duminică, 14 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2674

În centrul orașului, costurile mari au împins reabilitarea termică a blocurilor doar la refacerea fațadelor

    Se reface doar tencuiala pentru siguranța trecătorilor/foto: Ramona Ionescu
    Se reface doar tencuiala pentru siguranța trecătorilor/foto: Ramona Ionescu

    – blocul nr. 12 de pe strada Nicolae Bălcescu a fost reabilitat termic doar pe fațada ce dă în curtea interioară – pentru că la finalul lucrărilor costurile au depășit cu mult estimările făcute de constructor, proprietarii care au vedere la stradă cer acum doar refacerea fațadei

    Discuții pe marginea reabilitării fațadei blocului nr. 12 de pe strada Nicolae Bălcescu, situate peste drum de Complexul “Luceafărul”, au fost încă de la începutul lucrărilor. Șantierul a fost ridicat la imobilul cu 10 etaje și opt scări în anul 2016, iar lucrările au continuat și în anul 2017. Unii proprietari s-au declarat mulțumiți, însă, cei mai mulți au ridicat problema costurilor care au suferit modificări față de înțelegerile inițiale.

    “Eu am reușit cu mari eforturi să mă achit față de constructor, însă, vreau să vă spun că am plătit triplu lucrarea executată pe cei 15 metri liniari cât are întinderea apartamentului meu la exterior. Inițial, înțelegerea a fost de 50 de lei metrul pătrat, însă prețul a tot crescut. Ulterior ni s-a spus că doar decopertarea este 50 de lei/mp, iar la acești bani s-au mai adăugat materialele, manopera și schela. Nu mai zic că au lucrat mizerabil constructorii, neținând cont de tâmplărie și ferestre”, declară un proprietar.

    Un altul se declară nemulțumit de lipsa de comunicare cu reprezentanții Asociației de proprietari nr. 93 Central și constructor. Dacă prima fază a lucrărilor s-a făcut prin asociație, acum, fiecare proprietar are contract individual cu executantul.

    “Au fost proprietari care și-au dat acordul pentru începerea lucrărilor, iar după un timp au refuzat să mai plătească și a trebuit să pună asociația banii. Ca să evităm astfel de situații, i-am spus constructorului să facă contract cu proprietarii și să-și recupereze singur banii de la ei. Noi ne dorim ca lucrarea să fie dusă la bun sfârșit, pentru că în situația vreunei nenorociri cauzate de căderea bucăților de tencuială peste pietoni, tot proprietarii vor fi trași la răspundere”, declară Corina Boghian, administrator.

    După finalizarea lucrărilor executate la fațada din curtea interioară, proprietarii care au vedere spre hotelul “Moldova” i-au solicitat constructorului să ridice schelele și pe partea lor. În această fază de execuție, nu se mai reabilitează termic fațada blocului ci se decopertează peretele și se reface doar tencuiala. Firma care execută lucrarea este “Fair Build”, iar administratorul acesteia este Doina Budală.

    “Cred că la mijloc este vorba de niște neînțelegeri, invocate de persoane rău voitoare. La noi, lucrurile sunt în ordine, dar se încearcă a se arăta că nu este așa. Ce se face, se face pentru comunitate, cu banii noștri, ai proprietarilor, pentru că primăria nu ne dă nimic. Am reabilitat fațada la destule apartamente fără să ni se plătească un ban într-un an de zile! Cu răbdare, o să găsim o soluție să ne recuperăm banii”, declară Doina Budală, administratorul firmei “Fair Build”.

    pagina 1

      Avariile de rețea tulbură apele în Slănic Moldova

        Apa face valuri și în Slănic Moldova
        Apa face valuri și în Slănic Moldova

        Întreruperea furnizării apei potabile fie și numai pentru scurt timp în Slănic Moldova, situație apărută chiar acum două-trei zile, a trezit reacții categorice din partea unor localnici, care au acuzat din nou primăria. În rețeaua de apă a fost nevoie de lucrări de mentenanță, care au durat o noapte. Acum apa curge din nou la robinete.

        „Noul director general al societății Apa Serv Salubriutate – scria pe pagina sa de Facebook fostul primar al Slănicului, Andrei Șerban -, sfătuit de un consiliu de administrație stufos și bine plătit, au decis sistarea apei pe un termen necunoscut, fără înștiințarea populației și a agenților economici, aflați încă în sezon turistic, cu hoteluri și pensiuni pline de turiști. Din păcate, calitatea apei potabile a scăzut considerabil în ultimul an, iar furnizarea acesteia are mult de suferit pe urma măsurilor și deciziilor luate de actuala conducere a Slănicului”.

        Părerile sunt însă împărțite și în astfel de situații. „Apa a fost oprită numai câteva ore – spunea unul dintre locuitorii orașului. Au mai fost situații, dar am înțeles că a fost o situație de avarie și trebuiau luate măsuri”.

        Cei mai afectați, chiar și în asemenea situații au fost, desigur, proprietarii de hoteluri și pensiuni din stațiune și, evident, turiștii. „Avem propriile noastre surse de alimentare cu apă – ne declara un proprietar de pensiune. Preluăm apă și din rețeaua orașului, când avem mai multă nevoie de ea, dar foarte rar. Am recurs la surse proprii de aliementare pentru că presiunea din rețeua publică este foarte mică și pot apărea oricând situații ca aceea de acum câteva zile, adică să lăsăm turiștii fără apă la robinete”

        Situația apărută ne-a fost explicată și de primarul orașului, Gheorghe Baciu. „A fost necesar să se facă unele intervenții la bazinele de apă potabilă, datorită unor defecțiuni, pentru care a fost necesară oprirea furnizării apei – a spus edilul. S-a lucrat, însă, noaptea. Dar, chiar cu o zi înainte a fost o oprire accidentală de circa 40 de minute, pentru că atunci ne-am dat seama că nu funcționa o vană. Apa era oprită frecvent și înainte vreme în Slănic Moldova. Acum, dacă nu s-a mai oprit de mult timp, se face o mare problemă. A fost însă o situație de avarie, care nu a durat foarte mult”.

        Slănicenii care acuză primăria de nereguli inclusiv la alimentarea cu apă potabilă arată cu degetul și spre noul management al Apa Serv Salubrizare. „După ce fostul administrator al acestei societăți a fost înlăturat pentru așa-zisa «incompetență profesională» – scria Adrian Șerban -, iată că «echipa de salvatori ai Slănicului» a adus în sprijinul cetățenilor «oameni capabili» să le ofere slănicenilor și turiștilor servicii publice «la cel mai înalt standard de calitate». Un aspect îngrijorător pentru toți slănicenii este că prețul apei va fi majorat și că se dorește și externalizarea serviciului de apă potabilă către RAJA Constanța”.

        Și la aceste observații a răspuns primarul Gheorghe Baciu. „Pe fostul director al Apa Serv Salubrizare – am aflat – l-am înlocuit că era neperformant, după ce am lucrat cu el un an. Acum avem un nou consiliu de administrație acolo și un director nou. Iar pe cei de la RAJA Constanța i-am invitat să purtăm o discuție, după ce am văzut cum au preluat ei alimentarea cu apă și canalizarea din Onești, dar nu au mai venit. Slănic Moldova nu mai prezintă interes tocmai din cauza situației financiare în care se află orașul, care descurajează până și proiectanții, darminteri investitorii. Până nu redresăm situația financiară, pentru a face localitatea credibilă din acest punct de vedere, nu putem emite oretenții”.

        Fotbal ca la carte

        Componenții primelor două generații de absolvenți ai Liceului cu Program Sportiv din Bacău s-au reunit după mai bine de patru decenii

        Din nou la școală. În băncile liceului. Ca acum mai bine de 40 de ani. Părul a albit și, în cele mai multe dintre cazuri, s-a rărit, ridurile s-au înmulțit, vocile au devenit ceva mai groase, iar auzul mai firav.

        Doar emoțiile au rămas la fel. La fel de mari. Sau poate chiar și mai mari. Vineri, în prima zi de toamnă, clopoțelul a sunat din nou pentru abslovenții primelor două generații de absolvenți ai Liceului cu Program Sportiv din Bacău. Înființată în 1969, la inițiativa lui Constantin Anghelache, instituția-pionier a României s-a numit inițial Liceul de Fotbal Bacău și l-a avut ca prim director pe Ioan Onucu Rus. Nici Constantin Anghelache și nici Onucu Rus nu mai sunt astăzi printre noi. Profesorul Anghelache s-a stins în septembrie 2015, în timp ce profesorul Rus a părăsit această lume la finalul verii.

