luni, 22 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2136

„Săptămâna prevenirii criminalităţii”, la final

    În perioada 03 – 07 iunie a.c., s-a organizat, la nivel național, manifestarea „Săptămâna prevenirii criminalităţii”, manifestare ce a cuprins şi activităţi care regăsesc în proiectele şi campaniile gestionate de către poliţiştii Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, în anul 2019.

    Activităţile au constat în dezvoltarea unor acțiuni de impact în spații publice pentru conștientizarea cetățenilor cu privire la consecințele asociate comportamentelor indezirabile social și necesitatea adoptării de măsuri de autoprotecție.

    Tematica abordată a fost selectată în baza domeniilor de interes ale Poliției Române, pe zona de prevenire a criminalității, urmărind subiecte precum: prevenirea violenței împotriva femeilor (hărțuire stradală, violență domestică), prevenirea delincvenței juvenile și a victimizării minorilor, prevenirea infracțiunilor contra patrimoniului.

    Polițiștii din cadrul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii au desfășurat o activitate, în cadrul proiectului “Promovarea conceptului de poliţie de proximitate în zonele rurale, îndeosebi în comunităţile de rromi și alte comunităţi defavorizate socio-economic”, proiect ce se derulează până în luna iulie a.c., în comunele Dofteana, Horgești și Gîrleni. Obiectivul este îmbunătățirea calității serviciului polițienesc la nivelul posturilor de poliție Dofteana, Horgești și Gîrleni și creșterea gradului de încredere al cetățenilor în instituţia poliţiei, dar și realizarea unor campanii de prevenire a traficului de ființe umane în rândul victimelor provenind din mediul rural, prin informarea cu privire la fenomenul traficului de persoane, și creșterea nivelului de conștientizare a efectelor traficului de persoane.
    Astfel, în această săptămână, la nivelul unităților de învățământ din comunele Gîrleni și Horgești, s-a desfășurat un concurs de desene, cu titlul ”O comunitate în siguranță”, concurs adresat elevilor din clasele V- VII. Elevii participanți au primit și un set de întrebări, din informațiile primite de aceștia în cadrul orelor de prevenire derulate în cursul anului şcolar 2018-2019, astfel, cei care au răspuns corect au fost premiați de către polițiști cu ghiozdane, caiete și pixuri, dar și cu pliante ce conţin informații preventive.

    De asemenea, în parteneriat cu OMV Petrom Moinești, s-a desfășurat o activitate preventivă cu tema prevenirea violenței în familie, dar și prevenirea hărțuirii stradale, adresată salariaților acestei instituții.

    Totodată, în municipiul Moinești, în cadrul campaniei ”Împreună pentru o comunitate mai sigură!”, s-a desfășurat o activitate de prevenire adresată cetățenilor, având ca scop reducerea riscului de victimizare a categoriilor de persoane vulnerabile, pentru segmentele infracționale care se manifestă cu precădere în zonele rurale (prevenirea infracțiunilor de înșelăciune, a furturilor din locuințe sau din buzunare și genți). Campania ”Împreună pentru o comunitate mai sigură!” iniţiată de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, în colaborare cu OMV Petrom S.A., s-a derulat, la nivel naţional, în perioada aprilie – iunie 2019 şi s-a adresat copiilor cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, dar şi adulţilor.
    Obiectivul campaniei a fost conştientizarea cetăţenilor din mediul rural asupra importanţei prevenirii în ceea ce priveşte furturile, înşelăciunile, accidentele rutiere, precum şi importanţa asigurării antiefracţie, prevenirii delincvenţei juvenile şi a victimizării minorilor, priorităţi permanente ale Poliţiei Române.

    Tot în această săptămână, polițiștii Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii au desfășurat activități preventive în cadrul programului național “Școala Siguranței Tedi” la Școala Gimnazială Nicolae Bălcescu și Școala Gimnazială Orbeni și activități adresate adulților privind prevenirea violenței în familie. Programul preventiv – educativ ”Școala Siguranței Tedi” a constat în organizarea unor ore de informare preventivă și a unor evenimente interactive, de interes pentru copiii din clasele a I a, pe teme privind siguranța la școală, acasă, pe stradă și în vacanță.

    Accident feroviar la Căiuți: un tren a deraiat după ce a lovit un camion

      În această dimineață, în jurul orei 08:00, în comuna Căiuți, sat Căiuți, s-a produs un accident feroviar.

      Trenul personal 5202 Ciceu – Focșani a lovit bena unui camion. Trenul avea două vagoane de pasageri, în care se aflau circa 50 – 60 de persoane. În urma accidentului, locomotiva și un vagon au deraiat.

      La fața locului s-au deplasat două autospeciale de intervenție cu apă și spumă, o ambulanță SMURD și grupa operativă a ISU Bacău

      Nu sunt victime. Mecanicul locomotivei a suferit escoriații minore.

      Traficul feroviar se desfășoară pe un sens cu restricție de viteză de 30km/h.

      S-a deschis Forumul de arhitectură Moldova Reper 2030

        Vineri, 7 iunie, după amiază, au început în Bacău lucrările celei de a V-a ediții a Forumului zonal de arhitectură și urbanism „More Moldova Reper 2030”. La invitația organizatorilor, Filiala Teritorială Bacău-Neamț a Ordinului Arhitecților din România (OAR) și Filiala Regională Bacău-Neamț a Uniunii Arhitecților din România, la eveniment au venit circa 100 de arhitecți și urbaniști din România, din Republica Moldova și din Ucraina. Forumul are loc în perioada 7-9 iunie.

        Tema ediției din acest an vizează abordarea unor aspecte privind „Spațiul public”, considerat ca purtător al valorilor sociale, culturale și civile ale comunității, ca factor de atractivitate în competiția urbană, dar și din perspectiva valorii comunității și a responsabilității administrației publice. „Tema acestei ediții – a spus președinta Filialei Bacău-Neamț a OAR, arh. Liliana Bârgu – este provocată de Festivalul Theaterstock care a avut loc la Teatrul Bacovia într-o sigură ediție în Bacău timp de 16 zile, în luna august 2015, cu un succes care încă trezește nostalgii. Evenimentul, neconvențional, s-a desfășurat nu doar în instituțiile publice de spectacol, ci a utilizat întregul potențial urban, depășindu-l ca ofertă”.

        Astfel, ediția din acest an a Forumului a fost deschisă chiar în sala Teatrului din Bacău. O alegere inspirată, originală, pentru că pe scena teatrului a fost amenajată o piațetă din spațiul public al orașului, în care au intrat, pe rând, invitații care au susținut expuneri pe tema pusă în discuție la prima sesiune din program.
        Printre cei care au urcat pe scenă, la deschiderea evenimentului, s-au numărat și secretarul de stat din Ministerul Culturii Gherghe Popa, dar și președintele Consiliului Județean (CJ), Sorin Brașoveanu.

        „Tema acestui Forum – a spus Gheorghe Popa – este una dintre importantele teme care ar trebui să preocupe societatea de astăzi. Ea ar trebui să dezvolte gânduri, idei pentru ceea ce ar trebui să construim și să reconstruim mâine. Am spus și cu alt prilej că va veni timpul să dărâmăm ce am construit în ultimii 30 de ani, pentru a construi bine și frumos”. Secretarul de stat a înfierat, astfel, modul în care se ridică în spațiul public monumente care nu sunt monumente (și a dat exemple chiar din Bacău) și a opinat că în jurul nostru se construiește, dar alandala.

        Și Sorin Brașoveanu a apreciat tema Forumului ca fiind „ambițioasă și de actualitate”. „Profesia de arhitect – a apreciat președintele CJ – este cea mai vizibilă în societate, pentru că prin proiectele arhitecților este adus frumosul în viața noastră, este îndepărtat griul cotidian. Arhitecții aduc culori și dau viață spațiului public”.

        Sesiunile a doua și a treia ale Forumului au loc sâmbătă, 8 iunie, la Casa memorială Rosetti Tescanu-George Enescu de la Tescani (de la orele 10,30, respectiv 15,30), unde de la ora 18,00 va avea loc și un spectacol de muzică și poezie, intitulat „Dialogul Artelor”, în regia lui Val Mănescu și pe muzica lui Vali Sir Blues Răcilă și a lui Florin Bejan.

        În ultima zi, participanții vor vizita stațiunea Slănic Moldova.

