joi, 25 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2892

Fostă elevă la „Economic”, model de talie internațională

    La o scurtă căutare pe internet, numele Simonei Bitiușcă este pomenit în foarte multe postări. Considerată fotomodel de talie internațională, Simona este o tânără băcăuancă, cu realizări impresionante în modelling.

    Așa cum a remarcat presa de specialitate în 2008, înainte ca Simona să câștige Titlul „International Model of the Year 2009”, organizat la Seul, în Coreea de Sud, modelul băcăuan măsoară 180 cm, din care 123 cm doar picioarele. Simona Bitiușcă a fost elevă a Colegiului Economic „Ion Ghica”, unde, surprinzător, nu a fost acceptată să participe la concursul de Miss Boboc, și este absolventă a Universității „Vasile Alecsandri” Bacău, specializarea Administrarea Afacerilor.

    În urmă cu ceva timp, am avut ocazia să o întâlnesc pe Simona și am rugat-o să ne povestească despre succesul ei.

    -Cum a fost începutul în această lume a modelling-ului?
    -Am început modelling-ul cu o agenție micuță din Piatra Neamț, când am făcut cunoștință cu aparatul foto. Pe vremea aceea credeam că a fi model înseamnă să faci hostess de fapt, adică să împarți pliante, să ai prezentări în mall și eventual două trei poze într-un studio. Apoi am cunoscut pe cineva, care era organizator de concursuri de miss în România, care deține niște licențe internaționale cum ar fi Miss Univers, Miss World România sau Miss Young România. Mi-a plăcut foarte mult ideea și la început m-a chemat să reprezint Bacăul la un concurs național care a avut loc la Pitești. Atunci am și câștigat. Aveam 17 ani și am câștigat Miss Young România și urma să reprezint România în Taiwan. Nu m-am mai dus pentru că trebuia să am 18 ani, trebuia să am însoțitor… M-au chemat anul următor, să reprezint din nou Bacăul, tot la același concurs național, dar care avea alte premii. Am câștigat atunci „International Model of the Year”, ceea ce mi-a dat dreptul să reprezint România la acea ediție la o competiție internațională în Coreea de Sud.

    -Practic, după primele succese naționale, îți făceai debutul la nivel internațional.
    -A fost pentru prima dată când am făcut cunoștință cu avionul, cu aeroportul, cu oameni străini, cu conversațiile în limba engleză. Acolo am locuit într-un campus, timp de trei săptămâni, împreună cu alte 40 de reprezentante ale altor țări. A fost o experiență foarte interesantă și mi-a plăcut foarte tare. Atunci am și câștigat Titlul „International Model of the Year 2009”.

    -Sunt mulți cei care nu înțeleg dacă există vreo diferență între top-model și foto-model. De fapt, ce înseamnă să fii model?
    -Nu știu ce să zic. Termenii aceștia se încurcă foarte mult. Nu există, de fapt, nicio diferență. Fiecare îi spune cum vrea. În Franța lumea spune „manechine”, în România „model” sau „fotomodel”. Se amestecă aceste denumiri… în schimb, la noi sunt niște probleme. Lumea asociază modelele cu Bianca Drăgușanu și cu Daniela Crudu, și cu ce văd ei la televizor. De fapt, adevăratele modele nu le știe nimeni. Dacă spun nume, cum ar fi cele ale Andreei Diaconu sau Dianei Moldovan, care sunt cele mai bune modele ale României, nimeni nu le cunoaște. Modelele își fac treaba lor și stau în banca lor.

    -Presupun că și modelele sunt de mai multe categorii…
    -Într-adevăr. Există modele, care, din cauza faptului că nu au înălțimea corespunzătoare (minim 1,80 m) nu prezintă pe catwalk ci doar fac poze. Pentru lenjeria intimă sunt alese modelele cu forme, care nu prea prezintă pe catwalk. Se spune că modelele cu forme deformează hainele. Cu alte cuvinte, sunt mai multe tipuri de modele.

    -Cum e să faci modelling în România și cum e în străinătate?
    -În România e puțin altfel, în sensul că pe la București orice fată mai înaltă și cu forme poate să facă modelling. Din punctul ăsta de vedere, nu prea se face modelling, și spun asta ca să fiu decentă. Lumea, când află că sunt model, mă întreabă dacă prezint pentru Botezatu. Si eu zic „Da”, prima mea prezentare, când habar nu aveam ce înseamnă modelling, da, am prezentat pentru Botezatu, dar nu este apogeul carierei mele…

    -Şi atunci, acum, pentru cine prezinți?
    -Prezentările cele mai mari au loc în 4 sesion week, care au loc de două ori pe an, la Milano, Londra, Paris și New York. Și mă duc la fiecare fashion week în fiecare țară. Dacă spun acum niște nume, probabil nu vă sună în niciun fel, dar sunt brand-uri foarte mari, foarte puțin cunoscute în România. Totuși, să dau un exemplu, am prezentat pentru Armani la Milano. Am mai prezentat pentru Moschino, Diesel… În New York sunt foarte multe brand-uri care nu se cunosc la noi. Să mai spun un nume cunoscut la noi, la Paris am prezentat pentru Issey Miyake, la noi cunoscut mai mult pentru parfumuri. Astea sunt cele mai importante. Mai sunt și alte prezentări, pentru clienți, dar mai mici şi mai puțin importante. Se face și la noi Bucharest Fashion Week, dar acolo nu vin de fiecare dată doar oameni pasionați de fashion. Sunt cu totul alte interese acolo, dealtfel modelele care prezintă acolo nu sunt plătite, chiar și scopul lor acolo este altul. Îmi pare rău să o spun, dar cam ăsta e modelling-ul la noi și probabil din acest motiv este văzut cu alți ochi.

    -De multe ori, am văzut pe canalele de televiziune de specialitate, tot felul de creaţii, unele foarte abstracte…
    -Creațiile acelea, care apar pe scenă, întotdeauna trebuie să fie purtate. Prin aceste modele se dorește inspirarea unui stil. Nu trebuie privit doar un singur accesoriu, ci tot conceptul. E adevărat că uneori poate părea ciudat, dar creatorii vor să te inspire și să te poarte într-o altă lume. A avut Chanel o prezentare în supermarket, în urmă cu doi ani. Apoi, toată lumea a început să facă shooting-uri în market. Și eu am făcut. Am făcut Elle România, plus copertă, pentru care am făcut două zile de shooting, o zi în studio și una într-un hypermarket din capitală, unde am pozat printre conserve, cu un pepene în mână… Și de acolo s-a dezvoltat ideea…

    -Cum este viața asta, între două aeroporturi și hoteluri, cu bagajul tot timpul la ușă?
    -Este foarte interesantă pentru că fiecare zi e diferită. În primul rând, eu nu știu ce fac în următoarea zi, ceea ce mă încântă foarte tare, pentru că e pe stilul și caracterul meu. Și niciodată nu lucrezi cu aceiași oameni. Tot timpul cunosc oameni noi și asta reprezintă foarte mult pentru mine. E adevărat că tot timpul stau cu valiza la ușă, dar m-am obișnuit și mă descurc chiar foarte bine. Chiar nu e o corvoadă acest lucru. Și ca să spulberăm un mit, nu locuim numai în hoteluri. De cele mai multe ori, agenția pentru care lucrezi îți pune la dispoziție un apartament pe care tu ți-l plătești, şi de acolo începe nebunia. Te duci la un client, cu mașina, cu trenul, fie în sudul Italiei, sau prin nordul Spaniei…unde facem shooting-uri, fitting-uri… Asta e. Nu te așteaptă nimeni cu job-urile pe masă. Trebuie să mergi să te lupți pentru fiecare job. Mergi la casting, trebuie să convingi clientul că ești modelul potrivit pentru el…

    -Presupun că vorbești foarte bine limba engleză…
    -Acum da, mă descurc destul de bine și de curând am început să vorbesc și limba italiană. Mă descurc de bine în spaniolă și înțeleg bine franceza.

    -Din lumea modelling-ului au fost numeroase nume care s-au lansat în cinematografie. Ți-ar plăcea să joci în filme?
    -Să știi că am avut câteva propuneri și mă încântă acest lucru. Dar mă simt așa…fricoasă, pentru că nu știu prea multe despre zona asta, deși se aseamănă cu genul meu. Să intri în pielea cuiva, să pretinzi că ești cineva, ceva… Am primit mai multe oferte să merg la casting-uri. Cred că am să accept în viitorul apropiat. Până acum nu mă simțeam pregătită, dar acum…cred că pot să fac asta. Nu pot să spun pentru ce fel de filme mi s-au făcut propunerile, pentru că urma să ne întâlnim să mi se povestească scenariul, dar pentru că nu m-am simțit pregătită am zis „pas”.

