întregita de bradul semeț și luminile de sărbătoare aprinse în tot orașul.

    Prognoza meteo arata ca vremea va fi călduroasă, un motiv pentru a ieși din casa la distracție.

    Cadouri de la elevii Școlii Itești

      Sărbătorile de iarnă reprezintă o oportunitate de a fi alături de cei aflaţi în situaţii nefericite, de cei necăjiţi sau trişti, de a aduce lumina şi bucuria naşterii Mântuitorului pe chipul copiilor.

      In acest context, elevii Şcolii Gimnaziale ,,Gheorghe Bantaş” Iteşti, au oferit cadouri constând în haine, dulciuri şi jucării copiilor de la Centrul de Educaţie Incluzivă Nr. 1 Bacău şi Şcoala Specială ,,Maria Montessori” Bacău, în cadrul proiectului educaţional desfăşurat în parteneriat ,,Fii Moş Crăciun!”, proiect coordonat de coordonati de doamnele Uricaru Diana, Ciubotaru Claudia si Gavrila Cerasela.

      Astfel, elevii din comuna Iteşti şi-au deschis inima către colegii lor, încercând, prin darurile oferite, să fie mesagerii lui Moş Crăciun, să aducă în sufletul copiilor din Bacău ecoul dulce al colindelor şi sfinţenia sărbătorii.

      Apel la unitate și consens politic în slujba băcăuanilor

        Primarul Cosmin Necula creionează obiectivele pe 2017 ale municipalității băcăuane, lansând un apel la unitate către aleșii ce-i reprezintă pe băcăuani în Consiliul Local, precum și în Parlament. Edilul afirmă că interesele comunității băcăuane nu au culoare politică și că dincolo de apartenența politică sau carnetul de partid, politicienii rămân în memoria colectivă prin realizările pe care le lasă în urma trecerii lor prin funcții.

        Reporter: Odată cu finalul lui 2016 se încheie, practic, o primă jumătate de an de la preluarea mandatului de primar. Cum calificați/apreciați aceste prime 6 luni la conducerea Municipiului Bacău?
        Aș spune că putem vorbi despre o perioadă de acomodare cu rigorile unei administrații locale dominată de probleme, fricțiuni interne, nerealizări, situații juridice delicate etc.

        O eventuală analiză nu poate trece cu vederea aceste aspecte pe care le apreciez ca determinante în ceea ce privește mersul administrației locale. Să nu uităm circumstanțele preluării Primăriei de către administrația pe care o conduc.

        Pe termen scurt, imediat după instalarea în Primărie, la sfârșitul lui iunie, am avut ca obiectiv stoparea sifonării bugetului local prin diverse metode păguboase brevetate de fosta administrație. Am analizat cu atenție îndeosebi finanțările oferite la Legea 350, practic am luat urma banilor și acolo unde s-a impus am pus punct alocărilor netransparente, ilegale. Nu ne-am oprit la acest capitol: astăzi, în Municipiul Bacău nu mai vedeți că plouă cu pavele și borduri, montate de dragul comisioanelor, nu se mai fac balastări peste balastări pentru firmele clienților de partid.

        Am găsit, la preluarea Primăriei, un „haos” instituționalizat în privința serviciilor comunitare. Câinii mișunau pe străzi, iluminatul public este deficitar în numeroase zone din oraș; am întâmpinat probleme în furnizarea de căldură, în alimentarea cu apă a orașului etc. Am investit sume importante în adăpostul de câini de la ieșirea din Bacău, iar rata de ridicare a câinilor fără stăpân de pe domeniul public a crescut semnificativ. Vrem să asigurăm condiții civilizate în adăpost și să dăm o soluție rezonabilă, umană, acestei probleme a câinilor comunitari.

        Ritmul de ridicare a acestora de pe străzi va crește fără îndoială. Pentru îmbunătățirea serviciilor publice locale am înființat Societatea de Servicii Publice Municipale SA, o companie deținută de Municipiul Bacău și care va gestiona domenii importante, în mod transparent. Societatea va opera cu standarde de cost, iar bugetul va fi aprobat de Consiliul Local care va dicta practic mersul acestei societăți publice. Ne propunem ca, în timp, societatea să se ocupe de servicii precum iluminatul public, lucrări de intervenție/reparații la infrastructura rutieră, administrarea și dezvoltarea spațiilor verzi și a parcurilor.

        În concluzie, apreciez că în primele 6 luni de guvernare locală am stabilizat și echilibrat bugetul Municipiului Bacău, am oprit drenarea banului public prin tot felul de înțelegeri cu firme dubioase și am trasat liniile generale pentru lansarea unor investiții în 2017, investiții pe care le apreciez drept importante în perspectiva dezvoltării orașului.