        Omagiu de excepție în Marea Trecere

        Un eveniment editorial care fusese proiectat de către Mănăstirea Ciolpani și unii scriitori băcăuani, în urmă cu vreo patru săptămâni: lansarea volumului ,,Cuminecare în cuvânt. Apoftegme I”. Autor: arhimandritul Emilian Panait: stareț, ctitor, duhovnic nonagenar. Cu două zile înainte de lansare, soborul Mănăstirii Ciolpani – Buhuși a anunțat plecarea ,,la Domnul a Părintelui Arhimandrit”. Evenimentul a avut totuși loc, în semn de omagiu pentru cel care încă aștepta pe catafalc momentul final din Marea Trecere, înmormântarea.
        Un public lipit cu sufletul de apoftegmele Arhimandritului a asistat, la Biblioteca Orășenească ,,George Bacovia” Buhuși, la un moment de rară cinstire a celui care mergea deja pe drumul întâlnirii, ,,față către față, cu Cel pe care l-a propovăduit, cu timp și fără timp, în diferite forme în această lume efemeră”. (Î.P.S. Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului) ,,Mesajul Părintelui Arhimandrit este, și în acest volum, unul tulburător: dacă avem grijă de trup, de ce n-am avea grijă și de suflet?”, a spus preotul prof. Mihai Macovei. ,,Un popor de credincioși este un popor cult. La Buhuși aveți două universități: mănăstirile Ciolpani și Runc. Existența arhimandritului Panait, un model ontologic, un ales, nu este întâmplătoare aici. Dostoievski spunea că o inimă ortodoxă înțelege totul. O asemenea inimă este Arhimandritul. Un efort extraordinar de îndumnezeire lucrează în această carte, o lucrare care realizează fericit echilibrul între sacru și profan”, a continuat criticul și istoricul literar Petre Isachi. ,,Arhimandritul a adus, în acest colț de Moldova, Raiul mai aproape de noi. Modestia și smerenia lui au fost exemplare. Toți cei care au avut șansa să-l întâlnească vor avea ceva de spus despre el.” Sunt vorbele scriitorului Cornel Galben, între altele și un cunoscător al vieții monahale. ,,Arhimandritul, a argumentat poetul Ion Dinvale, este o personalitate atipică pentru ortodoxism; o altă fațetă a severității morale. Într-o țară în care vorbirea a devenit ocupația principală, a fost un om al faptelor și un apărător al celor nenăscuți. Învățătură simplă, caldă, empatică este această carte. Viața acestui om al faptelor a urmat parcă îndemnul «Mergeţi şi propovăduiţi Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiţi şi cuvintele». Numai dacă va fi nevoie…” În semn de omagiu, poetul a recitat un emoționant poem din creația proprie. Poetul Dumitru Brăneanu i-a zămislit autorului volumului tot un portret de om al faptelor: ,,Păcat că Părintele nu este lângă noi, la această lansare. Dar se află, se va afla mereu printre noi. Din cuvintele Arhimandritului, la Ciolpani a fost construit un templu”. Au emoționat și cuvintele primarului Vasile Zaharia: ,,Trecerea la cele veșnice, în împărăția cea neînserată, a autorului volumului ne-a umplut sufletul de tristețe. Ne rămâne amintirea minunată a duhovnicului și ctitorului de excepție, a chipului său iconic peste care s-a așezat, ca pe chipurile părinților filocalici, teofania permanentă. Îi mulțumim, și acum, pentru zidirile monahale și de suflet, din Buhuși și din țară. Dumnezeu să-i țină sufletul lângă vrednicii apărători ai Credinței!”
        Dintre alesele vorbe pe care stavrofora Lucia Chirvase, Maica stareță a Mănăstirii Ciolpani le-a transmis participanților la acest eveniment, amintim: ,,Permiteți-ne să vă spunem că dorința Părintelui și a noastră, a maicilor, este aceea ca acest îndreptar paterical cu învățături ziditoare de suflet, să ajungă la câți mai mulți oameni, atât dintre cei care l-au cunoscut, dar mai ales la cei care nu au ajuns la scaunul de spovedanie al acestui iubitor părinte. Ne referim, în special, la tinerii și copiii din urbea noastră, din toată lumea”.

        Duminica a şaptea după Paşti

        Nu cred că există om care la un moment al vieţii sale, să nu se fi întrebat care este scopul vieţii noastre? Nu este un răspuns uşor; şi dacă avem curiozitatea să întrebăm zece oameni, vom primi probabil zece răspunsuri diferite.
        Dacă şi noi ne-am pus o astfel de întrebare şi nu am găsit încă un răspuns, iată că citirea de astazi este de natură să ne lumineze şi să ne dea o rezolvare. Acest capitol (17) din Evanghelia lui Ioan, pe care unii îl numesc “Rugăciunea preoţească a lui Iisus”, ne spune că lumea este un câmp de luptă; o luptă dintre forţele răului şi cei ce ascultă de legile lui Dumnezeu. Iisus se roagă atât pentru Sine şi ucenicii Săi, cât şi pentru toţi creştinii,ca să fie păziţi de potrivnic şi să rămână în credinţa lui Dumnezeu.
        Mântuitorul spune: ”Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine”(Ioan 17,7)
        Aşadar, cei ce au căutat scopul vieţii în ştiinţă şi nu l-au găsit acolo, n-ar trebui să se mire; pentru că Iisus ne spusese deja că adevărata cunoaştere vine de la Dumnezeu. Nu trebuie să ajungem la concluzia că dacă am petrecut 20 de ani în şcoli, suntem atotşiutori.
        Spune acelaşi evanghelist Ioan în prima sa epistolă soborniceasca : “ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”(I Ioan 2,15-17). Despre multe lucruri noi credem că sunt importante, dar pentru Dumnezeu ele nu sunt. De ce oare spune evanghelistul că dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el? Nu Dumnezeu a creat această lume? Bineînţeles că Dumnezeu a creat lumea şi ca orice lucru zidit de Dumnezeu, lumea a fost bună. Numai că, lumea în care trăim noi astăzi a fost erodată de păcat. Păcatul este acela care ne întunecă gândirea şi ne face să căutăm scopul vieţii, acolo unde el nu se află. Atâtea lucruri par a fi bune şi demne de a ne face din ele scopul vieţii, dar în realitate sunt numai amăgiri (averile, puterea şi rangul, plăcerile, alcoolul,etc.) Dar dacă înţelesul vieţii nu poate fi găsit în lumea în care trăim şi nici în ştiinţă, atunci unde poate fi găsit?
        Iată că versetul al treilea, ne dă răspunsul pe care îl căutăm : “Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17,3). Cu alte cuvinte, scopul vieţii este de a avea o relaţie cu Dumnezeu, de a-L cunoaşte pe El, prin adevărata credinţă pe care ne-o arată Însuşi Fiul Său- Iisus Hristos.
        Dumnezeu ne-a creat ca să fim fericiţi şi să ne bucurăm de lumea pe care a creat-o El, dar pentru ca să ne bucurăm de acea lume, trebuie să Îl căutăm mai întâi pe El.
        Atunci lumina Sa ne va deschide ochii şi vom vedea şi întelege lucruri care până atunci ni se păreau de neînţeles : „Căutaţi întâi Împăraţia Cerurilor şi dreptatea Lui apoi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”(Matei 6,33).

        Pr. Liviu Burlacu
        Centrul Izvorul Tămăduirii-Bacău

        Coborârea Duhului Sfânt

        În această zi noi contemplăm şi retrăim în liturgie revărsarea Duhului Sfânt realizată de Cristos Înviat asupra Bisericii sale; un eveniment de har care a umplut cenacolul din Ierusalim pentru a se extinde în lumea întreagă.
        Sfântul Luca ne oferă în textul din Faptele Apostolilor pe care l-am ascultat (2,1-11) detaliile a ceea ce s-a întâmplat la Ierusalim. Evanghelistul ne duce din nou la camera de sus a casei în care s-au reunit apostolii. Primul element care atrage atenţia noastră este vuietul care vine pe neaşteptate din cer, „ca la venirea unei vijelii puternice” şi umple casa; apoi „limbile de foc” care se împărţeau şi se aşezau peste fiecare dintre apostoli. Vuietul şi limbile de foc sunt semne precise şi concrete care îi ating pe apostoli, nu numai exterior, ci şi în interiorul lor: în minte şi în inimă. Consecinţa este că „toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt”, care eliberează dinamismul lor irezistibil, cu rezultate surprinzătoare: „Au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească”. Se deschide aşadar în faţa noastră un tablou cu totul neaşteptat: o mare mulţime se adună şi este plină de uimire pentru că fiecare îi aude pe apostoli vorbind în limba sa. Toţi au o experienţă nouă, care nu a avut loc niciodată înainte: „Îi auzim vorbind în limbile noastre”. Şi despre ce vorbesc? „Despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”.
        Astfel, vedem că Duhul Sfânt aduce noutatea care ne provoacă un soi de frică, căci noi ne simţim mai siguri dacă avem totul sub control, dacă noi suntem cei care construim viaţa noastră după schemele noastre. Adesea îl urmăm, îl primim, dar până la un anumit punct; ne este greu să ne abandonăm lui cu încredere deplină, lăsând ca Duhul Sfânt să fie sufletul, călăuza vieţii noastre, în toate alegerile; ne este teamă ca Dumnezeu să ne facă să parcurgem drumuri noi. Însă, în toată istoria mântuirii, când Dumnezeu se revelează, aduce noutate, transformă şi cere să ne încredem complet în El.
        Noutatea pe care Dumnezeu o aduce în viaţa noastră este ceea ce într-adevăr ne realizează, ceea ce ne dăruieşte adevărata bucurie, pentru că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea numai binele nostru.
        Să ne întrebăm astăzi: suntem deschişi la „surprizele lui Dumnezeu”? Sau ne închidem, cu frică, la noutatea Duhului Sfânt? Suntem curajoşi pentru a merge pe noile drumuri pe care noutatea lui Dumnezeu ni le oferă sau ne apărăm, închişi în structuri şubrede care au pierdut capacitatea de primire? Ne va face bine să ne punem aceste întrebări în timpul întregii zile.
        Pr. Cristinel Alecu,

        Parohia „Inima Neprihănită a Mariei” Bacău

        „Alecsandriada” – Ziua a II-a: Alecsandri – polimorfismul vieţii şi operei

        De data aceasta, reuniunile culturale au început în noiembrie şi s-au încheiat în decembrie, iar anvergura lor tinde să fie una internaţională: au luat parte universitari din Republica Moldova, mai precis din Bălţi (de la Universitatea de Stat „Alecu Russo”) şi din Republica Populară Chineză. Genericul „Credinţă, învăţătură, univers spiritual” a fost ales mai întâi pentru a celebra bicentenarul Melchisedec Ştefănescu (1823, Gârcina, jud. Neamţ 1892, Roman), contemporan şi comiliton cu Vasile Alecsandri pentru cauza românismului. Pr. dr. Aurel-Florin Țuscanu a detaliat ecuaţia „O glorie a episcopatului român și o podoabă a țării sale episcopul academician Melchisedec Ștefănescu”, slujindu-se de o bogată colecţie de obiecte vechi provenind de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, expunere întregită de câteva medalii la temă prezentate de Vilică Munteanu. 