        Amintirea ambilor a fost evocată însă cu dragoste și recunoștiință la reunirea de vineri, care a readus laolaltă absolvenții generației 1974, dar și trei reprezentanți ai generației 1973- primele ale Liceului. Rând pe rând, s-au ridicat în picioare, Vasile Anghel, Vasile Chiriac, Neculai Olaru, Eduard Melnic, Marian Nicolau, Marcel Stere, Basile Nae, Vasile Gârbea, Constantin Florian, Cornel Elisei, Jean Lovin și Neculai Iacob (toți din promoția 1974), Gheorghe Chivorchian, Emil Nistreanu și Dumitru Constantin (absolvenți în 1973).

        În fața lor s-au aflat profesorii de ieri, Maria Ene, Ana Verdeș, Aurora Pușcașu și Mihai Macri, dar și directorul de azi al Liceului, Dragoș Furdu, care a mărturisit că se simte copleșit de întâlnire: „Este suficient să spun că eu m-am născut în 1973. Mă bucur să vă pot cunoaște; dumneavoastră sunteți una dintre cele mai onorante cărți de vizită ale liceului nostru”. Înainte de a striga catalogul, ca acum mai bine de 40 de ani, diriginta Maria Ene a ridicat, profesoral, un deget: „Unii dintre dumneavoastră au condus județul, alții Federația Română de Fotbal, alții cluburi de fotbal sau diferite instituții.

        Pe scurt, ați onorat școala, ați onorat viața, ne-ați onorat pe noi”. Rând pe rând, elevii de ieri s-au ridicat în picioare, spunându-și pe scurt, povestea de viață. În aproape toate cazurile, activitatea fotbalistică s-a împletit sau a fost urmată de o carieră profesională de succes. Cornel Elisei a evocat cele aproape 300 de meciuri jucate în Divizia A, Vasile Chiriac a povestit cum a înființat Compania Joe în timp ce Vasile Nae a punctat reperele unei cariere de vis în domeniul petrolifer care s-a întins de la Seul până în Texas, trecând prin Qatar și Africa.

        Constantin Florian și-a amintit cum, elev fiind în clasa a VIII-a la Baia Mare, a citit anunțul din „Sportul popular” referitor la concursul de admitere organizat de Liceul de Fotbal din Bacău, iar Gheorghe Chivorchian a ținut să precizeze că „fără ajutorul familiei și al colectivului profesoral de la Liceul de Fotbal, în frunte cu domnul Constantin Anghelache, care mi-a fost ca un al doilea tată, nu aș fi realizat ceea ce am realizat în viață”. Vasile Gârbea, care are o viață de roman (de la firma „Agapia Turist” la echipa Cetatea Târgu-Neamț, de la milioanele de euro dispărute peste noapte la un restart financiar în Franța) a recurs la poezia lui Minulescu pentru a-și completa auto-portetul: ”Nu sunt ce par a fi/ Nu sunt/ Nimic din ce-aș fi vrut să fiu/ Dar fiindcă m-am născut fără să știu/ Sau prea curând/ Sau prea târziu/ M-am resemnat ca orice bun creștin/ Și n-am rămas.. decât cel care sunt”.

        Unul dintre cei mai buni jucători ai Campionatului Mondial Școlar din Franța ’73, competiție câștigată de Liceul de Fotbal din Bacău, Emil Nistreanu a avut ultimul cuvânt: „Îmi amintesc două dintre profețiile făcute, chiar în această clasă, de profesorul Constantin Anghelache. Ambele s-au împlinit. Prima făcea referire la viitorul nostru: «Veți deveni: medici, avocați, ingineri, profesori, muncitori. Și bețivi”. A doua vorbea despre fotbal: «Într-o bună zi, fotbalul nu va mai fi privit ca un joc golănesc, ci ca o meserie»”.

        La anul, clopoțelul va suna din nou. Pentru o nouă reuniune 1973+1974.

        Și-au desfăcut aripile: Aerostar Bacău- Bucovina Rădăuți 4-1 (2-1)

        Etapa a doua a Ligii a III-a a adus mai multe confirmări, dar și destule semne de exclamație în Seria I. Înfrângerea internă suferită de Cetate Râșnov și pasul pe loc bătut de AFC Hărman sunt principalele surprize.

        Se confirmă, în schimb, faptul că Oțelul rămâne principala favorită, că Focșaniul și Avântul Valea Mărului sunt două nuci tari și că Aerostar crește de la un meci la altul. Stopată de propriile ratări în runda de debut, de la Focșani, echipa antrenată de Cristi Popovici și-a desfăcut aripile vineri, în deschiderea etapei secunde. „Aviatorii” s-au impus cu un categoric 4-1 în fața Bucovinei Rădăuți, după în minutul 17 scorul era egal, 1-1.

        Băcăuanii au luat cu asalt poarta Bucovinei, Artenie deblocând tabela după 4 minute, ca urmare a unui șut bine calibrat expediat din mijlocul unui careu rădăuțean supra-aglomerat. Oaspeții au restabilit egalitatea în min. 17, atunci când Ionel Stoian a transformat o lovitură liberă de la aproximativ 30 de metri, însă pauza a găsit trupa băcauană în avantaj, Tudorache învingându-l în min. 29 pe Pruteanu grație unui lob. În partea secundă, Aerostar a intensficat ritmul, Adăscăliței transformând în min. 63 penalty-ul procurat de Vraciu, iar Mihăeș stabilind scorul final în min.71, atunci când a reluat cu capul în plasă balonul centrat din lovitură de colț de Sahru.

        Pe final au ieșit la rampă cursele debordante ale lui Oanea, driblingurile fine ale lui Andrei Pavel și, în special dubla intervenție a portarului de 19 ani, Daniel Popescu, aflat la debutul oficial în poarta divizionarei C băcăuane. Viitorul sună bine pentru Aerostar și din acest punct de vedere.

        Aerostar: Hărăguță (’73 D. Popescu)- B. Ardei, Mihălăchioae, Mihăeș, Oanea- Istrate (’73 Strat), Adăscăliței), Chirilă, Artenie (’61 Sahru)- Vraciu, Tudorache (’70 A. Pavel).

        Bucovina: Pruteanu- Alecsandru, Vițu, Vișinar, Antonesei- D. Bălan, R. Ungureanu, Jamile, I. Stoian- Tironeac, Ionesi. Au mai jucat: Dumitru, R. Ciobanu, I. Mihai.

        Rezultatele complete ale etapei a doua din Seria 1 a Ligii a III-a: Aerostar Bacău- Bucovina Rădăuți 4-1, Metalosport Galați- CSM Roman 0-8, AFK Csikszereda Miercurea-Ciuc- KSE Târgu-Secuiesc 5-0, Olimpic Cetate Râșnov- Avântul Valea Mărului 1-2, Sporting Liești- CSM Pașcani 4-0, AFC Hărman- CSM Focșani 0-0, Suporter Club Oțelul Galați- AFC Odorheiu Secuiesc 3-1.
        Sănătatea Darabani stă.

        Clasament Seria 1

        1. SC Oțelul Galați 2 2 0 0 11-1 6p.
        2. Sporting Liești 2 2 0 0 6-1 6p.
        3. CSM Roman 2 1 1 0 10-2 4p.
        4. Csikszereda 2 1 1 0 7-2 4p.
        5. AFC Hărman 2 1 1 0 5-1 4p.
        6. Aerostar Bacău 2 1 1 0 4-1 4p.
        7. Av. V. Mărului 2 1 1 0 4-3 4p.
        8. Cetate Râșnov 2 1 0 1 5-3 3p.
        9. CSM Focșani 2 0 2 0 0-0 2p.
        10. KSE Tg. Sec. 2 0 1 1 2-7 1p.
        11. Săn. Darabani 1 0 0 1 1-2 0p.
        12. Buc. Rădăuți 2 0 0 1 1-4 0p.
        13. AFC Odorhei 2 0 0 2 2-8 0p.
        14. CSM Pașcani 2 0 0 2 1-8 0p.
        15. Metalosport 2 0 0 2 0-16 0p.

        Etapa a treia (sâmbătă, 9 septembrie, ora 17.00): AFC Odorheiu-Secuiesc- Metalosport Galați, CSM Focșani- Suporter Club Oțelul Galați, Bucovina Rădăuți- AFC Hărman, Sănătatea Darabani- Aerostar Bacău, Avântul Valea Mărului- Sporting Liești, KSE Târgu-Secuiesc- Olimpic Cetate Râșnov, CSM Roman- AFK Csikszereda Miercurea-Ciuc. CSM Pașcani stă.

