– ei le-au dat o mână de ajutor bunicilor din sat, care nu mai au puterea să-şi cureţe singuri gospodăriile de zăpadă – profesorii de la clasă i-au încurajat

Sâmbătă dimineaţă, elevii clasei a VII-a, de la Şcoala Gimnazială „Emil Brăescu”, din comuna Măgura, au lăsat deoparte calculatorul, au pus mâna pe lopeţi şi au ieşit la deszăpezit, în mod organizat. Asta după ce toată săptămâna şi-au ajutat vecinii mai în vârstă, dar şi bunicile, să-şi cureţe curţile de zăpadă.

Cadrele didactice de la clasă i-au încurajat să ajute şi să nu fie indiferenţi cu cei care au nevoie de ei. „Ideea aceasta a venit după ce câţiva dintre ei au spus la şcoală că şi-au vizitat bunicuţele şi vecinele şi le-au ajutat să deszăpezească iar noi i-am încurajat să facă toţi acest lucru, aşa fel încât să-i formăm cu spirit civic şi să-i învăţăm să fie sensibili”, a spus Maria Popa, cadru didactic în cadrul şcolii.

„Copiii noştri sunt încântaţi şi niciodată nu au comentat sau nu au spus «nu putem». Asta probabil şi pentru că au educaţie aleasă în familie şi atunci când şi noi venim în completare se vede cu ochiul liber”, a declarat Doiniţa Vasiloiu, director Şcoala Gimnazială „Emil Brăescu” Măgura.

Grupa de voluntari s-a întregit în satul Sohodol şi în câteva clipe, adolescenţii au dat la o parte toată zăpada strânsă în faţa unei gospodării. Şi asta a fost doar încălzirea. S-au oprit apoi cu toţii la tanti Catinca (82 ani), care a rămas uimită când a văzut atâtea ajutoare.

1 de 7

„Sunt bucuroasă că au venit la mine şi că sunt tineri care vor să ne ajute. Eu sunt bolnavă şi bătrână şi ce pot să spun decât: bravo părinţilor care i-au crescut bine”. Echipată cu bocanci de iarnă şi haine groase, Ana Maria Ferenţ s-a alăturat colegilor de clasă fără să stea pe gânduri. „Ei sunt în vârstă şi trebuie să-i ajutăm. Pentru noi este o plăcere şi nu este greu deloc. Ne primesc cu bucurie şi sunt surprinşi de gestul nostru”, a spus adolescenta.

„Am venit împreună cu colegii mei să ajutăm bătrânii. Am mai dat zăpada la bunici, la părinţi şi sunt bucuroşi că mergem să le dăm o mână de ajutor”, spunea şi Mihai Brihancă, elev. După ce au terminat de deszăpezit, ei au rezemat lopeţile de gard şi au dat drumul distracţiei la o repriză de săniuş pe uliţele satului.

Activităţile de voluntariat sunt frecvente la Şcoala Gimnazială Măgura. Vara trecută, elevii, părinţii lor, dar şi profesorii au zugrăvit şi au făcut singuri curăţenie în şcoală, mobilizarea fiind exemplară.

După viscolul și ninsoarea care au îngropat țara sub nămeți, s-a insinuat, pe rețelele sociale, în special, ideea că ar trebui scoși la muncă forțată cei care primesc ajutoare sociale, în special, beneficiarii venitului minim garantat.

„Să iasă la muncă, și-așa iau bani degeaba“ – a fost ideea principală a campaniei care a convins foarte ușor că bărbații și femeile fără venituri și care primesc un ajutor simbolic în valoare de circa 150 de lei lunar de la stat ar trebui să devină un fel de sclavi.

Ceea ce au neglijat cei care au indus această idee este că, după guvernările de dreapta, care au impus criterii suplimentare pentru acordarea venitului minim garantat (VMG), numărul celor care primesc acest ajutor a scăzut drastic. Și nu doar atât, dar dintre cei care încă mai primesc acest ajutor, marea majoritate nu pot presta munci fizice.

În municipiul Bacău au mai rămas doar 200 de persoane cu astfel de dosare care primesc VMG. Nu toate însă trebuie să şi presteze muncă în folosul comunităţii.

„Aceasta pentru că legea îi exclude de la muncă pe cei care au un copil de până la 7 ani în îngrijire, au atins vârsta de pensionare şi pe cei care au un certificat medical de la comisia de expertiză care să ateste că au un grad de handicap. Scăzând excepţiile, mai rămân 13 persoane care pot face muncă în folosul comunităţii”, explică Daniela Pozînărea, directorul Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Bacău.

Cei care invocă starea de sănătate trebuie să prezinte la fiecare trei luni acel certificat medical de la comisia de expertiză.

Lista cu beneficiarii de la 416 ajunge la Direcţia de Servicii Publice. „Aceştia se prezintă la noi după cum consideră. Ştim din adresa pe care o prezintă câte ore au de prestat şi în ziua respectivă sunt repartizaţi la o activitate, în general la salubrizare.

Când termină orele de făcut, pe baza pontajului, li se eliberează o adeverinţă că au executat zilele necesare”, a declarat Daniel Roşu, directorul interimar al Direcţiei Servicii Publice.