        Când în anul 2010 s-au pus bazele Societăţii Cultural-Ştiinţifice „Vasile Alecsandri” Bacău, a fost atras un bogat fond de carte aparţinând lingvistului şi filologului Mihail Andrei (1 dec. 1923, Cubolta, raionul Sângerei, Republica Moldova 3 iun. 1990, Buhuşi, jud. Bacău), donat de familie Universităţii „Vasile Alecsandri”. Anul acesta, rotunjindu-se centenarul naşterii sale, a fost programată o sesiune de comunicări susţinute de cadre didactice de la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți: prof. univ. dr. habil. Gheorghe Popa, conf. univ. dr. Viorica Popa, conf. univ. dr. Lilia Trinca şi de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău: conf. univ. dr. habil. Petronela Savin, conf. univ. dr. Ioan Dănilă, precum şi de studenţi/masteranzi/doctoranzi.

        Buhuşiul, al cărui locuitor a fost decenii la rând Mihail Andrei, s-a întrecut pe sine acordându-i titlul de „Cetăţean de onoare – post-mortem al orașului” şi realizând medalii, plachete şi un bust. Chiar pe 1 decembrie, a fost plasată pe faţada casei în care a locuit (Strada Libertăţii, nr. 163) o placă comemorativă, iar primarul Vasile Zaharia a înmânat profesoarei de limba şi literatura română Mihaela Andrei distincţia acordată bunicului ei, „pentru suma înaltelor calităţi profesionale şi umane, recunoscute postum, şi pentru plusul de personalitate pe care îl primeşte oraşul de care dascălul nu s-a despărţit decenii la rând”. La şcoala care îi poartă numele a fost organizată o ediţie specială a Concursului de Limba Română „Mihail Andrei”, iar amfiteatrul a fost inaugurat sub aceleaşi binefăcătoare auspicii.

        La Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău, unde mai mult de două decenii Mihail Andrei a predat viitorilor dascăli disciplina de căpătâi limba şi literatura română , o sală de clasă îi va purta numele. Foştii săi elevi au plantat trei tei în preajma bibliotecii.

        A treia coordonată, Univers spiritual, a aureolat debutul universitarei Cai Qing (China), autoarea unui volum de poezii şi eseuri, „Meridianele timpului” (Editura Alma Mater a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău). A participat Constantin Lupeanu (traducătorul volumului), fost ambasador al României în Republica Populară Chineză şi director al Institutului Cultural Român din Beijing. Online, autoarea a dialogat cu cei prezenţi, între care masteranda Delia-Raisa Poede, beneficiară a bursei „Yin Yuguo”, şi Liu Yun, profesoară de limba chineză la Facultatea de Litere, care a dat citire poeziei „Hora Unirii”, de Vasile Alecsandri, în traducerea lui Cai Qing.

        Grupul buhuşeano-băcăuan care s-a deplasat în Republica Moldova a pus la cale un dialog cultural-ştiinţific (trans)frontalier, De la Sfatul Ţării, la românismul de azi, în localităţile Bălţi (în baza acordului de parteneriat cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău) şi Cubolta (la biserica ortodoxă, la Primăria comunei şi la Liceul Teoretic „Pantelimon Halippa”). Se împliniseră 140 de ani de la naşterea (în 1883, la Cubolta) a celui aflat în conducerea Sfatului Ţării, organism determinant pentru Marea Unire din 1918 Pan Halippa.

        Societatea Cultural-Ştiinţifică „Vasile Alecsandri” Bacău, organizator, a fost sprijinită de buhuşeni (Primăria şi Consiliul Local, Şcoala Gimnazială „Mihail Andrei”, Biblioteca Orășenească ,,George Bacovia”, Asociația Culturală ,,Renașterea”, Liceul Teoretic ,,Ion Borcea”) şi de băcăuani (Universitatea „Vasile Alecsandri”, Facultatea de Litere, Biblioteca Universităţii, Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare”, Despărţământul ASTRA „Vasile Alecsandri”, filialele locale ale Uniunii Scriitorilor din România şi Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale). Parteneriatul a fost asigurat de instituţii din Bălţi şi Cubolta, precum şi de membri ai familiei lui Mihail Andrei, iar sponsorul evenimentului a fost Asociaţia DEDEMAN.

        Foto: Dan Duţă

        Poliția în acțiune

          Poliția în acțiune

          Dosar penal pentru alcool

          La data de 6 iunie a.c, în jurul orei 06.30, poliţiştii Secţiei 2 Poliţie Bacău au depistat, în flagrant, un bărbat de 42 ani, din Bacău, în timp ce conducea un autoturism pe strada Energiei, aflându-se sub influenţa alcoolului.
          Bărbatul în cauză a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,49 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
          Poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe.

          Eveniment rutier – comuna Parava

          La data de 6 iunie a.c., în jurul orei 19.00, pe DJ 206 B, din comuna Parava, a avut loc un eveniment rutier în urma căruia o persoană a necesitat îngrijiri medicale.
          Din verificările poliţiştilor s-a stabilit că un bărbat de 35 ani, din comuna Parava, în timp ce conducea un autoturism pe DJ 206 B, pe fondul consumului de alcool, a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu un parapet de beton.
          În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto, care a fost transportat la Spitalul Judeţean Bacău.
          Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
          Poliţiştii au întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

          Accidentat în urma traversării neregulamentare

          La data de 6 iunie a.c., în jurul orei 19.00, un bărbat de 51 ani, din Bacău, în timp ce conducea un autoturism pe strada Toamnei din Bacău, a surprins şi accidentat un minor care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.
          Minorul a fost transportat la spital, fără a rămâne internat.
          Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
          Poliţiştii au întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

          Se apropie Vacanţa Mare!
          Pentru prevenirea implicării copiilor în accidentele rutiere, Poliţia recomandă părinţilor să-i înveţe pe cei mici:
          să circule numai pe trotuare;
          să nu traverseze drumurile publice prin alte locuri decât prin cele special amenajate şi semnalizate prin indicatoare sau marcaje;
          să nu se joace pe partea carosabilă a drumurilor publice;
          să nu se angajeze în traversarea căilor rutiere în fugă, prin faţa sau spatele autovehiculelor staţionate ori a mijloacelor de transport în comun oprite în staţii.

          A condus un vehicul neînmatriculat

          La data de 6 iunie a.c., în jurul orei 19.30, poliţiştii Postului de Poliţie Tamaşi au depistat, în flagrant, un bărbat de 31 ani, din comuna Buhoci, în timp ce conducea o autoutilitară, având autorizaţia de circulaţie provitorie a vehiculului, expirată.
          În cauză, poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

          Dosar penal pentru distrugerea porţii de acces în cimitirul din Valea Uzului

            Poliţiştii IPJ Bacău au deschis un dosar penal pentru distrugerea porţii de acces în cimitirul din Valea Uzului, informează Jandarmeria Română.

            „Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău a efectuat lucrările specifice necesare identificării criminalistice. Având în vedere aspectele constatate la faţa locului, respectiv distrugerea porţii de acces în cimitir, s-a dispus constituirea unui dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere”, arată sursa citată.

            Jandarmeria Română a asigurat, prin structurile sale teritoriale şi împreună cu celelalte structuri ale MAI, măsurile de ordine şi siguranţă cu ocazia desfăşurării manifestărilor comemorative ce au avut loc pe parcursul zilei de joi la cimitirul din Valea Uzului.

            „Principalele obiective ale misiunii de ieri au vizat prevenirea apariţiei unor acte de violenţă între participanţii la cele două momente comemorative şi evitarea unor acte de profanare a unor morminte din respectivul cimitir, comportamente care ar fi generat un impact emoţional deosebit pentru populaţia din zonă. Premergător şi pe timpul desfăşurării evenimentelor, Jandarmeria, împreună cu celelalte structuri MAI, a adoptat măsuri preventive pentru detensionarea situaţiei şi protecţia tuturor participanţilor. Precizăm, totodată, că pe timpul misiunii de asigurare a ordinii publice, deşi au fost înregistrate câteva momente tensionate, nu au fost situaţii care să impună intervenţia în forţă sau alte măsuri speciale”, precizează Jandarmeria. AGERPRES

            Măsuri specifice adoptate cu prilejul sărbătoririi Rusaliilor Catolice

              În perioada 7 – 10 iunie 2019 Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău va asigura măsurile specifice de ordine şi siguranţă publică premergător şi pe timpul manifestărilor religioase, comemorative şi turistice prilejuite de sărbătorirea Rusaliilor în localitatea Ghimeş – Făget judeţul Bacău, în cooperare cu alte structuri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

              Jandarmii din cadrul dispozitivelor vor asigura buna desfăşurare a manifestărilor ocazionate de acest eveniment, prevenirea şi combaterea unor acte şi fapte care pot duce la tulburarea ordinii publice, identificarea şi combaterea faptelor antisociale.

              Cu ocazia desfăşurării acestui eveniment, JANDARMERIA recomandă participanţilor :

              – să respecte indicaţiile organizatorilor şi ale forțelor de ordine, pentru prevenirea faptelor de natură antisocială şi pentru evitarea producerii unor accidente sau greutăţi în desfăşurarea evenimentului;

              – să manifeste răbdare și să aibă un comportament civilizat, iar dacă sunt martorii săvârşirii unor fapte de natură antisocială să solicite ajutorul echipajelor de ordine care sunt acolo pentru a preveni conflictele de orice natură;

              – să nu lase nesupravegheate bunurile şi obiectele personale de valoare ;

              – să nu lase autoturismele descuiate, cu bunuri de valoare în interiorul acestora;

              – părinții sunt rugați să supravegheze cu atenție sporită copiii;

              – să evite disputele sau altercaţiile verbale ori fizice cu diverse persoane;

              -să nu aducă la eveniment artificii, petarde, sticle ori cutii metalice cu băuturi alcoolice.