        Minifotbal / „Memorialul Florin Ganea”, un succes

        Minifotbal / „Memorialul Florin Ganea”, un succes

        Baza sportivă Play a găzduit, recent, cea de-a doua ediție a „Memorialului Florin Ganea” la minifotbal. Dedicată amintirii fostului fotbalist Florin Ganea, dispărut dintre noi în urmă cu doi ani, competiția s-a dovedit o reușită.

        Deschis de un meci demonstrativ susținut de echipele școlii de fotbal fondată de Ganea, Sporting Bacău, Memorialul a continuat cu meciurile de seniori, finala mare fiind câștigată de BCM, care s-a impus în fața Copanexului. Medalia de bronz a revenit celor de la TISS, învingători contra celor de la Seve Șerbănești.

        Cel mai bun jucător al turneului a fost desemnat Vasile Ciprian Dobârceanu (Copanex), Răzvan Lungu (BCM) fiind decretat cel mai bun portar. În fine, premiul fair-play a revenit celor de la The One.

        „Seria Memorialelor va continua, după competițiile desfășurate în memoria lui Mircea Nedelcu, Vasile Șoșu și Florin Ganea, având intenția de organiza și un turneu închinat amintirii domnului profesor Constantin Anghleache”, a declarat organizatorul Ionuț Vetrea.

        Portret de învingător. Severin Brunhuber: „A fost unul din cele mai grele examene”

        Portret de învingător. Severin Brunhuber: „A fost unul din cele mai grele examene”
        Portret de învingător. Severin Brunhuber: „A fost unul din cele mai grele examene”

        Severin Brunhuber a fost nevoit să își amâne susținerea bacalaureatului în toamnă, pentru că în vară, în perioada în care se organizau probele în acest examen, el susținea alte examene la Hochshule für Musik und Theater München – University of Music and Performing Art, unde este student de doi ani, după cum am mai scris în Deșteptarea.

        Aventura lui în Germania a început în 2015 când, la un workshop, organizat atunci de Aleisha Gardner (coregraf la Teatrul de Balet din Sibiu) și Ovidiu Matei Iancu (prim balerin la Baletul Național Român), Severin a fost remarcat de Judith Turos – Ballet Mistress, o mare personalitate a baletului european, o mare balerină la Opera din München, care l-a dorit pe elevul nostru la școala din orașul său.

        Și așa, până acum, Severin Brunhuber a fost elev în Bacău și student în München. A venit acasă doar să suțină examenul maturității, pentru că va urma pentru el o nouă etapă.

        – Cum a fost examenul de Bacalaureat pentru tine? A fost cel mai greu examen din viața ta?

        – Pot spune că Bacalaureatul a fost unul dintre cele mai grele examene pe care le-am susținut până acum. A necesitat multă muncă și a fost foarte stresant. Pentru Bacalaureat m-am pregătit intens mai ales în ultima lună, pentru că înainte nu am avut atât de mult timp la dispoziție, deoarece, așa cum știți deja, pe lângă liceul din Bacău studiez de doi ani și la Academia de Balet din cadrul Universității de Muzică și Teatru, München. Înainte de a mă întoarce în țară și a mă pregăti pentru examenul de bacalaureat, am avut de susținut examenele de final de an, acolo, la facultate. Examenul de bacalaureat a fost ca o continuare a sesiunii de examene însă cu emoții mult mai mari, în special la prima probă, cea de Română. Dar, m-am liniștit după ce am văzut subiectele și mi-am dat seama că le pot rezolva pe toate chiar dacă nu chiar de nota zece. La fel s-a întâmplat și la proba de Istorie, și la cea de Logică, argumentare și comunicare. Când am aflat că s-au afișat notele, aveam prea mari emoții să mă uit singur, așa că l-am rugat pe colegul meu, Radu, să le citească. Am fost sincer foarte surprins când mi-a spus că am cea mai mare notă din Bacău, la sesiunea a doua de Bacalaureat. Sunt fericit și mulțumit de media obtinută, 9.21. A meritat tot efortul și tot timpul investit în studiu.

        -Cum te simți acum când pășești spre o nouă etapă din viața ta?

        – Mă simt extrem de ușurat. Pasul spre o nouă etapă l-am făcut de fapt în urmă cu doi ani, când am fost admis la Universitatea din München. A fost foarte greu să urmez în paralel cursurile liceale și să termin liceul în România (Bacău), iar în același timp să studiez coregrafia la o universitate de prestigiu. În ultimii doi ani nu am avut nicio vacanță, pentru că de câte ori aveam vacanță în Germania veneam în România la școală să mă pregătesc pentru liceu, să prezint lucrări și teze. Primul an de facultate a fost foarte greu pentru că a trebuit să mă adaptez unui nivel superior, universitar, cu profesori noi, colegi noi și concurență acerbă. Al doilea an de facultate (ultimul an de liceu), adică anul acesta, a fost și mai greu pentru că, pe lângă școală și facultate, am și dansat foarte mult, am colaborat cu opera din München, unde am dansat în baletele „Spartakus” și „Alice în țara minunilor”, am avut reprezentații pe scenă cu colegii de la Academia de Balet în cadrul spectacolelor organizate de Universitate, am fost și la Berlin, unde am participat la un seminar în domeniul coregrafiei și dansului organizat de o fundatie germană al cărei bursier sunt. Apoi, am venit și în România, unde am participat la concursurile „Primăvara Artelor” și „Attitude Ballet Festival”. Tot anul acesta, în ultimul an de școală, în luna mai, am susținut și examenul de certificare profesională care a constat în pregătirea și prezentarea unei lucrări scrise, dar și a unei coregrafii, pe scena Teatrului Municipal „Bacovia”. Așa încât, da, acum mă simt ușurat. Acum mă pot concentra mai mult pe pasiunea mea, dansul.

        – Ce va urma? Unde îți vei continua studiile, ce vei face?

        – Voi continua studiile la Academia de Balet din cadrul Universității de Muzică și Teatru München. Mai am un an. Mă voi axa pe pregătirea pentru facultate. La finalul anului următor voi obține diploma de „Bachelor of Arts”, după care intentionez să mă prezint la audiții la cele mai bune opere sau companii de dans din lume. Prima alegere va fi, bineînțeles, Opera din München, cu care deja colaborez și unde sper că îmi voi găsi locul definitiv. Pe lângă slujbă, aș vrea să urmez și un master de pedagogie, deoarece îmi doresc să pot fi cândva profesor sau chiar maestru de balet.

        – Așa, ca de final, mulțumești cuiva, în mod special… pentru tot ce a fost până acum în viața ta?

        – Am reușit să ajung unde sunt acum nu doar cu munca și efortul propriu, ci cu mult ajutor de la cei care mi-au fost alături și cărora țin să le mulțumesc. Îi mulțumesc în primul rând doamnei diriginte, profesor de coregrafie Simona Baicu, care mi-a descoperit talentul, m-a îndrumat spre a-l cultiva, m-a pregătit și m-a susținut. Doamna Baicu a reprezentat cel mai mare sprijin al meu de-a lungul anilor de pregătire în România. A știut întotdeauna cum să mă motiveze să vreau mai mult, să nu renunț în momentele mai grele, să muncesc și să mă bucur de rezultate. Le mulțumesc, de asemenea, profesorilor mei care m-au sprijinit și m-au ajutat să învăț și să reușesc să termin cu bine liceul și examenul de bacalaureat, le mulțumesc părinților mei, Miki și Tati, care au fost mereu alături de mine și de fratele meu și ne-au sprijinit întotdeauna atât moral, cât și financiar. Îi mulțumesc fratelui meu Quirin Brunhuber, care mi-a fost mereu alături și m-a sprijinit în toate în ciuda distanței dintre München și București, unde este el acum. Îi mulțumesc și colegului și prietenului meu Alexandru Radu, principala mea legatură cu tot ce era în România, cursuri, lecții, mi-a pus la dispoziție tot ce aveam nevoie și mi-a indicat temele pe care trebuia să le pregătesc. Tuturor celor pe care nu i-am menționat, dar care și-au adus, într-un fel sau altul, contribuția la formarea mea, le mulțumesc și le doresc numai bine.

