marți, 30 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1931

Consiliul Local, convocat să voteze bugetul

    Consiliul Local al municipiului Bacău a fost convocat, miercuri, în ședință extraordinară pentru a vota bugetul pe anul 2020. Conform proiectului de buget, din cele 347 de milioane de lei, cele mai mari sume, câte 67 de milioane de lei, vor merge către Protecția mediului, respectiv, Asigurări și asistență socială.

    Cultura primește 33,6 milioane, Învățământul, 25,5 milioane, Transporturile, 29 de milioane, iar 52 de milioane se duc la autorități executive. Peste 18 milioane de lei merg la Sănătate, 12,9 milioane se duc la Serviciile de dezvoltare publică și locuințe, iar 14 milioane sunt rezervate pentru capitolul Ordine publică și siguranță națională.

    Pentru anul 2020 se vor acorda burse școlare și premii în valoare de 2 milioane de lei.

    Pentru finanțările nerambursabile conform Legii 350/2005, se vor acorda 1,5 milioane de lei pentru activități culturale, de tineret, culte și mediu și 600.000 de lei pentru activități sportive.

    Programul de invenstiții al municipiului cuprinde, între altele, modernizarea și reabilitarea clădirii în care a funcționat Starea Civilă, sistemul de supraveghere video al orașului, construirea și modernizarea de unități de învățământ, lucrări de construcție și modernizare la Spitalul TBC, lucrările de la Insula de Agrement și Rezerva de Apă, amenajarea de locuri de joacă, sistematizarea terenului oferit pentru construirea de locuințe pentru tineri, de pe strada Poligonului, etc.

    Nou record de donatori de sânge

    Săptămâna de foc de la Centrul de Transfuzii Bacău s-a încheiat sâmbătă, 15 februarie, când personalul centrului a efectuat o colectă mobilă în centrul comercial Auchan, colectă ce a făcut parte din campania „Speranță pentru viață! Donează sânge!” derulată de Asociația Bronx People.

    Aceasta a debutat cu o colectă mobilă la unitatea de aviație din Bacău, unde au fost prezenți 34 de donatori.

    Vârful campaniei a fost miercuri, când s-au înregistrat 81 de donatori. Joi au fost 30 de donatori iar vineri 78. Campania s-a încheiat sâmbătă când 16 peroane au participat la această acțiune.

    „A fost o săptămână extraordinară. Ne bucură că din ce în ce mai mulți oameni înțeleg cât de important este actul de donare și că astfel putem salva mai multe vieți. De la începutul lunii februarie și până acum avem un număr total de 463 de donatori ceea ce este fenomenal”, a declarat dr. Adriana Ghindă, directorul Centrului de Transfuzii Bacău.

    Ultrascurte

    * Un pachet de Marlboro va costa, în Franța, 10 euro, de la 1 martie. Gaulloises sunt deja 10 și se fac 10,60, în vreme ce Gitanes brunes se fac 11. Le Monde scrie că 80% din preț sunt taxe iar în Franța mor 75.000 de oameni anual din cauza bolilor provocate de tutun.

    * Patru cutremure de suprafață, joi dimineață, la mică distanță de Pungești. Stați liniștiți, exploatarea gazelor de șist e sigură!

    * Fostul ministru de interne Matteo Salvini e judecat în Italia pentru că NU a permis intrarea ilegală în țară a unor persoane. Mi se pare mie sau lumea e puțin cu dosul în sus?

    * Dacă tot sărbătorim 24 ianuarie, de ce n-am prăznui și 11 februarie? Cu steaguri, dansuri și discursuri despre eroismul Armatei care l-a alungat pe Cuza din țară…

    * Dacă spun că sunt în căutarea unui tratament pentru pisicile care se identifică drept iepuri, mă iau ăștia cu discriminarea?

    * Cum provoci un scurt-circuit unui hipster? Îl anunți că ultimele exemplare în viață ale rinocerului alb sunt infectate cu un virus care poate ucide întreaga umanitate…

    * Fără străini în țara noastră!”, urlă românii verzi aflând de venirea asiaticilor. Serios, voi chiar credeți că mai aveți țară?!

    * Vine Dionisie, flegmatic: Ba, ăștia mai bocesc mult pe Facebook că le fură țara sau se decid să facă oarece cu problema asta?!