    -Care sunt pașii pe care vrei să-i urmezi în viitorul apropiat?
    -Eu sunt atrasă mai mult de design, și în această direcție, vreau să fac Institutul Marangoni din Milano, care este cel mai mare institut de modă, și vreau să fac un curs acolo, pentru că, după cum cred eu, mă regăsesc destul de bine în arta design-ului. Pentru viitor, mă văd în atelierul meu, unde să lucrez la creațiile mele, dar, așa cum am mai vorbit, am să iau în considerare și varianta actoriei. Deocamdată mă bucur de job-ul meu și dau tot ce am mai bun. Privind puțin mai departe, pentru că eu sunt o familistă convinsă, mă văd cu soț și vreo trei copii, dar când va fi momentul. Eu am modelul familiei mele. Noi suntem trei frați la părinți şi la noi în casă era o astmosferă perfectă. Acum sunt mai mult plecată, dar de fiecare dată când vin acasă regăsesc acea atmosferă pe care nu o poți găsi decât acasă. Nu știu dacă mă voi stabili undeva anume, pentru că acum locuiesc mai mult la Milano, dar pentru mine „acasă” e aici la Bacău.

    Pagina 1

      pagina1

      Chimcomplex dezvoltă producția și se extinde internațional

      Producția clorurii de calciu are state vechi la Chimcomplex

      Chimcomplex Borzești, cel mai mare producător independent de produse chimice din România, a anunțat un program robust de dezvoltare a afacerilor sale din industria chimică pentru următorii cinci ani. Programul prevede creșterea organică, dar și achiziții ale altor unități la nivel european.

      Compania va numi, din 2017, un Advisory Board care va include un trader de produse chimice și petrochimice cu experiență pe piețele internaționale, din partea Tricon Energy USA, și un specialist în domeniul piețelor financiare și de capital care a derulat multiple tranzacții și finanțări în spațiul CEE în ultimii 15 ani ca reprezentant al unor reputate fonduri de investiții internaționale, din partea Amerocap USA.

      Chimcomplex vizează dezvoltarea facilităților de producție din Onești, unde a investit deja peste 70 de milioane de euro, inclusiv în două unități moderne de cogenerare de energie care au permis atingerea unui nivel de eficiență energetică similar cu al liderilor mondiali în domeniu. Prima investiție, de peste 10 milioane de euro, constă într-o unitate de producție de clorură de calciu, cu o capacitate de 30.000 tone/an, de la începutul lui 2017. Investiţii în alte unități de producție sunt în faze avansate de pregătire și vor fi lansate în 2018 și 2019.

      Chimcomplex a identificat o serie de oportunități de achiziție în România, dar și în alte țări europene. Printre acestea se află și active ale Oltchim. Se consideră că cea mai bună soluție pentru economia românească, pentru mai buna valorificare a resurselor naturale, umane și de capital de care dispune țara pentru industria chimică, este reprezentată de consolidarea afacerilor Oltchim cu cele ale Chimcomplex.

      În trecut un mare exportator, România importă la ora actuală produse chimice și conexe de aproximativ 8 miliarde de euro anual și exportă de doar 2-3 miliarde de euro.

      Olimpic Național în România, Premiul Juriului la Moscova

        olimpic-rusa1

        După ce s-a impus la faza națională a Olimpiadei de Limba Rusă, Vlad Covaci, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, a participat la cea de-a XIV-a ediție a Olimpiadei Internaționale de Limba Rusă, care s-a desfășurat la Institutul Pushkin din Moscova în urmă cu mai puțin de o lună.

        La această olimpiadă s-au prezentat aproximativ 150 de participanți din 30 de țări, din delegația României făcând parte 20 de elevi, dintre care 8 au participat la Limba Maternă (cei care vorbesc limba rusă în casă) și 12 la Limba Rusă Modernă, care se studiază la școală. Singurul reprezentant al Bacăului, Vlad Covaci, a reușit și de această dată să-și arate valoarea reușind să câștige un premiu special, „Premiul Juriului pentru Oratorie”.

        La această categorie au fost 30 de teme, dintre care participanții le-au ales pe cele care au crezut că-i reprezintă mai bine. „Întâmplarea a făcut să concurez cu elevi care au limba rusă ca limbă maternă ceea ce face ca acest premiu pentru mine să fie mult mai valoros. Premiul acesta reprezintă pentru mine o recunoaștere, o încununare a eforturilor pe care eu le-am făcut.

        Dar, toate acestea eu le-am făcut pentru a mă completa, să devin mai bun și mai complex”, a declarat Vlad Covaci. Festivitatea de premiere a a avut loc la Muzeul de Istorie al Federației Ruse, din Piața Roșie, eveniment la care a participat și ambasadorul României la Moscova, Vasile Soare.

        „Eu, încă o dată spun că sunt foarte fericită pentru că am găsit un elev care dorește să învețe. Apoi, sunt fericită pentru că am ajuns la acest nivel, pentru că nu este chiar atât de ușor să ajungi la o olimpiadă internațională, și cred că și Colegiul nostru se mândrește cu această performanță. Anul acesta, mi s-a părut un pic nedreaptă competiția.

        Adică să intrăm în același siaj cu fostele Republici Sovietice care sunt vorbitoare de limbă rusă și chiar cu Polonia, Cehia, Bulgaria, care sunt popoare vorbitoare de limbi slave, comparativ cu noi care suntem vorbitori de limbă romanică. Am fost clar defavorizați, dar asta nu l-a împiedicat pe elevul meu să obțină acest premiu foarte important”, a declarat prof. Angela Sterpu, cea care l-a pregătit pe Vlad Covaci.

        Aproape 400 de copii au ajuns la spital în perioada sărbătorilor

          De vineri, 23 decembrie, şi până ieri dimineaţă, la ora 7.00, pe la camera de gardă a Secţiei de Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Bacău, au trecut câteva sute de copii, medicii de aici fiind luaţi cu asalt de numărul mare de pacienţi care au avut nevoie de ei. Aceştia prezentau febră mare, tuse şi chiar afecţiuni digestive, iar pentru cazurile mai severe s-a luat decizia internării în spital pentru a se administra tratament sub supraveghere.

          „În aceste zile au fost 397 de prezentări la Compartimentul de Primiri Urgenţe – Copii şi 50 de internări numai la Pediatrie. Principalele cauze de prezentare au fost: febră mare 39 – 40 grade C şi tuse chinuitoare, au fost şi multe laringite cu răguşeală şi tuse lătrătoare, dar şi copii cu afecţiuni digestive, însă nu datorate mâncării. Probabil etiologia este virală, cu manifestări atât respiratorii cât şi digestive.

          Pacienţii au fost de toate vârstele, de la câteva luni până la 18 ani”, a declarat dr. Aurelia Ţaga, director medical la SJU Bacău. Ieri dimineaţă, ambele sectoare din Secţia de Pediatrie erau ocupate la capacitate maximă, fiind internaţi în total 85 de copii.

          La Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) Adulţi, în cele patru zile, au avut nevoie de îngrijiri medicale 633 de persoane, dintre care 17 au fost victime ale unor agresiuni, dar pentru care nu s-a impus internarea în spital.

          În prima zi de Crăciun, o tânără de 36 de ani, din Bacău, a fost adusă la UPU după ce ar fi încercat să se sinucidă pe fondul unei depresii, ea fiind internată în Secţia de Medicină Internă pentru tratament şi cel mai probabil va primi şi consiliere pentru a putea trece peste această stare.

          Dispute mari pe creşterea taxelor locale în Oneşti

            Stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2017 în municipiul Oneşti a creat o mare dispută în rândul consilierilor locali. Liberalii au venit la dezbaterea acestui proiect de hotărâre cu un amendament prin care au cerut ca impozitul pe clădirile nerezidenţiale să fie păstrat la nivelul din acest an, de 0.2 la sută, iar la plata cu anticipaţie a impozitului pe teren datorat de către contribuabilii persoane juridice, până la data de 31 martie 2017, să fie acordată o bonificaţie de 10 la sută.