        Reporter: Care sunt prioritățile administrației Necula pentru 2017? Ce proiecte aveți în plan pentru anul viitor?

        Privim la 2017 ca la un an crucial din punctul de vedere al relansării investițiilor și acest obiectiv comportă, din punctul meu de vedere, două planuri: fondurile europene și fondurile locale, respectiv guvernamentale. Intenționăm să accesăm Axa 4 – „Dezvoltare urbană durabilă” din POR, axă pe care Municipiul Bacău are alocate 40,8 milioane euro. Proiectele pentru care intenționăm să depunem aplicații vor rezulta din Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană și Planul de Mobilitate Urbană Durabilă, două documente strategice aflate în lucru în acest moment.

        Avem deja o listă de proiecte, însă ea va fi făcută publică după finalizarea celor două documente strategice de care vă vorbeam.
        Ne propunem, de asemenea, să terminăm Spitalul Municipal, lucrare aflată în construcție de aproape 10 ani și lăsată de izbeliște de fosta administrație. Pe parcursul ultimelor luni am depus eforturi considerabile, mai ales pe latura juridică, pentru preluarea acestui obiectiv aflat în lucru. În urmă cu aproximativ o lună am finalizat inventarul obiectivului, a echipamentelor medicale și, odată cu aceasta, predarea-primirea șantierului. După preluarea șantierului de la consorțiul de firme, vom contracta proiectarea pentru restul de lucrări rămas de executat, urmând ca în 2017 să facem și licitația pentru lucrări.

        Fără a mă lansa în promisiuni prea mari, vă pot anunța că avem în vedere preluarea clădirii Hotelului Central, un imobil de o valoare istorică certă, pe seama căreia diverși politicieni au făcut campanie electorală, fără a realiza nimic notabil în final. Clădirea s-a degradat treptat, ajungând într-o situație astăzi deplorabilă. Vă pot spune că avem în plan să achiziționăm imobilul de patrimoniu și să depunem o aplicație pe Axa prioritară 5 a POR, „Conservarea, protejarea și dezvoltarea patrimoniului”. Practic, putem reabilita acest imobil de patrimoniu folosind bani europeni. Este o oportunitate pe care trebuie să o fructificăm, cu atât mai mult cu cât Municipiul Bacău are foarte puține clădiri de acest fel, imobile cu valoare istorică propriu-zisă.

        Reporter: Ce mesaj transmiteți băcăuanilor cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă, a Crăciunului?

        Întâi de toate, am de transmis un mesaj clasei politice băcăuane, respectiv oamenilor care îi reprezintă pe băcăuani fie în Consiliul Local, fie în noul Parlament. Lor le spun că interesele comunității băcăuane sunt mai importante decât carnetul de partid și că au șansa să rămână în istorie prin faptul că lasă ceva în urma trecerii lor prin funcții de o asemenea responsabilitate.

        Fără un consens politic pe proiectele esențiale ale Bacăului, vom ieși cu greu la liman. Avem un contra-exemplu în practicile conflictuale ale fostei administrații, care n-au dus la nimic bun pentru acest oraș. Eu cred că trebuie să muncim cu toții în slujba comunității băcăuane. Sunt multe obiective în jurul cărora să ne unim, avem mai multe lucruri în comun, decât motive de dezbinare, de discordie sterilă, politicianistă.

        Băcăuanilor le urez să regăsească pacea, liniștea și lumina Sărbătorilor în familiile lor și să aibă încredere că împreună vom readuce Bacăul pe drumul cel bun. Cu muncă, dedicare și modestie putem realiza lucruri importante pentru orașul nostru, proiecte care să treacă testul timpului.

        Un genocid pentru liniștea lui Iohannis

        Răzvan Bibire

        Ca să vezi surpriză, fix la o zi dupa ce președintele Iohannis a decis să traga de timp în problema desemnării premierului, apare comunicatul de presă cum că Ion Iliescu, bătrânelul ăla scos din când în când de adversarii PSD de la naftalină, este acuzat oficial de „crime împotriva umanității” pentru mineriada din iunie 1990.

        Probabil că unii se așteptau ca inculparea lui Ion Iliescu să pună gaz pe foc și să determine un reflex pavlovian; ghinion, însă, după cum ar spune Iohannis, problema în cauză nu a emoționat decât prea puțină lume, în contextul în care, oricum, țara este sub efectul anesteziei Crăciunului.

        Problema mai delicată, însă, este alta: încadrarea juridică este nu doar comică, ci și ușor aberantă în contextul în care la momentul producerii faptelor, Codul Penal era altul. Orice student la drept ne poate spune că legea penală dispune numai pentru viitor; Noul Cod Penal, în care definiția crimelor împotriva umanității ocupă un spațiu generos, nu se poate aplica pentru fapte de acum aproape trei decenii, oricât ne-ar place sau displace acest lucru.

