miercuri, 24 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2219

Prins de poliţiştii din Moineşti după ce ar fi sustras un autovehicul şi l-ar fi condus sub influenţa alcoolului şi fără permis

    Polițiștii din Moineşti au depistat şi identificat un tânăr de 28 de ani, care ar fi sustras un autoturism şi l-ar fi condus fără permis şi sub influenţa alcoolului.

    La data de 23 februarie a.c., poliţiştii din Moineşti au fost sesizaţi de un tânăr de 30 de ani, din localitate, despre faptul că persoane necunoscute i-ar fi sustras autoturismul ce ar fi fost parcat în faţa blocului de domiciliu.

    Din cercetările efectuate a rezultat că, în seara zilei de 23 februarie a.c., un tânăr de 28 de ani, din Moineşti, ar fi sustras un autoturism, pe care l-ar fi condus pe raza localităţii. Ulterior, acesta ar fi sunat un prieten, un tânăr de 22 de ani, căruia i-a solicitat să conducă autoturismul înapoi în parcarea de unde ar fi fost sustras.

    În urma verificărilor s-a stabilit că tânărul de 28 de ani nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

    Totodată, acesta a fost testat alcoolscopic, rezultatul fiind 0,54 mg/ l alcool pur în aerul expirat şi i-au fost prelevate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

    Poliţiştii au deschis dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt în scop de folosinţă, conducerea unui autovehicul fără permis şi sub influenţa alcoolului.

    S-a dat ordinul de începere a lucrărilor la grădinița și creșa de la NV Karpen

      Primarul Bacăului a dat ordinul de începere a lucrărilor pentru obiectivul de investiții „Grădiniță și creșă – Colegiul Tehnic de Comunicații N.V. Karpen”, contract în valoare de aprox. 8 milioane lei, ce presupune proiectarea plus execuția obiectivului menționat.

      Clădirea va cuprinde atât grupe de grădiniță cât și de creșă, activitatea educațională urmând a se derula în cele mai moderne condiții, cu respectarea standardelor europene în vigoare.

      Elaborarea proiectului tehnic va dura 4 luni, urmând ca lucrările de construire propriu-zisă a unității școlare să se desfășoare în alte 18 luni.

      Clădirea va avea o suprafață desfășurată construită de peste 2200 mp și un regim de înălțime P + 1E.

      17 semne că suferi de narcisism

      În mitologia greacă, Narcis era un tânăr vânător de o frumusețe deosebită – fiul nimfei Liriope și al zeului fluvial Cefis – dar de o mândrie fără seamăn, care-l împingea să umilească orice muritor ce se îndrăgostea de el.

      Deși era înconjurat de dragostea și admirația celor care îl întâlneau, Narcis rămânea indiferent la atențiile și propunerile amoroase. De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebunește nimfa Echo, însă și ea a fost respinsă și s-a stins de durere, văzând că dragostea ei nu era împărtășită. Nemesis hotărăște să îl pedepsească pe Narcis, făcându-l să își vadă chipul în apa unui izvor. Tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine, murind de durere, fiindcă nu ajungea la tânărul din apă.

      Dar cine este Narcis în zilele noastre?

      Este un sentiment frumos să fii admirat. În mod natural te face să te simți bine atunci când primești atenție și ți se acordă importanță. Și, da, sunt momente in care ne scoatem în evidență și ne laudăm singuri. Însă, atunci când încrederea de sine depășește o limită, după care devii manipulativ și exigent, s-ar putea să fie nevoie să îți revizuiești atitudinea.

      În opinia celebrului hipnoterapeut Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, tulburarea narcisică de personalitate este o tulburare mentală care afectează aproximativ 1% din populație, cu o prevalență mai mare la bărbați decât la femei. Se caracterizează printr-un sentiment umflat de importanță de sine, o lipsă de empatie față de alții și o mare nevoie de admirație.

      “Definiția distinctivă a tulburării de personalitate narcisistă este grandiozitatea – sentimentul exagerat de importanță de sine. Dacă trăiești cu această tulburare, e posibil să fii preocupat de putere, de prestigiu, de vanitate și să consideri că meriți un tratament special din partea celor din jurul tău. Tulburarea narcisistică de personalitate nu trebuie confundată cu o înaltă încredere în sine și cu o stimă de sine crescută.

      Cei cu o stima de sine înaltă pot fi încă umili. Dacă trăiești cu o tulburare de personalitate narcisistă, ești probabil egoist, lăudăros și ignorant față de sentimentele și nevoile altora. Mult timp s-a crezut că indivizii care suferă de tulburare de personalitate narcisistă arată o înaltă stimă de sine la suprafață, însă în adâncul lor sunt foarte nesiguri. Această teorie susține că atitudinea de superioritate și încrederea de sine exagerată sunt folosite pentru protecția unui interior foarte sensibil. Studiile recente reduc teoria anterioară și acum indică faptul că, dacă suferi de tulburare de personalitate narcisistă, e posibil să ai cu adevărat o stimă de sine crescută – atât la suprafață, cât și în interior”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

      17 semne și simptome care indică prezența narcisismului

      În practica de specialitate, hipnoterapeutul Eugen Popa a identificat nu mai puțin de 17 semne care indică o tulburare de personalitate narcisistă, după cum urmează:

      Își ocupă mintea cu fantezii ale unui succes nelimitat, povești de iubire ideale, putere, frumusețe, inteligență

      Convingerea că este o persoană importantă care ar trebui să se asocieze numai cu persoane cu statut ridicat

      Așteptări foarte mari ca toate dorințele și cerințele să îi fie împlinite

      Nevoie de admirație constantă

      Exagerarea realizărilor, aptitudinilor, talentelor

      Este sigur că are întotdeauna dreptate

      Este invidios și are o credință exagerată că ceilalți îl invidiează

      Își stabilește obiective nerealiste

      Are așteptări mari în ceea ce-l privește

      Convingerea că nimeni nu ar trebui să-i pună la îndoială judecata

      Profită de ceilalți pentru a avansa în viață și / sau pentru a obține ceea ce își dorește fără nicio remușcare față de cei de care s-a folosit pentru a ajunge acolo

      Arogant, înverșunat

      Ușor de rănit atunci când este respins

      Insensibil la sentimentele altora

      Mereu în căutare de putere

      Răspunde criticilor cu rușine, furie și umilință

      Devine imediat foarte gelos

      Ne îndrăgostim inițial de narcisiști, dar ajungem să-i disprețuim

      “Adesea, persoanele sunt inițial atrase de cei cu tulburare de personalitate narcisistă. Aceste persoane pot fi la început magnetizante, și e posibil să te simți atras de încrederea, asertivitatea și entuziasmul cu care pare că te înconjoară o persoană cu tulburare de personalitate narcisistă. Cu toate acestea, când începi să cunoști persoana în profunzime, poți începe să disprețuiești aceleași trăsături care te-au atras inițial la persoană. Tulburarea narcisică este mult mai frecventă decât se crede, și asta pentru că cei mai mulți dintre cei care suferă de narcisism se ascund în public și se arată doar acasă, în cuplu și familie”, conchide hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

      Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

      Bacău: Căteluș, salvat de un polițist [VIDEO]

        Un polițist de la Biroul Rutier Bacau a oprit circulația pe strada 9 Mai pentru a salva un cățeluș care se rătăcise printre mașini.

        Cazul a fost relatat pe pagina de Facebook „Polițiștii au umor”:

        „Bunătatea nu poartă uniformă”. De acest lucru m-a convins azi colegul meu, agent principal de poliție Panfiloiu Gabriel, din cadrul Biroului Rutier Bacău. El este #polițistul zilei în opinia mea, acesta oprind traficul în Mun. Bacău pentru că un cățel risca să fie călcat de autoturismele din trafic, în timp ce alerga speriat și dezorientat. Gabriel nu doar că a oprit traficul, dar s-a asigurat că animalul este scos din trafic și ajunge în siguranță, fiind ajutat de un cetățean, iubitor de animale. #Respect, Gabriel!”

        Ei cu eficiența, noi cu speranța

        De ce în Marea Britanie un asistent medico-social străbate 20 de kilometri pentru a vizita un bătrân fără ca nimeni să sară în sus că nu se justifică din punct de vedere economic? De obicei, asistentul e angajatul unei fundații căreia statul îi decontează serviciile. Punct.

        De ce în școlile din Occident clasele cu 15 de elevi nu sunt considerate anormale, ca la noi? În România, când e modernizată o școală care are elevi puțini se vorbește despre corupție sau incompetență. Din motive economice, normalitatea înseamnă, în patria noastră, clase cu 30-33 de elevi. Tot din aceste motive, profesorii își consumă energia încercând să mențină disciplina și veghind ca nu cumva elevii să se rănească accidental sau intenționat.

        De ce spitalele noastre trebuie să fie aglomerate ca să fie eficiente? Eficiența înseamnă prevenție și servicii medicale foarte bune sau pacienți mulți și costuri foarte mici? Dacă într-o unitate sunt, într-o săptămână, doar cinci bolnavi, nu 50, înseamnă că nu este eficientă și trebuie închisă? E moral să-i lași să moară pe cei cinci în loc să plătești salariul unui medic?

        Există un sigur răspuns corect: „Nu!” Specialiștii Comisiei Europene (CE), cei care stabilesc criteriile de eligibilitate, țin seama de numărul beneficiarilor doar atunci când alocă fonduri țărilor de rangul doi. Acești experți vin din state în care contează calitatea vieții fiecărui cetățean, nu doar a populației din aglomerările urbane. În țările lor, nu contează numărul elevilor sau al bolnavilor dintr-o unitate, ci bunăstarea lor.

        Contribuabilul are nevoie, contribuabilul pretinde și primește. CE a cerut „eficientizarea” sistemului de sănătate, iar statul român consideră că e eficient să reducă acum numărul spitalelor din provincie, iar mai târziu să le plătească celor nediagnosticați la timp dializarea sau alte tratamente costisitoare și pensia de boală. Un suferind va ajunge cu atât mai rar la medic cu cât spitalul e mai departe. Eficiența sistemului de sănătate se evaluează în funcție de speranța de viață a unui popor. Ce credeți, va crește acest indicator după desființarea spitalelor?

        Echipa de robotică a Colegiului Cantemir s-a calificat la etapa națională a concursului FTC

          Echipa clubului de robotică ȘTIM DC a Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” din Onești s-a calificat la etapa națională a concursului First Tech Challenge (FTC). Etapa regională a avut loc la Iași, iar etapa națională va avea loc la București în perioada 22-24 martie 2019. Performanța este o premieră pentru municipiul Onești, ȘTIM DC fiind singura echipă din localitate care a participat la acest concurs.

          Echipa ȘTIM DC este formată din 15 elevi din clasele a X-a și a XI-a, respectiv Mădălina Dima (team leader al clubului), Alexandra Ungureanu, Iulia Isaic, Mihai Toader, Tudor Pricop, Nicu Savin, Tudor Tudose, Bianca Alexe (programator și coach al echipei), Andrei Voicu, Karina Olaru, Andreea Petrescu, Mara Dascălu, Daria Andrioaie, David Luca și Alex Hîrbuleanu, și este coordonată de prof. Otilia Panfil.