            De asemenea, consilierii locali ai PNL au mai solicitat ca taxa de salubritate mediu pentru persoanele juridice să fie la fel ca cea din acest an (6 lei/lună angajat). Referitor la acest amendament, autorităţile locale oneştene au venit cu date exacte şi au menţionat că în municipiul Oneşti sunt înregistrate 764 clădiri nerezidenţiale, 724 din acestea fiind deţinute de persoane fizice care desfăşoară activităţi economice ca şi societăţile comerciale iar 40 sunt cabinete medicale şi de avocatură. A fost arătat faptul că prin reducerea impozitului pe clădirile nerezidenţiale la 0.2 la sută, deoarece valorile de evaluare sunt foarte mici, aceste impozite vor fi aduse la nivelul de impozitare al societăţilor comerciale.

            Primarul municipiului Oneşti, Nicolae Gnatiuc, a admis ca să se acorde o bonificaţie de 10 la sută persoanelor juridice care îşi achită impozitul datorat pe întregul an 2017 până la 31 martie, dar nu şi-a însuşit şi solicitarea, prin amendament, a consilierilor locali liberali ca taxa de salubritate mediu pentru să rămână la 6 lei/angajat pe lună. Este de remarcat faptul că edilul-şef a cerut ca votarea proiectului de hotărâre privind stabilirea impozitelor şi taxelor pentru anul 2017 să fie făcută nominal de către consilierii locali ai municipiului.

            Votul acestui proiect a fost de 14 voturi pentru (ale consilierilor PSD şi ale celor de la PSRO) şi 4 abţineri (ale consilierilor locali ai PNL).

            Menţionăm că în aceeaşi şedinţă, cu un vot asemănător, prin modificarea Hotărârii Consiliului Local Oneşti nr. 87 din 30 noiembrie 2011, a fost aprobat modul de zonare fiscală şi încadrarea în categoriile de impozitare ale municipiului. Prin acest vot al consilierilor PSD şi PSRO (ce şi-au dorit mărirea taxelor şi impozitelor locale la Oneşti), platforma industrială a municipiului a fost încadrată în zona C de impozitare (ea fiind în zona D, inferioară, fapt ce face ca suma plătită ca impozit de societăţile comerciale de aici să se dubleze!)

            „Ar trebui să analizăm de două ori o asemenea situaţie şi să hotărâm odată! Nu cred că este o soluţie această impozitare dublă”, a declarat consilierul local Mihai Dumitru (PNL). În replică, secretarul municipiului Oneşti, consilierul juridic Daniel Spânu a declarat că „prin această modificare se face încadrarea într-o zonă de impozitare corectă a platformei industriale a municipiului, conform cu reglementările noului Cod fiscal, care este în vigoare”. Este de evidenţiat faptul că şi la votarea acestui proiect de hotărâre s-a cerut votul nominal al consilierilor locali ai municipiului Oneşti.

            Deschide uşa, primare!

            După o perioadă neagră şi tristă, marcată de politici care au distrus credinţa, obiceiurile şi tradiţiile, tot ce are mai sfânt acest popor, politică continuată şi de urmaşii comuniştilor, în primii ani de după Revoluţie, prin distrugerea lăcaşelor de cultură din mediul rural şi tăierea din buget a oricăror sume care ar fi trebuit repartizate acestui domeniu, ne-am trezit, dacă ne-am trezit, fără filonul identităţii noastre.

            Consecinţele sunt incalculabile şi nici după 27 de ani de totală opacitate şi ignoranţă faţă de moştenirea culturală a acestui neam, nu se întrevăd speranţe. Lipsesc banii pentru cultură, pentru refacerea sau construirea de centre culturale, pentru dotarea acestora cu tehnică, costume naţionale, mijloace de transport şi încadrarea de personal calificat, cu dragoste faţă de tot ce este frumos şi durabil.

            Şi atunci te întrebi, cum de mai rezistă, în multe localităţi, acele nestemate ale folclorului nostru tradiţional, datinile şi obiceiurile de o bogăţie, diversitate şi valoare excepţională. Candidaţii la diferite funcţii publice nu suflă o vorbă despre cultură în discursurile sforăitoare de la tribună, taie din prima în buget sumele revendicate de rubrica “activităţi artistice”.

            Le arde limba, au greutăţi de pronunţie, o ţin langa cu drumuri, poduri, asflat, apă şi canal. Trebuie şi sunt bune şi ele, însă fără cultură, fără educaţie, fără oameni dedicaţi, cu dragoste şi pricepere pentru acel bob de aur care este tradiţia, fără icoana tezaurului moştenit, copiii şi tinerii noştri vor fi mai săraci, mai bicisnici în aprecierea valorilor, fapt reclamat de mai toţi directorii de cămine culturale, pe care i-am întâlnit la recentul festival al datinilor şi obiceiurilor. Este un miracol totuşi ce am văzut în Bacău, iar miracolul, am înţeles, este opera acelor minunaţi oameni, care mai cred în cuvântul magic care este Cultura.

            Olimpicii, peste toți

            Andreea Panturoiu

            DJTS Bacău a dat publicității ierarhia celor mai buni zece sportivi ai județului. Participanții la Jocurile Olimpice de la Rio au cucerit primele poziții. În fruntea lor, atleta Andreea Elena Panțuroiu (CSM Onești).

            Final de an, vremea ierarhiilor. De curând, Direcția pentru Sport a Județului a oficializat clasamentul celor mai buni zece sportivi băcăuani pe 2016. Topul este dominat, așa cum era de așteptat, de sportivii care au participat în vară la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. În fruntea lor se află atleta Andreea Elena Panțuroiu, de la CSM Onești.

            Adusă încă din vremea junioratului la clubul de pe Trotuș, mai întâi sub forma unui parteneriat cu LPS Câmpulung Muscel și ulterior în mod definitiv, de directorul CSM Onești Ingrid Istrate și de directorul tehnic Dorin Arădăvoaicei, Panțuroiu s-a dovedit un pariu câștigat. Sportiva în vârstă de 21 de ani s-a luareat anul trecut vice-campioană europeană la triplusalt, iar anul acesta, pe lângă baremul de participare la Olimpiadă, cu un rezultat de 14.15 m, și-a trecut în palmares și un loc 5 la Mondialele de Seniori de la Portland.

            Eleva antrenoarei Mihaela Nicoară devine astfel, în premieră, cea mai bună sportivă a județului după ce în 2015 s-a aflat pe poziția a patra a ierahiei stabilite de DJTS Bacău. Panțuroiu, care îi succede boxerului MIhai Nistor, laureatul din 2015, este urmată în Top 10 2016 de înotătorii Norbert Trandafir și Marius Radu, locul 4 revenind unui alt participant la Olimpiada de la Rio, atletul Nicolae Alexandru Soare. În fine, cvintetul fruntaș este încheiat de atleta CSM Onești Mirela Lavric, marea nedreptățită a anului.

            Laureată cu bronz la Mondialele Indoor de la Portland împreună cu ștafeta 4×400 m a României, Lavric a fost suspendată în urma unui control anti-doping pentru consum de meldonium, refuzându-i-se astfel participarea la Olimpiada de la Rio. „Sunt nevinovată”, a clamat în tot acest timp sprintera de la gruparea oneșteană, iar verdictul dat la începutul lui decembrie i-a confirmat inocența. Mirelei Lavric i s-a ridicat suspendarea, însă regretul neparticipării la Rio rămâne.

            La fel ca și întrebarea: cum ar fi arătat Top 10 DJTS în condițiile în care Lavric ar fi fost, la răndul său, una dintre olimpicele județului.

            TOP 10 DJTS Bacău
            1. Andreea Elena Panțuroiu (CSM Onești, antrenor: Mihaela Nicoară), atletism/ triplusalt, lungime.
            2. Norbert Trandafir (CSȘM Bacău, antrenor: Ovidiu Galeru), natație/ înot.
            3. Marius Radu (CSȘM Bacău, antrenor: Ovidiu Galeru), natație/ înot.
            4. Alexandru Nicolae Soare (CS Știința Bacău, antrenor: Cristina Alexe), atletism/ maraton.
            5. Mirela Elena Lavric (CSM Onești, antrenor: Viorica Pintilie), atletism/ ștafetă.
            6. Ionuț Ilie (CSȘM Bacău, antrenor: George Călin), haltere.
            7. Georgiana Aniței (SCM Bacău, antrenor: Cristinel Nemțeanu), atletism/ triplusalt.
            8. Alexandru Mihăiță Novac (CSȘM Bacău, antrenor: Mihaela Melinte), atletism/ aruncarea suliței.
            9. Alin Ronțu (SCM Bacău, antrenor: Adrian Gavriliu), natație/ sărituri în apă.
            10. Mara Aiacoboae (SCM Bacău, antrenor: Mihaela Neagu), natație/ sărituri în apă.