        27,62 % procent de promovare pe Bacău, la Bac-ul de toamnă

        S-au afișat primele rezultate ale sesiunii de toamnă a examenului de Bacalaureat. Pe judetul Bacău, rata de promovare este de 27,62 %, mai mare decât în toamna anului trecut, când rata a fost puțin peste 20%. Din statistica efectuată de Inspectoratul Școlar Județean Bacău, prezentată de prof. Doina Marinov, inspector școlar, din cei 920 de candidați înscriși, s-au prezentat doar 706, restul de 214 fiind neprezentați, aici încadrându-se și un candidat eliminat la prima probă scrisă, cea la Limba și literatura română, care a absentat de la celelalte probe. Din cei care au participat la examenul integral, cu medii între 6 și 6.99 sunt 158 de candidați, cu medii între 7 și 7.99 – 30 de candidați, cu medii între 8 și 8.99 sunt 6 candidați și cu medii între 9 și 9.99 este un singur candidat, respectiv Severin Brunhuber, absolvent al Colegiului Național de Artă „George Apostu”, secția Coregrafie, cu nota finală 9.21. Urmează Mirela Suman, absolventă a Colegiului Economic „Ion Ghica” Bacău, pe specializarea Tehnician în Administrație, cu media 8.25, și Cosmina Drăghici, de la Liceul Teoretic „Grigore Tăbăcaru”, forma de învățământ cu frecvență redusă, specializarea Științe sociale, cu media 8.85. Cu medii peste 5 (cinci) sunt 195 de candidați, care au toate șansele de a lua examenul dacă depun contestații. Rezultatele finale, după contestații, se vor afișa pe 6 septembrie. În sesiunea de vară a Bacalaureatului 2017, Bacăul s-a aflat pe primul loc la nivel național ca rată de promovare, cu 84,53%.

        Când viața bate, din nou, filmul. De pe Facebook la Starea Civila, via Munchen

        Când viața bate, din nou, filmul. De pe Facebook la Starea Civila, via Munchen

        Pe Cristina și Marian i-am cunoscut la sala de dans. Au venit să facă un curs pentru dansul mirilor. Ne-am împrietenit și am fost surprins de povestea celor doi. Marian e mai mare cu șase ani decât Cristina.

        Amândoi au terminat Colegiul Tehnic de Comunicații „N.V. Karpen”, iar Marian a făcut și studii superioare. Este absolvent de Management și Marketing la Universitatea „George Bacovia”, dar a făcut și o postliceală sanitară.

        „Am studiat postliceala sanitară pentru că știam că Germania duce lipsă de forță de muncă în acest domeniu”, povestește Marian, care a spus că nu găsea altceva de muncă în Bacău.

        Imediat după terminarea școlii sanitare a plecat în Germania cu un contract de muncă semnat printr-un proiect european. La început a fost infirmier și după câteva luni a intrat pe postul de asistent medical. Drumul Cristinei a fost puțin diferit. După ce a terminat liceul n-a făcut mare lucru. Sau poate a fost mâna destinului pentru că viața i l-a scos în cale pe Marian. Cum? „Ne-am cunoscut pe facebook. Am vorbit vreo trei luni și după aceea ne-am întâlnit. E o poveste de patru ani și jumătate”, a spus Cristina și…povestea merge mai departe.

        Când i-am întrebat dacă își amintesc cum a fost prima întâlnire au început să râdă copios. „Ne-am văzut în oraș la un suc. Eu am venit cu o prietenă și el cu un prieten”, își amintește Cristina. „Eu nu prea aveam curaj. Aveam așa..o stare…nici nu știu cum să spun.

        Așa că înainte de întâlnire am luat o bere, ca să am curaj”, o completează Marian, dar Cristina este cea care a pus cireașa pe tortul poveștii de început: „Când a venit, n-a zis nimic. M-a văzut și m-a pupat direct…și am rămas prieteni.” Relația a evoluat, părinții lui Marian au cunoscut-o pe Cristina, dar el nu avea curaj să meargă la părinții ei: „Dacă mă întrebau, ce-i cu mine, ce fac? Pe vremea aceea eu eram concentrat doar pe școală și pe Germania. Atât era în capul meu”, mai povestește Marian.

        Și a plecat în Germania, s-a angajat și după o vreme a luat-o și pe Cristina, care a dus multă muncă de lămurire cu părinții ei. Odată ajunsă în Germania, s-a înscris la o școală sanitară cu profil stomatologic cu durata de trei ani pe care a absolvit-o în această vară. Mai mult decât atât, la întoarcerea în Germania, va avea o întâlnire în vederea ocupării unui post de asistent medical de stomatologie în urma unui interviu pe care l-a susținut înainte de a veni în țară.

        Numai că nu se va mai duce domnișoara Cristina Cocea, ci doamna Cristina Anghel. Și asta pentru că sâmbăta trecută au jucat la nunta lor împreună cu toți invitații, într-o petrecere de neuitat. Din păcate, pentru că și-au terminat zilele de concediu, luna de miere o vor amâna pentru nu se știe cât timp. Dar dorința lor este să meargă la New York. Așa că prima ieșire o vor face în America.

        Până atunci însă, soții Anghel vor pleca la Munchen acolo unde își vor duce viața liniștit cu dorul celor de acasă.

        De vorbă cu Nelu Ploieșteanu: „Omenia e cea mai importantă!”

        De vorbă cu Nelu Ploieșteanu: „Omenia e cea mai importantă!”

        Fără doar și poate e un personaj. Un personaj îndrăgit de multă lume pentru felul lui de a fi, dar mai ales pentru muzica sa. Vorbim de Nelu Ploieșteanu, care de curând a cutreierat zona noastră cântând la mai multe evenimente din localitățile rurale, și mai nou, la un restaurant din Bacău.

        „M-am născut într-un sat din Prahova, comuna Ciorani”, își începe povestea Nelu Ploieșteanu. „Am avut o viața zbuciumată. Am început să muncesc pe la 16 ani, după moartea tatălui meu”, spune el. La 19 ani a absolvit cursurile Școlii Populare de Artă din București și a început că cânte în diverse ansambluri. Apoi a plecat în Armată și, după ce s-a întors, a intrat la Teatrul de Revistă și Comedie „Ion Vasilescu” din București.

        După doi ani a plecat în Elveția iar la întoarcere, fiind invitat la diferite evenimente a cunoscut nume interesante ale culturii românești. „M-am cunoscut și m-am împrietenit cu Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică, Dinu Săraru…”, povestește Nelu Ploieșteanu care specifică faptul că împreună cu aceștia a înregistrat trei albume pe CD.

        „Am cântat de la președinte în jos, dar am fost mai satisfăcut când am cântat unor oameni de rândul meu. Am rămas cu gust amar, dar nu vreau să dau nume. Am cântat la toate personalitățile astea care sunt cumetri, cuscri… Au plătit bine, dar nu despre asta e vorba. Eu vreau să simt că oamenii simt ce le transmit prin muzica mea”, spune el și ne povestește o întâmplare de la o cântare la niște oameni simpli: „Eram la o nuntă pe lângă București și oamenii îmi dădeau câte 5-10 lei și plângeau:«N-am nea Nelule mai mult. Sărumâna!», dar îi simțeam că dau și vorbesc din inimă.”

        33 de albume

        Am trecut de la poveștile de viață la realizările discografice. „Am 33 de CD-uri ale mele și pot să spun cu mândrie dar și modestie că n-am repetat niciun cântec în cele 33 de albume. Eu am doar 14 melodii create de mine. În restul cântecelor, eu am readus muzica lăutărească din perioada interbelică”, ni s-a destăinuit artistul, care a recunoscut că se bucură că din ce în ce mai mulți cântăreți au început să facă ce a făcut el în urmă cu mulți ani.

        Sigur, Nelu Ploieșteanu ne-a vorbit puțin și despre romanțe, spunând că din păcate acest gen nu se mai cântă ca odinioară, pomenind totuși de importanța faimosului festival de romanțe de la Târgoviște „Crizantema de Aur”, acolo unde a fost invitat de câteva ori în recital. El ne-a mai spus că a cântat mai multe genuri, amintind de albumele pe care le-a imprimat cu Dinică și Ștefan Iordache și ținând să lămurească un aspect: Să nu se confunde muzica lăutărească, mai ales cea veche, cu muzica țigănească.