        Conform Codului Penal existent la vremea respectivă, faptele de care este acuzat Ion Iliescu nu constituie crimă împotriva umanității.

        Că ne place sau nu ne place Iliescu e una. Justiția este, totuși, altceva.

        Dar, ca și anul trecut când a fost scoasă de la naftalină acuzația, acesta nu are rolul de a pedepsi în Justiție o faptă penală; pentru un avocat ar fi o treabă foarte ușoară să obțină achitarea lui Iliescu pentru motivele de mai sus.

        Dar nu, scopul acestui anunț este să producă emoție pe rețelele sociale, de fapt, în societate.

        Coroborat cu alte emoții, produse de alte informații (gen mama care nu vrea ca fiica să fie premier, așa-zisa investigație despre soțul sirian, etc.), se dorește crearea unui efect social care să permită președintelui Iohannis să respingă propunerea de premier înaintată de PSD și ALDE.

        Singura problema este că până acum rețelele sociale nu au băgat în seamă aproape deloc acești stimuli…

        Festinul, de pe platouri în tomberoane

        Sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului e trăită de fiecare altfel. Pentru unii e ziua în care merg la Liturghia de Crăciun și sunt recunoscători Celui care le-a adus lumina, pentru alții înseamnă o masă îmbelșugată în familie sau bucuria revederii celor dragi, chiar dacă masa e modestă.

        Poate fi o zi de rugăciune și tăierea ritualică în felii subțiri, foarte subțiri, a cozonacului primit în dar, eliberarea de stres sub soarele din insule, o plimbare prin Parcul Cancicov sau mișcare și îmbujorare pe o pârtie.

        În multe case, frigiderele se rotunjesc de atâtea bucate îndesate în cutii și cutiuțe, crătiți și crăticioare, platouri și castroane, iar congelatorul (sau congelatoarele) tot mai gem de fleici. O mare parte dintre acestea le descoperi, a doua sau a treia zi după festin, la tomberoanele din oraș. Mandarine care s-au înmuiat și s-au pătat, pești întregi, neatinși, la un loc cu resturi și oase, fructe de mare, friptură uscată sau ce a mai rămas dintr-un tort un pic prea mare, un pic prea dulce…

        Vin și le răscolesc, le evaluează și le sortează „oamenii străzii”, pentru care abia acum începe Crăciunul. Multă nepăsare și multă risipă din partea multora dintre noi! Spaima de lipsuri care ne-a bântuit înainte de 1989 (perioadă în care trebuia „să faci rost” de carne, cașcaval, ciocolată) să fie vinovată de acest comportament? Acum, când găsim orice, oricând, când putem face cumpărături din hipermarketuri, restaurante sau de la firmele cu meniu exotic și livrare la domiciliu, mai e cazul să ne burdușim cămările?

        Mai e cazul să fim obsedați de aprovizionare? În timp ce noi vom face naveta la tomberon pentru a scăpa de povara prosperității noastre, într-o căsuță de la marginea Bacăului, o bunică va încerca să-și convingă nepotul că pâinea cu margarină, alături de o cană cu ceai cald, e gustoasă și sănătoasă.

        Crăciun printre străini, dar în liniște. „Decât bătută, mai bine singură!”

          Cu pomeții sparți, cu ochii vineți, pleoapele umflate, cu urmele bocancilor pe spate. Sună rău, sună urât, brutal, dar cuvintele acestea descriu o realitate, nu o ficțiune. Chiar așa arată femeile care ajung la Centrul Maternal Bacău, în modulul „Artemis”.

          In acest moment sunt găzduite șapte mame și opt copii de 0-3 ani în Modulul Maternal, destinat femeilor singure, pe care nu le preia nimeni din Maternitate și care au dificultăți materiale, iar la „Artemis”, cinci mame agresate și șapte copii. Grav e ca unele femei au mulți copii, de la 3 la 6, și sunt foarte greu de integrat social, arată Iuliana Mihai, directoarea centrului.

          Mamele agresate sunt într-o situație și mai grea: „Violența de lungă durată în familie duce la modificări privind comportamentul mamei, dar are efecte majore și asupra dezvoltării normale a copilului”, explică șefa centrului. Fiind mereu în stare de alertă, mămicile dezvoltă un nivel înalt de irascibilitate: tresar, se agită, se supără ușor, gestionează greu starea de nemulțumire sau nu reacționează deloc, fiindu-le foarte teamă să nu greșească.

          Ionuț a încercat să-l oprească!