          FTC este una dintre cele mai mari competiții globale de robotică și reunește peste 44.000 de echipe din 80 de țări. Echipele de elevi trebuie să proiecteze, să construiască, să programeze și să opereze propriii roboți, pentru a concura într-o competiție în format alianță. În acest an tema competiției internaționale este FTC RoverRuckus, iar participanții au misiunea de a crea roboți pentru explorarea altor planete.

          „Una dintre modalitățile prin care îi putem ajuta pe elevi să devină marii inventatori de mâine – spune prof. Otilia Panfil – este stimularea și încurajarea acestora de a participa în programe educaționale de tip STEM. Acesta reprezintă un concept educațional modern care promovează învățarea orientată către aplicații din lumea reală și integrează patru domenii: Science, Technology, Engineering, Math. De aici este inspirat și numele clubului ȘTIM DC – Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică «Dimitrie Cantemir»”.

          „Pe lângă construcția robotului și participarea la competiții, rolul echipei noastre este de a promova studiul STEM și robotica în comunitatea din care facem parte. Ne propunem să organizăm în perioada următoare întâlniri cu elevi de gimnaziu și liceu, dar și cu adulți, pe care vrem să-i convingem să se implice activ în susținerea educației STEM.”
          Prof. Otilia Panfil, coordonator echipă

          Semne de primăvară de la Regina Petre Antica

          Într-o lume în care totul tinde să se robotizeze și să își piardă „atingerea” umană, a găsi produse hand-made este o adevărată bucurie. Timpurile în care oamenii își creau singuri ținutele sau accesoriile au trecut! Și totuși… inima ne tresaltă de fiecare dată când conștientizăm că admirăm un produs realizat de mâini dibace! Regina Petre Antica este omul care realizează lucrări neînchipuite prin croșetat. Accesorii, decorațiuni, mărțișoare, brățări și chiar …papuci.

          „Pentru mine, a lucra manual este un mare dar! Am crescut văzând-o pe mama așezată la război. Adevărate minuni ieșeau din mâinile ei! Închid ochii și văd acele țesături impresionante. Bineînțeles că mi-am dorit și eu să intru în această lume a frumosului. Încă de la 10 ani, am început să lucrez goblen, să croșetez și să împletesc. Mulți mă întreabă dacă nu e greu și sincer, eu mă întreb ce ar putea fi greu? Probabil faptul că îmi place ceea ce fac, contează cel mai mult! Mi-am dezvoltat pasiunea mai întâi pentru a-mi înfrumuseța casa cu tot felul de lucrări, goblen și accesorii.

          Apoi m-am gândit să fac decorațiuni pentru brad (îngerași și clopoței), am avut o solicitare să croșetez papuci și astfel am intrat și în această zonă. După ce am croșetat prima pereche de papuci, am pus poza pe profilul de facebook și prietenii au început să îmi ceară să le fac și lor. M-am bucurat să ofer cadouri făcute chiar de mine, pentru care mi-am pus și sufletul la treabă. Cei mai dragi mi-au fost o pereche de papuci galbeni pe care i-am făcut pentru o prietenă care a zis că nu găsește nicăieri în comerț ceea ce își dorește. Au făcut ravagii peste tot papucii ei galbeni… Bineînțeles că mulțumirea mea a fost enormă. Cred că nu e dar mai mare în lume decât bucuriile pe care reușești să le faci celor dragi.

          În această perioadă mă dedic mărțisoarelor. Sunt foarte apreciate, pentru că oamenii înțeleg că nu e nimic comercial în conceperea lor. Efectiv, vorbim despre frumos și îndemânare. Fluturii și florile sunt simbolurile primăverii. Ața colorată parcă le dă viață și astfel ai senzația că oferi ceva «viu» și nu plastic. Copiii mei le oferă prietenilor și profesorilor. De fiecare dată, mă interesez de reacția celor care primesc lucrurile făcute de mine și îmi hrănesc sufletul și pofta de lucru cu aceste feedback-uri. Și mai mare mi-a fost mulțumirea când am observat că prietenii aveau prinse în piept mărțisoarele pe care le-am dăruit cu un an în urmă. În definitiv, asta ar trebui să însemne un lucru de calitate! Să revii la el și să aibă exact aceleași proprietăți ca atunci când l-ai primit!

          Hand-made e un concept oarecum modern și mai ușor de găsit în ultimii ani, dar numai cei atenți la detalii știu să identifice adevărul din spatele oricărui lucru așa zis «hand-made». Îi îndemn pe toți să susțină și să încurajeze orice persoană care încearcă măcar să păstreze autenticitatea accesoriilor! Doar astfel, aceste semne de primăvară vor dăinui și tradiția va merge mai departe….”

          Cezara Luca

          Vrem mai mult cu cât mai puțin

          Răzvan Bibire

          Nu cred să existe cetățean mai gingaș decât românul în toată Europa. Veșnic nemulțumit, românul se supără și când i se dă pe motiv că nu i s-a dat destul, ca să nu mai vorbim de atunci când i se ia. Deși, aici discuția este cu asterisc: dacă vecinului i se ia mai mult, românul se declară mulțumit.

          Nu trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, nici în cea mai bună societate din câte există; ba, aș putea spune că am ajuns într-un moment al existenței noastre ca națiune când suntem mai fragili decât oricând. Statul se descompune în aplauzele uliței, autoritatea, atâta câtă mai este, se duce dracului.

          Infrastructura este la pământ pentru că Statul a fost despodobit de toate atribuțiunile și puterile sale: nu mai are nici capacitatea de a produce venituri, nici de a proiecta și construi și nici măcar de a controla ceea ce se mai construiește și de a pedepsi pe cei care îi iau banii de pomană.

          Cetățeanul care a cerut și aplaudat disoluția Statului se declară acum nemulțumit că Statul, care nu mai există decât cu numele nu mai face ceea ce ar fi trebuit să facă. Iar când fantoma vreunei autorități publice mai încearcă să facă, cetățeanul se declara nemulțumit din nou. Dacă se peticește, de ce se peticește, că el vrea covor asfaltic; dacă se repară, de ce se repară, el vrea să se pună un lucru nou-nouț. Fără să-și pună problema că Statul nu mai are posibilitatea de a face mai mult deoarece el, cetățeanul, prin votul acordat, a decis distrugerea capacității adminitrative și transferul către sistemul privat a capacității de construcție a Statului.

          Înainte de 1990, Statul era cel care proiecta, construia și întreținea străzile; astăzi, el e doar cel care finanțează dar nu mai are voie să facă nimic altceva deoarece ideologia neoliberală a decis că de asta trebuie să se ocupe sistemul privat. Dar sistemul privat demonstrează de ani de zile că nu vrea sau nu poate să facă; autostrăzi care se prăbușesc sau care nu sunt construite deși finanțarea este asigurată, șosele de centură lăsate de izbeliște, mii de proiecte și studii făcute de mântuială, dar pentru care s-au plătit bani buni…

          Și cine decontează aceste probleme? Tot Statul, evident, pentru că sistemul privat are avocați și formatori de opinie pe statul de plată care ne explică, doct, cum stă treaba. Să luăm doar câteva exemple din Bacău: șoseaua de centură, abandonată de firma din Turcia care a câștigat licitația, spitalul municipal, cu construcția blocată după ce firma care-l construia a intrat în insolvență, Sala Polivalentă din cartierul CFR care a rămas la nivelul de groapă după ce firma poloneză care a câștigat licitația a declarat că are probleme financiare…

          Pentru toate aceste investiții, Statul alocase bani, nu-l putem blama că nu și-a dat interesul. Și atunci?! Câtă vreme nu vom conștientiza adevăratele cauze ale problemelor, vom rămâne să urlăm lozinci pe străzi…

          Festivalul dansului Adamas, la prima ediție

            Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău a găzduit sâmbătă, 23 februarie, Festivalul Dansului Adamas ediția 2019, un eveniment organizat de Academia de Dans Adamas Bacău în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Bacău.

            La startul acestei întâlniri s-au aliniat peste 600 de participanți de toate vârstele din Bacău, Onești și Buhuși. Aceștia au evoluat în 38 de formații aducând pe scenă numere de dans sportiv, street-dance, balet, folclor, majorete, zumba ș.a.

            Festivalul a avut și o secțiune de concurs în care șase formații s-au întrecut pentru marele trofeu. Podiumul a fost alcătuit din Savage Crew (street-dance) de la Academia de Dans Adamas, care s-a clasat pe locul III, Ansamblul Folcloric Bobocul de la Art Club Bacău pe locul II, Trofeul Festivalului fiind adjudecat de formația DanceSport Dreams de la Școala de Dans Adamas Buhuși, care s-au impus cu un colaj de dans sportiv format din samba, cha-cha, rumba și jive.

            Căsătorii de o zi în Autobuzul Dragostei

              Devenit tradiție, evenimentul „Autobuzul Dragostei”, susținut în fiecare an de Dragobete de către membrii Ligii Studențești din Universitatea „Vasile Alecsandri”, a colindat duminică pe străzile orașului în căutarea îndrăgostiților de toate vârstele. „Autobuzul Dragostei” a circulat pe traseul 22 și a oprit în toate stațiile. Perechile de îndrăgostiți care au primit această provocare s-au prezentat în fața unui „ofițer de stare civilă”, care, după ce le-a citit obligațiile în calitate de „soț” și „soție”, ce au fost acceptate, le-a declarat „căsătorite”.

              „Tinerilor însurăței” le-a fost înmânat din partea studenților și un „certificat de căsătorie”, au fost serviți cu prăjituri, iar doamnele o primit câte o floare, după care au fost imortalizați în fotografii și înregistrați într-o bază de date pentru a participa la o tombolă cu surprize. „Suntem la cea de-a XIV-a ediție și avem atâția ani de experiențe în care am oficiat foarte multe astfel de căsătorii. Față de anul trecut a fost mult mai bine, având în vedere că la ediția prcedentă a fost o vreme foarte capricioasă, fiind foarte frig și cu ninsoare abundentă.

              Suntem convinși că această activitate este ca de fiecare dată un succes și o vom repeta în fiecare an, fiind reprezentativă pentru noi pentru că trebuie să iubim românește”, a declarat Ștefănuț Iulian Buhuș, președintele Asociației Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.

              Evenimentul s-a desfășurat între orele 10.00 și 16.00, a avut două staționări în parcarea hotelului Moldova și în parcarea Arena Mall, și „a căsătorit” aproape 100 de cupluri. Proiectul a fost organizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, S.C Transport Public S.A. și Arena Mall.