            TOP 10 SCM Bacău
            1. Georgiana Aniței- atletism/ triplusalt
            2. Irinel Botez- lupte greco-romane.
            3 Alin Rontu și Mara Aiacoboae- natație/ sărituri în apă.
            4. Daniel Martin- natație/ înot.
            5. Sebastian Arbuz- box.
            6. Ștefan Pătrașcu- box.
            7. Andra Botez- atletism/ marș și Claudiu Pal- lupte greco-romane.
            8. Cătălin Atănăsoaei- atletism si Bianca Perie Ghelber- atletism/ aruncarea ciocanului.
            9. Igor Botez- lupte greco-romane și Mihai Cochior- atletism.
            10.Alexandru Manole- tenis și Ruxandra Manole- natatie/ sărituri in apă.

            TOP 10 CSȘM Bacău
            1. Norbert Trandafir- natație/ înot și Ionuț Ilie- haltere.
            2. Marius Radu- natație/ înot.
            3 Alexandru Mihăiță Novac- atletism/ aruncarea sulitei.
            4. Echipele de handbal masculin juniori 1 și 2.
            5. Sebastian Arbuz -box.
            6. Ioan Zaizan- atletism/ 1500 m.
            7. Sebastian Ursachi- atletism/ 400 m, ștafeta.
            8. Vlad Rusu- handbal masculin.
            9. Adina Mihalache- tir cu arcul.
            10. Vasile Cojoc- lupte greco-romane.

            TOP 10 CSM Onești
            1. Andreea Elena Panțuroiu- atletism.
            2. Mirela Elena Lavric- atletism.
            3. Ioan Andrei Melnicescu- atletism.
            4. Mihaela Camebi- haltere.
            5. Silvia Zarzu- gimnastică.
            6. Paul Dumitrașcu- haltere și Marinela Moroșan- haltere.
            7. Iulia Nicoleta Banaga-atletism și Diana Ion- atletism.
            8. Adelina Sandu- atletism și Andreea Teodorescu- atletism.
            9. Sorin Ionescu- atletism.
            10. Laura Teodora Lungu- judo și Alexandru Petcu- lupte.

            Incendiu de proporţii la Tg. Ocna. Proprietarul a murit în casa cuprinsă de foc

            Toată gospodăria a fost cuprinsă de flăcări mari/Foto: ISU Bacău

            Un incendiu de proporţii s-a iscat noaptea trecută la o gospodărie, din oraşul Tg. Ocna. Flăcările mari se puteau observa de la distanţă, iar oamenii au chemat disperaţi pompierii.

            Când au ajuns militarii acolo au găsit o întreagă gospodărie care ardea şi în sprijin au chemat şi pompierii voluntari ai staţiunii dar şi pe cei de la Dofteana, care au intervenit cu două autospeciale.

            Focul a fost stins abia după patru ore, iar în tot acest timp vecinii s-au rugat ca incendiul să nu se extindă şi la locuinţele lor.

            „La sosirea salvatorilor la locul intervenţiei s-a constatat faptul că, incendiul se manifesta cu flacără, generalizat în interiorul unei case de locuit, pe o suprafaţă de aproximativ 120 de metri pătraţi, acoperişul fiind parţial prăbuşit în interior, şi la anexele lipite de casă, pe o suprafaţă de totală de circa 120 de metri pătraţi.

            Incendiul a fost lichidat în limitele găsite în cooperare cu Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al oraşului Târgu Ocna şi a Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă Dofteana, la ora 4.30”, a declarat cpt. Andrei Grecu, ofiţer de relaţii publice la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău. După ce focul a fost stins, militarii au găsit în casă trupul carbonizat al proprietarului, un bărbat de 80 de ani, care n-a mai apucat să se salveze.

            Se pare că incendiul s-a produs din cauza efectului termic al curentului apărut la instalaţii electrice defecte sau la siguranţe fuzibile ori alte echipamente defecte ori supradimensionate, iar flăcările au transformat în scrum casa şi anexele, pe o suprafaţă toală de 240 de mp.

            Şase maşini implicate într-un accident rutier pe Podul Şerbăneşti

              FOTO: Mihai Danu / Facebook

              În această după-amiază, pe podul de la Şerbăneşti, s-a produs un accident în lanţ, pe fondul nepăstrării distanţei de siguranţă în mers, în care au fost implicate şase autoturisme, nefiind înregistrate victime.


              FOTO: Andrei Păun

              Cam în acelaşi timp şi pe pasarela Narcisa s-a înregistrat un eveniment similar, în care au fost implicate patru maşini, şi tot pentru că nu s-ar fi păstrat distanţa de siguranţă în deplasare, doar că aici şoferul vinovat de accident avea şi 0,96 mg/l alcool pur aerul expirat, iar poliţiştii au întocmit dosar penal.

              A furat un autoturism găsit descuiat şi cu cheia în contact

                La data de 26 decembrie a.c, în jurul orei 19.30, poliţiştii au fost sesizaţi cu privire la furtul unui autoturism pe raza comunei Bereşti-Tazlău.

                Din investigaţii s-a stabilit că un bărbat de 45 ani, din comuna Bereşti-Tazlău, în jurul orei 18.30 şi-a lăsat autoturismul pe drumul comunal din comuna Bereşti-Tazlău, cu cheia în contact şi a intrat în curtea unui prieten, iar după aproximativ 15 minute a constatat lipsa acestuia.

                În urma activităţilor desfăşurate, a fost depistat un bărbat de 26 ani, din Bucureşti, în timp ce conducea autoturismul în cauză pe DJ 118, pe raza comunei Bereşti-Tazlău. Din verificările poliţiştilor a rezultat că bărbatul de 26 ani nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

                Tânărul de 26 ani a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat şi fost condus la Spitalul Municipal Moineşti pentru prelevarea mostrelor biologice de sânge şi stabilirea cu exactitate a alcoolemiei.

                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat şi conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, iar faţă de bărbatul de 26 ani s-a dispus măsura reţinerii pentru 24 ore şi urmează să fie prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti.

                Accident la Traian

                  La data de 26 decembrie a.c, în jurul orei 13.00, poliţiştii au fost sesizaţi cu privire la producerea unui eveniment cu victimă, în localitatea Traian.

                  Din primele cercetări efectuate la faţa locului, a rezultat că un bărbat de 31 ani, din judeţul Vaslui, în timp ce conducea autoturism pe DN 2F, pe raza localităţii Traian, pe fondul nepăstrării distanţei faţă de automobilul din faţă, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de un tânăr de 21 ani, din comuna Odobeşti. În urma impactului, autoturismul condus de tânărul de 21 ani a fost proiectat într-un autoturism condus de un bărbat de 35 ani oprit în spatele unui alt autovehicul care s-a angajat în efectuarea virajului către stânga.

                  În urma evenimentului a rezultat vătămarea corporală a unei tinere de 20 ani, din comuna Buhoci, pasageră pe locul dreapta faţă a autoturismului condus de tânărul de 21 ani, care a fost transportată la Spitalul Judeţean Bacău, pentru îngrijiri, fără a rămâne internată.

                  Conducătorii auto au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat şi le-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

                  În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

                  O criză politică

                  Răzvan Bibire

                  Refuzul președintelui Iohannis de a accepta, fără nici un fel de explicații, numirea ca premier a candidatului alianței PSD – ALDE ne împinge într-o criză politică fără precedent, fiind pentru prima dată când un oficial al statului român decide să încalce Constituția. Băsescu o mai dădea pe după cireș, mai interpreta, o mai sucea.

                  Iohannis, însă, nu avea nici un drept să refuze nominalizarea întrucât exista o decizie a Curții Constituționale (nr. 80/2014) care spune extrem de clar: “Preşedintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru şi mediator între forţele politice, are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului”.

                  Alianța PSD+ALDE nu poate face o nouă propunere întrucât respingerea primului candidat nu există ca mecanism constituțional. Dacă ar veni cu o nouă nominalizare, practic ar încălca spiritul Constituției, pe de o parte și, pe de altă parte, gestul s-ar constitui într-un precedent periculos într-o chestiune care a fost deja tranșată de Curtea Constituțională. Pentru că, deși avem deja o decizie care spune că președintele nu este jucător, ci doar arbitru, că președintele nu poate respinge, ci doar accepta candidatul alianței majoritare, o eventuală a doua propunere de premier ar fi contrară spiritului constituțional.