          Camelia povestește că își aștepta liniștită soțul acasă: „Voiam să-i gătesc pește de ziua lui, că era dezlegare, dar el a spus ca nu vrea prăjit în făină, a zis că-l face, el, în tavă, cu cartofi, ceapă și alte legume. Eu am curățat legumele, el le-a pus în cratiță, dar numai după zece minute a început să le întoarcă. Peștele s-a rupt și s-a enervat. S-a întors spre mine și m-a izbit cu paleta de metal în frunte, apoi m-a lovit cu pumnii.”

          Marginea ascuțită a paletei i-a tăiat carnea, forța izbiturii i-a fracturat piramida nazală. Acum are nasul cusut. Cât a așteptat Salvarea, cu fața șiroind de sânge, băiețelul lor, care nu are decât patru ani, i-a făcut poze cu telefonul. Ionuț e combatant în acest război, din nefericire. „Copilul a încercat să-l oprească pe tată, să-i distragă atenția, să-l șocheze darâmând niște ghivece cu flori de pe geam, dar degeaba”, spune femeia.

          Urmează să fie emis ordinul de protecție pentru ca bărbatul să nu se mai poată apropia de mamă și copil: „M-a amenințat cu moartea! A zis că îmi rămân creierii pe pereți dacă îl reclam!” Camelia vrea să se întoarcă la părinți și, zice ea, de data aceasta va fi consecventă deciziei de a se descurca fără el, departe de el.

          Miros de brad, de cozonac și multă liniște…

          Miroase a brad, a ciocolată și a cozonac în Centrul Maternal. E liniște, se vorbește cu voce scăzută, calmă, se dau sfaturi, asigurări… Nu e la fel ca acasă, „da măcar nu mă uit cu frică pe geam să văd dacă vine beat”. O mămică cu trei copii dintr-un sat de pe Valea Muntelui, abuzată o perioadă îndelungată, a ajuns pentru a doua oară aici, la „Artemis”.

          Prima oară l-a iertat pe soțul său și s-au împăcat, dar foarte repede bărbatul și-a reluat năravurile. Maria susține că va fi în stare să crească singură cei trei copii. Și-a găsit un loc de muncă într-o fabrică de produse alimentare, i-a înscris pe băieți la grădiniță și la școală, iar acum își caută o locuință cu chirie. Nu va fi ușor, dar la el nu se va întoarce. „Niciodată nu mă mai întorc acasă, niciodată”, spune ea.

          Pentru mămicile care vin aici pare că suferința micuților e mai grea decât a lor: copiii tresar, plâng noaptea fără motiv, refuză uneori să colaboreze cu adulții, au momente de furie, sunt agresivi în joc sau, dimpotrivă, sunt timizi și apatici.

          „La țară e multă muncă”, dar și multă țuică

          Teodora și soțul său au lucrat câțiva ani în străinătate. „Șapte, precizează soțul, care a venit să o vadă la Artemis. Nu știu dacă vrea să vină acasă, dar aș vrea să iau măcar copiii de sărbători”, spune bărbatul destul de sceptic. Se plimbă nervos pe hol, ca un leu în cușcă. Criza i-a lăsat fără slujbă și i-a obligat să se întoarcă din Spania.

          Deși primăria i-a ajutat cu alocații și venitul minim garantat, tot le-a fost greu. „Ei, la țară e mult de muncă”, spune bărbatul, sugerând că femeia ar fi vinovată. Adevărul e că el nu a rezistat: s-a refugiat în alcool, a lovit-o pe Teodora o dată, de două ori, apoi și-a făcut un obicei din a provoca scandal și a-și agresa soția. Nu a putut suporta reproșurile, a devenit tot mai dependent de alcool, tot mai de neînțeles. Teo își caută, acum, un loc de muncă în comerț sau într-o fabrică de confecții, dar va fi greu să-și construiască o nouă viață, singură, deoarece nu are cu cine lăsa copiii, iar locurile în creșe și în grădinițe sunt puține.

          Pentru toate va fi greu, dar acasă, lângă agresor, nu vor să se întoarcă. Petrec sărbătorile aici, printre străini, la „Artemis”, în fața unei mese bogate, chiar mai bogată decât cea pe care ar fi avut-o la țară, în Huhurezii din Deal, însă departe de căsuța lor, de bucătărioara lor, de neamuri și prieteni. „E greu, e foarte greu, dar măcar aici sunt liniștită și nu mă sperii de câte ori scârție ușa”, spune una dintre ele, oftând. E drept că ușa nici nu scârție, constat eu, la plecare, dar nici nu intră oricine aici, la „Artemis”.