              „Ne simțim foarte bine. Este pentru prima dată când facem așa ceva. Este o stare interesantă și, în același timp, constituie o repetiție pentru că urmează să ne căsătorim pe bune. Asta se va întâmpla cu siguranță anul acesta dar nu avem o dată exactă. Acum ne simțim foarte bine și urmează să mergem să sărbătorim această căsătorie de Dragobete.”
              Nicu Ciobanu și Nicoleta Jâpcă

              „Dragobetele este o sărbătoare românească și ținem la ea. Respectăm această zi și de aceea am ieșit în oraș astăzi, împreună cu cei mici, să sărbătorim. Este prima re-căsătorie, să-i spunem așa, și este drăguț, pentru că sentimentele noastre de dragoste, de respect și bucuria că suntem împreună se văd și se simt în fiecare zi. Activitatea studenților este foarte frumoasă și ne bucurăm că s-au gândit să organizeze așa ceva pentru băcăuani.”
              Ioana și Florin Caleap

              Dascălii au ridicat gimnaziul şi liceul la nivel de performanţă

                În ultimii ani, fapt lăudabil, benefic şi îmbucurător, oameni luminaţi, sprijiniţi de comunităţile locale, de persoane fizice cu dragoste faţă de locurile natale, de şcoala unde au deschis primul alfabet, dar, mai ales, faţă de dascălii care le-au îndrumat primii paşi în marea aventură a cunoaşterii, au pornit intense cercetări, cele mai multe cu metode ştiinţifice, pentru elaborarea şi editarea unor monografii. Menirea acestora este să aducă în faţa publicului contemporan istoria devenirii unei instituţii de învăţământ, dar şi să statueze pentru viitor moştenirea lăsată de înaintaşi. Am remarcat, de fiecare dată, bucuria şi interesul elevilor, profesorilor, părinţilor, a întregii comunităţi pentru a afla dar şi a se identifica cu eroii din cartea/cărţile scoase la lumină de cei hărăziţi de Dumnezeu şi cu ştiinţă de carte. Dacă se întâmplă ca autorii unor asemenea monografii să fie dotaţi şi cu har, cu talent literar, atunci, cu siguranţă, respectiva întreprindere merită toate laudele, astfel cartea devine, rămâne mărturie peste timp a vredniciei oamenilor care s-au identificat cu istoria şcolii, gimnaziului sau liceului care le-au marcat viaţa şi cariera puse în slujba educaţiei celor ce vor deveni, peste timp, oameni de nădejde ai comunităţii, ai ţării.

                O asemenea întreprindere este şi cea a profesorului Adrian Horodnic, dascăl, pedagog, istoric, mentor al multor generaţii de elevi, care, după ani de studii şi cercetări, a semnat o mare reuşită, nu numai publicistică, ci şi istorico-literară: „Colegiul Naţional «Ferdinand I» Bacău. Studiu monografic, volumul I (1867-1947)”. Nu este prima scriere de acest fel, care are ca subiect istoria devenirii primului gimnaziu din Bacău, însă, cu siguranţă, este prima de o asemenea întindere şi complexă abordare, cu metode ştiinţifice.

                În „Cuvânt înainte”, semnat de autor, se aminteşte de strădania înaintaşilor săi de a consemna momente importante din viaţa şcolii. Prima a fost monografia din 1906, semnată de Lascăr Veniamin, directorul de atunci al şcolii, elaborată cu ocazia jubileului regal, rămasă însă în manuscris, iar a doua, în 1967, a fost dedicată centenarului şcolii. Am consemnat aceste două evenimente publicistice, pentru a arăta continuitatea acestor demersuri, preocuparea dascălilor din generaţii şi epoci diferite de a lăsa scris, tipărit, ceea ce generaţiile care au urmat trebuie să ştie.

                „Cred că profesia şi activitatea didactică desfăşurată timp de un sfert de veac la Colegiul Naţional «Ferdinad I» Bacău justifică încercarea de a aborda un studiu asupra istoriei acestei şcoli. Interesul meu pentru trecutul ei datează din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Din diverse motive, cercetarea istoriei colegiului nu a fost o preocupare continuă, iar decizia de o finaliza prin publicarea unui prim volum este un act de un anumit curaj, dar şi un răspuns la îndemnurile insistente formulate de câţiva colegi”, precizează, încă de la început, prof. Adrian Horodnic.

                Monografia a fost girată de Editura Casei Corpului Didactic Bacău, fiind dedicată „Nepoţilor mei, Ştefan şi Sabin, elevi ai colegiului”, autorul aducând mulţumire şi recunoştinţă celor care l-au susţinut cu sfaturi şi observaţii, profesorilor Ana Întuneric, Crina-Cătălina Muraru, Eugen Salahoru, Gruie Piticar, cât şi pedagogului Remus Lupu, pentru fotografii. Corector şi tehnoredactor, scrie pe una din coperţi, este Ramona-Maria Agafiţei. Cartea a fost tipărită la Tipografia „Elena”, cu sprijinul financiar al Asociației Alumni Ferdinand şi SIF Moldova.

                Cuza şi Haret, iniţiatorii unor reforme radicale în învăţământ

                Monografia profesorului Adrian Horodnic este rodul căutărilor arhivistice şi a documentării asidue în aflarea adevărului, timp de aproape 40 de ani, dublate de rigoarea şi disciplina omului de la catedră, fiecare afirmaţie fiind sprijinită de argumente acoperite de documente, legi, decrete, hotărâri ale organismelor locale, mărturii ale trăitorilor din acele vremuri.
                Mai trebuie remarcat faptul că fiecare capitol al primului volum al monografiei, „Bacăul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, „Gimnaziul «Principele Ferdinand», „Trei decenii de învăţământ gimnazial”, „Liceul «Principele Ferdinand», 1897-1914”, „Liceul «Ferdinand I», 1914-1947”, „Elevi, absolvenţi, profesori” este aşezat în contextul istoric naţional şi local, din care nu lipsesc elemente ale istoriei, geografiei, culturii, literaturii şi politicii din Bacăul sfârşitului de secol XIX şi începutul secolului XX, fără de care cititorul neavizat nu ar înţelege frământările, disputele politice şi pentru putere, dar şi continua luptă pentru ca oraşul de pe Bistriţa, aflat în plin proces de modernizare şi dezvoltare, să intre în rândul celor în care învăţământul şi cultura să cuprindă un segment cât mai mare al populaţiei şcolare, pornind de la deviza lui Spiru Haret, marele arhitect al învăţământului românesc la cumpăna celor două secole: „Cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara”. Ce poate fi mai frumos şi angajant decât acest gând al unui mare pedagog, profesor şi ministru al Instrucţiunii Publice, mai bine de opt ani. De asemenea, profesorul Horodnic îşi susţine argumentaţia şi pe legislaţia modernă în domeniu apărută în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, un alt om luminat, ale cărui reforme au contribuit substanţial, în unele cazuri decisiv, la ridicarea învăţământului, a educaţiei la rang de politică de stat.

                „Pentru dezvoltarea învăţământului din Principatele Române, afirmă prof. Adrian Horodnic, în cap. „Gimnaziul «Principele Ferdinand»” (pag. 36), domnia lui Alexandru Ioan Cuza este esenţială. Deşi în perioada 1859-1866 prioritare au fost problemele politice şi sociale de rezolvarea cărora legăm în cel mai înalt grad personalitatea domnitorului, reforma şcolară pentru întregul sistem de învăţământ nu este nicidecum o realizare culturală lipsită de importanţă. (…) Dezvoltarea culturală din iniţiativa statului, pornind de la nivelul alfabetizării şi încheind cu nivelul universitar, era o soluţie pentru înţelegerea şi asumarea unui proces reformator de amploare”, încheie autorul celui mai frumos omagiu adus primului domnitor al Principatelor Unite. Rămâne celebră şi de căpătâi „Legea instrucţiunii” din 1864, care a stat la baza înfiinţării gimnaziului din Bacău, care va fi inaugurat cu mare fast la 1 decembrie 1867, cu implicarea timidă la început a autorităţilor locale: „Unele demersuri ale autorităţilor locale pentru înfiinţarea unei unităţi de învăţământ de nivel secundar datează încă din 1865, intensificându-se în următorii doi ani. Nivelul de dezvoltare la care ajunseseră oraşul şi judeţul Bacău şi perspectiva ce se contura pentru oraş (mai ales din punct de vedere economic) justificau cererea aproape insistentă a locuitorilor urbei pentru înfiinţarea unei şcoli de nivel mediu”, precizează, pe bază de documente, situaţia din acei ani, prof. Adrian Horodnic.

                Lansarea Monografiei a avut loc în Amfiteatrul CN „Ferdinand I”, în prezenţa unor profesori, foşti colegi ai autorului, o parte din personalul de la Arhivele Statului, a elevilor şi a unor invitaţi din Iaşi şi Roman. A fost prezent şi Dragoş Ştefan, viceprimar al Bacăului, fost elev al Colegiului. Au prezentat publicului Monografia Colegiului Naţional „Ferdinand I”, prof. Gabriel Leahu, director al Casei Corpului Didactic, editor al monografiei, Vilică Munteanu, fost director al Direcției Județene a Arhivelor Statului, și prof. Adrian Jicu, directorul Bibliotecii Județene ”Costache Sturdza” Bacău. Întâlnirea a fost moderată de directorul adjunct al colegiului, prof. dr. Nicoleta Zărnescu, fostă colegă de catedră a profesorului.

                „Am avut profesori excepţionali”

                Am convenit cu profesorul Adrian Hoorodnic să ne vedem după lansare, atunci când opiniile s-au mai decantat, emoţiile au trecut şi să vorbim despre carte, despre unele aspecte ale învăţământului de început de secol XXI. Invitaţia mea a fost acceptată, iar mai jos am consemnat o parte din conţinutul întrevederii. A fost pentru mine un privilegiu să-l cunosc şi din alte perspective pe profesorul Adrian Horodnic, care, chiar dacă nu este băcăuan, în cei 25 de ani de când s-a împământenit pe malul Bistriţei, a devenit un om al locului, reuşind cu rigoarea care îl caracterizează, cu profesionalism, demnitate şi onoare să devină un bun cetăţean, un om respectat acolo unde a deschis uşile.

                – Domnule profesor, aţi făcut istoria, la facultate, cu prof. univ.dr. Gheorghe Platon, de loc din Buhuşi, care a dat Bacalaureatul la Liceul „Ferdinand I” din Bacău, devenit profesor la Universitatea din Iaşi. Cu toate că era unul dintre cei mai exigenţi profesori, aţi susţinut, totuşi, examenul de Licenţă cu prof. Platon.
                – Da, a fost unul dintre cei mai exigenţi profesori, de aceea nu prea avea studenţi la licenţă, însă mie mi-a plăcut foarte mult cursul lui şi, din anul III, am continuat să-l frecventez. La Licenţă mi-a tăiat tot capitolul întâi, din cauză că nu subliniasemn titlurile cărţilor pr care le-am citit şi nominalizat, ca să dau doar un simplu exemplu. A ţinut la mine, în anul cinci, am fost ultima promoţie cu cinci ani, mi-a spus că dacă vreau mai mult de şapte la Licenţă, să mă duc la Bucureşti, la Biblioteca Academiei, pentru a studia şi alte documente, altă literatură de specialitate. Mi-a înlesnit transferul şi trei luni am studiat la Biblioteca Academiei. A fost o frumoasă experienţă. Am avut şi un imens noroc, cu sprijinul bibliotecarei, care era soţia lui Alex. Zub, am intrat în posesia unor cărţi care erau la index, cum a fost un volum despre A.C. Cuza, carte aflată, în acel moment, pe masa prof. Platon. Un mare profesor, pe care eu l-am respectat enorm, l-am divinizat. Am avut şi alţi profesori foarte buni, de la care am învăţat multe lucruri din afara cursurilor, din afara programei. Oamenii aceia ştiau să povestească, de la ei am învăţat şi eu să pigmentez orele cu exemple, cu întâmplări, cu epigrame, citate, pentru captarea atenţiei. Am îmbinat mereu istoria romanţată, care îl atrage pe copil, cu rigoarea, pentru a-i pregăti în vederea susţinerii examenelor. De la prof. Platon am învăţat să mă documentez, să fişez, să ordonez, să scriu, am învăţat când să fiu exigent şi când blând, însă fără a face rabat de la calitate.