              Cetăţenii pot solicita ori de câte ori este nevoie sprijinul forţelor de ordine publică, fie prin contact direct, fie prin apelarea numărului unic de urgenţe „112”.

              Primăria Bacău reziliază contractul de cosit iarba din oraș

                Primăria Municipiului Bacău a demarat rezilierea contractului pentru prestarea serviciilor de cosit mecanic, încheiat la 07.05.2019 cu prestatorul care a câștigat licitația organizată în acest sens în prima parte a anului.

                Conform unui comunicat de presă al municipalității, procedura de reziliere are loc în contextul în care prestatorul nu s-ar fi achitat de obligațiile contractuale asumate. Astfel, potrivit Acordului cadru de prestări servicii și a Contractului subsecvent de servicii nr. 69085 din 07.05.2019 societatea trebuia să asigure cosirea unei suprafețe de aprox. 5.425.906 mp/anual.

                Potrivit aceluiași contract, prestatorul trebuia să pună la dispoziția autorității contractante următoarele resurse: 13 peisagiști floricultori, minim 30 de lucrători îngrijire spații verzi, șefi de formație, minim 40 de motocoase profesionale, unelte specifice pentru îngrijire spații verzi (greble, mături, lopeți etc).

                „Facem precizarea că în niciuna din zilele scurse de la începerea efectivă a contractului, prestatorul nu și-a respectat obligațiile și angajamentele asumate prin ofertă, totul culminând cu neprezentarea la lucru în data de 06.06.2019”, se arată în comunicat.

                „La data de 21.05.2019 au fost mobilizate 6 motocoase și un personal efectiv de doar 15 lucrători; în intervalul 27.05.2019 – 01.06.2019, lucrările de cosit s-au efectuat cu doar 9 motocoase și un număr de lucrători insuficient (între 20 și 30 lucrători). De asemenea, în perioada 3-5 iunie au fost la lucru 9 motocoase și doar 25 de lucrători.

                Având în vedere că slaba mobilizare a prestatorului, concretizată în nerespectarea obligațiilor contractuale asumate, generează o stare de disconfort generalizat la nivelul municipiului, Primăria Bacău a decis, prin notificarea nr. 5999 din 06.06.2019, să calculeze penalități contractuale pentru fiecare zi de întârziere”, se mai precizează în documentul citat.

                Serviciile de cosit mecanic vor fi asigurate, în continuare, de lucrătorii Direcției Spații Verzi, din cadrul Primăriei Bacău și ai Societății de Servicii Publice Municipale SA.

                Premieră la KARO: Ioan şi Dragoş Burlacu, tată şi fiu, în aceeaşi expoziţie

                Dragoş Burlacu, Ioan Burlacu şi Constantin Ţinteanu (curatorul expoziţiei)

                După ce am citit într-o revistă un dublu interviu cu cei doi artişti, astăzi am avut ocazia să le admir creaţiile.
                Proiectul este interesant, a cărui paternitate a rămas în…pronunţare. Nefiind vorba de consecinţe materiale, să spunem că doar titlul generic al expoziţiei a fost: „Un punct, două cercuri”. Oricum, ideea de a reuni în aceeaşi expoziţie creaţiile a doi artişti, tată – Ioan Burlacu, şi fiu – Dragoş Burlacu, a fost a curatorului acesteia, Constantin Ţinteanu, patron, critic de artă şi publicist. Vernisajul a avut loc joi, 6 iunie, la Galeriile KARO, de la ora 18.16, fix. Interesul a fost mare, curiozitatea idem, chiar dacă, o parte din public cunoştea, din epoziţiile personale sau colective ale celor doi artişti, temele, maniera şi viziunea fiecăruia despre artă, în special despre arta contemporană. Ioan Burlacu a studiat pictura la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1978. Debutează cu pictură în celebrele tabere „plain-air” ale şcolii băcăuane de peisaj. „În urma unor stagii artistice în Cehia şi Franţa abordează tehnica colaj şi decolaj, dar şi de intervenţii peste imagini printate. Treptat trece spre zone de relief, obiect, sculptură mică şi instalaţii” (Constantin Ţinteanu). Pictează, studiază şi expune în Bacău, în ţară şi străinătate (Tirana, Moscova, Laussane, Tampere, Paris, Chişinău, Torino, Limoges etc.). Este profesor la Colegiul Naţional de Artă „George Apostu”. Nu-l ocoleşte nici talentul literar, publicând „Blick-ul efemeridei” (2011) şi „Săditoarea de urme” (2019. Expune la KARO 22 de lucrări, atât la parter cât şi la etaj, la fel ca Dragoş Burlacu, mult mai generos reprezentat, cu 40 de lucrări.

                Atunci când tatăl său termina facultatea, lui Dragoş i se eliberează certificatul de naştere. În 2008 termină studiile universitare şi masterul la Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti. De aici drumurile artistice ale celor doi se despart. Nu numai vârsta este cauza, ci, mai ales, mediul în care crează, studiile şi intarea în contact cu arta vest europeană, modernă, pe care şi-a însuşit-o prin participarea la expoziţii în oraşe ca Stutgart, Liverpol, Paris, Londra, Bruxelles, Padova. „Temele sale sunt cotidianul/instantanee cotidiene sau punerea în discuţie a unor momente şi figuri istorice. Caracteristica procesului său artistic este non-linearitatea şi utilizarea unor multiplicităţi de stiluri şi medii subordonate temelor abordate” (Constantin Ţinteanu).


                Expoziţia nu este o retrospectivă, ci, mai degrabă, o introspecţie în trecutul şi prezentul creativ al celor doi artişti. La ambii se disting etape ale creaţiei, ciclurile preferate (flori, peisaj, combinaţiile colaj-decolaj, la Ioan Burlacu), fluturi, fata pe deal, cap de porumbel, portrete, la Dragoş Burlacu. Amatorii de artă adevărată se pot opri în faţa Tripticului „Cap de porumbel” al lui Dragoş, dar şi în faţa celor trei „Zgravitări”, ale lui Ioan Burlacu.
                Lucrările, în expoziţie, nu poartă titluri, ci doar numere, astfel că „privitorului îi revine sarcina de a se cufunda în acest dialog, de a naviga «între cele două maluri apropiate-depărtate», să fie poet sau om de ştiinţă, nimeni nu-i va da formula de înţelegere fiindcă nu e una singură, fiecare va trebui să o descopere pe cea care i se potriveşte”, avertiza criticul Constantin Ţinteanu, la vernisaj.

                Expoziţia este deschisă publicului toată lunga vară ce ne aşteaptă. În toamnă, se pregătesc pentru o confruntare cu publicul alţi doi artişti – tată şi fiu.

                Foto: Carmen Ţinteanu

                Două autoutilitare s-au ciocnit la Hârja

                  Patru persoane au fost rănite într-un accident petrecut astăzi, în jurul orei 10.30 în localitatea Hârja, din comuna Oituz.

                  Din primele informații, se pare că două autoutilitare s-au ciocnit. Nu există persoane încarcerate.

                  Trei ambulanțe – două de la Serviciul Județean și o unitate SMURD au ajuns la fața locului.

                  O persoana a refuzat transportul la spital iar 3 au fost preluate de echipajele medicale.

                  Cele trei persoane sunt 2 adulti si un minor in varsta de 12 ani.

                  Echipajul de pompieri prezent la fata locului cu o autospeciala de interventie cu apa si spuma a asigurat masurile de prevenire si stingere a incendiilor si a deconectat bornele de la acumulatorii celor trei vehicule implicate.

                  In evenimentul rutier a mai fost implicat un autoturism care a intrat in coliziune cu remorca unuia dintre microbuze.

                  Decernare Doctor Honoris Causa la Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău

                    În cadrul şedinţei de Senat festiv de joi, 6 iunie 2019, ședință prezidată de Prof. univ. dr. ing. Dr.h.c. Valentin Nedeff, a avut loc ceremonia pentru decernarea titlului de „Doctor Honoris Causa” al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău doamnei Prof. univ. dr. Carmen-Mihaela Crețu de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

                    Prof. univ. dr. Venera-Mihaela Cojocariu a citit Laudatio, prezentând cele mai semnificative contribuţii didactice şi ştiinţifice, recunoscute atât la nivel naţional, cât şi internaţional: „Pe doamna Prof.univ.dr. Carmen-Mihaela Crețu o recomandă o impresionantă experiență managerială și de implicare în dezvoltarea calitativă a domeniului științele educației, a reformelor curriculare și de formare a personalului didactic acumulată atât în țară, la nivelul Ministerului Educației, al Consiliului Național al Curriculumului, al Consiliului Național de formare a Personalului Didactic, al universității ieșene, cât și în organisme europene”.

                    Despre bogata experienţă în domeniul ştiinţelor educaţiei a domniei sale a vorbit Prof. univ. emerit dr. Laurenţiu Şoitu de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.

                    Prof.univ.dr. Carmen-Mihaela Crețu a primit cu mare emoţie însemnele acordate cu ocazia acestui moment festiv, susţinând în Oratio „necesitatea consacrării psihopedagogiei aptitudinilor înalte ca domeniu distinct al cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative”, precum şi posibilitatea creării şi în ţara noastră a unui cadru sistematic intervenţional prin asimilarea şi adaptarea modelor teoretice actuale ale talentului şi a celor mai bune practici specializate din lume.