          Româna pentru toţi: Moş-Crăciun poartă cratimă

          Nu am (s)pus-o noi

          Cităm din DOOM2 (2005), care reproduce prevederea din DOOM1 (1982): „Moş-Ajun (sărbătoare) subst. pr. n., art. Moş-Ajunul” (a umbla cu Moş-Ajunul „a ura pe la casele oamenilor în noaptea de 23 spre 24 decembrie, rostind formula consacrată: Bună dimineaţa la Moş-Ajun!” – I. A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionar enciclopedic – CADE). Se deduce cu uşurinţă că dincolo de Moş-Ajun îl ghicim pe Moş-Crăciun, de vreme ce referentul este acelaşi: sărbătoarea naşterii Domnului. Pentru scrierea cu cratimă a toponimelor, DOOM2 ne dă un singur exemplu: Târgu-Mureş, urmând ca noi să scriem la fel Târgu-Ocna, Târgu-Lăpuş etc., dar Târgul Frumos, Târgul Secuiesc etc. Similar intuim pe Moş-Crăciun, din Moş-Ajun.

          S-a scris şi înainte de 1982 aşa?

          Da, în dicţionarul enciclopedic al lui Candrea şi Adamescu (CADE, 1931), iar apoi în îndreptarul lui Sextil Puşcariu din 1932, dat ca model de Academia Română în 1993 şi de Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova în 2016.

          Ce regulă se aplică?

          Compusele Moş-Ajun şi Moş-Crăciun se subordonează recomandărilor de la 3.2: „Se scriu cu litere mari toate componentele numelor proprii care desemnează personaje religioase, mitologice, folclorice, literare: Barbă-Albastră, Don Juan, Făt-Frumos, Mama-Pădurii, Sfarmă-Piatră” (DOOM2, p. LVIII şi p. LXXIV).

          Cum scriu dicţionarele

          Cele mai răspândite (DEX, DEXI, NDULR, DLRLC, CADE) nu folosesc cratima, iar unele şovăie în privinţa majusculei: în cazul lui Moş-Ajun, DLRLC (1957) fixează corect relaţia cu sărbătoarea religioasă („Moş-ajun = ajunul crăciunului”), dar abia a doua oară, la cuvântul-titlu moş, scrie corect: Moş-Ajun. De altfel, înainte de 1990, în cadrul programului de educaţie ateistă, cuvintele din sfera religioasă erau scrise cu minusculă: dumnezeu, crăciun, paşte etc. Un singur dicţionar, NDULR, îl aminteşte pe defunctul Moş-Gerilă. Mioara Avram, în Probleme ale exprimării corecte – 1987 şi Ortografie pentru toţi – 1990, nu discută cazul.

          Etimologii diverse

          S-a discutat mult despre originea cuvântului, cele mai multe opinii respectând-o pe cea a lui Aron Densusianu: latinescul creationem „naştere, procreare”, preluat prin filieră slavă. Forme apropiate sunt în bulgară, sârbă, croată, rusă (în cronica de la Novgorod, 1143: koročjun) ş.a. Noi am dat cuvântul polonilor şi ucrainenilor (kračun) dar de fapt tuturor vecinilor (Al. Graur). Au fost propuse şi alte surse: incarnatio „încarnare”, Christi ieiunium „postul lui Cristos”, crastinum „de mâine”, calatio „chemare” (de aici, kalendae), din limba latină, sau kërçum „buturugă”, din albaneză. Regional, se rosteşte creciun (I. Iordan, 1943), iar în Banat şi Transilvania există compusul Crăciunul Mic, pentru Anul Nou. După Al. Graur, Crăciunul a favorizat reducerea pluralului Paşti la singularul Paştele.

          Înţelesuri apropiate

          Regional, mai desemnează colacul pregătit la Crăciun, dar păstrat până primăvara, când este pus în coarnele boilor la începerea aratului şi mâncat la câmp. Credincioşii numesc cu acelaşi cuvânt icoana reprezentând naşterea lui Iisus, pe care o poartă preotul în ajunul Crăciunului din casă în casă.

          Crăciunul băcăuan…

          LITERATURĂ. Ionel Teodoreanu a publicat în 1934 romanul „Crăciunul de la Silvestri” (biografia scriitorului are atingeri cu regiunea Bacău). LINGVISTICĂ. Numele unei localităţi din judeţ se presupune că provine din numele sărbătorii sau al unei persoane: „Probabil cu metateză (inversarea locului primelor două consoane, n. ns.), Răcăciuni sat, din ungurescul Karacsony «Crăciun»” (N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, 1963).

          De Crăciun, sărbătorim acasă, dar și… în deplasare

            Praga, 22 decembrie 2016

            Sărbătorile cu miros de brad și clinchet de clopoței sunt atât de aproape! Din orașul nostru, amenajat cu ghirlande și beculețe colorate lipsește doar neaua. Atmosfera caldă, pregătirile frenetice, bucuria cadourilor, toate ne transpun parcă într-o altă lume. E sărbătoare și vacanță. Și cu toții parcă prindem chef de ducă.