                „Volumul II va apărea în 2022”

                – Am vrut, la început, să intrăm în atmosfera anilor de început ai dumneavoastră, de student şi apoi de profesor. Au fost ani de acumulări, ani mai buni sau mai puţin buni, însă, cu siguranţă, şi-au pus amprenta asupra omului şi profesorului, dascălului şi pedagogului. Acum, avem pe masă primul volum al studiului monografic „Colegiul Naţional «Ferdinand I» (1867-1947)”. Cum aţi gândit să continuaţi, deoarece a mai rămas o perioadă mare până astăzi.
                – Spun unii că m-am grăbit să public perioada până la 1947. M-am grăbit şi pentru vârsta pe care o am, dar m-am grăbit şi din alt motiv. Dacă acest prim volum va fi bine primit, s-ar putea să capete interes şi volumul II, care ar urma să trateze următorii 70 şi ceva de ani. Spun asta şi din prisma faptului că vol. II implică Colegiul „Ferdinand I” din prezent. Adică, pentru următorul volum eu am relaţii cu absolvenţi, cu profesori, şi, evident, volumul va cuprinde foarte multe referinţe ale celor care au urmat acest colegiu, care s-au realizat, faţă de ceea ce a însemnat acest liceu pentru ei. Eu ştiu că sunt profesori care ţin legătura cu foştii absolvenţi. Mai am nevoie de arhiva colegiului, pentru a vedea ce s-a întâmplat între 1947 şi până prin anii ’60, o parte din ea se află la colegiu, este vorba de legislaţie, de evoluţia liceului. Am gândit acest al doilea volum pentru anul 2022, când Colegiul Naţional „Ferdinand I” împlineşte 155 de ani. Şi mai este un aspect, eu nu scriu uşor, scriu încet, sunt atent aproape la fiecare cuvânt, dar şi la ceea ce există între cuvinte. Pentru 2022, dacă timpul mai are răbdare cu mine, dacă voi putea, voi face şi al doilea volum. Mai este şi varianta să fie trei volume, pentru unul dintre ele să colaborez cu unii colegi din liceu, care, eventual, să facă ei perioada de după 1989, care este mai accesibilă, iar eu să mă opresc la 1989.

                – Scrierea unei monografii, fie a unei localităţi, a unei instituţii de învăţământ, presupune un risc şi a unei doze de curaj, mai ales că, la români, nu prea există un cult al documentelor, şi fără document sau fără toate documentele rişti să fii suspicionat de subiectivism. Cum v-aţi descurcat din acest punct de vedere cu acest prim volum?
                – Destul de greu. Ce s-a întâmplat, ca să iau un singur exemplu: arhiva liceului nu este completă, ceea ce există la Arhivele Naţionale este doar o parte. În anii ’40 a fost un incendiu, în care a ars o magazie şi o parte din arhiva care era depozitată acolo. Apoi, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, arhiva a fost mutată la Deva, la fel şi biblioteca, şi bănuiesc că nu s-a întors toată sau nu a fost ordonată. Să nu mai vorbesc de arhiva de la începutul gimnaziului, care, din diferite motive, s-a mutat în diverse locaţii, dintr-un loc în altul. Dar, pe fond, ceea ce există la Arhivele Naţionale, în ansamblu, este în ciorne, pe care conducerea de atunci le scrie către autorităţi. Şi acest volum, din acest punct de vedere are nişte carenţe. Mai trebuie mers la Arhiva de la Bucureşti, de la Casa Şcoalelor, pentru a vedea originalele, sau la Inspectoratul Şcolar de la Iaşi, de care aparţinea gimnaziul. Eu am şi spus, am scris, că nu este o istorie completă, pe de altă parte, eu am renunţat la multe informaţii care nu mi s-au părut importante, altfel cartea ar fi avut peste 350 de pagini, iar eu nu ştiam atunci că o să am sponsori pentru tipărirea acestui prim volum.

                „Între un poet şi un politician, aş fi ales poetul”

                – Sunteţi istoric, profesor, pedagog, a fost un avantaj în elaborarea şi scrierea acestei monografii?
                – Da, categoric. În primul rând eu am cunoscut istoria şcolii unde am fost profesor. Eu când am venit în Bacău, în 1990, puteam să aleg între Liceul Pedagogic şi „George Bacovia”. Am ales „Bacovia” deoarece aveam o singură informaţie, în afară de renumele lui, aveam o informaţie despre Vasile Pârvan, o şcoală din judeţul Galaţi, la Negrileşti, unde eu am funcţionat, a fost întemeiată de Andrei Pârvan, tatăl lui Vasile Pârvan. Aceasta a fost singura legătură, Vasile Pârvan fusese angajat al şcolii. Atât ştiam. Şcoala din Negrileşti nu poartă numele lui Andrei Pârvan…

                – Nici Muzeul de Istorie din Bacău nu poartă numele lui Vasile Pârvan, născut la Perchiu – Hurueşti…
                – Este adevărat. Cum greu este să alegi şi între George Bacovia şi Ferdinand I, dar există public care solicită revenirea la „George Bacovia”, însă acest lucru rămâne pentru viitor. Dacă ar fi să aleg între un poet şi un politician, aş alege prima variantă.
                Prima mea lucrare, era în 1991, a fost lista cu şefii de promoţii, până în 1946, care se află în holul Colegiului, însă cu destulă dificultate, una, nu mai sunt toate cataloagele, într-o anumită perioadă din interbelic s-a notat cu calificative nu cu note. Au mai fost şi alte greutăţi, chiar de restabilire a ierarhiilor, cum a fost cazul lui Mircea Cancicov. Acum am listele cu toţi absolvenţii, care îmi vor folosi, de aici concluzia că acest prim volum nu este o lucrare de câţiva ani, ci este rezultatul a mai multor ani. Dar, a mai fost ceva, sunt dosare pe care le-am văzut atunci care nu erau paginate corespunzător, şi nu puteam face trimitere la dosarul X nepaginat, acum sunt paginate şi a trebuit să verific fiecare trimitere din nou.

                – Am văzut că, la fiecare capitol, pe lângă bibliografia folosită şi anexată, aţi completat şi cu foarte multe note de subsol, care întregesc informaţia, am mai văzut această tehnică la profesorul Constantin Călin.
                – Da, şi eu, într-un fel, am învăţat de la profesorul Călin, l-am şi citat cu informaţii preluate din „Dosarul Bacovia”, este extrem de riguros, este un exemplu pentru mine în felul cum lucrează. Eu am vrut să fac trimiterile în pagină, însă când m-au dus de la format A4 la A5, formatul cărţii, o parte dintre trimiteri treceau pe pagina următoare şi atunci am optat pentru formula de trimiteri la sfârşit. Iată, aşadar, câteva dintre greutăţile elaborării aceste monografii, peste care a trebuit să trec.

                „Am dorit să scot în evidenţă şi viaţa de dincolo de documente”

                – Şi, totuşi, ce a fost cel mai greu din ce aţi făcut până acum?
                – Dificultatea a fost de redactare, redactarea a fost mai delicată. Am adunat foarte multă informaţie şi a trebuit să o ordonez, să-i dau o logică, să fie, în final, cum spuneam, nu numai o carte ştiinţifică ci şi una literară, uşor de citit. Cartea a fost scrisă în etape, la reluare eram nevoit să revin pe text deoarece aveam noi informaţii şi tot aşa. Chiar şi după ce am dat-o la tipar am mai descoperit alte informaţii şi, cu toată supărarea tipografului, am intervenit, de aceea ţin să mulţumesc domnului Ovidiu Marchiş de la Tipografia „Elena” pentru înţelegere.

                – Din prima lectură a volumului am remarcat că fiecare informaţie o contextualizaţi, o plasaţi în epocă, atât la nivel naţional, dar şi regional sau local, astfel cititorul neavizat poate să înţeleagă mai bine de ce o decizie s-a luat mai greu, de ce a fost nevoie de ea, cine era la putere, ce interese erau.
                – Eu am văzut multe monografii, unele semnate de nume importante. Eu nu văd o monografie ca o listă cronologică, o înşiruire de evenimente. Am adoptat această modalitate tocmai, cum spuneaţi, pentru o mai bună înţelegere a unui eveniment, a unei decizii, o simplă înşiruire ar semăna cu arhiva şcolii, care poate fi consultată oricând. Eu am dorit să scot în evidenţă şi viaţa de dincolo de document, am intrat în intimitatea documentului prin oameni, prin cei de la catedră, oameni excepţionali, care, în perioade excepţionale, şi-au făcut datoria cu demnitate, chiar cu riscul de a intra în conflict cu autorităţile de la acea vreme. Fără oameni, orice scriere ar fi anostă, golită de sentimente, de trăiri, de conflicte. Aşa a fost viaţa. Iar viaţa gimnaziului, a liceului şi, ulterior, a Colegiului este bogată în evenimente produse de profesori în afara programei şcolare, fără să fie recompensaţi în vreun fel. Sunt foarte multe aspecte care onorează corpul profesoral al şcolii de care mă ocup în această monografie. M-a impresionat, de asemenea, universalitatea în care se situa liceul. Un singur exemplu: moare Louis Barthou, ministrul de externe al Franţei, şi şcoala organizează o comemorare, o activitate de informare despre această mare personalitate a unei ţări prietene. Şi nu este singurul exemplu.

                „Cartea este un omagiu adus educatorului, învăţătorului, dascălului”

                – De la gimnaziul din 1867, cu 12-14 elevi, astăzi, după peste 150 de ani, Colegiul Naţional „Ferdinand I” este o instituţie cu mii de elevi, cu mii de absolvenţi care fac cinste colegiului, oraşului, ţării, o şcoală de prestigiu, cu renume. Care a fost firul roşu al acestei evoluţii remarcabile, de excepţie, în peisajul educaţional al Bacăului, al României?
                – Eu cred că accentul cade pe profesori. Eu cred că şcoala a fost făcută în primul rând de seriozitatea şi excelenta pregătire a cadrelor didactice. Pe lângă alte argumente, cred în continuare că felul în care îşi face datoria marea majoritate a dascălilor acestui liceu, felul cum a fost condus, îl face renumit şi atractiv, nu numai la nivelul judeţului ci şi a ţării. Sunt mulţi elevi care vin din alte oraşe pentru a învăţa la „Ferdinand I” şi asta spune multe. De-a lungul timpului a mai fost un argument, taxele şcolare erau mult mai mici faţă de alte gimnazii şi licee din ţară. Sunt documente în acest sens. Şi, mă repet, eu cred că profesorii, omul de la catedră, l-au ridicat şi îl menţin la cote înalte, astfel că viitorul îi este asigurat. În al doilea rând vin elevii, vin şi părinţii, şi comunitatea. Această pledoarie o găsiţi, dacă nu explicit peste tot, în monografia despre care discutăm acum. Este, dacă vreţi, şi un omagiu adus educatorului, învăţătorului, profesorului, pedagogului care au activat aici în cei peste 150 de ani de învăţământ.