                  Singura ieșire din această criză politică este suspendarea președintelui și începerea procedurilor pentru referendumul de demitere. Altă cale nu există deoarece orice altă soluție nu face decât să maximizeze problemele create de refuzul președintelui. Nu în ultimul rând, trebuie transmis un semnal clar clasei politice: rezultatul votului este sfânt. Dacă electoratul a votat în masă PSD, atunci acest partid trebuie să formeze guvernul pentru că aceasta este esența democrației. Orice alte artificii, asteriscuri sau interpretări nu-si au locul. Și asta trebuie să înțeleagă clasa politică: votul decide.

                  Foto & Video: Alaiul Datinilor de iarnă

                    “Aho, Aho, copii şi fraţi,/ Staţi puţin şi nu mânaţi/ Şi cuvântul îmi ascultaţi/ Noi nu suntem de ici-de colea/
                    Suntem de la Brăteşti/ de la Bârsăneşti/ Şi-am venit cu Plugul, tras de patru boi/ Boi-boureni…”

                    A început, pe o ploaie deasă, în Piaţa Revoluţiei din Bacău, cea de-a 51-a ediţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Iarnă, organizat, şi în acest an, de Ansamblul Folcloric Profesionist “Busuiocul”, condus de maestrul coregraf Petre Vlase, cu sprijinul Consiliului Judeţean şi a primăriilor din localităţile de unde provin ansamblurile şi formaţiile participante. Cu toate condiţiile neprielnice, mii de băcăuani au venit să asiste la defilarea alaiurilor şi la spectacolul de pe scena ridicată în faţa Prefecturii.

                    Onoarea de a deschide festivalul a revenit Ansamblului de datini din comuna Bârsăneşti, cu tradiţionalul Pluguşor, însoţit de bradul împodobit şi, după datină, de plugul tras de doi boi şi formaţia de bice. Impresionant a fost jocul celor 25 de urşi, îmbrăcaţi în piei originale, de diferite mărimi, de la copii până la maturi. De altfel, ansamblul din Bârsăneşti a venit cu un program complet, de la capră, urşi, iorzi, mascaţi şi dubaşi care au încântat publicul cu jocul, costumaţia şi strigăturile-urări tradiţionale, aşa cum au moştenit de la bătrânii satului.

                    “Eu am venit împreună cu tata să joc ursul. Suntem mai mulţi copii care jucăm. Îmi place foarte mult, am o piele mică de urs şi joc după dobe. A fost greu, dar, să ştii că nu sunt obosit, am făcut repetiţii, am mai jucat şi acasă. Iubesc Ursul.”
                    Gabriel Hughineaţă, 6 ani, Bârsăneşti

                    A urmat celebrul Ansamblu de datini de la Centrul Cultural din comuna Todireşti, judeţul Vaslui, multiplu medaliat la concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale, din care nu au lipsit capra, moşnegii, urşii, într-o coregrafie de excepţie. Am remarcat costumele de o mare frumuseţe şi recuzita folosită la fiecare obicei.

                    “Am venit în Bacău cu Ansamblul de datini şi obiceiuri populare de iarnă, care se numeşte Vălăreţ, din care nu trebuie să lipsească Capra, Jocurile Moşneagului, Mascaţilor, Urşilor, Ursarilor, Turcului, Harapului. Sunt aşa cum le-am moştenit de la bunici şi părinţi, nu am introdus nimic care să aducă atingere autenticului. Centrul nostru cultural are o bogată tradiţie, formaţiile noastre sunt premiate la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale. Ne face plăcere să venim în Bacău, deoarece aici ne întâlnim cu valoroase ansambluri din comunele judeţului, păstrătoare a unor frumoase datini”, a declarat
                    Gheorghe Onofrei, director al Centrului Cultural Todireşti, judeţul Vaslui.

                    Ca un fluviu, formaţiile şi ansamblurile au defilat, înainte de a se urca pe scenă, pe strada Nicolae Bălcescu, spre încântarea publicului curios şi bucuria copiilor. Capra de la Scăriga – Livezi, cea de la Bereşti Tazlău, nelipsite de la festival, au prezentat un program tradiţional, urmate de frumoşii de la Balcani şi capra de la Pârjol. Nici “ursul” de la Larga – Dofteana nu s-a lăsat mai prejos, secondaţi de irozi şi dubaşi, cu ritmurile lor ameţitoare.

                    “De mică am fost fascinată de acest obicei, mai ales că în familia noastră toţi au evoluat în acest ansamblu. Mereu au fost şi fete, în formaţia de irozi. Îmi place foarte mult costumul, dansurile. Este o mândrie în sat să joci alături de cei mai mari. Noi vrem să ducem aceste obiceiuri frumoase mai departe. Ne mândrim cu Urşii, Capra, Pluguşorul, pe care le-am învăţat de părinţii noştri, de la fraţi, aici este şi fratele meu Iustin, cel care comandă jocul urşilor. O să vedeţi cât de frumos este.

                    Iustina Mihăilă – irod, Larga – Dofteana

                    Din Plopana, Livezi, Roşiori, Păuneşti – Vrancea, cu un extraordinar ansamblu de mascaţi, din Scobinţi – Iaşi, invitat de onoare, după succesul de la ediţiile anterioare, din Tamaşi, cu formaţia “Tămăşeanca”, Vultureni şi Scorţeni, cu vestitul tun, care a băgat lumea în sperieţi şi a alungat spiritele rele, şi cu cei din Blăgeşti, care au încheiat festivalul, totul, timp de patru ore, a arătat tot ce are mai de preţ acest popor, care ne definesc identitatea: datinele şi obiceiurile populare.

                    “Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Iarnă, organizat de Ansamblul “Busuiocul”, a ajuns la ediţia a 51-a. Anul acesta, pe lângă ansambluri şi formaţii din judeţul Bacău, am invitat şi formaţii reprezentative din judeţele Iaşi, Botoşani, Neamţ, Vrancea. Am vrut să avem calitate, diversitate, atât ca obiceiuri, dar am fost atenţi şi la costume, recuzită, eliminând de la început tot ceea ce este fals. Multe ansambluri le cunosc din alţi ani sau de la festivalurile la care am participat împreună, însă am rămas şi eu plăcut impresionat de noutăţile aduse, de bogăţia costumelor şi jocurilor. Mulţumesc şi băcăuanilor care, ca în fiecare an, au venit în număr foarte mare, chiar dacă a plouat de dimineaţă. Folclorul, datinele noastre nu vor pieri, atât timp cât avem grijă de ele, de autenticitatea lor. Totul se face cu mari eforturi, cu bani, cu dragoste, cu tineri, copii şi bătrâni. De la ei învăţăm mereu şi mereu.”

                    Petre Vlase, maestru coregraf, director al Ansamblului Folcloric Profesionist “Busuiocul”

                    “Iată că şi anul acesta ne-a ajutat Dumnezeu să primim cetele de urători, de obiceiuri de iarnă şi să ducem mai departe frumoasele noastre tradiţii, moştenite de la bunii şi străbunii noştri. Au venit nu numai din judeţul nostru, au răspuns invitaţiei Ansamblului “Busuiocul” ansambluri şi formaţii din toate judeţele din Moldova, de la sute de kilometri. Suntem obligaţi să valorificăm tot ce avem mai frumos, portul, dansurile specifice acestui anotimp. În această frumoasă zi, iată că a răsărit soarele!, doresc să urez, în numele echipei Consiliului Judeţean, tuturor băcăuanilor, oriunde s-ar afla, sănătate şi un an nou, cu prosperitate.”

                    Sorin Braşoveanu, preşedinte al Consiliului Judeţean Bacău

                    Cod galben de ninsori viscolite în zonele montane din 23 de județe, de marți seară

                      Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a emis, marți, o atenționare Cod galben de ninsori viscolite în zone montane din 23 de județe, valabilă din această seară până joi dimineață.

                      Zonele vizate de atenționare sunt: Maramureș, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Covasna, Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea, Buzău, Prahova, Brașov, Sibiu, Argeș, Vâlcea, Gorj, Hunedoara, Alba, Cluj, Bihor, Arad, Sălaj și Caraș-Severin.