    * SF-ul de săptămâna asta: peste câteva sute de ani, la o grădină zoologică din Londra sunt aduși ultimii doi oameni cu ADN nemodificat, așa cum era prin anul 2000. În paranteză, să spunem că în viitor lumea și-a făcut tot felul de modificări la ADN, pentru ca oamenii să fie mai rezistenți în fața bolilor, să poată munci mai mult și așa mai departe. Ei, bine, savanții din viitor vor să conserve acest ADN pur și încearcă să-i convingă pe ultimii doi oameni care posedă așa ceva – un bărbat și o femeie – să procreeze pe cale naturală; nu vor să apeleze la alte metode pentru că s-ar putea contamina materialul genetic. Doar că problema nu e atât de simplă cum ar părea. După multe tentative, savanții reușesc și șefa oamenilor de știință explică modalitatea în care i-au convins: Pe ea am îmbătat-o iar lui i-am promis o pizza la final”…

    * Adevăratul motiv al scandalului de la Ditrău e că aia doi imigranți din Sri Lanka nu au vut să guste palinka, ei fiind învățați cu ceaiul…

    * Când se aliază românii cu francezii = Unire. Când se aliază românii cu rușii = Comunism + electrificare. Când se aliază românii cu nemții = dictatură și pierderi de teritoriu.

    * Nooo, la privat nu se moare inutil ca la stat. Și dacă se întâmplă, merge a două zi DNA la stat să distragă atenția…

    O nouă formulă

    Știința Bacău mută și câștigă. Câștigă: trei puncte, un „universal” și un echilibru tactic care i-a lipsit până acum. Să le luăm în ordine. Sâmbătă, la Galați, băcăuancele s-au impus în trei seturi pe terenul Belorului. Victorie importantă, dar nu lipsită de oarecare emoții.

    Și asta pentru că, deși a câștigat primele două seturi la 17, respectiv 19 și a dominat autoritar o bună parte din parțialul trei, în care a avut 8-1 și 16-9, studentele s-au văzut ajunse de gălățence, care au împins actul în prelungiri. Finalmente, Știința a câștigat setul cu 29-27, evitând să pună în practică butada conform căreia dacă la 2-0 nu câștigi și setul al treilea, riști să pierzi cu 3-2.

    „A existat o anumită relaxare în setul al treilea, dar e bine că am gestionat cum trebuie finalul său”, a declarat antrenorul Științei, Florin Grapă, care, în ziua meciului a decis să o titularizeze pe Tina Grudina în premieră ca „universal”. Slovena s-a achitat bine de sarcini, demonstrându-se o soluție viabilă pe un post pe care, de la începutul sezonului, Știința le-a rulat pe Dascălu, Nowak, Rueda, Pihlajamaki și chiar Rogojinaru. Cu Tina Grudina „fals”, cu Rogojinaru și Koleva pe extreme și cu perechea Faleș- Pihlajamaki în centru, Știința prezintă o garnitură mult mai solidă.

    Dacă Alice Kapelovies va ști să-și pună în valoare colegele într-un astfel de sextet, atunci ne putem aștepta la surprize frumoase. Inclusiv etapa viitoare, atunci când la Bacău va sosi super-campioana Alba Blaj, care tocmai a tranșat în favoarea sa și derby-ul cu Dinamo. În meciul de la Galați, băcăuancele au mizat pe formula: Kapelovies 4 puncte, Rogojinaru 13, Koleva 10, Faleș 7, Pihlajamaki 5, Grudina 9, Sain- libero. Au mai evoluat: Rueda, Dițu și Ciucu-libero.

    Celelalte rezultate înregistrate în etapa a 19-a: CS Medgidia- Rapid București 3-1, FC Argeș- CSO Voluntari 3-0, Alba Blaj- Dinamo București 3-0, CSM Lugoj- CSM Târgoviște 0-3. „U” NTT Data Cluj a stat. Programul etapei viitoare (22 februarie): CSM Târgoviște- Belor Galați, Știința – Alba Blaj, Dinamo- FC Argeș, CSO Voluntari- CSM Medgidia, Rapid- „U” NTT Data Cluj. CSM Lugoj stă. Clasament: 1) Alba Blaj 49p., 2) Dinamo 45p., 3) CSM Târgoviște 40p., 4) Știința 39p., 5) CSM Lugoj 28p., 6) Belor Galați 26p., 7) FC Argeș 20p., 8) CS Medgidia 16p., 9) „U” NTT Data Cluj 14p., 10) Rapid 6p., 11) CSO Voluntari 2p.