                – Domnule profesor, în final v-aş ruga să trecem şi la câteva chestiuni de actualitate. În opinia mea, disciplina Istorie a devenit din Regină o amărâtă de Cenuşăreasă. De ce şi care este opinia dumneavoastră?
                – Da. Istoria s-a dezvoltat ca disciplină atunci când ţara a avut un obiectiv ce trebuia atins şi cu un anumit fel de propagandă. Dacă pornim de la Bălcescu, el nu a scris întâmplător „Românii sub Mihai Voevod Viteazu”, tocmai se urmărea Unirea Principatelor. Istoria s-a dezvoltat în perioada interbelică, obiectivul a fost Unirea cea Mare. Şi am putea continua. Acum politicul nu ne spune care sunt obiectivele, de aceea istoria este în declin. Şi disciplina Istorie mai este în declin şi din alte motive, am făcut prea multe compromisuri. Noi nu mai avem Istoria Românilor decât la clasa a VIII-a, în liceu istoria românilor este integrată în istoria universală. Apoi, a mai fost o altă mare greşeală: tratarea istoriei pe teme. De la la Etnogeneză, în clasa a XII-a se trece la sec. XX, între democraţie şi totalitarism, după care urmează studiul constituţiilor României. Este în aşa fel construită programa încât elevul să nu înţeleagă nimic. Eu mi-am permis, şi este public, să fac Istoria în ordine cronologică. Şi n-am păţit nimic. Aceeaşi opinie o are şi prof. Ioan Scurtu, şi el o spune public. Din păcate, manualele rămân valabile. Aici este şi problema profesorului, să facă ce este firesc şi normal, evident cu parcurgerea întregii programe, aşa cum se face istorie, că de aia este Istorie. Să nu uităm şi să remarcăm că au fost reduse şi numărul de ore. Dar mai sunt şi alte discipline aflate în suferinţă, cum este, de exemplu, Limba română. Nu?

                „Nu contează cum sunt vremurile, în clasă, profesorul este lumină pentru elevi”

                – Sunteţi pentru examen la admiterea în liceu sau pentru dosar?
                – Clar, pentru examen. De multă vreme o spun. Cunosc mai multe opinii, merg încă la diferite întruniri la nivel naţional, se discută şi acolo. Se poate face şi cum este la universităţi, pentru a reduce presiunea, stresul. Nu este obligatoriu ca examenele să fie în acelaşi timp la toate liceele. Se poate stabili că în data de…se dau examene la trei licee de elită din Bacău, candidaţii care au picat au şansa ca, după o săptămână, să dea examen de admitere la liceele de categoria a II-a. În acest fel fiecare îşi găseşte locul pe care îl merită. Dispar presiunea, dramele, selecţia se face natural, nu o mai face calculatorul. Ar fi o soluţie, asta nu înseamnă că este singura, important este să revenim la examen.

                – Fără prea mare introducere am să vă întreb cum apreciaţi această permanentă zvârcolire la nivel guvernamental şi parlamentar în acest domeniu extrem de important al existenţei, până la urmă, a naţiunii, care este învăţământul. În 30 de ani am avut 30 de miniştri, am avut cred mai multe de 30 de „reforme” şi tot nu am ajuns la un final unanim acceptat.
                – Am avut mai multe legi ale învăţământului, care s-au modificat de la an la an. Sigur că trebuie să fie o oarecare dinamică, dar cred că sistemul de învăţământ a decăzut mult. Eu sunt de părere că profesorul are responsabilitatea la catedră. Nu se poate să fie note de zece la toată clasa, la o anumită disciplină, suntem diferiţi prin naştere, prin educaţie, bărbaţi, femei, înalţi, scunzi. Eram director şi mi-am permis să întreb: aveţi participanţi la olimpiade? Măcar la cea locală, judeţeană. Nu, a fost răspunsul. Vă daţi seama ce se întâmplă cu elevul „de zece” atunci când merge la Bacalaureat? Va avea o prestaţie aproape ruşinoasă, comparativ cu nota din timpul anului şcolar. Eu cred că de aici trebuie să pornim, de la credibilitate. Nu contează cum sunt vremurile, nu contează cine este la putere, în clasă, profesorul este lumina pentru elev. Importantă este datoria, responsabilitatea, credibilitatea, onoarea profesorului. Ora este oră, programa este programă, exigenţa trebuie să primeze. Notele sunt de la unu la zece. Eu nu am putut să-l mint pe elev că este „de zece” când are prestaţii de şase-şapte. Poate de aceea, după pensionare nu mi-au mai dat ore, nu mi-au spus nu, dar cel cu decizia a făcut o grimasă şi eu am înţeles. Eu domnule reporter, am învăţat de la un mare profesor să încep anul şcolar cu o notă de zece. În fiecare an, la fiecare clasă. Am vrut ca prima notă să fie pozitivă.

                – Ultima întrebare pleacă de la ceea ce ne-a adus acum, aici, faţă în faţă. La unul dintre capitolele din Monografie, aţi folosit ca motto un citat al marelui profesor, pedagog şi ministru, Spiru Haret, care mi-a plăcut foarte mult, inventariat şi de mine în arhiva personală. Citatul este următorul: „Cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara”. Cum comentaţi astăzi această frumoasă şi plină de înţelepciune zicere.
                – A fost un mare om de cultură, este primul român care a luat un doctorat în Franţa, cu o temă din mecanica cerească. A văzut şi a cunoscut sistemul francez, el a insistat în legislaţia pe care a promovat-o pe două direcţii: în primul rând, să generalizeze învăţământul primar şi a doua, promovarea învăţământului profesional. Societatea avea nevoie de oameni calificaţi, se dezvolta. Dacă ar fi acum Spiru Haret şi ar spune aceeaşi propoziţie, i-aş înţelege tristeţea, zicerea lui ar fi astăzi ironică.

                Profesorul de istorie Adrian Horodnic a distribuit gratuit Monografia celor care au fost prezenţi la lansare. Mai are disponibile câteva volume, cine doreşte îl poate contacta la telefonul 0744.672.928.

                * * *

                Absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii l „Al.I. Cuza” Iaşi, în 1972, profesorul Adrian Horodnic ocupă, după mai multe peripeţii, catedra de Istorie de la şcoala din satul natal, Bilca, în judeţul Botoşani. După cinci ani se căsătoreşte şi se mută în judeţul Galaţi, la şcoala din satul Valea Mărului, apoi la Costachi Negri, după care, în urma unui concurs, ocupă un post la Ungureni, lângă Tecuci, apoi la Liceul „Spiru Haret” din Tecuci. În 1990, susţine concurs pentru un post de profesor de Istorie la Liceul „George Bacovia” din Bacău, îl câştigă şi timp de 25 de ani se identifică cu prestigiosul liceu băcăuan, devenit între timp Colegiul Naţional „Ferdinand I”. Este promovat inspector școlar (1998 – 2004; 2006), a ocupat funcția de director de unități școlare (1973 – 1975; 1979 – 1986; 2004 – 2008), Expert A.R.A.C.I.P. (din 2008).

                Se putea mai mult

                Nu le-a fost suficient curajul. Și nici cele două goluri marcate. După cum nu a fost de ajuns nici faptul că au condus în două rânduri. Cu 1-0 și 2-1. Vineri, în uvertura etapei a 22 din Liga a II-a – prima programată în 2019- băcăuanii de la Aerostar au cedat greu, cu 3-2, pe terenul Chindiei Târgoviște, care a revenit, temporar, pe primul loc al clasamentului.

                „Aviatorii” au rămas cu satisfacția că au jucat de la egal cu o echipă care se bate la promovare, dar și cu regretul că nu au obținut măcar o remiză. Ar fi meritat-o. Din păcate, erorile din propria defensivă și, în contrapondere, plusul de valoare și de maturitate al Chindiei s-au dovedit decisive. După cum un rol important a avut și arbitrajul. Dincolo de faptul că, la 0-1, centralul Eduard Ioniță a acordat cu mare generozitate penalty-ul din care dâmbovițenii au restabilit egalitatea, timp de o repriză, prima, arbitrul gălățean a fluierat după cum i-au… strigat gazdele; la propriu și la figurat.

                Cu o formulă remaniată față de prima parte a sezonului, Aerostar a început meciul de la Târgoviște cu cuțitul între dinți. Iar eforturile „aviatorilor” au fost premiate încă din min. 7, de splendida execuție a lui Dudu Drugă, care a transformat cu un șut plasat la vinclu lovitura liberă de la 17 metri obținută de Ciocâlteu.

                Portarul Udeanu s-a opus în mai multe rânduri egalării, însă, deși a intuit colțul și a atins balonul, nu a reușit să neutralizeze penalty-ul cadou făcut de arbitrul Ioniță la un duel aerian între Drugă și Florea și transformat cu emoții de Cherchez în min. 27. Primul mitan s-a încheiat la egalitate, însă, imediat după pauză, echipa lui Florin Bratu a revenit în avantaj. Tot grație unei execuții de mare calitate. Semnată, de data aceasta, de căpitanul Cătălin Vraciu. La o lovitură liberă executată lung de Carabela, Tabacariu a recentrat cu capul, iar Vraciu a reluat acrobatic, din vole, învingându-l pe Aioani pentru 1-2.

                Chindia și-a intensificat atacurile, a căutat în mai multe rânduri poarta prin șuturi de la distanță, dar Udeanu a fost la post, remarcându-se prin intervenții salvatoare. Și totuși, gruparea pregătită de Viorel Moldovan a reușit să întoarcă rezultatul. Sancționând în două rânduri inexactitățile din apărarea băcăuană. Mai întâi a venit golul de 2-2 al lui Cristi Neguț.

                În minutul 63, Șandru l-a găsit cu o pasă lungă pe Martac, Al. Ichim a ieșit din dispozitiv, dar nu a reușit să blocheze centrarea pentru Neguț, care, deși izolat în mijocul apărării adverse, a înscris cu un șut plasat. La zece minute după aceasta, Aerostar putea să revină în avantaj, însă cursa superbă efectuată de Horia Ilie s-a finalizat cu un șut parat de Aioani. Băcăuanii au mai avut o posibilitate de a marca în min. 80, când Buhăcianu, scăpat pe contraatac a șutat slab. Și dacă nu s-a facut 2-3, s-a ajuns la 3-2. Cu opt minute înainte de final, Rață i-a pasat pe culoar lui A. Șerban, care l-a întors pe B. Ardei înainte de trimite balonul în plasă. Chindia câștigă și-și continuă cursa spre Liga I. Aerostar pierde, dar jocul prestat ne arată că are toate cărțile în regulă pentru a rămâne în Liga a II-a.