            În anul acesta, de Crăciun, majoritatea băcăuanilor au ales, așa cum e tradiția, să petreacă acasă cu familia. În jurul meselor îmbelșugate de piftii, salate de boeuf, sarmale, cârnați și alte bunătăți de-ți lasă gura apă, stropite cu băuturi bahice alese pe gustul fiecăruia.

            Colindătorii sunt așteptați și ei cu drag, pentru ca uralele lor să aducă energii pozitive caselor cărora le trec pragul. Este tabloul feeric și liniștit în care ne dorim cu toții să ne petrecem Crăciunul.

            Hai – hui prin Europa

            Sunt însă și băcăuani care au ales să petreacă marea sărbătoare a Nașterii Domnului ceva mai departe de casă. Dacă o parte dintre aceștia și-au ales destinații montane din apropiere, cum ar fi Slănic-Moldova sau Poiana Sărată („e mai fain așa, ieșim cu prietenii în drumeții, poate prindem și ceva zăpadă”, după cum ne-a spus Magda, o tânără din Onești), la Vatra Dornei sau Poiana Brașov, sunt și unii care au ales să meargă în Austria, de exemplu.

            „Eu lucrez între Crăciun și Revelion, așa ca mi-am început deja Sărbatorile prin Europa. Mi-am luat iubita de mână, am urcat în mașină și am stabilit un traseu destul de obositor pentru șase zile: Budapesta, Praga, Viena, puțin prin Germania, pe la Nürnberg și München. Vrem să vizităm în mod special târgurile de Crăciun, să mâncăm cârnați și să bem vin fiert. În străinătate simți altfel aceste sărbatori. Și mai e ceva… fugi de acasă!”, ne-a spus si Cristi Miron, un băcauan care marți seara a luat calea Vestului.

            De Revelion… la soare

            De cealaltă parte, peste o săptămână, vom sărbători și marea noapte dintre ani. Pentru petrecerile de Revelion, pe lângă cele organizate acasă sau la diverse restaurante, băcăuanii preferă și pentru acest prilej, după cum ne-au prezentat operatorii de turism, stațiunile montane din țară sau din zona Austria-Elveția-Italia. Sunt însă și băcăuani care și-au rezervat din timp sejururi pe alt tip destinații, cum ar fi Barcelona sau Dublin, Malta sau Cipru, unii chiar și-au programat să întâmpine noul an pe plajele din Mexic.

            Câteva sfaturi dacă decideți să plecați în străinătate:

            – nu uitați de cardul de sănatate sau încheiați-vă din timp o asigurare medicală;
            – dacă ați decis să călatoriți cu mașina, atenție!, la fiecare frontieră trebuie să cumpărați vinieta pentru țara respectivă (dacă nu respectați această prevedere, riscați o amendă de cel puțin 100 de euro);
            – în Germania, utilizarea detectoarelor radar sau a aparatelor antiradar constituie contravenție; tot aici antibioticele nu se eliberează decât pe bază de rețetă (în Bulgaria, dacă luați cu voi medicamente, aveți grijă să le păstrați și ambalajele, altfel vi le confiscă la vamă);
            – dacă ajungeți prin Elveția, anvelopele de iarnă sunt obligatorii, dar în Franța, nu;
            – în Italia, pe autostrăzi, amenzile nu se pot plăti cu cardul, iar dacă nu puteți plăti cash riscați să vi se pună sechestru administrativ pe mașină.

            Roxana Neagu
            Florin Ștefănescu

            Colindatori la Antiaeriană

            In cazarma Batalionului 635 Aparare Antiaeriana „Precista” au rasunat colinde.

            Mai multe grupuri de colindatori si uratori au trecut pragul unitatii militare pentru a vesti nasterea Domnului si apropierea Noului An.

            dscn2911

            Personalul a fost colindat de un grup de copii de la Scoala generala “Emil Braescu” din comuna Magura, de Ansamblul “Hora Siretului” din comuna Saucesti si de Corala “Arhidiacon Ion Luca” din cadrul Asociatiei Studentilor Crestin-Ortodocsi din Bacau.

            La ISU Bacău, Moş Crăciun a venit cu autoscara

              Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bacău a răsunat vineri dimineaţă de colinde. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, unitatea a organizat „Duelul Colindelor” la care s-au înscris peste 60 de pompieri de la ISU Bacău, Detaşamentul de Pompieri Bacău, Detaşamentul Moineşti şi Oneşti.