        „«Inel, inel de aur», e muzică lăutărească dom’le. «Căpitane de județ»… pentru că lăutarii creau pentru a se întreține. De unde să ia bani. De la hoții de cai. Le făceau ălora o melodie… cum fac ăștia acuma lui Becali, numărul 1…cum fac maneliștii, așa erau și pe vremuri”, a explicat nea Nelu, care ne-a mai spus că pe lângă voce mai cântă și la acordeon dar și la pian și, din când în când, la țambal.

        Prin Bacău

        Trecând dincolo de toate cele, am adus discuția aici, acasă, pe plaiuri băcăuane, unde Nelu Ploieșteanu vine de fiecare dată cu plăcere, după cum spune, în urma aranjamentelor contractuale de care se ocupă impresarul său în zonă, Marius Fundulea.

        „Am fost acum doi ani la Zilele Bacăului și a fost un succes teribil” precizează Nelu Ploieșteanu, după care au urmat mai multe spectacole prin diferite comune, spectacole în care „Nea Nelu“ a fost „cap de afiș”.

        „Să știți că am fost emoționat și profund mulțumit de cum m-au primit. Le-am cântat din suflet și ei au simțit asta”, a spus Ploieșteanu, vorbindu-ne mai departe de muzica lăutărească: „Sunt oameni care plâng când ascultă muzică lăutărească. Este o muzică și pentru îndrăgostiți și pentru cei care se despart, pentru când se naște cineva dar și când îți moare cineva.” În același timp, vorbind despre acest gen muzical, el spune că muzica asta nu poate fi cântată de oricine, că „lăutăreasca” e o stare de spirit și că,s din păcate, din urmă nu vine nimeni să ducă mai departe, așa cum trebuie, muzica lăutărească.

        „Tineretul se bazează pe manelismele astea, care sunt o marfă mai…comercială, dar lipsită cumva de substanță”, mai spune Nelu Ploieșteanu care a încercat să ne spună câte ceva și despre proiectele de viitor. „Păi, vreau să mai fac un disc, să vadă lumea că încă mai trăiesc și încă mai pot. Și a mai vehiculat impresarul meu aici, Marius Fundulea, ideea unui festival lăutăresc aici la Bacău. Dacă se va realiza, cu mare drag am să vin”, a mărturisit artistul care a încheiat cu răspunsul la întrebarea ce i-a plăcut cel mai mult în zona Bacăului:

        „Nu știu ce să vă spun. N-am ajuns să cunosc personalități, dar oamenii sunt calzi, minunați, care-ți face plăcere să le cânți și să stai alături de ei. Eu sunt un om al oamenilor pentru că omenia e cea mai importantă. Am să închei cu o vorbă de duh a prietenului meu Gheorghe Dinică, care a fost întrebat cum a fost la un festival, la care Gheorghe a spus «multă lume, oameni puțini»”.

        Cadoul armenilor la Festivalul “Hayastan”

          Timp de trei zile (1-3 septembrie), în Piaţa “Tricolorului” din Bacău, a avut loc, în prezenţa a mii de băcăuani, Festivalul teatrului şi filmului armenesc “Hayastan”, manifestare aflată la a cincea ediţie.

          Toate activităţile a făcut parte din proiectul BACĂU – Capitala tineretului din România ”Colorează-ţi generaţia”, cultura și tradițiile minorităţii armene fiind prezentate într-o manieră atractivă, modernă, unică, creând un nou concept de producție culturală, care a avut drept menire deschiderea de noi punți de colaborare și comuniune, între minoritatea armeană și cetățenii majoritari.

          În piaţeta din faţa Casei de Cultură au fost amenajate mai multe standuri de prezentare a culturii armeneşti, invitaţi fiind artişti şi creatori populari din mai multe oraşe în care trăiesc armeni, Dumbrăveni, Constanţa, Cluj, Baia Mare, Botoşani, Iaşi, Bucureşti, Piteşti şi Roman.

          De asemenea, în acelaşi spaţiu au fost organizate expoziţii de fotografie, cu imagini extraordinare din diferite locuri istorice ale Armeniei, standuri de carte cu producţii ale Editurii „Ararat”, au fost expuse fotografii şi texte cu mari personalităţi ale culturii armene din întreaga lume.

          “Ne-am gândit să oferim băcăuanilor trei zile de sărbătoare, de teatru, film şi muzică, de voie bună. Am invitat artişti şi formaţii cunoscute ale comunităţii armeneşti din România, pe care le veţi urmări în aceste trei zile. Pentru prima dată, la festivalul nostru va fi reînviată tradiţia sărbătorii tradiţionale a “Vartavarului”, iubit mai ales de tineri, cunoscut ca «bătaia cu apă». Urez tuturor să fiţi alături de noi şi să ne bucurăm împreună”, a spus Vasile Agop, preşedinte al Sucursalei Bacău a Uniunii Armenilor.

          În fiecare seară, au fost prezentate piese de teatru şi filme de scurt şi lung metraj, cel mai urmărit şi care a impresionat publicul a fost “Promisiunea”, o peliculă care a adus în faţa spectatorilor genocidul armenilor de la începutul sec. XX., în care şi-au găsit sfârşitul peste două milioane de armeni.

          În seara celei de-a doua zi de festival, pe scenă a evoluat cunoscuta intepretă de muzică uşoară Corina Chiriac, care a surprins publicul cu o mărturisire, care i-a adus ropote de aplauze: „Vă întrebaţi ce caut eu la un festival al armenilor, eu, dragii mei, sunt armeancă, mama mea este armeancă, vă spun că este, deoarece mama este mereu cu noi, ne ocroteşte oriunde ar fi, este cea mai iubită fiinţă din această lume. Sunt mândră că sunt armeancă, în acelaşi timp sunt la fel de mândră că sunt româncă, de aceea, în această seară, vă voi oferi un program de muzică românească, şlagăre din primii ani ai carierei mele, melodii mai vechi sau mai noi, pe care le vom cânta împreună”, a spus Corina Chiriac.

          La finalul concertului artista a interpretat şi o melodie în limba armeană. Festivalul s-a încheiat aşa cum a început, cu teatru pentru copii, cu dansuri armeneşti, cu teatru. Să mai spunem că festivalul a fost prezentat, într-o manieră elegantă, cu aplomb şi inteligenţă de actorul, regizorul şi scenaristul de origine armeană, Florin Kevorkian.

          Voluntarii Crucii Roșii Bacău și-au încheiat misiunea pe litoral

            Demonstrațiile i-au ajutat pe copii să deprindă principalele măsuri de prim-ajutor/foto: Crucea Roșie Bacău
            Demonstrațiile i-au ajutat pe copii să deprindă principalele măsuri de prim-ajutor/foto: Crucea Roșie Bacău

            Anul acesta, litoralul românesc a fost mai sigur pentru zeci de copii aflați în tabără, datorită voluntarilor Crucii Roșii Bacău. Zeci de voluntari băcăuani s-au aflat preț de două luni, pe plajele ce deservesc taberele de copii “New Paradise” din stațiunea Eforie Sud, “Luminița” din stațiunea Eforie Nord și tabăra “2 Mai” din stațiunea cu același nume, unde, au acordat primul ajutor.

            Dealtfel, campania de anul acesta s-a numit “Primul-ajutor pe litoral 2017”, iar proiectul derulat cu sprijinul Direcției Județene pentru Sport și Tineret Constanța a fost un real succes.

            În cele două luni, voluntarii Crucii Roșii Bacău au organizat instruiri în materie de prim-ajutor pentru fiecare serie de copii și au făcut demonstrații inclusiv pe plajele amintite. Campania “Primul-ajutor pe litoral 2017” încheie astfel un nou proiect dintr-o serie mai lungă, activități derulate în parteneriat cu autoritățile constănțene.

            S-a finalizat stingerea incendiului, a început ancheta!

              Deșeurile depozitate în Celula I, situată în zona de sud a Bacăului, au început să ardă pe 12 august. Cauza nu este cunoscută deocamdată. Timp de 18 zile, pompierii și angajații Primăriei Bacău, folosindu-se de utilaje, au luptat să stingă incediul.

              Acțiunile au fost coordonate de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, al cărui președinte este Maricica Luminița Coșa, prefectul județului Bacău. „Acum, totul este în regulă, se lucrează normal la Celula I.

              Primăria încă mai acționează cu utilaje pentru a acoperi zona cu pământ”, a declarat Maricica Luminița Coșa. Instituția Prefectului așteaptă date privind cauzele declanșării incediului de la Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență (IJSU), care a demarat o anchetă.