În general, beneficiarii de ajutoare trebuie să lucreze între trei şi zece zile pe lună ca să acopere venitul pe care îl primesc.

Andreea Gavrilă
Răzvan Bibire

Cazul falsului sinistrat despre care cotidianul „Deşteptarea” a relatat la începutul lunii decembrie 2016, a ajuns în atenţia poliţiştilor din judeţul Suceava. Ioan Cerbu în vârstă de 76 de ani, din satul Bibireşti, comuna Ungureni, a fost reţinut de poliţiştii suceveni, pentru cerşetorie.

Acesta a fost prins pe străzile Sucevei şi condus de agenţii Poliţiei Locale la sediul instituţiei, pentru cercetări suplimentare.

După ce a fost percheziţionat, agenţii au găsit în hainele cerşetorului băcăuan suma de 1.500 de lei. Poliţiştii au aflat de la Ion Cerbu că banii provin în mare parte din cerşetorie. Povestea „sinistratului” băcăuan nu i-a înmuiat pe agenţi, Cerbu fiind un client mai vechi al poliţiştilor. El a mai fost cercetat în Suceava pentru aceeaşi faptă.

Se pare că fosta lui soţie s-a retras în Suceava după divorţ, iar acesta şi-a făcut o obişnuiţă de a merge la cerşit în judeţele vecine. De această dată, falsul sinistrat a fost amendat cu 100 de lei.

Ziua de sâmbătă s-a dovedit a fi una perfectă pentru a ne petrece timpul în aer liber.

Dealul Măgura a fost alegerea cea mai potrivită pentru zeci de familii cu copii. Pantele din imediata vecinătate a hotelului Măgura au început să se anime încă de pe la ora 10.00, iar vârful aglomeraţiei la fost la prânz.

Vremea caldă a făcut ca zăpada să fie numai bună pentru alunecare, iar soarele strălucitor îţi tinea companie pe toată durata distracţiei. Urcuşurile şi coborâşurile repetate i-au îmbujorat şI i-a secat de energie pe iubitorii acestui sport de iarnă, însă, nimeni nu s-a dat plecat acasă mai devreme de patru ore petrecute pe pârtie.

Reprizele de săniuş au fost alternate cu pauze de stat la plajă în scaunele pliante aduse pe pârtie. Alţii au ales să-şi fiarbă vin chiar în portbagajul maşinii, la minibutelia de concediu, însă, cei mai mulţi şi-au dat concursul la construirea oamenilor de zăpadă, a cazematelor sau încingând spontan câte o bulgăreală în toată regula.

1 de 6

Zăpadă a fost pentru toţi, iar pârtiile nenumărate. Fiecare îşi alegea pârtia în funcţie de nivelul de dificultate şi de ceea ce avea la îndemână să se dea: saci, bannere, snowboard, lighene, colaci, săniuţe, bob de zăpadă etc.

Văile răsunau de chiotele celor mari şi mici, iar nelipsitul strigăt “pârtieeee!!!” răsuna la fiecare lansare cu sania. După patru ore de sărit, căzut şi tăvălit prin zăpadă, echipamentul de zăpadă putea fi stors cu uşurinţă.

Fiecare a muncit în felul lui, la cărat sania, la ridicat de pe jos, la rostogolit bulgării imenşi de zăpadă, însă, nimic din toate acestea nu părea a fi greu. Baia de soare şi de zăpadă le-a încărcat bateriile celor care au ales pârtia la sfârşit de săptămână. Din păcate, cu toţii s-au trezit la realitate atunci când s-au întors acasă şi au descoperit că apa dispăruse şi din supermarket-uri, nu numai de la robinet. Bucuria petrecerii unei zile în aer liber a pălit o dată cu acest disconfort. Au urmat apoi alte drumuri, la pompă sau la magazine în căutarea apei atât de necesară.

În acest weekend, iubitorii sporturilor de iarnă au fost nelipsiți de pe pârtia de ski din stațiunea Slănic Moldova.

1 de 17

După o criză similară trăită în vara anului trecut, pompele de apă din cartierele Bacăului şi-au reluat utilitatea.

Cozi mari s-au format în jurul acestora, iar oamenii îşi aşteaptă răbdători rândul. La primele ore ale dimineţii, a fost linişte în cartierul Aviatorilor, însă, o dată ce lumea s-a trezit iar nevoile zilnice impuneau consum de apă, oamenii au început să facă rând la pompele din cartier.

Înarmaţi cu găleţi, bidoane şi multă răbdare, oamenii s-au aşezat la rând, dezbătând aprig problema lipsei apei.

Au avut grijă să amintească şi de autorităţi şi de grija ce le-o poartă băcăuanilor, dar şi-au amintit şi de proiectele pompoase nefinalizate, care au avut întâietate în faţa asigurării unei rezerve de apă a Bacăului, o alternativă la astfel de situaţii critice.

Discuţii pe tema acestui subiect se poartă şi punctele de distribuţie a apei nepotabile. Unul dintre ele funcţionează în apropierea Colegiului Tehnic de Comunicaţii “N.V.Karpen”, deservind astfel populaţia din zona amintită.