    Bacăul, Capitala fizicienilor din toată țara

    Onoarea organizării celei de-a 56-a ediții a Olimpiadei Naţionale de Fizică reprezintă, însă, şi responsabilitatea de a pune la dispoziţia concurenţilor şi a delegaţiilor însoţitoare toate resursele indispensabile derulării în condiţii optime a manifestării competiţionale menţionată, precum şi asigurarea confortului pe toată perioada în care participanţii vor fi oaspeţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău.

    Olimpiada Naţionale de Fizică de anul acesta din Bacău se va desfăşura în perioada 13-17 aprilie 2020. Va fi o competiție care va reuni elevi din clasele de gimnaziu (VI – VIII) și liceu (IX – XII), cu rezultate deosebite obţinute la etapa judeţeană. O structură competiţională de elită, cu elevi (circa 600) şi profesori (126 de toți, profesori de fizică, profesori universitari, inspectori, profesori emeriți care vor face parte din Comisia Națională și alți invitați) din întreaga ţară.

    Reprezentanții lotului de fizică băcăuani (în anul școlar trecut, 2018-2019) care „au adus” Naționala în județul nostru, urmare a rezultatelor obținute în această competiție, sunt:
    • Ciaușu Ioan-Călin, Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, medalie de argint;
    • Grosu Teodor Ionuț, Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, medalie de bronz;
    • Ștefănescu Ștefan, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” Oneşti, mențiune, medalie de argint;
    • Gătej Nicolae, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” Oneşti, mențiune, medalie de argint;
    • Murariu Alexandra, Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, medalie de bronz;
    • Caragea Radu Laurențiu, Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, medalie de bronz;
    • Ravariu Eugen Cristian, Colegiul Național „Ferdinand I”, diplomă de onoare;
    • Mitrofan Theodor Cristian, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” Oneşti, diplomă de onoare.

    Descrierea proiectului

    În cadrul Olimpiadei Naţionale de Fizică se desfăşoară proba experimentală de laborator, proba scrisă, stabilirea lotului național, care să ierarhizeze elevii şi să-i selecteze pentru premiere. Proba de baraj se realizează pentru selecţia elevilor care vor face parte din lotul lărgit şi apoi din lotul restrâns al României şi care vor reprezenta ţara la etapele internaţionale. Activităţile se vor desfăşura în sălile de clasă, în laboratoare de fizică şi vor fi coordonate de profesori cu experienţă şi rezultate deosebite. Acestea vor fi îmbinate și cu excursii, vizitarea unor obiective cultural-turistice, distractive și drumeţii.

    Calendarul activităţilor

    Pe 13 aprilie 2020, de la ora 17.00 va avea loc deschiderea festivă, la Teatrul de Vară. Pe 14 aprilie 2020 este programată proba practică, de 3 ore, la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (clasele a IX –a și a X-a), la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău (clasele a VII -a , a XI-a şi a XII-a) și la Liceul Tehnologic ,,Anghel Saligny” Bacău (a VI –a și a VIII-a). Pe 15 aprilie este proba teoretică, tot de 3 ore, cu finalizarea evaluării, urmată de rezolvarea contestaţiilor şi stabilirea listei participanţilor la proba de baraj. Pe 16 aprilie va fi proba de baraj (5 ore), pentru selecţia lotului lărgit, iar pe 17 aprilie festivitatea de premiere și decernarea premiilor, tot la Teatrul de Vară, de la ora 9.00. În cadrul acestei festivităţi vor fi premiaţi elevii câştigători ai Olimpiadei Naţionale de Fizică, cu premiile I, II, III, menţiuni şi medalii din partea Societăţii Române de Fizică.

    „Judeţul Bacău este un promotor al performanţei educaţionale, aspect confirmat de către elevii care participă în fiecare an la etapele naţionale ale olimpiadelor, ocupând de fiecare dată locuri fruntaşe. Este elocventă experienţa noastră în organizarea Concursului Național Interdisciplinar de matematică şi fizică «Vrănceanu-Procopiu», de 21 de ediții, dar şi a altor competiţii educaţionale de rezonanţă. În ceea ce priveşte disciplina fizică, reprezentarea județului Bacău de către elevii băcăuani, în competiţiile de amploare, a condus la poziţionarea superioară a judeţului nostru într-o ierarhie naţională, determinând desemnarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău, printr-o adresă emisă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru a organiza în acest an şcolar a 56-a ediţie a Olimpiadei Naţionale de Fizică.”
    Prof. Ovidiu Buhuceanu,
    inspector școlar pe disciplina fizică la Inspectoratul Școlar Județean Bacău