                Chindia: Aioani- Martac, Bg. Șandru, Dudea (min. 71 Rață), D. Dumitrașcu- D. Novac, L. Mihai (min. 87 C. Dinu)- Cr. Neguț, A. Șerban, Cherchez (min. 72 Neicuțescu)- D. Florea. Antrenor: Viorel Moldovan.

                Aerostar: Udeanu- B. Ardei, Mutu, Al. Ichim, Drugă- Tabacariu, H. Ilie- Ciocâlteu (min. 72 Buhăcianu), Chirilă (min. 85 Al. Popa), Carabela (min. 90+3 Tilibașa)- Vraciu. Antrenor: Florin Bratu.

                Podium confirmat

                Rezultatele etapei a 22-a: Chindia Târgoviște – Aerostar Bacău 3-2, Luceafărul Oradea – ASU Politehnica Timișoara 0-0, Metaloglobus București- FC Argeș 1-0, CS Balotești – CS Mioveni 0-2, Sportul Snagov – Daco-Getica București 2-1, Academia Clinceni – Farul Constanța 1-0, UTA Arad – Dacia Unirea Brăila 3-0, ACS Poli Timișoara – Ripensia Timișoara 1-0, Energeticianul – Universitatea Cluj 0-2, Pandurii Târgu – Jiu – Petrolul Ploiești 0-2.

                Clasament

                1. Sportul Snagov 22 15 4 3 37-15 49p.
                2. Academ. Clinceni 22 16 0 6 42-15 48p.
                3. Petrolul Ploiești 22 15 3 4 45-19 48p.
                4. Universitatea Cluj 22 14 5 3 49-15 47p.
                5. Chindia 22 14 5 3 44-25 47p.
                6. FC Argeș 22 12 5 5 36-20 41p.
                7. CS Mioveni 22 11 4 7 35-21 37p.
                8. UTA Arad 22 9 5 8 35-30 32p.
                9. Energeticianul 22 8 5 9 30-28 29p.
                10. Pandurii Tg. Jiu 22 8 4 10 36-35 28p.
                11. ASU Polit. Timiș. 22 7 5 10 18-23 26p.
                12. Ripensia Timiș. 22 6 7 9 25-32 25p.
                13. Daco-Geticas 22 5 9 8 30-33 24p.
                14. Luceafărul 22 6 6 10 24-39 24p.
                15. Metaloglobus 22 7 3 12 17-43 24p.
                16. Aerostar Bacău 22 6 4 12 34-42 22p.
                17. Farul Constanța 22 6 2 14 29-43 20p.
                18. CS Balotești 22 5 4 13 21-43 19p.
                19. ACS Poli Timiș. 22 3 4 15 18-45 13p.
                20. Dacia Brăila 22 2 6 14 19-58 12p.

                Programul etapei viitoare (2 martie): ACS Poli Timișoara – Luceafărul Oradea, Ripensia Timișoara – UTA Arad, Dacia Unirea Brăila – Academica Clinceni, Farul Constanța – Sportul Snagov, Daco-Getica București – CS Balotești, CS Mioveni – Pandurii Târgu-Jiu, Petrolul Ploiești – Metaloglobus București, FC Argeș – Chindia Târgoviște, Aerostar Bacău – Energeticianul, Universitatea Cluj – ASU Politehnica Timișoara.

                Florin Bratu: „Vom arăta din ce în ce mai bine”

                La finalul partidei de la Târgoviște, antrenorul Aerostarului, Florin Bratu a declarat: „Noi nu ne batem cu Chindia, avem alte adversare cu care ne aflăm în luptă directă, însă orice punct luat este binevenit. Iar după cum s-au desfășurat ostilitățile în acest prim meci oficial din 2019 cred că meritam să obținem un rezultat favorabil. A fost destul de bine, dar, din câte se pare, nu îndeajuns de bine pentru a puncta și la capitolul rezultat. Mi-a plăcut atitudinea arătată de echipa mea și cred că, odată cu trecerea etapelor, vom arăta din ce în ce mai bine”. Întrebat despre penalty-ul acordat de Edi Ioniță Chindiei, „Bratone” s-a mărginit să spună: „Așa a decis arbitrul, iar eu de regulă prefer să nu comentez arbitrajul. Treaba mea este îmbunătățesc jocul echipei pe care o antrenez”.

                25 februarie 2019

                  Bacăul, procentaj maxim

                  Boxul băcăuan continuă să împartă pumni. Și să ia medalii cu pumnul. La Campionatul Național Under 22 încheiat ieri, la Brezoi, în județul Vâlcea, lotul SCM – CSM Bacău pregătit de Relu Auraș a avut procentaj maxim. La toate cele cinci categorii la care a avut reprezentanți, a obținut câte o medalie.

                  Bilanțul? O medalie de aur, două de argint și două de bronz. „Am avut șase boxeri, iar cinci dintre ei au ajuns în semifinale. Excepție a făcut doar Jipeanu, care, în drum spre semifinalele categoriei 60 kg, a fost învins tot de un boxer de-al nostru, Bostan. Suntem foarte mulțumiți de cum s-au prezentat băieții noștri”, a fost concluzia antrenorului Auraș. La 75 kg, Florin Simion și-a păstrat titlul național, învingându-l pe dinamovistul Claudiu Pălădoiu, în timp ce la 56 kg și 91 kg, Bogdan Marinaș, respectiv Alberto Biro s-au laureat vice-campioni.

                  Marinaș a pierdut finala cu Udubașa, în timp ce Biro a fost protagonistul celui mai frumos meci al Naționalelor, pe care l-a cedat, la mare luptă, în fața lui Cristi Filip. Palmaresul pugiliștilor băcăuani a fost completat cu medaliile de bronz adjudecate de Bostan la 60 kg și de Cîtu la 64 kg. Merită menționat și că Bacăul s-a clasat pe locul 2 în ierarhia generală, fiind depășit doar de Dinamo.

                  Având în vedere că Naționalele de la Brezoi au constituit și criteriu de selecție pentru Europenele U22 din Rusia, să notăm că Florin Simion și-a asigurat participarea la întrecerea continentală de profil ce se va derula luna viitoare.

                  Protest în Bacău

                    FOTO: Mădălina Rotaru

                    În centrul Bacăului a avut loc, duminică seara, un protest neautorizat faţă de OUG nr.7/2019, prin care s-au adus modificări legilor Justiţiei.

                    Participanții au blocat circulația și au mărșăluit între Piața Tricolorului și statuia lui Ștefan cel Mare.

                    Zona a fost închisă circulației auto de către echipaje ale Poliției Rutiere.

                    Acţiunea de protest a fost iniţiată prin intermediul reţelelor de socializare.

                    Masterplanul taie paturi, dar nu are măsuri pentru viitor

                      Senatorul Dragoș Benea, liderul PSD Bacău, a organizat, duminică, la Consiliul Județean, o întâlnire pe tema master-planului pe Sănătate pentru Regiunea Nord-Est, ca preambul la dezbaterea programată pentru luni, la Iași. I-a stat alături Lucian Șova, deputat de Bacău.
                      Scopul înâlnirii a fost identificarea argumentelor care ar putea combate intenția Ministerului Sănătății de a închide secții și spitale din județul Bacău și formularea unei poziții unitare față de acest masterplan. Dragoș Benea a fost președinte al Consiliului Județean (CJ) Bacău timp de trei mandate, iar Lucian Șova, președintele Consiliului de Administrație al Spitalului Județean de Urgență.

                      La dezbatere au fost prezenți subprefectul județului, vicepreședintele CJ Bacău, primarii din Comănești, Moinești, Buhuși, viceprimarul din Onești, directorii spitalelor din județ și directorul executiv al Casei Județene de Asigurări de Sănătate (CJAS). „Într-un fel, cineva trebuia să-și asume acestă discuție pregătitoare pentru dezbaterea de mâine (azi, n.r.) pe masterplan, care nu știu cât de aplicată, pragmatică sau emoțională va fi”, a declarat Dragoș Benea, în deschidere.

                      Medicina primară se dezvoltă de la sine?

                      Senatorul PSD a afirmat din start că masterplanul are obiective generoase, dar nu are niște măsuri pentru îmbunătățirea serviciilor medicale în viitor. Planul Ministerului Sănătății reduce numărul de paturi în speranța că actul de medicină primară se va dezvolta. Cum? Nu se știe, de la sine! „Sunt prezentate date din Uniunea Europeană și eu, ca nespecialist, nu mai știu unde să mă uit. Să mă uit la Germania, care are un număr de paturi cu 25 la sută mai mare decât România și un sistem de sănătate performant, sau să mă uit la Albania, care are un număr de paturi semnificativ mai mic și un sistem pe măsură. Nu știu spre ce ne îndreptăm, către Germania sau către Albania?”, a s-a întrebat Dragoș Benea. Ce face, de fapt, Ministerul Sănătății?

                      La recomandarea unui consultant, reduce numărul de paturi din cea mai săracă regiune a țării și investește la Cluj. Toți primarii și directorii de spitale prezenți la dezbatere s-au declarat împotriva reducerii numărului de paturi și închiderii unor secții și au adus argumente privind adresabilitatea ridicată a unităților medicale.

                      „Nu suntem spital de stat”

                      Viorel Miron, primarului orașului Comănești, a început cu o nedumerire. „Suntem spital public, dar nu suntem spital de stat. Statul nu investește nimic în Spitalul Comănești”, a afirmat Miron, adăugând că la spitalele private nu s-a umblat deloc. Se vorbește despre indicatori? După ce spitalul a fost închis, „medicii dați afară, trimiși cu valiza la gară” și a luat-o de la zero?

                      „E inacceptabil. Dacă se închide spitalul, nu mai rămânem cu nimic”, a acuză Viorel Miron, revoltat. Dragoș Benea a propus, în premieră, o asociere a Spitalului Orășenesc Comănești și Spitalului Municipal de Urgență (SMU) Moinești, un holding „de care nici CJ nu ar fi străin”. Primul pas ar fi renunțarea la orgoliile locale. Dr. Adrian Cotîrleț, directorul SMU Moinești, singurul spital care nu e afectat de masterplan, a explicat că în Moinești s-a început de mult reorganizarea, una dintre măsuri fiind renunțarea la compartimentul TBC deoarece exista, la 45 de kilometri, un spital TBC. El a mai declarat că ar fi oportună, poate, înființarea unei comisii mixte județene care să coordoneze spitalele din județ.

                      Primarul Moineștiului, Valentin Vieru, a afirmat că sănătatea este o prioritate pentru administrație, iar Vasile Zaharia, primarul din Buhuși, a întărit respingerea ideii de a închide secții. „Spitalele din Buhuși și Comănești nu fac concurență spitalelor mari”, a precizat Zaharia, adăugând că e posibil să se facă niște restructurări determinate de dinamica populației, dar acestea nu sunt prioritare acum. Și acesta a subliniat faptul că „nimeni nu se atinge de spitalele private”. „Stăm foarte bine la nivel național, indicatorii sunt de partea noastră și acestea sunt argumentele cu care mergem mâine la Iași”, a declarat și directorul Spitalului Buhuși, Constantin Poiană. De altfel, „nu știu ce ar face SJU Bacău dacă s-ar trezi mâine cu câteva mii de pacienți în plus.”