                      Potrivit meteorologilor, în intervalul 27 decembrie, ora 20:00 — 29 decembrie, ora 10:00, în toate zonele de munte va ninge, se va depune strat nou de zăpadă, local consistent și vântul va avea intensificări cu viteze ce vor depăși 60 — 70 km/h, iar pe creste 80 — 90 km/h, viscolind și spulberând zăpada.

                      De asemenea, intensificări ale vântului și precipitații în general slabe cantitativ, la început mixte, apoi mai ales sub formă de ninsoare, se vor semnala și în restul teritoriului, dar mai ales în regiunile estice și sud-estice.

                      ANM precizează că, începând cu data de 29 decembrie, vremea va deveni rece, geroasă în timpul nopților și dimineților în nordul și centrul teritoriului și pe arii mai restrânse în rest, iar vântul va continua să prezinte intensificări îndeosebi în sud-est.

                      AGERPRES

                      Condamnat la închisoare pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste

                      – Cred că, de la început, ar trebui să ştim cine este Mircea Olindaru?
                      – Mircea Olindaru…Mircea Olindaru este un om obişnuit, care a încercat toată viaţa să trăiască în demnitate şi corectitudine. Am făcut şi destule greşeli, destule prostii, dar făcând o sumă între bune şi rele, cred că au fost mai multe bune. Am avut o viaţă de familie bună, o familie unită, însă s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Ceea ce vreau să se ştie este că întotdeauna când ajungi să trăieşti momente extreme din viaţă, aceste lucruri te pot schimba, de aceea eu mă bucur că trecând pe unde am trecut, am reuşit să nu-i urăsc pe cei care m-au trimis în acel loc deosebit şi apăsător, i-am iertat, dar nu i-am uitat, dacă vom uita ce s-a întâmplat, se va repeta, mai repede sau mai târziu. Sunt un om obişnuit. Şi atât.

                      Conspiraţia

                      – Atunci, să trecem la subiect. După cât ştiu eu, sunteţi singurul deţinut politic adevărat, de după anii ’80, faţă de mulţi, poate prea mulţi care şi-au strigat în piaţa publică dizidenţa târziu, imediat sau cu mult după anul 1990, însă fără a produce dovezi. Dumneavoastră aţi făcut un protest deschis la adresa regimului comunist, împotriva lui Ceauşeşcu, aţi fost arestat şi condamnat. Ce s-a întâmplat în acei ani?
                      – Să facem ordine: nu am fost singurul, după cum se va vedea. Da, în anul 1986, împreună cu alţi colegi, am încercat să constituim un grup de rezistenţă, de protest împotriva regimului comunist, a lui Ceauşescu.

                      – Lucraţi la Întreprinderea de Avioane…
                      – Exact. La Cercetare pentru Aviaţie. Era un colectiv condus de domnul Ioan Găluşcă, care a obţinut nişte rezultate notabile, remarcabile, mulţi dintre colegii mei erau şefi de promoţie la matematică, fizică, inginerie etc. Sunt foarte multe aspecte pe care nu le voi aminti, ci voi trece succint direct la subiect. Prin martie 1986, am scris un text, pe o foaie de hârtie, cu un mesaj clar şi direct: “Cetăţeni români! Banda lui Ceauşescu ne-a adus ţara în pragul dezastrului economic şi social, în casele noastre domneşte frigul, foametea, iar baionetele şi bastoanele Miliţiei ne-au adus într-o stare disperată…” Şi multe de acest fel. Trebuia multiplicat şi distribuit. Ştiam că la URA, cum era peste tot, accesul la copiatoare era urmărit, restricţionat. Petrică Pleşca, unul dintre colegii mei, a reuşit să-l imprime pe o placă, prin corodare. A scos câteva copii, însă nu erau de calitate. Am renunţat o perioadă. Între timp, eu m-am ocupat de altceva, voiam să construiesc o staţie radio de emisie şi să facem rost de arme.

                      – Arme?
                      – Da… S-a lucrat la aşa ceva, numai eu ştiam de acea acţiune. Trebuie să vă spun să nu cunoşteam toate legăturile colegilor mei, pentru protecţie, dacă pica unul, nu ştia nimic despre celălalt. Am construit acea staţie, un emiţător puternic, pe unde scurte, foarte apropiate de postul naţional de radio. Când intram să transmitem, pe o rază de câţiva kilometri, semnalul nostru era mult mai puternic şi se recepţiona ce emiteam noi. Am verificat de mai multe ori, timp de câteva secunde. Mergea. Între timp, am mai scris câteva manifeste, de mână, cu protecţie, pe care le-am distribuit fiecare pe unde a putut, iar impactul a fost rapid şi major. Nu eram mulţumiţi. Am rescris textul şi, de data aceasta, Petrică Farţade, alt coleg, a mers pe altă filieră. O cunoştinţă de a lui, avea o legătură la IMU, o femeie, care avea acces la un copiator. Cunoştinţa lui, cu numele conspirativ “Florin”, s-a dovedit a fi omul Securităţii, cum au fost mai mulţi implicaţi în acest dosar. L-am cunoscut şi eu, îi ştiu deci numele, l-am şi publicat pe Facebook, cum am aflat şi numele altor “prieteni”, care ne-au turnat la Securitate, cu nume şi prenume. Şi ce surprize am avut, după ce am primit de la CNSAS răspunsuri la solicitarea mea.

                      – Câţi eraţi în această conspiraţie?
                      – Vreţi să scrieţi toate acestea? Hai, să o spun. Practic, această organizaţie avea membri în mai multe oraşe, eram 39 de persoane, din Focşani, Iaşi, dar şi Bucureşti, nu i-am cunoscut pe toţi (am avut o listă cu ei, bănuiesc că această listă o căutau cei de la Securitate, însă nu au găsit-o), era constituită destul de ermetic. În Bacău au existat mai multe persoane, cam 11, în tot oraşul, din câte ştiu eu, fiecare avea sarcini precise, însă n-am mai apucat să le ducem pe toate la capăt.

                      Arestarea

                      – Ce s-a întâmplat mai departe?
                      – Când Petrică Farţade s-a întâlnit cu legătura lui, “Florin”, pentru a-i da manifestul, pentru multiplicare, pe scări la Casa de Cultură, individul a făcut un semn şi imediat au apărut doi indivizi şi l-au arestat pe Farţade. Era 25 noiembrie 1986. La percheziţie, conform legii, trebuia să participe şi un martor-doi. I-au găsit pe stradă, l-au percheziţionat, au găsit manifestul într-un buzunar de la pantaloni.
                      Pe la ora 7 seara m-au arestat şi pe mine, eram pe la Orizont, am văzut două persoane care veneau spre mine, mi-am dat seama imediat că eu eram ţinta. Aici trebuie să vă mărturisesc cu sinceritate, dacă aveam o grenadă la mine, aş fi detonat-o. M-au luat, m-au dus şi pe mine la Securitate. Asta a fost. La câteva zile l-au reţinut şi pe Pleşca Petrică, însă i-au dat drumul, l-au urmărit câteva zile, după care l-au arestat şi pe el. Ne-au cazat pe toţi la „hotelul” arestului Miliţiei, stăteam singuri în celule.

                      – N-am spus un lucru important, eraţi secretar adjunct cu propaganda, la o organizaţie de partid. De ce această revoltă?
                      – Eram la organizaţia Cercetare. Am fost şi propagandist. Am considerat întotdeauna că trebuie să spui adevărul, aşa cum este – bun sau rău, nu am acceptat să vină cineva să-mi bage pe gât contariul a ce era de fapt. Şi vă mai spun ceva: eu aveam un salariu bun, primeam în mână 4700-5000 de lei, erau bani serioşi atunci, eram bine cotat profesional, cu un viitor asigurat, însă am considerat că este mai bine să rămân ceea ce eram.

                      – Unde voiaţi să ajungeţi, mă gândesc că v-aţi calculat paşii de urmat, aveaţi un plan cu o finalitate.
                      – Eu şi colegii mei ştiam că nu-l vom da jos pe Ceauşescu. Nu se putea. Însă am zis că este de datoria noastră morală de a spune concetăţenilor mei adevărul. Multe lucruri devenise insuportabile, ştiam riscurile, eram căsătorit, aveam un copil, avea opt ani. Dosarul nostru a fost deschis în septembrie ’86, după ce a venit generalul Emil Macri, de la Direcţia a V-a, Bucureşti. Am înţeles că faptele noastre au ajuns şi la urechile Elenei Ceauşescu.