              „În al doilea rând, vom face o analiză privind modul în care au colaborat cu Instituția Prefectului, pe perioada intervenției, deconcentratele din subordinea acesteia”, a precizat Maricica Luminița Coșa. E vorba despre Agenția pentru Protecția Mediului, Comisariatul Județean al Gărzii de Mediu, Direcția de Sănătate Publică etc.

              „În acest moment, pentru mine e important că această situație neplăcută s-a încheiat și că populația municipiului Bacău și a zonelor limitrofe este în siguranță”, a declarat Maricica Luminița Coșa. Vom reveni cu date în momentul în care ancheta demarată de IJSU Bacău și analiza promisă de prefect vor fi finalizate.

              Pe cont propriu, dar nu de capul tău!

              Nu există frumos absolut, de sine stătător, neinfluențat de condiții. Dacă ar fi amplasată într-un ghetou sau într-o sală de expoziții sufocată de kitsch-uri, o statuie antică nu ar mai genera emoția estetică dorită de autor.

              O grădină frumoasă, fie una englezească, ordonată, aerisită, fie una sălbatică și misterioasă, cu o abundență de flori înmiresmate (căci nu despre gusturi discutăm acum), nu te îmbie să o cumperi dacă e situată într-un cartier murdar. M-am bucurat să descopăr că, nemaiașteptând sprijinul autorităților, mulți băcăuani își izolează singuri locuința. Pe de altă parte, deși intenția e bună, rezultatul poate fi mai puțin demn de laudă.

              Dacă la final, după ce izolează pereții exteriori ai apartamentului, unora le dă prin gând să-i zugrăvească în frumoase culori – cum ar fi lila, portocaliu sau albastru siniliu, la modă pe vremea bunicilor noștri -, aspectul nu poate fi decât supărător. Într-un cartier cu blocuri gri, un perete orange agresează ochiul, nu-l desfată.

              În lumea civilizată, obișnuită să respecte normele autoimpuse sau acceptate, viața comunității contează mai mult decât la noi. În primul rând pentru că există o comunitate, în al doilea rând pentru că oamenii au înțeles, cu multe secole în urmă, că nu trăiești singur și nu poți fi fericit dacă alții sunt nefericiți în apropierea ta și din cauza ta. Regulile sunt bune tocmai pentru că ne ajută să trăim împreună fără să ne deranjăm unii pe alții.

              Occidentalii țin seama de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, de înfățișarea orașului, a cartierului, de mesajul locului, chiar doresc să existe o identitate comunitară căreia să i se atașeze și în care să se integreze armonios grădina lor, casa lor, poarta lor.

              E lăudabil să înființezi o grădină în spatele blocului, să pictezi pereții, să amplasezi niște bănci pe alee fără să aștepți ca primăria sau guvernul să aloce bani pentru aceste îmbunătățiri. Pe de altă parte, nu ai dreptul să faci aceste schimbări „de capul tău”, fără să-i întrebi și pe vecini dacă le doresc, apărându-te cu argumentele „sunt proprietar”, „eu plătesc, eu hotărăsc!”

              Rablele de pe şoşelele Bacăului

                Rablele de pe şoşelele Bacăului
                Rablele de pe şoşelele Bacăului

                – zeci de maşini cu defecţiuni majore sau periculoase la sistemul de frânare și la direcție, depistate de specialiştii Registrului Auto Român

                În ultimii ani, băcăuanii şi-au adus din afară zeci de mii de maşini rulate, date fiind preţurile mult mai mici în comparaţie cu maşinile noi. Din păcate, multe dintre aceste autovehicule sunt adevărate pericole pe şosele.

                Astfel, potrivit Registrului Auto Român (RAR), din verificările efectuate, în trafic, în prima parte a anului, la nivel naţional, aproape 5 procente dintre vehiculele verificate tehnic prezentau pericol iminent de accidente. Mașinile aveau defecțiuni grave la sistemele de frânare și direcție, la punți și fuzete.

                „În judeţul Bacău, Registrul Auto Român a verificat tehnic în trafic, în primele 6 luni ale acestui an, 854 de vehicule. În urma controalelor, inspectorii RAR au descoperit că 60 dintre vehiculele controlate prezentau pericol iminent de accident, în special din cauza defecțiunilor majore sau periculoase la sistemul de frânare și la direcție”, au transmis reprezentanţii RAR. În plus, 43% dintre vehicule au fost respinse, fiind considerate neconforme din punct de vedere al securității rutiere.

                Mai exact, inspectorii RAR au constatat proasta funcționare a instalației electrice de iluminare și semnalizare, defecțiuni ale sistemului de frânare, starea necorespunzătoare a șasiului, caroseriei sau pneurilor, jocuri anormale în mecanismul de direcție sau în articulațiile punților față și spate. În aceste situații, una dintre măsurile luate de Poliţia Rutieră constă în reţinerea certificatului de înmatriculare. Acesta poate fi redobândit numai după efectuarea unei inspecţii tehnice specifice la reprezentanţele Registrului Auto Român.

                „În urma controalelor mixte desfășurate în județul Bacău de către Registrul Auto Român și Poliția Rutieră, în primele 6 luni ale acestui an au fost aplicate 265 sancțiuni, a fost reținut un permis de conducere și 202 de certificate de înmatriculare”, au completat reprezentanţii Registrului Auto Român.

                Conducerea instituţiei precizează că rezultatele controalelor desfășurate în trafic nu reflectă starea generală a parcului auto din România, întrucât echipajele mixte RAR – Poliție opresc pentru verificare doar acele vehicule care sunt susceptibile de a prezenta defecțiuni.

                Marian Dămoc: Oare poţi face un bine cu forţa?

                  Toţi ne dorim altceva, dar puţini suntem aceia care am avut sau avem curajul să ieşim în faţă cerând o schimbare sau o luare de atitudine. Cei tineri, de cele mai multe ori, aleg să plece din comunitate decât să lupte pentru idealurile lor. Uneori, dintre ei sunt câţiva care se ridică şi aleg să rămână ca să lupte, chiar şi dacă există doar o fărâmă de speranţă. Unul dintre aceştia este Marian Dămoc, un nume proaspăt apărut pe tabloul acţiunilor civice din societatea băcăuană actuală. (L.M.)

                  Având o formare în zona ştiinţelor politice, acest fapt m-a făcut să conştientizez anumite lucruri, sentimentul fiind accentuat şi de interesul faţă de problemele cu care se confruntă unele comunităţi. În mod normal, asta n-ar trebui să ţină de studii sau de interes, dar, evident, când citeşti ceva dintr-un domeniu, te apropii de el şi tinzi să observi mai atent ceea ce se întâmplă în jurul tău şi vezi mai multe în comparaţie cu alte persoane care lucrează în domenii mai puţin conexe cu civismul. Interacţiunea mea cu civismul a fost dintotdeauna, pot să zic.

                  Terminând facultatea, am activat în acest domeniu, al civismului, pe la diverse organizaţii precum România Curată sau S.A.R. (Societatea Academică din România), în paralel cu zona de proiecte europene. Pe acestea le-am dus tot timpul concomitent şi, la un moment dat, s-au intersectat cele două zone, aceea a civismului şi cea a fondurilor europene. Prin urmare, am realizat primele proiecte prin care, practic, am accesat fondurile europene pentru a putea stimula civismul şi a ne putea dedica în totalitate acestuia.

                  Aici fac o paranteză, fiindcă există atâtea discuţii legate de fondurile pentru organizaţii. Este şi un mare adevăr aici, pentru că, fără fondurile astea, civismul n-ar fi fost ceea ce este astăzi. Nu este la un nivel extraordinar, dar, oricum, este mai bun decât nimic. Toate fondurile n-au făcut decât să canalizeze o energie care deja exista, dar care era disipată. De aceea, marile organizaţii au oameni care asta fac: stimulează civismul.

                  În Bacău, civismul există într-o formă mai puţin organizată pentru că lucrul ăsta trebuie să vină, oarecum, şi natural. E greu ca să susţii constant oameni care să facă această muncă, fiindcă fiecare om vrea de la viaţă mai mult. El vrea să fie şi plătit, vrea să fie şi respectat şi să nu i se dea în cap imediat când încearcă să facă mai mult. Trebuie să recunoaştem că Bacăul este încă într-o zonă mediocră a României.