                      „Masterplanul e greșit”

                      Cea mai incisivă a fost directoarea Spitalului Municipal Onești, dr. Oana Secară, care a declarat că „masterplanul e greșit”, conține date greșite, „indicatorii nu corespund cu situația actuală din spitalele noastre” și nu prezintă strategii. Managerii de spitale ar trebui să poată reloca paturi în funcție de nevoi, dar nu pot din cauza legislației, a acuzat dr. Secară. Tot din cauza legislației nu pot asigura venituri și nu pot scăpa de medicii incapabili. „Noi preluăm din străinătate lucruri care nu se pot aplica la noi pentru că situația populației din punct de vedere social, educațional, economic este alta”, a mai spus directoarea spitalului din Onești. Asistența comunitară „e zero”, sarcina asigurării serviciilor medicale fiind în întregime a spitalelor. „Toate aceste măsuri și modificări legislative ar fi trebuit să fie preambulul masterplanului”, a precizat dr. Secară.

                      Dan Stoica, directorul executiv al CJAS, a prezentat date privind evoluția spitalelor din județ, când și cum au fost tăiate paturi, numărul de paturi/1000 de locuitori, mai mic decât în Bulgaria și Germania, mai mic decât media UE și a României, sumele alocate etc. „Toate spitalele din județ depășesc serviciile contractate”, acele servicii care sunt plătite, a mai afirmat Dan Stoica.

                      Și directorul Spitalului TBC, Mădălin Pârâianu, a fost dur în declarații. Acesta a afirmat că numărul de paturi actual este deja sub cel stabilit pentru 2020, apoi a întrebat, retoric, cum e normal: „Ducem bolnavii la spitalul regional sau aducem serviciile medicale mai aproape de bolnavi?” Deoarece primarii și medicii au vorbit despre investiții, Dragoș Benea i-a avertizat că „enumerarea glorioasă” a acestora nu ajută la combaterea masterplanului, fiind nevoie de principii.

                      „Noi respingem documentul”

                      Firul roșu al dezbaterii a fost refuzul de a accepta reducerea secțiilor și spitalelor și solicitarea unor măsuri de dezvoltare a asistenței medicale comunitare, căci exact asta nu conține masterplanul. Și Lucian Șova a insistat asupra necesității unor măsuri urgente, cum ar fi flexibilizarea managementului, combaterea concurenței neloiale pe care o fac spitalele private, apropierea serviciilor de cetățean. Dragoș Benea s-a declarat convins că masterplanul final nu va semăna cu documentul actual: „Asta ține și de o anumită coeziune în interiorul județelor, în interiorul regiunii, dar și de calitatea contraargumentelor și a propunerilor noastre, având în vedere dezideratele de a îmbunătăți serviciile și de a ne apropia și de pacientul de la Răchitoasa, și de pacientul din Colonești, Coșna, Palanca!”

                      Întrebări pentru Ministrul Sănătății

                      Dezideratele trebuie atinse, dar nu se ating tăind din pix din sediul Ministerului Sănătății, ci în urma unor calcule corecte, riguroase, cât mai apropiate de realitate și ținând cont și de intenția aleșilor locali de a investi în domeniile care au adresabilitate cât mai largă, a precizat senatorul Benea. „Eu vreau să o întreb pe doamna ministru Sorina Pintea cum vede în mod concret dezvoltarea serviciilor medicale, ce politică bugetară dezvoltă în sensul acesta, ce investiții antamează, ce are de gând cu medicii generaliști… Sunt câteva întrebări la care trebuie să ne răspundă Ministerul Sănătății ca să putem crede în bunele intenții ale acestui document.” În final, Dragoș Benea a declarat foarte categoric că băcăuanii vor respinge masterplanul pe Sănătate.

                      Ce se prompune în draftul master-planului: reducerea numărului de paturi la Spitalul Județean de Urgență Bacău și Spitalul Municipal Onești, precum și închiderea a două unități: Spitalul Orășenesc Comănești, care va putea fi transformat în unitate socială sau de recuperare, și Spitalul Orășenesc Buhuși, unde se dorește doar păstrarea activității ambulatoriului de specialitate. Și la Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău s-au propus schimbări, dar nu de închidere, ci de transformare a lui doar pe o singură specialitate, cea din zona TBC. (R.N.)

                      Sanitas protestează

                      Uniunea Județeană a Sindicatelor Sanitas Bacău a invitat membrii de sindicat, nemembrii de sindicat sau membrii ai altor unități sindicale, să participe luni la pichetarea Prefecturii Iași, locul de întâlnire pentru analizarea master-planului pentru sănătate adresat Regiunii Nord Est. Uniunea Județeană a Sindicatelor Sanitas Bacău a transmis printr-un comunicat de presă că nu acceptă pierderea numărului de paturi. Este de acord cu eficientizarea și optimizarea activităților medicale, dar nu cu pierderea numărului de paturi. (R.N.)

                      Eco-delicii la Madame Delice

                        Intrăm din nou, în lumea poveștilor adevărate, a poveștilor de succes. De această dată o cunoaștem pe Delia Burcă, absolventă a Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, de profesie expert contabil și lichidator. Nu vorbim astăzi de cifre, conturi și alte elemente economice, ci de un hobby pe care Delia Burcă l-a dus la nivel de afacere. O afacere de succes cu produse naturale adorate de băcăuani, reunite sub brandul „Madame Delice”. Povestea „Madame Delice” o aflăm chiar de la creatoarea ei, Delia Burcă.

                        -Cum și de cât timp a apărut „Madame Delice”?
                        -„Madame Delice” a existat dintotdeauna, numai că nu se numea așa. Eu mereu am fost pasionată de gătit, de bucătărie, de inovat diverse rețete, de pus pe masă familiei și prietenilor produse deosebite, pentru că, în general, ne place să mâncăm sănătos. „Madame Delice”, ca business și ca brand, a apărut în 2016. Atunci ne-am hotărât să trecem în partea oficială, să spun așa. O parte din produse le testasem pe familie și pe prieteni, iar ei au fost cei care ne-au încurajat.

                        -Care a fost primul produs cu care ați ieșit pe piață ?
                        -Întâi a fost produsul condimente din legume deshidratate, care acum se numește „Delice pentru supe-ciorbe” sau „Delice pentru fripturi și tocănițe”. Este vorba de un mix de legume deshidratate, ca o alternativă la ce găsim pe piață, produse care conțin foarte mult monoglutamat, sare și orice altceva în afară de legume. Practic, produsele noastre sunt alternativa la baza pentru mâncare. Apoi, gama de produse a crescut de la an la an.

                        -Atunci, la început, practic ați făcut un laborator.
                        -Da, am făcut un laborator unde am montat un deshidratator industrial, aparat pe care îl aveam de mai multă vreme. A trebuit să căutăm un spațiu în care să ne deschidem un laborator care să îndeplinească toate condițiile și normele sanitar-veterinare. Am tot căutat și am ajuns la concluzia că cea mai bună soluție este să transformăm garajul nostru, să scoatem mașinile de acolo și să regândim spațiul să fie cum trebuie. Clădirea garajului, de vreo 50 de metri pătrați, a fost amenajată corespunzător, cu tot ce trebuie și acolo ne desfășurăm activitatea și în ziua de azi.

                        -Ați pomenit că erați pasionată de gătit. De când această pasiune ?
                        -Dintotdeauna. De pe vremea când eram copil și mergeam vară de vară la bunica mea la țară unde îmi petreceam vacanța. Îmi plăcea să fac de toate, de la plăcinte în cuptorul de afară, cozonaci și pâine, până la mâncare…

                        -Cu toate că vorbiți așa de frumos de rădăcini, au fost și ani în care ați fost departe de „acasă”.
                        -Da. Din anul 2000 până în 2007 am stat în Anglia. Acolo, am început ca orice român să fac de toate și am ajuns spre sfârșit să am o firmă de consultanță pentru co-naționali, făceam „tax-return” și vize, pentru că în perioada aceea era cu vize. Aveai nevoie de dosare, trebuia să aplici pentru a-ți prelungi viza… Aveam de toate acolo: casă, copil, familie. Dar dintotdeauna ne-am dorit să ne întoarcem acasă.

                        -Și v-ați întors și ați luat-o de la zero?
                        -De la minus doi. Dar…ne-am construit casa iar apoi, încetul cu încetul, am început să punem pe picioare diverse afaceri… Între timp m-am întors la meseria mea, cea de expert contabil…

                        -Dar pasiunea pentru bucătărie a rămas.
                        -Da…Totul a pornit cu grupul de pe facebook, „Bacăul vrea produse locale”, grup pe care l-am preluat de la cineva și pe care acum îl administrez. La început, grupul avea 26 de membri, dar, în timp, a crescut, eu am căutat producători. Acum, cred că este o piață virtuală care funcționează mai bine decât piața din centru. Practic așa am creat o platformă și pentru produsele pe care puteam eu să le fac.

                        -De aici a început dezvoltarea?
                        -Exact. Așa am devenit un producător care vinde și pe acel grup. După aceea, ca să vând în magazine am început să caut parteneri care să distribuie produsele, să vedem cu cine am putea colabora…

                        -Dar de unde a venit numele de „Madame Delice”?
                        -Am colaborat cu o echipă din București, niște foști colegi ai soțului meu din liceu, care se ocupă de producția publicitară. La o întâlnire cu aceștia am făcut un brainstorming și le-am plasat lor sarcina să ne creeze un logo și să găsim o denumire. Aveam vreo trei-patru variante pe care le încercam, și, cu ajutorul lor, am ales Madame Delice.

                        -Am vorbit deja de condimentele uscate. Ce a urmat?
                        -Apoi a venit dulceața de ardei iuți, care este produsul nostru de top, în sensul că se vinde cel mai bine și este cel mai cunoscut. După aceea am diversificat, având autorizație pe conserve din fructe și legume ceea ce presupune tot acest segment. Astfel am produs dulcețuri, siropuri, jeleuri, zacuscă și altele. Folosim tot felul de rețete de sosuri pentru ardei copți, gogoșari… Pe scurt, acum, avem în portofoliu aproape 70 de produse.

                        -De unde procurați materia primă ?
                        -Ne-am făcut un relațional, oamenii știu ce facem noi, iar producătorii ne caută. În general, pe materia primă mi-am format și un grup pe care sunt destul de mulți producători care au documente de proveniență, certificat de producător, plus că avem producători care produc doar pentru noi. Dar trebuie să specificăm că noi nu producem cantități mari. Noi vindem doar prin magazin, în colaborare cu cei de la Peneș Curcanu’ și ce mai vindem online.

                        -Deci băcăuanii vă pot găsi acolo…
                        -Deocamdată, pentru că din 4 martie vom deschide magazinul nostru, unde vor fi doar produsele noastre, la care adăugăm și alte produse ale producătorilor locali. Noul magazin va fi pe strada Mioriței nr. 3 C, între magazinul de mobilă și frizerie. Deschiderea oficială va fi pe 8 martie, până atunci punând lucrurile la punct, adică tot ce înseamnă infrastructură internă, ca totul să fie în regulă.