                      Procesul

                      – Cât au durat cercetările?
                      – Au fost două etape, în prima au făcut dosarul de urmărire informativă, cu tot ce trebuie, declaraţii, “surse”, rapoarte de urmărire, rezultatele filajelor. Au fost foarte eficienţi, aveau experienţă, rutină, aveau fonduri imense, era un mecanism uriaş. Vreau să spun că s-au comportat foarte bine, chiar civilizat, erau oameni pregătiţi, nu m-au lovit, nu m-au jicnit, nu mi s-a vorbit urât, nu pot să mint, m-ar bate Dumnezeu! În schimb, la audieri, mi se amintea că am o soţie frumoasă, o fetiţă la fel, că trebuie să mă gândesc bine. Şantaj. În a doua etapă, au fost trimise dosarele în instanţă, a venit un complet de la Tribunalul Militar de la Iaşi, unul de la Bucureşti. Înainte de a mă condamna, mă chemau la audieri, care durau câte 18-20 de ore, iar cu o săptămână înainte de proces m-au chemat şi mi-au comunicat încadrarea juridică: “Uneltire împotriva orânduirii socialiste”, din Codul Penal de atunci, cu pedeapsă de 25 de ani, la care se adăuga o agravantă, pentru problema cu armele şi propagandă prin radio. Ne-au dus în instanţă, soţia fiind anunţată cu o zi înainte, că în ziua de…la ora…, să fie prezentă, că voi fi judecat, a venit şi soţia lui Petre Pleşca, Petrică Farţade nu era căsătorit. Ne-au dus într-o sală, acolo mai erau trei militari şi câte doi miliţieni, de o parte şi de alta, să ne sprijine!

                      – Aţi avut apărare, v-aţi luat avocat?
                      – Sigur, totul a fost legal! Mi s-a repartizat un avocat din oficiu, care, am descoperit, era omul lor, al Securităţii. Mie îmi pare rău, aveam o oarecare consideraţie pentru el. Nu-i mai dau numele. Am stat de vorbă câteva minute înainte, la distanţă de un metru, în public. Fiecare a avut avocat separat, care, la rândul lor, erau “prieteni”. Ne-am aşezat, completul ne aştepta cu multă căldură. Totul a durat 20 de minute. Era luna decembrie, 1986. S-a ridicat instanţa şi a zis, după ce a citit rechizitoriul: “Se condamnă inculpatul Olindaru Mircea la 6 (şase) ani de închisoare… Se condamnă inculpaţii Petre Pleşca şi Petre Farţade la câte 5(cinci) ani de detenţie, pentru «tentativă de propagandă împotriva orânduirii socialiste», Dosar 134/1996, conform art. 20 şi 173 al 1 şi art 166 al. 2 Cod Penal”. Aceasta a fost acuzaţia finală, celelalte acuzaţii, cu armele şi propagandă prin radio nu au fost dovedite decât parţial, urmând să mai fie cercetate. Soţia a făcut recurs, însă a fost respins, “faptele sunt grave şi rămâne cum a stabilit prima instanţă”. Se împlinesc 30 de ani de atunci şi aş fi fost, iată, liber, dacă mă condamnau după acuzaţia iniţială.

                      – După condamnare, aţi rămas tot în Bacău?
                      – Nu, în ianuarie 1987, ne-au dus la Penitenciarul Bacău, camera 13, iar din martie ne-au mutat la Bucureşti, la Racova, Secţia 5 Specială, după aceea ne-au transferat la Aiud, la zarcă, pentru mai multe zile, într-o cameră de 3/4, cu un pat, care ziua se ridica, iar podeaua era cu 20 de centimetri mai jos decât holul, vară-iarnă se turna apă pe jos, pentru a ne răcori, apa face bine la…picioare, nu? Ziceai că eşti la mare! La o înălţime considerabilă era o fereastră, cam de 80 de cm, pe unde intra lumina şi vedeam un petic de cer. Toată ziua ne uitam pe acea fereastră. De acolo ne-au mutat la camera 69, tot 3 pe 4, cu trei paturi, de data aceasta eram toţi trei în cameră, eu, Farţade şi Pleşca. Acolo nu se stingea niciodată lumina, iar vizorul era deschis foarte des, ne controlau permanent, iar comportamentul era consemnat pe minute şi ore. Momente grele au fost când a venit la vizită soţia cu fiica mea. Mare durere. Nu se pot descrie, nu se pot uita acele clipe… Nu mai avem timp să vă povestesc tot ce am pătimit acolo, singurătate, suferinţă, frustrări, mâncare proastă, program auster. Situaţia noastră a ajuns la posturile de radio BBC, la Vatican.

                      Eliberarea

                      – Cât aţi stat acolo?
                      – Am stat acolo până pe 4 februarie 1988. Din şase ani am făcut un an şi două luni. Vă spuneam că presiunile erau foarte mari, mai ales externe. Ele s-au accentuat după vizita lui Gorbaciov, în mai 1987, la Bucureşti şi am înţeles printre rânduri că i-a cerut lui Ceauşescu să elibereze toţi deţinuţii politici. Noi, oficial, nu eram deţinuţi politici, însă toată lumea ştia pentru ce am fost condamnaţi, şi nu numai noi.

                      – Cum s-a întâmplat minunea?
                      – Pe 7 iunie, 1987, de ziua mea, pe la 10.00, se aud cheile la lacăte, la broască, se deschide şi un supraveghetor strigă: Farţade Petre, da, să trăiţi, zice Petrică. I-aţi bagajele! Ieşi afară! Nu l-am mai văzut, am aflat după câteva zile că i-au dat drumul. S-a auzit că ar fi intervenit pentru el Vaticanul, printr-un preot din sat de la el. Pe 25 octombrie 1987 s-a dat un decret de amnistiere şi a plecat al doilea, Petrică Pleşca, iar “şeful”, adică Mircea Olindaru, în semn de aleasă preţuire, a fost eliberat pe 4 februarie, anul 1988.

                      – Aţi ajuns acasă. V-aţi întors la URA?
                      – Nuuu. Doamne fereşte! Noi am făcut o adresă, să revenim la vechile locuri de muncă însă, între timp, a venit o adresă de la Ministerul Apărării Naţionale, prin care se comunica conducerii întreprinderii că numiţii, unu, doi, trei, nu pot fi angajaţi la Fabrica de Avioane, deoarece prezintă pericol pentru securitatea naţională. Punct. Vreo lună de zile am încercat la toate întrepinderile din Bacău, însă când auzeau cine suntem, nu ne refuzau, ne amânau. Aşa am ajuns la Trustul de construcţii, la domnul Armaşu. M-a angajat, după o discuţie cu şeful Miliţiei Bacău. Am lucrat la Trustul de Construcţii până în 1990, cu un salariu mult mai mic, nu am avut altă soluţie, după care am înfiinţat o firmă, a mers şi nu a mers, apoi am ieşit la pensie.

                      Revoluţia

                      – Colegii dumneavoastră ce au făcut?
                      – Petrică Pleşca a murit acum cinci ani. Nu am multe informaţii, ştiu că după Revoluţie s-a întors la URA, a avut ceva probleme, a ieşit la pensie. Petrică Farţade a căutat mult de lucru, a lucrat în mai multe locuri. A fost foarte discret. S-a retras. La timpul potrivit, voi spune mai multe în cartea pe care o pregătesc. Mai am nevoie de câteva documente de la CNSAS. Nu mai găsesc timp, m-am ocupat şi de altele. Între timp a avut loc o revoluţie, despre care noi am mai vorbit şi o să mai vorbim. Au fost lucruri importante şi interesante la Revoluţia din Bacău. M-am implicat foarte mult şi cu răspundere, cu onestitate şi curaj, cum au făcut-o mulţi băcăuani. De aceea am spus, şi spun mereu, lor, acelor oameni le datorăm totul, au avut curajul să iasă în stradă, să stea acolo zile şi nopţi, cu toate că erau conştienţi de pericol. Fără ei, fără sprijinul lor, nimeni nu ar fi ajuns acolo, în balcon, apoi pe o funcţie, după aceea cu statut de revoluţionar, unii fără să facă nimic. Restul e istorie. Câteodată mi-e şi ruşine să mai spun că sunt revoluţionar, prefer să spun că am fost deţinut politic.