                  Până nu conştientizăm asta, nu putem progresa. Mai întâi, trebuie să-ţi dai seama unde eşti, pe urmă să-ţi propui unde vrei să ajungi. Asta e valabil şi personal, şi profesional, şi în comunitate. În Bacău, sunt oameni care încearcă să mişte lucrurile pe un făgaş normal, iar eu pot să spun că mă regăsesc printre ei. Există, însă, persoane care vor să distrugă ceea ce noi, ceilalţi vrem să facem, şi chiar reuşesc asta. Ei nu sunt mai buni, doar mai bine organizaţi şi cu o mai mare experienţă în domeniu.

                  Eu nu-mi permit să dau nimănui lecţii de civism, pot doar să zic că m-am învârtit în acest mediu şi am văzut cine vrea şi cine se preface că vrea. E un lucru care, din nefericire, înclină mult balanţa societăţii spre o zonă pe care nu ne-o dorim. Totuşi, semne bune sunt pentru că, atunci când se ridică vârful aisbergului, la nivel naţional, atunci se ridică şi Bacăul. Se trezeşte el mai târziu decât restul ţării, dar se trezeşte.

                  Este, totuşi, o chestiune de timp, o schimbare care trebuie să vină în mod natural. Mă uit acum şi la mediul rural unde vrem să facem lucruri, dar, de multe ori, noi ne dorim aceasta mai mult decât ei. Şi atunci te gândeşti că, de fapt, starea lor este consecinţa resurselor materiale din acea comunitate, nivelului de educaţie. Totul pleacă de la educaţie, pentru că sunt părinţi care se complac în toaletele care există doar în fundul curţii şcolii, terenul de fotbal care este în pantă, iar ei ajung să vadă aceste lucruri ca pe o normalitate.

                  Într-adevăr, sunt chestii pe care noi vrem să le schimbăm pentru că nouă ni se par a nu fi în regulă, dar nu acestea sunt problemele pe care ei ni le semnalează în primul rând. Valorile noastre sunt diferite de ale lor. Şi atunci, îţi pui întrebarea: oare nu este aceasta o chestiune naturală, de timp? Poţi face o schimbare în bine cu forţa?

                  Neam prostit

                  Răzvan Bibire

                  Dacă te uiţi la televizor, la emisiunile de divertisment, chiar şi la cele politice ori sportive, cu greu vei putea crede că neamul acesta l-ar fi putut da pe Eminescu. Nu doar pentru că nivelul glumelor este mai jos de genunchiul broaştei sau că principalul argument al unei dezbateri politice este „ba pe-a mă-tii”, ci, în principal pentru că emisiunile reflectă cu prisosinţă gradul de inteligenţă al poporului.

                  Pentru că dacă nu ar aprecia acest gen de umor, acest gen de argumentaţie, nu ar exista public pentru aceste emisiuni. Din păcate, publicul nu este format doar din adulţi; copiii se uită şi ei, văd şi prind repede vocabularul şi modul de a pune problema şi le copiază. Oricâtă bunăvoinţa ar avea profesorul de română să-l înveţe ceva pe elev, nu mai are nici o şansă: deja şabloanele i s-au fixat în limbă şi din „ba, ejti nebun?!” nu-l mai scoţi.

                  De la vocabular şi argumentaţia şchioapă până la pretenţia de a fi atotştiutori nu e decât un pas. După ce că nu au o nici măcar elementele de baza ale culturii generale, mulţi români au pretenţia că se pricep la orice. Iar reţelele sociale le-au dat tribuna de la care pot emite inepţii pe post de judecaţi de valoare. Orice puştan cu două-trei tulee la nas se ia la trântă cu chimia, fizica, literatura sau chiar cu bunul-simț şi, în aplauzele galeriei, concluzionează că generaţii întregi de oameni de ştiinţă au fost nişte dobitoci pentru că nu şi-au dat seama de adevărul fundamental care i s-a arătat lui.

                  Într-o ţară normală, în timpuri normale, astfel de excese ar fi trecut nebăgate în seamă, din păcate, la noi se transformă în adevăruri absolute cu efecte asupra sănătăţii sau politicii. Pentru că, dacă acum 30 de ani, prostul clasei ar fi urlat pe uliţă îndemnând lumea să nu se vaccineze primea cel mult câteva bastoane de la şeful de fost pentru tulburarea liniştii publice. Astăzi, însă, dacă face acelaşi lucru pe Facebook primeşte aplauze şi lumea îi urmează sfaturile. Şi nu e vorba numai despre vaccinuri, ci despre multe alte probleme pe care unii nu reuşesc să le înţeleagă. Are sarea iod?

                  Ne otrăveşte Guvernul, anunţă atotştiutorul care nu se gândeşte o secundă că deficienţă de iod din organism determina creşterea în volum a glandei tiroide, a „gușei”, cum se spune în limbaj popular. Te cruceşti când vezi câţi idioţi au muşcat ideile ălora care susţin că Pământul este plat deşi ei folosesc constant GPS-ul pentru a se orienta.

                  Suntem o naţiune care a reuşit, în mai puţin de 30 de ani, să atingă cote nebănuite ale prostiei, refuzând educaţia şi respingând bunul-simț.
                  Până la urmă cum se scrie corect: „neam prostit” sau „ne-am prostit”? Nici nu mai contează, e acelaşi lucru!

                  Bătrân lovit de cal

                    Zilele trecute, la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Bacău a ajuns un bătrân de 85 de ani, din comuna Racova, care avea nevoie de îngrijiri medicale după ce fusese lovit de cal.

                    S-a întâmplat în timp ce se pregătea să plece din curte, căruţa s-a oprit brusc, el a fost aruncat din atelaj, iar atunci calul s-a speriat şi l-a lovit cu copita.

                    Bărbatul rănit a rămas internat în Secţia de Neurochirurgie sub supravegherea medicilor de aici.

                    Sătenii din Bârsănești reconstruiesc casa unui localnic fără posibilități materiale

                      Locuitorii din Bârsănești reconstruiesc casa unui localnic fără posibilități materiale
                      Au sosit primele materiale de constructie

                      Atitudinea luată recent de locuitori ai comunei Bârsănești de a veni în sprijinul semenilor lor poate fi nu numai un exemplu demn de urmat dar și un imbold pentru a înțelege suferința celor din jurul nostru și a le oferi un mic ajutor.

                      “Treceam în fiecare zi printr-un loc care îmi provoca un sentiment de durere și de neputință, aici fiind o casă gata să se dărâme. Multe persoane se întrebau dacă locuiește cineva acolo și, într-adevăr în acel loc își aveau domiciliul un tată cu băiatul său, în vârstă de 10 ani. În plus, au și alte rude, ce s-ar întoarce la Bârsănești dar unde să locuiască? Am hotărât să nu mai fiu indiferent și să caut sprijin la autorități, la prieteni, la cunoștințe, în speranța că voi reuși ca să ofer un cămin acestor oameni nevoiași”, a declarat Florentin Iftime, un localnic carea fost o scurtă vreme și primar interimar al comunei, în anul 2016.

                      Florentin Iftime a lansat o campanie inedită (“Implică-te! Indiferența nu este o soluție!”) și primul ajutor a venit de la primarul comunei Bârsănești, Gelu Botezatu, care a direcționat pe beneficiarii Legii ajutorului social la demolarea clădirii aflate într-o stare foarte precară.

                      Primul voluntar a fost Vasile Orheanu, el fiind zilnic acolo unde au început să se execute lucrările de realizare a unei locuințe noi. Campania s-a pornit în ziua de 23 august iar la o săptămână de la lansarea acțiunii au ajuns și primele materiale de construcție: 5 paleți cu BCA, un palet cu saci cu ciment, 20 de saci cu var.

                      Este demn de remarcat faptul că au apărut și donatorii, fiind de așteptat ca numărul acestora să crească în perioada următoare.

                      Asa arata casa

                      Primăria comunei Bârsănești pune la dispoziție balastru sort pentru efectuarea lucrărilor dar este nevoie de voluntari care să ajute la turnarea fundației și la zidirea locuinței.

                      Casa a fost demolată

                      Sunt donatori ce s-au oferit să ajute cu geamuri și uși termopan, Parohia Ortodoxă “Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bârsănești vrea să dăruiască un dormitor dar este nevoie și de alte materiale de construcție (grinzi, scânduri, tablă pentru acoperiș, parchet).

                      Prin exemplul dat, de a ajuta cu construcția unei noi locuințe o familie care trăiește în neputință, barsăneștenii se bucură de o mare admirație, lucru ce va face să se adune și mai mulți cei care vor să aducă un strop de bucurie semenilor, împlinind să realizeze ceea ce și-au propus.