                        -De ce aș consuma produsele Madame Delice?
                        -În primul rând pentru că sunt naturale și nu conțin absolut niciun chimical. Ardeii, ceapa, morcovii și celelalte vin crude, noi le curățăm și le coacem, nu folosim cotoare sau semințe, totul se face ca pentru mine, acasă. E adevărat. Calitatea se reflectă în preț, dar oamenii s-au obișnuit și chiar apreciază faptul că produsele noastre sunt la standarde înalte. Noi facem frecvent degustări la care poate participa oricine și pot și urmări procesul de producție.

                        -Dacă e să vorbim despre cantități, cam cât produceți?
                        -Din fiecare produs? Avem cam 15 sortimente de dulcețuri din care facem cam 90-100 de borcane pe an. Pe partea de zacuscă, cantitatea e mult mai mare. Cred că ajungem la 2.000 de borcane din fiecare sortiment.

                        -Spuneți mereu „noi facem”. Aveți o echipă?
                        -Am o fată angajată și muncim și noi, pentru că e un business de familie și ne implicăm toți. Avem și vârfuri de sezon când mai apelăm la personal suplimentar. Lunile de foc sunt din iulie până prin septembrie-octombrie. Producția o depozităm tot acolo unde avem și linia de producție.

                        -Produsele Madame Delice se găsesc doar pe piața din Bacău?
                        -Avem și colaborări cu unele magazine din Iași, din București și Suceava, deocamdată. În capitală colaborăm foarte bine cu cineva care are un magazin online. De altfel și noi avem magazin online, www.madamedelice.ro. Am creat și o pagină de blog, deci putem fi găsiți foarte ușor. Livrarea se face personal în Bacău sau prin curier în toată țara. De multe ori, în Bacău, livrez eu personal ori soțul meu, sau cine este disponibil.

                        -Câte ore are o zi la dumneavoastră ?
                        -Cred că are peste 30 (râde). Mai am și doi copii de care mă ocup, un băiat de 15 și o fiică de 11 ani. Și ei se implică la Madame Delice. Dar eu sunt foarte eficientă în privința timpului. E drept, și pe parte de contabilitate și insolvență am ajutoare, parte de care mă ocup până pe la ora 14.00, după care trec pe partea cealaltă. S-a creat cumva un mecanism care funcționează.

                        -Dacă ați îndrăgit atât de mult bucătăria, nu v-a atras participarea la o emisiune culinară televizată?
                        -Nu, pentru că nu mi se pare că mi-ar aduce suficientă plus valoare pentru timpul pe care l-aș aloca la o astfel de emisiune. Nu renunț la timpul petrecut cu familia și la alte, să le spun așa, tabieturi. Cred că sunt bune aceste emisiuni fiind o posibilitate bună de promovare, dar…direcția mea este alta. Am învățat să mă promovez singură, am învățat să fac site-uri și altele.

                        -Să ne întoarcem în noul magazin care va fi deschis oficial pe 8 martie.
                        -Magazinul se va chema „Madame Delice Gourmet”, tocmai pentru că pe lângă produsele noastre vom aduce și alte specialități, altfel de produse care se adresează unor oameni care nu găsesc în supermarket așa ceva. Și vorbesc aici de specialități din carne de struț, vânat, lactate de la producătorii locali din zonă, produse fără gluten, fără zahăr, pentru vegetarieni și altele. În concluzie, la noi, la „Madame Delice”, toate produsele sunt naturale sută la sută, perfecte pentru tine și familia ta.

                        „Cel mai important este faptul că produsele «Madame Delice» sunt sută la sută naturale și nu conțin absolut niciun chimical. Acestea sunt produse ca pentru noi și familia noastră. În noul nostru magazin «Madam Delice Gourmet», pe lângă produsele noastre veți găsi o gamă importantă de alte specialități care provin tot de la producători bio.”

                        Delia Burcă, deținătoarea brandului Madame Delice

                        Să fim chit?

                        Se spune că femeile sunt mai eficiente în timpuri de criză. Când este vorba despre cele aflate în posturi de conducere, ei bine, s-a constatat că iau decizii raţionale, aplică cele mai bune măsuri, atent gândite, evitând riscurile majore. Sunt mai puțin impulsive şi orgolioase decât bărbaţii, n-o fac pe grozavele, sunt precaute și nu se aventurează în necunoscut. Nu m-a mirat, astfel, că sunt și tot mai mulți bărbaţi cărora nu le displace să aibă şefi femei, sunt câteva sondaje care constată asta. Sincer, m-am bucurat, pentru că niciodată nu am suferit „patriarhalii”, iar misoginii îmi sunt total antipatici, suspectându-i de serioase probleme, de suficienţă intelectuală, micime sufletească şi alte neajunsuri, unele de natură psihică, sexuală etc.

                        În fine, nu i-am avut vreodată la inimă nici pe indivizii resentimentari, ranchiunoşi, răzbunători, deşi se zice despre răzbunare că e foarte dulce şi că e comună tuturor oamenilor. Iar femeile sunt forte, de neîntrecut la acest capitol, chestiune de la care eu mă sustrag însă. Nu am fost niciodată preocupată de răzbunări, de revanșe. Doar de dreptate, pentru că am un foarte dezvoltat simț justițiar, de aceea am și ales să fac jurnalism. Pentru că nu mă împac deloc cu nedreptatea, cu abuzul de putere, cu ignoranța crasă și plină de tupeu, cu minciuna și cu impostura.

                        Apropo de tema răzbunării, ea este tratată, foarte aplicat, într-o cărțulie, „Suntem chit!” de Claire Gillman. Sub titlu de glumă sau depinde cum vreţi să o luaţi (e posibil să procedaţi la modul practic şi să vă inspiraţi din paginile cărţii), autoarea pune la dispoziția celor interesați vreo 300 de reţete de răzbunare. Pe capitole, găsim relatări despre răzbunarea feminină, masculină, din armată, din sport, de la locul de muncă, din studenţie, despre răzbunarea Mamei Natură, a obiectelor etc. Iar Mrs. Gillman susține că, la acest capitol, femeile au asul în mânecă şi sunt mari meştere în „arta răzbunării”. Mai ales când este vorba despre istorii sentimentale, e cât se poate de valabil vechiul dicton: „iadul nu are furia unei femei sfidate”.

                        Dar de ce vor unii să se răzbune neapărat, de ce sunt obsedați de asta? În carte se afirmă că ar fi vorba despre o încercare de a pune în ordine lucrurile, de a fi chit. Iar un doctor în psihologie, Stacey L.Nairn, spune că străvechea lege a talionului, „dinte pentru dinte”, ar fi o variantă mai bună decât creştineasca întoarcere a celuilalt obraz. În „Suntem chit!” sunt multe rețete de răzbunare pline de ingeniozitate și conținând o bună doză de umor. M-au amuzat, desigur, dar nu le-aș folosi nicicum. Nu-mi place să datoreaz nimic cuiva, pentru că sunt o fire foarte independentă și nu cultiv decât relațiile de egalitate, în niciun caz de subordonare, dar nici nu urmăresc să fiu chit cu cineva care mi-a făcut vreun rău.

                        La bine răspund cu bine, iar când sunt insultată, mă revolt, reacționez, nu joc starea de indiferență pentru că e falsă și nu-mi stă în fire (eu, dimpotrivă, sunt inflamabilă, hipersensibilă, și mă înfurii îngrozitor când sunt atacată cu josnicie), dar nici nu sunt obsedată de a fi chit într-o situație, de dragul revanșei. Doar restabilirea adevărului mă interesează, și nu îngădui să-mi fie lezată demnitatea.

                        Atenţie în trafic! Cod galben de vreme rea!

                          Dată fiind informarea meteorologică ce vizează ninsori, intensificări ale vântului şi răcire accentuată, polițiștii băcăuani recomandă conducătorilor auto și celorlalţi participanţi la traficul rutier să adopte prudență maximă în timpul deplasării pe drumurile publice.

                          Recomandăm populației să evite deplasările pe timp de viscol şi ninsoare puternică, iar dacă este absolut necesar să circule în zonele afectate, să se informeze în prealabil dacă pe traseul stabilit sunt drumuri blocate sau tronsoane cu trafic restricționat pentru a evita riscul de înzăpezire.

                          De asemenea, vă recomandăm:
                          Stimați conducători auto, înainte de plecare, asigurați-vă că sistemul de încălzire funcţionează eficient, rezervorul de combustibil este plin, iar autovehiculele sunt echipate corespunzător pentru circulaţia în condiţii de iarnă (anvelope specifice sezonului rece, lanţuri antiderapante, lopată, săculeţ cu nisip etc.).
                          – Circulați cu viteză redusă îndeosebi pe sectoarele de drum în curbă și în condiții de carosabil ud/umed, acoperit cu polei, ninsoare, vizibilitate scăzută;
                          – Măriți distanța între autovehicule;
                          – Nu depășiți în condiții de vizibilitate scăzută din cauza ninsorii sau ploii, chiar dacă marcajul rutier vă permite;
                          – Asigurați-vă foarte bine înainte de a trece de pe o bandă pe alta;
                          – Folosiți luminile de întâlnire pe tot parcursul deplasării, indiferent de oră și categoria de drum pe care vă aflați;
                          – Nu frânați brusc;
                          – Nu conduceți sub influența alcoolului, dar nici obosiți;
                          – Acordați atenție sporită pietonilor;
                          – În cazul rămânerii în pană, triunghiurile de presemnalizare trebuie aşezate la o distanţă mai mare de autovehicul decât în condiţii normale!
                          – Dacă opriți să acordați sprijin persoanelor implicate într-un eveniment rutier de pe traseul dumneavoastră, asigurați-vă că ați lăsat mașina într-un loc sigur, fără a risca să fiți implicat într-un alt eveniment;
                          – Dacă circulați în zona producerii unui eveniment rutier, acordați atenție mașinilor care se deplaseaza în fața dumneavoastră. Altfel, riscați să produceți o tamponare în lanț sau chiar să accidentați persoanele care intervin la locul producerii evenimentului pe lângă care treceți;
                          – Respectați indicațiile polițiștilor care supraveghează și dirijează traficul rutier.

                          De asemenea, nu uitați că utilizarea anvelopelor de iarnă este obligatorie atunci când se circulă pe drumuri acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei.

                          În ceea ce privește pietonii, le reamintim că temperaturile scăzute, vremea închisă, lapovița și ninsoarea accentuează considerabil oboseala conducătorilor auto, astfel că, recomandarea principală este aceea de a vă asigura foarte bine înainte de a vă angaja în traversarea drumului, inclusiv când faceți acest lucru pe trecerile semaforizate. Nu traversați până când șoferii nu opresc pentru a vă acorda prioritate!

                          Le recomandăm conducatorilor auto începatori să evite, pe cât posibil, conducerea autovehiculului în condiţii de lapoviță și ninsoare, pe timp de noapte sau pe distanțe mari, dată fiind experința redusă şi riscul implicarii în evenimente rutiere nedorite. De asemenea, le reamintim că, dacă au mai puţin de un an de practică, viteza maximă admisă în afara localităţilor este cu 20 km/h mai mică.