                    Concurs de matematică pe echipe

                    Sâmbătă, 8 iunie, de la ora 11.30 la Colegiul „Gheorghe Vrănceanu” va avea loc concursul județean de matematică pe echipe „Gheorghe Vrănceanu”, eveniment înscris în Calendarul județean al proiectelor/competițiilor școlare 2019 la poziția 27.
                    Școlile invitate vor participa cu câte un echipaj pentru clasele V-VI, unul pentru clasele VII-VIII și unul pentru liceu(clasele IX-X). Echipajele vor avea trei membri (recomandabil minim 1 pe fiecare nivel de clasa), dintre care unul va fi căpitanul, cel care va reprezenta echipajul în fața comisiei.

                    Concursul constă în rezolvarea a cinci seturi de probleme cu răspuns scurt: comisia de evaluare predă, prin intermediul căpitanilor, fiecărui echipaj un set de două întrebări pentru a fi rezolvate în timp de 20 de minute; după expirarea timpului, căpitanii de echipă predau rezolvările profesorului supraveghetor şi se prezintă împreună cu acesta la comisie, care evaluează răspunsurile pe loc. Rezultatele se afişează în fiecare sală de concurs, după care se înmânează următorul set de probleme. Dacă la nivelul primelor trei locuri vor fi echipe la egalitate, se va susţine o probă de baraj, numai între echipajele care-şi dispută un anumit loc. Proba de baraj constă în rezolvarea unei singure probleme, de către fiecare echipaj, în timp de zece minute. Proba se va repeta până la departajare. Vor fi premiate locurile I,II și III.

                    Noi tehnologii pentru televizoarele inteligente

                    Dacă întrebam pe oricine în urmă cu 5 ani ce tehnologie așteaptă să încerce pe televizoarele momentului, abreviația „3D” apărea inevitabil în conversație. 5 ani mai târziu, 3D-ul se dovedește a fi doar un episod în lunga viață a televizorului. La fel cum a fost și „plasma”.

                    Doi pași greșiți ai industriei de televizoare nu înseamnă că producătorii se opresc din încercarea de a aduce noi tehnologii pe piață. Calitatea imaginii este în continuare pe primul loc, așa că anual, în special cu ocazia evenimentului CES (Consumer’s Electronic Show) din Las Vegas, producătorii se întrec în a anunța noi televizoare.

                    Prima dintre ele este HDR sau High Dinamic Range. Acesta poate fi considerat un profil de imagine care poate afișa mai multe culori și mai multe grade de luminozitate, oferind o filmelor și jocurilor capacitatea de a fișa cadre mult mai apropiate de realitate.

                    HDR-ul a explodat în popularitate în ultimul an, fiind deja promovat în aplicațiile de streaming, dar și în jocurile specifice consolelor PlayStation și Xbox. Următorul pas este ca televiziunile să emită în formatul promovat de către producători. La fel ca trecerea de la SD la HD, trecerea la HDR ar trebui să fie următorul capitol al evoluției televiziunii.
                    Încercarea de a obține imagini cât mai fidele realității ține foarte mult de costurile de producție raportate la costurile de vânzare. Astfel, pe piață găsim televizoare ce implementează diferite tehnologii de afișare a imaginilor. Cum aminteam mai sus, ecranele de tip “plasma” au dispărut de mult timp, deși numele dăinuie și astăzi, însemnând în cultura populară autohtonă “televizor cu ecran plat”. În același fel s-a întâmplat și adoptarea termenului “adidas/adidași” ca orice pantof sport.

                    În funcție de preț, întâlnim în continuare televizoare cu tehnologii LCD IPS (cu unghiuri largi de vizualizare, dar fără un contrast spectaculos) și OLED (unghiuri largi de vizualizare, contrast foarte bun, saturație excelentă a culorilor, însă cu o luminozitate ce poate dezamăgi anumiți consumatori).

                    Noi tehnologii precum QLED (quantumdot LED), dezvoltate pentru televizoare Samsung, vin să rezolve problemele celor mai pretențioși consumatori de multimedia și gaming. Din păcate însă, tehnologia se află la început, motiv pentru care prețurile sunt în continuare mari. O altă variație a tehnologiei LED este dezvoltată de către Apple, creatorii iPhone și Mac, și se numește microLED. Este foarte posibil ca primul produs care se va bucura de această tehnologie să fie o generație viitoare de Apple Watch
                    Vestea bună este că astfel de tehnologii evoluează foarte rapid și ne putem aștepta la o coborâre rapidă a prețurilor.
                    La final, vă las cu un sfat util: perioada de final de an este cea mai bună pentru a achiziționa un televizor, întrucât producătorii lansează noi modele la CES, eveniment ce se ține în prima săptămână a lunii ianuarie. Dacă nu sunteți ahtiați după cele mai noi tehnologii și nu vreți să dați o căruță de bani pe următorul televizor, acum e bine să aruncați o privire pe magazinele ce vând televizoare online.

                    Ce tehnologie te încântă cel mai mult când vine vorba de televizoare?

                    Lecție de agricultură ecologică la Hemeiuș

                    Compania Eco Agri Business, cunoscută cititorilor noștri pentru târgurile internaționale Eco Int din Bacău dedicate agriculturii ecologice, a organizat la Hemeiuș o reuniune a fermierilor din Moldova cu reprezentanți ai fabricantului francez de produse pentru fertilizarea terenurilor și protecția plantelor Olmix. La întâlnirea cu fermierii au venit Benoit Le Rumeur, sales support manager la Divizia Plant Care de la Olmix, și Codrin Mălina, manager teritorial PLC România.

                    Benoit Le Rumeur a ținut, practic, un veritabil curs de agronomie, bazat pe știința fertilizării solului și a creșterii productivității plantelor cultivate. Reprezentantul Olmix le-a vorbit fermierilor despre calitatea și managementul solului, despre cum să fie redusă cantitatea de substanțe chimice folosite în acest scop. Astfel, specialistul francez a vorbit despre modalități naturale de fertilizare a solului, despre întreținerea biodiversității solului, dar și despre întreținerea plantelor cultivate. Suportul teoretic a fost însă continuat cu o demonstrație practică, în câmp, unde participanții au putut vedea, într-o groapă săpată special pentru aceasta lângă rădăcina unui pom, care structura solului și ce elemente naturale acționează în organizarea ei, dar și cum se orientează rădăcinile plantei pentru a extrage cât mai multe elemente nutritive.
                    „Când ne gândim la agricultură – a spus Benoit Le Rumeur – trebuie să înțelegem că e necesar să producem mult mai sustenabil. Omenirea crește tot mai mult, nu însă și suprafețele agricole în același ritm. Iată de ce trebuie să fim mai productivi. Și o putem face cu ceea ce avem deja. Acum încercăm și în România să oferim clienților noștri un suport pe linii de producție așa cum o facem și în Franța. Pe linii de producție mult mai sănătoase. Iar țelul este să p-producem mai mult cu mai puțin”.
                    Grupul Olmix aduce pe piață are o stație pilot de 600 mp pentru a dezvolta noi procese precum micronizarea, extracția și crearea de noi materiale care combină minerale, argile și alge.

                    „De la această demonstrație – a spus Dorin Diaconu, manager de vânzări la compania Pro Green Organic, din Republica Moldova – am mai învățat multe lucruri. Noi, în Republica Moldova, avem un proiect aplicat, de trei ani, pe 10.000 ha pentru agricultură ecologică și ne interesează noi modalități de fertilizare a solului. În prezent, solul este tratat cu multe preparate chimice, care în agricultura ecologică nu sunt recomandate”.

                    „Ne-am propus, în special în acest an, să aducem spre sfera agriculturii ecologice cât mai mulți fermieri, nu doar pentru profitabilitatea domeniului, ci pentru modul sănătos în care trebuie să trăim de acum încolo. Acum au fost prezentate noile produsele Olmix pentru fertilizarea solului, pe care le avem la îndemână pe piață și care fac agricultura ecologică mult mai simplă decât în trecut. Peste 300 dintre ele sunt și în oferta Eco Agri Business, dar avem și utilaje specifice acestui sector de activitate în agricultură. Din păcate, România încă nu este un jucător important pe piața agriculturii ecologice. Avem, însă, mult potențial. Cererea pe piață este mare, dar capacitatea de producție este mică.”
                    Tiberius Cașiș, administratorul Eco Agri Business Bacău

                    Toma Hogea, regizorul spectacolului băcăuan ”Take, Ianke și Cadâr”: ”A fost examenul vieții mele”

                    După mai bine de 20 de ani de la precedenta montare a celebrei piese pe scena băcăuană, Teatrul Municipal ”Bacovia” propune publicului său un nou spectacol ”Take, Ianke și Cadâr”, de Victor Ion Popa, de această dată în viziunea artististică a regizorului Toma Hogea, cu o distribuție formată în exclusivitate din actori ai Secției de Animație. În interviul care urmează, Toma Hogea, regizor ieșean, originar din Botoșani, ne dezvăluie ce a însemnat lucrul la această nouă producție a Teatrului Municipal ”Bacovia”, care va avea premiera duminică, 9 iunie 2019, începând cu ora 19.00. Toma Hogea (n. 17 aprilie 1957) este profesor, actor și regizor, a cărui implicare artistică se bucură de recunoaștere națională și internațională. A studiat vioara, ca elev al Liceului de Muzică și Arte Plastice din Botoșani. S-a specializat în Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete la Academia de Arte ,,George Enescu” din Iași – Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală și Teatru. În 2006, a obținut titlul de Doctor în Artele spectacolului, cu teza de doctorat ”Arta actorului în teatrul pentru copii”. „Din anul 1980, este actor la Teatrul pentru Copii și Tineret ,,Luceafărul” din Iași, iar din anul 2000, și regizor artistic.