                      Salonul de Folk&Blues, o stare de spirit

                      Salonul de Folk&Blues, o stare de spirit

                      Peste 40 de artiști, reprezentanți ai genurilor muzicale folk și blues din toată țara, s-au perindat, în aceste zile, pe scena Teatrului Municipal Bacovia, a Teatrului de Vară ”Radu Beligan”, prin foișorul din Parcul Trandafirilor din Bacău, precum și prin prietenoasa grădină de la Villa Borghese, pentru a aduce unui public cald, receptiv și numeros, momente de tihnă și frumos, în cadrul celei de-a doua ediții a Salonului Folk&Blues, eveniment inițiat și organizat de Centrul Național pentru Sănătate Permanentă, în parteneriat cu Municipiul Bacău.

                      Desfășurat în intervalul 31 august – 3 septembrie, Salonul a fost pentru toți cei prezenți – public și artiști – fără îndoială, motiv de bucurie înainte de orice altceva, de trăire autentică a prezentului, dar și de retrăiri ale unori momente de altă dată, cu dor și recunoștință pentru cei care prin muzica și versurile pe care le-au lăsat au devenit, de fapt, după plecarea de pe acest pământ, nemuritori. De altfel, manifestarea în sine așa este gândită/simțită, ca fiind ”o punte între generații”, după cum organizatorii înșiși au anunțat, ideea Salonul de Folk&Blues născându-se sub ”semnul astral al lui Gil Ioniță”.

                      Rămânând la retrăiri ale unor momente de altădată, de Dor – că cei mai mulți dintre artiști așa au preferat să spună în loc de ”in memoriam”-, s-a cântat, desigur, pentru Gil Ioniță, s-a cântat însă, tacit sau declarat, și pentru Ioan Gyuri Pascu, Vali Sterian, Florian Pittiș, Tatiana Stepa, Nichita Stănescu și toți ceilalți.

                      La timpul prezent, s-a cântat , desigur, pentru tot ce-ar însemna lumea dacă iubirea, libertatea, iertarea, autenticitatea ar sta, fără dezechilibru, sub semnul astral al lui ”împreună”.

                      Publicul a simțit-o din plin. Pentru că preț de patru zile, el a umplut constant sălile de spectacole, dovedindu-se a fi de ”nedezlipit” pentru peste patru ore, în fiecare zi, de concerte, alăturându-se prin cântec, artiștilor și dăruindu-le acestora, la final, minute întregi de aplauze.

                      Artiștii au simțit-o și ei, din plin. Neobosiți, au cântat cu atâta drag că, mulți dintre ei, au ales să nu plece după cântare, revenind pe scenă, în afara programului, ori de câte ori au simțit din partea publicului, chemare și bună ascultare. A fost atâta suflet și atâta bucurie că, practic, nici nu se poate vorbi de ”capete de afiș” ci de iubitori, ”împreună”, de viață, pe o aceeași scenă.

                      Au fost, la Salonul Folk&Blues, a doua ediție, pentru băcăuani, în ”ordinea-dezordinea” apariției: Daniel Iancu, Nidal Hamad și Alexandru Pribeagu, Ducu Bertzi, Alexandru Andrieș, Emeric Imre, Adrian Sărmășan, Cosmin Vaman & Alexandra Andrei, Tică Lumânare, Walter Ghicolescu, Marius Matache, Adrian Beznă, Andrei Maftei, Andrei Păunescu, Cezar Popescu, Gogu Vanghele, Grupul folk “Cetatea”, Maria Gheorghiu, Mircea Rusu, SirBlues Vali Răcilă, Southernman Robbie, Zoltan Octavian Butuc, Alina Chiriac, Arpad Domokos, Cezar Popescu, Cristi Dumitrașcu, Cristina Dăscălescu, Dan Manciulea, Daniel Făt, Dinu Olărașu, Elena Barbu, Fără Zahăr, Ghiță Danciu, Gogu Vanghele, Grupul folk “Cetatea”, Grupul ”Eu cred”, Iulian Vasile Cântea, Lică Chițcan, Marcel Bălan, Marcel Radovici, Neica Trandafir, Nicu Moraru, OCRU, Ovidiu Mihăilescu, Tibi Ioniță, Vali Moldovan ș.a.

                      Salonul de Folk&Blues este, au spus cei prezenți, artiști, public, organizatori o stare de spirit. Una care, în afara oricăror orgolii, merită să fie menținută.

                      Recitalul Corinei Chiriac a entuziasmat Piaţa Tricolorului

                        Recitalul Corinei Chiriac a entuziasmat Piaţa Tricolorului

                        Ziua a doua a Festivalului de teatru şi film armenesc „Hayastan” a debutat cu activităţile de la atelierele pentru copii, caligrafia şi scrierea în alfabetul armean, unic în lume, voluntarii participanţi oferind posibilitatea tuturor care au dorit să-şi scrie numele sau să adreseze mesaje în limba armeană, pe care doar foarte puţini o mai cunosc în Bacău.

                        După orele prânzului, copii şi tinerii au sărbătorit Vartavarul, o tradiţională manifestare a armenilor, cunoscută mai ales ca „bătaia cu apă”, încheiată, conform tradiţiei cu un joc colectiv, cum este la noi hora. Au intrat în luptă, cu găleţi, căni şi alte vase zeci de tineri, spre deliciul spectatorilor prezenţi la inedita sărbătoare.

                        A urmat o piesă de teatru, cu un mesaj din istoria poporului armean, trecută şi prezentă, în interpretarea trupei Rampa. Momentul culminant al zilei a fost recitalul extraordinar al cunoscutei şi îndrăgitei interprete de muzică uşoară româneacă, Corina Chiriac.

                        Apariţia pe scenă a fost intens aplaudată, solista făcând o mărturisire care a surprins pe toată lumea:

                        „Sunt foarte fericită că sunt din nou în Bacău, oraş pe care îl îndrăgesc de foarte mult timp. Vă întrebaţi ce caut eu la un festival al armenilor, eu, dragii mei, sunt armeancă, mama mea este armeancă, vă spun că este, deoarece mama este mereu cu noi, ne ocroteşte oriunde ar fi, este cea mai iubită fiinţă din această lume. Vreau să vă spun, ceea ce dumneavoastră ştiţi, simţiţi, românii au fost dintodeauna un popor primitor, ospitalier, de aceea, de-a lungul secolelor s-au stabilit aici, în diferite zone, armeni, mii de armeni, unii au întemeiat oraşe întregi, evrei, turci, italieni, machedoni, lipoveni, tătari, saşi, secui, maghiari, şi au trăit, au muncit, s-au bucurat şi s-au întristat laolaltă. România a fost, fără să greşesc, o spun cred în premieră, o adevărată Americă, da, o „americă” a timpurilor moderne.

                        Eu sunt mândră că sunt armeancă, în acealşi timp sunt la fel de mândră că sunt româncă. De aceea, în această seară, vă voi oferi un program de muzică românească, şlagăre din primii ani ai carierei mele, melodii mai vechi sau mai noi, pe care le vom cânta împreună. La finalul concertului vă voi cânta şi o melodie în limba armeană, pentru bucuria prietenilor mei armeni din Bacău, dar şi pentru toţi cei care sunteţi, într-un număr aşa de mare la festivalul armenilor.

                        Vă iubesc şi vă invit să cântăm împreună prima melodie, «Opriţi timpul», a doua înregistrare a mea la Radio România, când aveam doar 21 de ani. După cum ştiţi, prima melodie înregistrată a fost «Valurile Dunării», cu care am câştigat concursul «Steaua fără nume»”. Corina Chiriac a interpetat apoi melodii cunoscute, şalgăre ale anilor 60-70-80, „Mama”, „Ne cunoaştem din vedere” etc., stârnind ropote de aplauze, nostalgie pentru mulţi spectatori. La cererea publicului interpreta a coborât în mijlocul spectatorilor, cântând cu ei şi fotografiindu-se cu toată lumea. A fost o seară minunată, de muzică, de poezie, de frumoase aduceri aminte.

                        Seara a doua a Festivalului s-a încheiat cu filmul „Procesiunea”, o peliculă plină de tragism, din istoria poporulu armean, holocaustul din primii ani ai secolului XX, când au murit peste două milioane de armeni, genocid nerecunoscut nici astăzi de ţările europene.

                        Festivalul continuă şi duminică, de la ora 11.00, în Piaţa Tricolorului.