              Salvatorii au luat competiţia în serios şi după zile întregi de repetiţii au apărut în faţa colegilor unde au susţinut un adevărat concert, fiind răsplătiţi cu aplauze şi felicitări. După Crăciun ei vor trebui să revină pe „scenă” şi cu ceva urături şi abia după această etapă una dintre echipe va fi desemnată câştigătoare.

              p1

              Aceasta a fost însă prima parte a activităţii, pentru că în sală au fost prezenţi şi mai mulţi prichindei, copiii pompierilor, care aşteptau nerăbdători să vină Moş Crăciun. În final, Moşul şi-a făcut apariţia, dar nu oricum ci cu autoscara folosită de militari pentru intervenţii la înălţime. Bătrânelul a intrat în sala de la etajul doi pe geam, spre încântarea micuţilor, şi a adus cu el un sac plin de daruri.

              p2

              Pentru a-şi primi cadoul, fiecare copil a trebuit să spună o poezie şi i-a cam pus în încurcătură pe cei mai mici dintre ei, care nu au învăţat încă să vorbească. Dar Moşul a fost bun şi în cazul lor a făcut excepţie, însă s-au înţeles ca la anul ei să vină cu două poezii pregătite din timp.

              Bacău: Pompierii şi scafandrii caută o femeie care s-ar fi înecat în canalul de fugă

                Misiune dificilă pentru pompierii de la Detaşamentul Bacău care, de trei zile, caută în canalul de fugă al râului Bistriţa trupul unei femei de 65 de ani, din Bacău, care se presupune că s-ar fi înecat acolo.

                Ea a fost dată dispărută în urmă cu circa trei săptămâni, dar zilele trecute pe malul apei s-au găsit haina şi buletinul ei.

                Imediat s-au început căutările pe luciul apei, iar vineri, în sprijinul pompierilor băcăuani, au venit şi scafandrii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Neamţ, care au intrat în apa rece ca gheaţa şi au făcut căutări în zona hidrocentralei de la Letea Veche, dar fără succes.

                O fetiță de 6 ani, accidentată în timp ce traversa strada fără să se asigure

                  pieton

                  La data de 22 decembrie a.c, în jurul orei 16.50, poliţiştii moineșteni au fost sesizaţi cu privire la producerea unui accident rutier, în urma căruia un minor a necesitat îngrijiri medicale.

                  Din primele cercetări efectuate la faţa locului a rezultat că un bărbat de 38 ani, din comuna Zemeș, în timp ce conducea un autoturism pe strada Căpitan Paul Zăgănescu, a surprins și accidentat o fetiță de 6 ani, din localitate, care se angajase în traversarea părții carosabile prin loc nepermis și fără să se asigure.

                  În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a minorei, care a fost transportată la Spitalul de Urgență Moinești, unde a rămas internată pentru acordarea de îngrijiri medicale.

                  Conducătorul auto implicat în accident a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ şi i s-a recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.

                  În cauză poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

                  Un adolescent din Filipești a incendiat patru tone de fân

                    La data de 21 decembrie a.c., în jurul orei 18.00, polițiștii au fost sesizați de către un locuitor al comunei Filipești, despre faptul că o persoană necunoscută i-a incendiat un țarc de animale și o anexă a acestuia, unde deținea cantitatea de patru tone de fân, provocând un prejudiciu de aproximativ 3000 lei.

                    În urma cercetărilor efectuate, la data de 22 decembrie 2016, polițiștii au reușit să depisteze persoana în cauză, un tânăr de 17 ani din comuna Filipești, care a recunoscut că el a dat foc bunurilor menționate.

                    În cauză s-a întocmit dosar penal.

                    Bogdănești: Un sofer beat a provocat un accident rutier

                      La data de 22 decembrie a.c, în jurul orei 08.30, poliţiştii oneșteni au fost sesizați despre faptul că pe DN 11 din comuna Bogdănești, s-a produs un eveniment rutier soldat cu pagube materiale.

                      La fața locului polițiștii au constatat că unul dintre conducătorii auto implicați, un tânăr de 24 de ani, din comuna Oituz, posesor al unui permis de conducere eliberat de autoritățile britanice, se afla sub influența băuturilor alcoolice.

                      În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat.

                      Conducătorul auto a fost condus la Spitalul Municipiului Onești unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și i s-a reținut permisul de conducere.

                      În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul de către un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice.

                      Moș Crăciun a venit! A aterizat la Baza 95 Aeriană Bacău!

                        Vineri dimineata, la o temperatura cu grade minus in termometre dar cu un soare stralucitor care vroia sa alunge orice urma de ger, copiii militarilor l-au asteptat pe Mos Craciun la Baza 95 Aeriana Bacau.

                        Prinsesera de veste de la parintii lor, ca mosul are sa vina in zbor, insa, nu cu sania trasa de reni, ci la bordul unei aeronave IAR 99 Soim. La 9 fix, un elicopter s-a ridicat de la sol si a insotit o vreme avionul care avea sa-l aduca in fata copiilor pe Mos Craciun.