                    -Este prima dumneavoastră colaborare cu Teatrul Municipal ”Bacovia”. Cum ați descoperit teatrul băcăuan, față de imaginea pe care o aveați în minte?
                    -Cunoșteam activitatea Teatrului de Păpuși, de când era în sediul vechi, prin anii ’80, când avea un festival anual foarte important al breslei păpușărești, era în concurență cu festivalul de la Galați, cu festivalul de la Constanța, deci cunosc trupa de animație de atunci, iar activitatea Teatrului Municipal ”Bacovia”, tot așa, o știu de foarte mulți ani, tot de prin anii ’80, dacă-mi amintesc bine, când era Gala Recitalurilor Dramatice. Eu pe atunci eram angajat la Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, și o foarte, foarte bună prietenă și o foarte bună actriță, Despina Marcu, de la Botoșani a venit în festival aici, și, în concurență fiind cu mari actrițe din țară și de la București, cu Silvia Ghelan, de la Cluj, și Melania Ursu de la Târgu Mureș, mari, mari actrițe, totuși ea a luat locul I cu recitalul ”Viața unei femei”. Deci Teatrul ”Bacovia”, așa, ca repertoriu, ca imagine teatrală, îl cunosc de ani de zile. În copilăria mea la Botoșani – mă emoționez când îmi amintesc – eram fascinat de mirosul sălii de teatru. Acest miros l-am redescoperit după ani și ani de zile aici, la dumneavoastră, la Teatrul Municipal ”Bacovia”, când am intrat prima dată în scenă. Teatrele mai vechi, clădirile mai vechi, au un miros specific al teatrului, lemnul, plușurile, cortina, scândura scenei, toate la un loc compun un miros specific teatrului. Și de fapt este mirosul copilăriei mele, care-mi amintește de când eram mic copil și mergeam la teatru.

                    -Cum începe povestea acestui spectacol băcăuan ”Take Ianke și Cadâr”, în regia dumneavoastră? Ce v-a făcut să acceptați această invitație?
                    – Aș fi ipocrit să nu recunosc că aștept de ani de zile să vin la Bacău. Așteptam deci de ani de zile o invitație la Teatrul Municipal ”Bacovia”, pentru că eu niciodată, dar niciodată, n-am bătut la nicio ușă, nu m-am dus la niciun director, la niciun teatru să propun ceva. Probabil că sunt de modă veche, aștept să fiu invitat, aștept să mi se deschisă o ușă, să fiu poftit, și atunci cu toată dragostea și cu tot sufletul încerc să dau și să ofer tot ce am. M-am bucurat foarte mult când am primit – anul trecut se întâmpla – un telefon de la managerul Teatrului – doamna Eliza Noemi Judeu – propunându-mi ”Take, Ianke și Cadâr”. I-am spus, însă, că eu nu prea montez la Dramatic, eu montez la teatrele pentru copii și tineret, am avut o singură excepție, ca lucrare dramatică – ”Alegerea”, textul Regelui Mihai, pe care l-am montat la Iași, în rest, universul meu este universul copiilor și al tinerilor. Dumneaei mi-a răspuns că nu e pentru Dramă, e pentru Secția de Animație. În continuare mi s-a părut ceva hai să spun distractiv și am rugat-o să fiu lăsat 24 de ore, să discut eu cu mine, și cu sufletul meu, și să diger această informație, această propunere. Cum ar fi posibil să montez ”Take, Ianke și Cadâr” la Animație? M-am consultat și cu o foarte bună prietenă a mea, regizoarea Maria Merluț, care este unul dintre ultmii regizori, ultimii ”mohicani”, din lumea animației, dumneaei era la fel de confuză ca și mine vizavi de cum ar fi posibil, și răspunsul meu a fost că cel mai bine ar fi să fac un drum până la Bacău, să discutăm față în față, să vedem cum stau lucrurile. Drept care, anul acesta, imediat după sărmăluțe, și Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou, pe 6 – 7 ianuarie, în prima sâmbătă din anul 2019, cred, că am fost prezent în biroul doamnei Eliza. Deja eu aveam adaptarea făcută dar am încercat să negociez de a schimba titlul, piesa, spunând că acest text cu păpuși sub nicio formă nu poate fi montat. Erau argumente și contraargumente, dumneaei îmi dădea exemple precum ”Dar Regele moare cum s-a putut monta la Animație?”, eu răspunzându-i că ”Regele moare”, Eugen Ionescu, oricând poate fi montat cu păpuși, Shakespeare, Caragiale, pot ieși niște producții mult mai suculente, pentru că tot ce înseamnă ironie și personaje grotești iese mai în evidență cu ajutorul unei păpuși, decât cu al actorului, dar ”Take, Ianke șu Cadâr” este imposibil, din punctul meu de vedere.

                    -Deci spectacolul ”Take, Ianke și Cadâr”, realizat cu actori ai Secției de Animație a Teatrului Municipal ”Bacovia”, nu va fi un spectacol cu păpuși.
                    -Nu, categoric nu! În primul rând că textul ne ”obligă” să-l jucăm categoriei de public căruia se adresează. După umila mea părere, obligatoriu 14+, adică de la adolescență, când încep problemele adolescentului, și se confruntă cu societatea, cu familia, e un neînțeles, e un rebel; sub nicio formă sub 14 ani, pentru că atunci ar fi însemnat să ucidem și să distrugem spectacolul. În primul rând, pentru că acest text este impecabil scris, este de o teatralitate, și de-o savoare, și de-o încărcătură a fiecărui personaj, încât nu ai cum să-l masacrezi. Bun, poți să faci o adaptare cu bun simț, adică să păstrezi tema, să păstrezi subiectul, linia personajelor și firul întâmplării. Ceea ce am și făcut, am reușit din 140 de pagini, să ajung la 70, dar atâta performanță am reușit, mai mult n-am reușit, c-aș fi mutilat lucrarea și, Doamne, iartă-mă, nu e cazul. Or 70 de pagini, cât avem în varianta pe care-o propunem noi, jamais, never, nu s-ar putea juca cu păpuși. Asta înseamnă două ore. În al doilea rând, o păpușă, sau orice păpușă, are legile ei scrise și nescrise, nu poți da ca sarcină unei păpuși doi kilometri de text, nu se poate așa ceva. În general, într-un text pentru păpuși, cu păpuși, replicile între personaje trebuie să fie scurte și foarte dinamice, altfel păpușa moare, spectacolul moare, copiii se plictisesc. Dacă vorbim de păpuși, vorbim de spctatorii copii. Or, două ore de text, 70 de pagini, imposibil. Am încercat într-un fel ca spectacolul să nu fie 1 la 1 cu cel de la Dramă, în spectacol fiecare personaj va avea câte un element, care-l va aduce ușor, ușor, în zona animației, ca să nu vin cu ”Take, Ianke și Cadâr” de la Dramă, să vin cu ”Take, Ianke și Cadâr” cu textul de la Dramă și cu imaginea de la Animație. Singurele personaje care nu au niciun fel de accesoriu sunt Ionel și Ana, care sunt tinerii de astăzi și ei trebuie să rămână ca atare.

                    -Care a fost principala provocare sau dificultate în realizarea acestui spectacol?
                    -De la text s-a născut greutatea. Pentru că una e să joci ”Gulliver” sau ”Cenușăreasa” sau oricare alt text cu actori de la Secția de Animație, și cu totul, și cu totul altceva este să joci ”Take, Ianke și Cadâr”, care e un text cu multă greutate, multă profunzime, pentru care actorul de la secțiile de animație nu are exercițiul necesar cum are actorul de la Dramă. Orice actor de la Dramă ar repeta sau ar lucra un spectacol de 70 de pagini, sau 80 sau 100, e în firea lucrurilor. Pentru un actor de la Teatrul de Animație, Copii și Tineret, media e de 20 de pagini, 20 și ceva. Când e 30, deja spune că e megaproducție.

                    -Ce propuneți nou în acest spectacol? Care a fost unghiul dumneavoastră de abordare specific, față de montările care s-au mai făcut?
                    -Acest text s-a bucurat de montări memorabile, l-au jucat cei mai mari actori care au existat în țara asta. E un ”brand teatral” – mă înfior când îmi amintesc de Radu Beligan, de Marinuș Moraru și Gheorghe Dinică. Ce putem spune mai mult decât că le rostim numele? Restul vine de la sine. Vrând, nevrând, comparațiile se nasc în mintea și în sufletul fiecărui om care a avut bucuria și șansa de a vedea această interpretare, și au mai fost și alte variante, se naște mai mult sau mai puțin termenul de comparație. Eu, ca regizor, aș propune spectatorilor să pornească de la zero când vin la acest spectacol, fiindcă este o propunere cu totul și cu totul altfel, o propunere în care am încercat să respectăm textul, valoarea și consistența textului în totalitate, ca acțiune, ca subiect, ca story, dar am încercat s-o transpun scenic într-o viziune modernă. Acțiunea în sine, povestea, nu permite niciunui regizor, zic eu, îndrăznesc să spun, și prin comparație și cu montările pe care le-am văzut, să faci lucruri fenomenale regizoral, că nici nu poți să pui trei tarabe invers în scenă, decât stă o tarabă a unui negustor, în scenă, nici nu poți să-i pui să danseze menuet pe cei trei negustori, doar de dragul să șochez eu ca regizor. În cazul meu, eu aș dori să ”șochez” prin lucrul cu actorul – aici a fost examenul vieții mele – o spun public (râde, n. m). Eu mi-am dat doctoratul acum 20 de ani, dar acum mi l-am dat într-o practică fără egal. Cred că două lucruri m-au împins spre acest risc: doza de nebunie care există, zic eu, în fiecare artist, și, doi, ambiția mea, eu sunt un om foarte ambițios. și foarte orgolios, orgolios în sensul că nu accept înfrângerile, nu accept să pierd, nu accept să nu-mi iasă, nu, nu accept. Nu sunt un regizor comod, sunt deschis, bun, cald, generos cu toți colaboratorii mei, sunt și mamă, și prieten, și regizor și tot ce doriți cu ei, dar când e vorba de ce-avem de făcut la scenă, acolo nu mai știu să renunț sau să las lucrurile la jumătate sau oricum.