                      Dreptul de a alege

                      – A meritat?
                      – Mă puneţi la grea încercare. Este poate cel mai greu răspuns. Mă întreb şi eu de multe ori. Ca să văd unde merg, trebuie să mă uit în urmă. Singurul lucru de care îmi pare rău este că am pus la grea încercare familia, le-am creat celor mai dragi fiinţe multe necazuri, suferinţe, nu mi-au reproşat niciodată, însă am citit în ochii lor suferinţă, dar şi înţelegere pentru sacrificiul meu.
                      Filosofic vorbind, cred că a meritat şi pentru faptul că noi putem sta acum de vorbă, fără teamă. A meritat şi pentru faptul că dumeavoastră puteţi scrie la ziar ceea ce am vorbit noi acum. Faptul că unii înţeleg libertatea ca un drept de a lovi în alţii este, iată, o altă problemă care trebuie discutată. Să ne bucurăm că putem alege, să vorbim, să călătorim. Dreptul de a alege este fundamental. Eu am ales.

                      Pagina 1

                        pagina1

                        „Singurătatea mă ucide. Încet și sigur”.

                          Viorica Tănase este ocrotită de Crucea Roșie / foto: Ramona Ionescu

                          Este vorba despre Viorica Tănase, care locuiește în cartierul Izvoare, într-o zonă greu accesibilă, la marginea Bacăului. Boala a țintuit-o la pat după ce a căzut la inundații, fracturându-și piciorul drept. După acest nefericit accident a traversat o perioadă chinuitoare, a trecut printr-o intervenție chirurgicală în urma căreia i-au fost montate tije metalice, a urmat perioada de recuperare care a fost la fel de grea, iar când să meargă la control ca să-i fie scoase tijele, a început să se simtă rău cu inima. Femeia spune că a fost diagnosticată cu “apă la inimă” și nu poate suporta acum o altă intervenție chirurgicală la picior. În tot acest timp, Viorica a suferit și suferă în continuare de singurătate. Cei doi copii ai ei sunt plecați prin lume, soț nu are, iar fratele ei locuiește în județul Neamț. Vecinii nu-i trec pragul pentru că locuiește într-o zonă izolată, iar din această cauză nici ambulanța nu nimerește la adresă.

                          Bucurie sinceră

                          Când am ajuns la ea, poarta casei era descuiată, semn că femeia aflase de vizita noastră. “Ce mă bucur că ați venit! Tare mi-e greu! Mă ucide singurătatea asta! – ne repetă. Este cea mai grea, cea mai apăsătoare! Cine nu trece prin asta poate că nu mă înțelege, însă este tare greu să nu ai cu cine schimba o vorbă! Fratele meu este la Neamț și nu poate veni zilnic la mine”, ne spune femeia dintr-o suflare. Caută frenetic mâinile îngrijitoarei, le strânge la piept și i le sărută. Îi arată bucuroasă piciorul operat care nu mai este vânăt, însă, se întristează deodată. “M-au găsit cu apă la inimă (n.r., pericardită) și din cauza asta nu-mi pot scoate acum tijele. N-aș suporta o nouă intervenție până nu-mi tratez această afecțiune. Mi-e frică!”, ni se mai plânge Viorica Tănase.

                          Vrea un televizor și lenjerie de pat

                          E pierdută, abătută și cu toate acestea vrea să trăiască. Are doar 56 de ani! Lângă pat, stă un cadru metalic de care se folosește cu greu din cauza piciorului. Îmi surprinde privirea atunci când mă uit spre televizorul vechi și spune că doar pe el îl are. Se mai ia cu emisiunile. Speranța că într-o zi îi va fi mai bine nu a abandonat-o. Nu-și dorește decât o lenjerie de pat și un televizor nou. În rest, vrea să se însănătoșească. A muncit 30 de ani, la URA, la Letea și la Abator. Copiii au plecat în lume, însă, îi plânge și pe ei de milă. Acum a rămas singură, lipsită de vreun ajutor pe lângă casă. Ar mai avea nevoie de lemne și de oameni cu suflet care să-i aline suferința. Și de sănătate!

                          Studenți și masteranzi de la Inginerie, implicați în studii de analiză a traficului din oraș

                            Departamentul Ingineria Mediului și Inginerie Mecanică din cadrul Facultății de Inginerie a Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău a desfășurat, timp de două luni, activitățile de culegere de date de trafic pentru proiectul „Elaborarea planului de mobilitate urbană durabilă pentru municipiului Bacău”, proiect coordonat de către SC Search Corporation SRL București.

                            „Planul de mobilitate urbană este esențial pentru planificarea strategică teritorială, corelându-se astfel dezvoltarea teritorială a localităților cu nevoile de mobilitate și transport a persoanelor, bunurilor și mărfurilor”, a declarat conf.univ.dr. ing.Mirela Panainte, director de proiect. Întocmirea planului de mobilitate urbană presupune realizarea unor modele de transport, analiză și prognoză a traficului.

                            În acest context activitățile desfășurate au implicat anchete privind originea – destinația pe arterele de penetrație în municipiul Bacău, efectuarea de recensăminte manuale de circulatție (în paralel cu interviurile), recensăminte manuale de circulație pe ambele sensuri în 6 secțiuni la intrările în localitate (drumuri naționale, drumuri județene, drumuri comunale), recensăminte manuale de circulație în 32 de secțiuni, în interiorul localității pe ambele sensuri de circulație, recensăminte manuale de circulație, pe direcții de mers (viraje) și categorii de vehicule în 5 intersecții, observarea gradului de încărcare a mijloacelor de transport public de călători.

                            „Activitatea desfășurată a fost o activitate complexă de monitorizare, care a implicat angrenarea mai multor persoane și corelarea diferitelor activități. Am avut ocazia să aplicăm în practică noțiuni pe care studenții le dobândesc la cursuri, astfel, putând pune în aplicare un plan de monitorizare”, a mai explicat directorul de proiect. Au sprijinit această activitate studenți, masteranzi și doctoranzi de la Ingineria Mediului, dar și lucrători de la Poliția Municipiului Bacău. „A fost o experiență frumoasă, interesantă, am avut astfel ocazia să experimentă aplicarea unui plan de monitorizare, cu ținte precise și să verificăm în practică informațiile primite la cursuri”, a declarat Mihaela Dascălu, doctorand.

                            Povestea pomului de Crăciun

                              Un brad frumos stă pe stâlpii porților de la Berzunți, altul e închipuit la târnațul caselor din Cașin, creanga lui este scrisă cu ceară sub roșul ouălor la Ghimeș.

                              Un brad e crestat pe lăzile de zestre de la Faraoani, o pădure crește pe umerii oalelor de la Oituz, ramuri tinere se țes în borangicul maramelor de la Orbeni. Se aducea acasă bradul din pădure la cumătrii. La nuntă, doi țineau, cu stâlpii prispei, acoperișul casei. Patru brazi, la colţurile carului, umbreau mortul.

                              Nu, bradul, nu se sădea în curte, pentru că se risipeau casa și soții.

                              Despre un brad de Crăciun, buneii noştri au aflat târziu, l-au văzut prima dată, împodobit, în conacul boierului. Ne spune Radu Rosetti de la Căiuți că pe la mijlocul secolului al XIX-lea “nu se introdusese moda copacilor de Crăciun, căci numărul guvernantelor engleze şi germane, care au introdus acest obicei la noi, era încă mic de tot pe atunci și cu totul copleșit de al francezelor, în a căror țară nu se introdusese decât în chip excepţional”. Aflăm de aici că la noi, la români, guvernantele sunt la originea obiceiului cu bradul la Crăciun și că francezii, pe-atunci, erau la fel de insensibili și ignoranți ca și noi.

                              Petre Ispirescu povestește despre nedumerirea unui băiat cu chibrituri de la noi:

                              ”-Cine a murit aici, nene, de i-a făcut un brad așa de frumos?

                              -N-a murit nimeni, băete; ăsta e pomul Crăciunului.

                              -Cum pomul Crăciunului?

                              -Ia așa, cum îl vezi cu ochii verzi, că așa le e obiceiul ălor de șed aici.

                              -Da bine, cine șeade aici?

                              -Un neamț.”

                              După cum se vede, tot neamțul.

                              Nu era nevoie de brad în casă la Crăciun. Ce să pună sub el? Darurile, la noi, erau de Paște. Și erau daruri, nu cadouri.

                              Adică să aveţi milă de puiul de brad pe care l-ați pus în casă. Era minunat în pădure. Va fi, împreună cu alții, prea mulți, călcat în picioare, la tomberon. Puiul de brad retezat pentru noi este fiul falnicilor brazi fără vină doborâți de fierăstraiele mecanice.

                              Iulian Bucur