                        Pâna sa aterizeze, copiii au comunicat cu Mos Craciun printr-o statie de emisie-receptie pe care o avea asupra lui un militar care tinea legatura cu pilotul.

                        Când avionul mai avea putin pâna sa ajunga la public, elicopterul s-a retras, lasându-i pe copii sa se bucure de venirea mosului. Aeronava a oprit in fata copiilor si a parintilor care ii insoteau si a fost primit cu urale si aplauze. A urmat o sedinta foto, un scurt interviu, dupa care Mos Craciun i-a invitat pe copii in sala de festivitati a unitatii militare, unde avea sa le imparta cadourile mult asteptate.

                        “Aterizarea a fost foarte usoara pentru ca la mansa s-a aflat unul dintre cei mai experimentati piloti. Am lasat sania pe un nor la intrare in Bacau, sa se odihneasca renii si am venit la copii sa le dau cadouri. Mi-a placut cum m-au intâmpinat micutii si sper sa ajung la toti cei care au fost cuminti. Pentru fiecare am pregatit câte un cadou! Un an intreg m-au ajutat spiridusii sa fac cadouri pentru toata lumea!”, a declarat Mos Craciun

                        In club, cei mici s-au ghemuit cuminti in bratele parintilor si au asteptat sa fie strigati de Mos Craciun pentru a urca pe scena, acolo unde ii astepta mosul si cadourile. Momentul a fost incarcat de emotie, atât din partea celor mici, cât si din partea parintilor. Cei mai indrazneti pitici i-au spus mosului câte o poezie, insa, de emotie, multi au uitat sa-i multumeasca pentru cadouri. Or s-o faca la anul, când vor creste mai mari! Cadrele militare si familiile lor au asistat apoi la un spectacol de colinde, cântece si dansuri populare, sustinut de colaboratori fideli ai unitatii militare. La eveniment a fost prezent si comandorul dr. Valerica Vrajescu, comandantul Bazei 95 Aeriene Bacau, care, facând bilantul activitatilor de peste an, s-a declarat multumit.

                        “A fost un an foarte bun pentru noi, cu misiuni reusite si activitati care au asigurat o pregatire continua a colegilor mei. La final de an, ne bucuram ca avem toate aeronavele la sol, toti pilotii sunt la sol, iar personalul este complet. Ne-a ferit Dumnezeu de alte incidente nedorite si asta nu poate decât sa ne bucure!”, declara cdor.dr. Valerica Vrajescu, comandantul Bazei 95 Aeriene Bacau

                        Explicatie foto: Mos Craciun a venit in Bacau cu avionul/foto: Ramona Ionescu

                        Creativitate „eminesciană” de Crăciun

                          Elevii Colegiului „Mihai Eminescu“ s-au implicat trup și suflet în proiectul „Ajută un copil să reușească în viață!” inițiat de Grădinița Pinocchio.

                          Fie că au fost boboci de clasa a IX-a sau elevi de clasa a XI-a sau a XII-a, „eminescienii” au pornit colinda, în perioada 19-21 decembrie 2016, la Adăpostul de zi și de noapte al copiilor străzii „Morcoveaţă“, la Rețeaua de apartamente „Casa Mea“, Complexul „Dragoş Vodă“, „Casa Mărăşti“ din cadrul Complexului de Servicii Sociale „Ghiocelul“, Centrul de Primire în Regim de Urgență Bacău.

                          Nici școala postliceală a colegiului nu a dat uitării sufletele aflate în neputință, încercând să le aducă un zâmbet căminelor de copii și de bătrâni. Iar activitățile nu s-au oprit aici.

                          Elevii de la „Eminescu” au spus „prezent” și anul acesta, joi, 22decembrie, atmosferei încărcate cu magia sărbătorii Celui ce S-a născut. Această paradă a Crăciunului a debutat cu cea de-a doua ediție a Târgului de Crăciun la care elevii au adus, pentru un scop umanitar, produse culinare și handmade create prin firul imaginației.

                          Banii obținuți în urma vânzării produselor au fost donate unei familii cu reale problem ale paupertății. Parada colindelor în limbile română și engleză nu au întârziat să-și facă simțită prezența, în interpretarea oaspeților de la Colegiul Național „Roman Vodă“, Roman, Județul Neamț și datinile de Anul Nou de la Școala Gimnazială nr. 1, comuna Țibucani, Județul Neamț, remarcate fiind Jocul Caprei și al Ursului.

                          Vocile adolescentine au dat glas urăturii și sorcovei în stil filologic, amintind numele celor care le îndrumă pașii pe tot parcursul celor patru ani de liceu. Din peisaj nu au lipsit nici majoretele, iar de la pașii de dans s-a trecut la răsplătirea celor mai merituoși elevi care au primit diplomele de la Bursele Municipale.

                          ULTIMELE ȘTIRI