                    -Cum s-au comportat actorii în fața acestui ”examen”, cum au trecut acest ”test”?
                    -E o trupă foare deschisă, dornică, dornică de-a lucra, vorbesc de actorii din ”Take Ianke și Cadâr”. Am lucrat în multe teatre, cu multe colective, dar actorii din această distribuție chiar își dau examenul vieții lor, credeți-mă. Să dea Bunul Dumnezeu să iasă totul pe măsura sufletelor noastre și a gândului nostru, dar mă uit la ei și îi văd cum s-au topit așa de la zi la zi, fizic vorbind, chiar Laurențiu Budău care este Ianke, cum era acum două luni și… efortul a fost și este imens, imens pentru ei, pentru că nu au avut și nu au acest exercițiu al memorării unui text de o asemenea întindere, al trăirii continue a unei stări, să fii două ore în starea acelui personaj, și aici mă refer în speță la Ianke, la actorul Laurențiu Budău, că el este tot timpul în scenă; este examenul de maturitate al carierei lui. Eu o să mă plec în fața tuturor deopotrivă, pentru că au crezut în nebunia asta a mea și cred în continuare.

                    Regretul meu, și asta vreau s-o spun public, este că n-am putut s-o am în distribuție pe Andreea Sandu, care este o actriță pe care eu o ador și o cunosc de ani și ani de zile, dar, din motive obiective, nu a putut face parte din distribuție, pentru că mi-aș fi dorit să lucrez și cu ea, dar toți cei cu care am lucrat și lucrez… știți cum sunt? Am momente în care încerc să-mi maschez zâmbetul pentru că văd că se comportă ca niște copii și, cu toate plusurile și minusurile unui copil, de gestică, de comportament, de replică, de atitudine, de reacție, de tot ce vreți, și în același timp sunt ca un ”burete” care aspiră orice informație, numai că timpul a fost scurt pentru o lucrare atât de grea și pentru ei. Și totuși nu i-am iertat pe actori, și în special pe Ianke, care are cel mai mult, dându-i foarte multă acțiune – chiar discutam aseară la o cafea cu scenograful Mihai Pastramagiu – și zice ”Măi, Toma, dar i-ai foit bine prin scenă”, adică mult, pentru că iar pornim de la termenul de comparație, ”pentru că, zice, toate montările pe care le-am văzut, și nu vorbim de cele antologice, actorii stăteau pe scaun, spuneau textul, textu-i valoros, și cam atât. Dar tu le-ai dat treabă”. Zic ”Păi, asta – o deformare profesională, care vine din animație, unde trebuie să agiți lucrurile și să le pui în mișcare, pentru că altfel pierzi copilul, pierzi spectatorul. Eu am o vorbă a mea, succesul cel mai mare într-un spectacol de animație nu vine neapărat din cât talent are ”X”, ”Y”, ”Z”, scenograful, regizorul sau actorul, vine și de aici, normal, că fără talent nu se poate face nimic, dar într-un spectacol de animație foarte, foarte importantă este măsura, echilibrul, balanța, cât ofer eu copilului, cât text, câtă muzică, câtă mișcare, câtă culoare, câtă lumină, câte treceri, dar toate gândite aproape matematic, pe firul spectacolului pe care-l construiești, astfel încât spctatorul să fie purtat și învăluit tot timpul de altceva, și altceva, și altceva, adică să-l ținem într-o continuă provocare și incitare la ce se întâmplă pe scenă. Ei au încecat și încearcă din răsputeri să fie victorioși, cu toții încercăm să fim victorioși și trebuie să fim.

                    -Despre ce este ”Take, Ianke și Cadâr”, textul lui Victor Ion Popa, și despre ce este spectacolul realizat de dumneavoastră împreună cu trupa băcăuană? Dacă ar fi să faceți și un sinopsis ce ați spune?
                    -Spectacolul este și am încercat și încercăm să fie exact ce a vrut autorul, și ce vrea textul, ce spune textul, n-am vrut să facem altceva, am vrut să fie ceva normal, firesc și să respectăm și să punctez foarte bine cele două teme fundamentale, pe care eu le găsesc în lucrare, și care sunt atât de importante pentru orice mileniu, nu numai pentru mieniul trecut, acesta sau cel viitor: tema prieteniei și tema iubirii. Ce poate fi mai minunat și mai emoționant, să vezi trei bătrânei, trei negustori, într-o mahala aproape uitată de timp, în care vine un cumpărător, dacă vine unul în zi, să cumpere te miri ce de-acolo, într-o viață fără griji, ca să nu spun banală, că poate e prea urât spus banală, nu, într-o viață cu regulile ei, puține, dar exacte, adică ne trezim, citim presa, luăm masa, prânzul, e un ritual – era un ritual cel puțin atunci, astăzi mâncăm un covrig pe stradă, dacă avem timp să-l mâncăm – atunci masa era o binecuvântare și era o bucurie și era o plăcere, un moment foarte important al zilei pentru acești trei negustori. Și o mică bârfă pe care o mai aduce Baba Safta, interpretată de actrița Alina Neagu, de prin mahala, un mic ”conflict” între cei trei negustori și Ițic, Ilie, actorul Marian Puiu Gheorghiu, dar mai presus decât tema prieteniei și acest decor specific perioadei interbelice, să spun, este tema iubirii, care, cu toate că lucrarea datează de când datează, de la 1932, această temă a iubirii și această dispută între părinți sunt atât de prezente și astăzi, poate chiar mai prezente decât atunci – bine, la alt limbaj, la alt nivel, și la alte cerințe. Dacă atunci doi tineri nu erau lăsați să se căsătorească doar pentru faptul că ea e evreică și el, creștin, astăzi nu prea se mai căsătoresc dacă el nu are vilă, și mașină, și un cont, și… bineînțeles că asta, ce se întâmplă astăzi, nu mai este iubire, De aceea aici am stat și m-am gândit de trei ori și am decis o dată, cum să-i inserez eu în spectacol pe acești doi tineri, ca atunci, ca acum, ca într-o perioadă de mijloc, și atunci mi-am permis să aduc doi tineri ai generației de astăzi, bine, nu îmbrăcați specific generației de astăzi, mă refer la atitudine, la energie, doi tineri școliți la București. Și în zilele noastre, doi tineri școliți la București, când se întorc acasă, în sat sau chiar în provincie – una e să studiezi la București și să vii la Botoșani, sau la Suceava sau la Iași – vin deja cu altă atitudine, cu alt comportament, și alte reacții, nu le mai convine că-i mizerie pe stradă, că părinții nu-s cool, de ce trebuie să întindem masă, că nu știu ce, că putem mânca foarte repede, și mai presus decât toate, ”Cum adică să nu fim lăsați să ne iubim, dacă noi ne iubim? Cum adică să nu fim lăsați a fi împreună? E ceva normal, voi nu înțelegeți nimic”.

                    -Pun sub semenul întrebării, pun în discuție valorile părinților, credințele lor…
                    -Categoric. ”Cum adică să nu ne iubim pentru că avem religii diferite și pentru că eu sunt evreică și el e creștin”… pentru ei este de neînțeles. Aceste lucruri au fost și rămân de înțeles pentru generația lui Take, Ianke și Cadâr, dar nicidecum pentru Ana și pentru Ionel.

                    -De ce credeți că i-a făcut Victor Ion Popa, autorul, pe acești trei prieteni, trei negustori, pe unul musulman, pe unul evreu și pe unul creștin? Vă întreb pentru că recitind textul mie mi-au ”sărit în ochi” și alte posibile chei de lectură.
                    -M-am întrebat, normal că m-am întrebat și eu. Eu cred că pentru culoarea textului. Haideți să facem un exercițiu de imaginație, să fi fost trei negustori români, n-aveau nimic diferențiat, nici ca religie, nici ca obiceuri, nici ca tradiție, nici ca meniu, dacă ne gândim la momentul mesei, românul mănâncă sarmale de purcel, evreul mănâncă știucă umplută, românul mănâncă cu un ștergar pe masă, evreul, cu față brodată. Și aici îmi permit să fac o mică paranteză – eu, la Botoșani, am copilărit exact în oborul vechi, exact pe strada numai cu negustori și numai cu evrei. Am fost doar două familii de români, atât, în rest, numai evrei, casă, lângă casă, lângă casă, prăvălie, lângă prăvălie, lângă prăvălie. Se deschidea ușa casei, în prima cameră era prăvălia, și undeva în camerele din spate locuiau familiile. Deci parfumul acestei lucrări nu face decât să-mi zăpăcească mintea și amintirile și gândurile și sufletul și tot ce vreți, pentru că pentru mine e ca un film, pe care l-am trăit. Cred că dacă nu ar fi fost această coloratură, această culoare atât de frumoasă, picantă, comică… pentru că turcul e turc, evreul are umorul lui care e rostit din vârful buzelor, tipic evreiesc, iar românul e român sadea, românul e ca tot românul. Eu cred că de aici a pornit acest gând, pentru culoare, pentru umor, și mai presus de toate, dacă n-ar fi fost – nu vorbim de turc – dacă n-ar fi fost evreul și românul, n-ar mai fi fost conflictul, n-ar mai fi existat conflict.

                    -Da, asta e clar, dar recitind textul astăzi, în 2019, am văzut această temă a iubirii, raportată la cele trei personaje principale, de diferite religii și etnii, ca pe o ”cheie”, pentru uniformizarea diferențelor, pentru armonizarea culturilor și soluționarea confilctelor, cheia iubirii care poate unifica.
                    -Iubirea, până și într-un text atât de teatral și-atât de ofertant pentru orice actor, iubirea e ca-n orice basm, ca-n orice poveste, când iubirea învinge. Sau iubirea poate depăși orice granițe, orice obstacole, în cazul nostru, orice religie. Iubirea nu numai că-i leagă pe acești doi negustori, dar solidifică și mai mult prietenia lor, ducând-o spre o familie, din doi foarte buni prieteni devin o familie. Iubind, putem lumina foarte multe lucruri în jurul nostru. Și locurile, și oamenii, și situațiile, până și orice conflict politic. Dacă fiecare – eu îs apolitic, n-am treabă cu niciun partid, Doamne, iartă-mă, dar, dacă fiecare politician ar avea un dram de iubire autentică pentru cetățeanul român, țara asta ar fi un basm, ar arăta ca într-un basm, dar lipsește iubirea aceea autentică.

                    -De ce ați pus doi tineri actori în rolurie a doi bătrâni și cum s-au achitat ei de această ”sarcină”, de această provocare? Cum ați rezolvat regizoral această situație?
                    -Când am făcut distribuția nu am avut de ales, chiar nu am avut de ales, este o distribuție ușor ”autoimpusă”, pentru că nu am avut de exemplu trei actori, din care să aleg un Take sau un Cadâr. Trupa fiind restrânsă numeric n-am avut variante. Aceasta a fost echipa, aceștia sunt actorii, aceasta este distribuția pe care mi-am făcut-o, chiar dacă nu este deloc comod, nici pentru regizor, nici pentru actor, să vrei să faci dintr-un tânăr un bătrân negustor. Cu unul dintre ei am șansa că am lucrat împreună și înainte, mi-a fost student, Tibi (Tiberiu Gabor Bitire – Cadâr, n.m.), și știu ce poate, și cât poate, și îi cunosc talentul, îi cunosc puterea de muncă, îi cunosc pasiunea pentru scenă, e un actor foarte bun, foarte serios, și care se implică foarte mult în fiecare lucru pe care-l face. Asta știam din facultate, acum cu atât mai mult am descoperit un Tibi care a evoluat foarte mult. Cât despre Take, respectiv Giuseppe Torboli, aici lucrurile au fost mai complicate pentru că sarcina lui a fost grea și este grea, este foarte tânăr, drept care sarcina lui scenică este foarte complicată.

                    -Deci, dacă ar fi să concluzionăm discuția legată de trupă, pentru fiecare actor din distribuție examenul acesta a fost un test puternic și încă este.
                    -Megaputernic. Pentru fiecare actor a fost, este și va rămâne un examen, teza lor de doctorat – partea practică în teatru, teatrul de Dramă, transpus pe scena teatrului de animație. Cu Andi (Andi Andriucă) și Ilinca (Ilinca Istrate) a fost un pic mai simplu. Andi e foarte natural în rol, Ilinca e o artistă foarte interiorizată, introvertită, sensibilă, și personajul Ana nu e chiar așa, personajul Ana e cu totul altfel, dar Ilinca e o fată citită, e o fată inteligentă, care a știut să primească orice indicație și a ajuns exact acolo unde trebuie să fie.

                    -Și pentru asta ei toți au de la dumneavoastră…
                    -De la mine au respect, au prețuire, și, bineînțeles cuvenita reverență.

                    -Cum ați lucrat pentru acest spectacol cu scenograful Mihai Pastramagiu. Ce i-ați cerut mai exact?
                    -În primul rând, eu pe Mihai Pastramagiu îl cunosc din anii 70, de când eram la Botoșani împreună, deci ne cunoaștem de peste 40 de ani. Cu Mihai Pastramagiu am mai lucrat, la Iași, la Botoșani și din 10 iunie, începem să lucrăm la Constanța. ”Degețica”, după Andersen. Mihai este un om de un mare rafinament, un om foarte muncitor și cu foarte mult bun simț. În lucrul cu dumnealui, aveam două ședințe, două întâlniri. îi spun ce doresc de la spectacol, cum mi-aș dori să arate, pe ce linie vreau să mergem, nu ne-am risipit în ”n” discuții, în zile pierdute, în nenumărate telefoane. Și energetic ne simțim și ne completăm foarte bine. Este un scenogaf extrem de creativ, un scenograf care nu-i din generația tânără, de astăzi, dar care este foarte deschis oricărei provocări și e un scenograf care se documentează foarte mult, știe să caute, să fie în trend, să fie în ritm cu cerințele publicului de astăzi. Este la curent cu tot ce se întâmplă în lumea teatrală, în Europa, în America și în Asia, peste tot, și îmi place că am ce să discut cu el, pot să-i propun orice, pot să-l provoc spre orice, pentru că răspunde afirmativ. La el nu există nu se poate, nu știu, n-am înțeles, nu, nu există lucrurile astea. Și mi-e tare, tare, tare drag ca om. Împreună cu scenograful Mihai Pastramagiu, și cu light designerul Adrian Buliga, am încercat în acest spectacol să găsim niște soluții scenice prin care să refrișăm puțin imaginea destul de apăsătoare și de prăfuită a unui târgușor uitat, a unei mahalale, pentru că mai toate montările au fost clasice. Și suntem în 2019 acum, niciun spectator n-ar mai permite să vadă trei case din carton sau din placaj sau din nu știu ce făcute. Nu, categoric, nu. Spectatorul de azi e un spectator exigent, un spectator care vrea provocări și-așteaptă provocări, și atunci împreună cu scenograful spectacolului am încercat, vizual vorbind, să venim cu niște imagini și cu o scenografie care să placă ochiului și sufletului.

                    -De ce ați dorit să lucrați cu un light designer pentru acest spectacol?
                    -Spuneam mai devreme că acest text pe cât de valoros este ca partitură teatrală pe atât de mult se cerea și se cere o refrișare vizuală a imaginii. Și atunci dacă nu putem s-o facem în totalitate din decor, atunci tot acest refresh va fi făcut 50 la sută din decor, 50 la sută din light design, din lumini. Adrian Buliga, light designerul, este un om tânăr, foarte bine pregătit, cu care am lucrat de asemenea foarte bine.

                    Eliza Noemi Judeu, manager al Teatrului Municipal ”Bacovia”

                    Un text necesar în orice teatru de repertoriu. Un text cu parfum aparte și cu mesaj pacificator. Am ales acest text gândindu-mă la toleranța cea mult trâmbițată, mai ales azi. Am ales acest text, gândidu-mă la tinerii care trebuie să cunoască valorile dramaturgiei românești.
                    L-am „distribuit” Secției Animație pentru ca Dumneavoastră să-i cunoașteți mai bine pe cei care joacă permanent pentru copii. Să-i vedeți, simțiți altfel pe cei care, de fapt, au ales teatrul de păpuși. Nu este un spectacol pentru cei mici. Este un spectacol pentru tineri, părinți și bunici, jucat de actorii păpușari. Jucat frumos, sensibil, este o performanță a actorilor păpușari.
                    Este un spectacol care vă va aduce la rampă ceea ce nu se vede dincolo de păpuși și marionete: actorii păpușari și capacitatea lor de autodepășire.
                    Consider că, prin acest spectacol, alături de „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, „Gaițele”, de Alexandru Kirițescu, „Omul care a văzut moartea”, de Victor Eftimiu, Teatrul Municipal ”Bacovia” are toate șansele să fie iubit, respectat, aplaudat. Un teatru al comunității băcăuane. Un teatru care ține cont de Public și de Publicuri.

                    Interviu realizat de Laura Huiban
                    Foto credits: Chromatique

                    Invitație la Teatru

                    Actorii „municipalului” băcăuan sunt gata să-și astepte spectatorii și să-i răsfețe cu noi spectacole. Mai întâi, copiii sunt așteptați duminică, de la ora 11.00, actorii păpușari pregătindu-le întâlnirea cu „Cei trei purceluși”. Scrisă în 1843 de James Orchard Halliwell-Phillipps, povestea a fost adaptată pentru micii spectatori ai zilelor noastre. Dramatizare de Andreea Gheorghe.

                    Distribuția: Ilinca Istrate, Tiberiu Gabor – Bitere, Alina Neagu, Marian Puiu Gheorghiu, Ion Coșa. Direcția de scena: Gheorghe Balint. Scenografia: arh. Crizantema Sofronea și Gheorghe Balint.

                    Muzica: Nicu Iftimie. Ilustrația muzicala & coloana sonora: Gheorghe Balint & Nicu Iftimie. Tot duminică, dar de la ora 19.00, pe scena Teatrului Municipal Bacovia, actorii băcăuani aduc publicului larg premiera celebrei piese „Take, Ianke și Cadâr”, o comedie de Victor Ion Popa, regia Toma Hogea, scenografia Mihai Pastramagiu, light design Adrian Buliga, muzica Ciprian Manta. Distribuția:Take – Giuseppe Torboli; Ianke – Laurențiu Budău; Cadâr – Tiberiu Gabor Bitere; Baba Safta – Alina Neagu; Ilie – Marian Puiu Gheorghiu; Ionel – Andi Andriucă; Ana – Ilinca Istrate. Un spectacol 14+.