    Proiect inedit: „Și eu sunt Teatrul Bacovia”

    Tot mai multe voci se fac auzite criticând orice. Că nu se face mai nimic, că ceva nu merge, că ar fi mai bine dacă…! În toată această nebunie sunt foarte multe locuri în care lucrurile funcționează. Și funcționează mai bine decât își pot imagina unii. Un astfel de exemplu este Teatrul Municipal „Bacovia”, acolo unde sunt în derulare o serie de proiecte, unul mai important decât altul, ceea ce arată că instituția de artă și cultură băcăuană galopează în dezvoltare.

    Proiectul de management al Elizei Noemi Judeu, directorul Teatrului Municipal „Bacovia”, conține patru programe: „Tu și teatrul”, „Hai și tu la teatru meu”, „Bacovia” și „BacăuFest Monodrame”. Dacă primul program vine în întâmpinarea publicului prin vernisaje, lansări de carte, spectacole lectură ș.a., programul „Hai și tu la teatrul meu” are două proiecte începând din această stagiune. Practic, continuă schimbul de spectacole cu teatrele din regiunea Moldovei, iar cel de-al doilea proiect, adresat tinerilor, este „Și eu sunt Teatrul Bacovia”. Programul „Bacovia” este cel de producții-spectacole iar „BacăuFest Monodrame” este festivalul de recitaluri dramatice.

    Voluntari în Teatru

    „Am zis că trebuie să aduc ceva nou. Voluntariatul era în mintea mea, dar voiam să îl fac mai clar, în sensul că, l-am făcut potrivit legii”, a explicat Eliza-Noemi Judeu, directorul Teatrului Municipal „Bacovia”, care a făcut referiri la noul program „Și eu sunt Teatrul Bacovia”, program destinat voluntarilor. Astfel, organizatorii au susținut un concurs la care au participat 35 de doritori, cu vârste de la 10 ani până la aproape de 50, dintre care au fost selectați 11. Concursul a constat în prezentarea CV-ului, expunerea motivației de aderare în acest proiect și interviuri personale. Cei 11 tineri voluntari au fișe de post și au coordonatori. Pe parte de P.R.-marketing coordonator este Andreea Gavrilă, Laura Huiban pe parte de documentare secretariat literar cronici și pe actrița Simona Nica, coordonator în relația cu actorii.

    Primul eveniment în care s-au implicat voluntarii a fost de Ziua Culturii Naționale când tinerii au și fost prezentați publicului după care au fost într-o deplasare la Suceava, acolo unde actorii de la „Bacovia” au jucat spectacolul „Steaua fără nume”. Într-o primă fază, voluntarii au fost lăsați să se acomodeze cu teatrul, au fost prezenți în fiecare duminică la spectacole acolo unde întâmpină publicul și dezvoltă discuții cu aceștia.

    „Majoritatea voluntarilor au trecut printr-o trupă sau fac parte dintr-o trupă de teatru, dar ei trebuie să înțeleagă că teatrul nu se rezumă doar la ceea ce vede spectatorul. Și atunci încercăm să-i facem să învețe tot ceea ce înseamnă realizarea unui spectacol, felul în care muncesc toate atelierele de la tâmplărie, croitorie, ce face sonorizatorul, ce face luministul…Trebuie să înțeleagă fiecare aspect al teatrului”, a precizat Eliza-Noemi Judeu, care a mai explicat, de exemplu, că în spatele unui spectacol cu șase actori pe scenă sunt cel puțin alți 70 de oameni.

    Ce fac voluntarii

    Sosiți în teatru cu dorințe și idei inovatoare, voluntarii au deschis o pagină de instagram a Teatrului și urmează să creeze o publicație online în care vor realiza interviuri cu actori, interviuri cu cei din spatele scenei, să exprime părerea lor despre munca în teatru, cronici de spectacol și multe alte materiale publicistice care să exprime tot ceea ce înseamnă și se întâmplă în teatru.

    Practic, voluntarii vor deveni o interfață a teatrului, și fiecare dintre ei au rude, au prieteni, au cunoștințe la școală sau în cartiere, acolo unde vor disemina informațiile despre tot ce ține de teatru. Proiectul se va derula până la finalul stagiunii și în funcție de concluzii se va stabili formula de continuare, cu actualii voluntari sau dacă vor fi organizate noi concursuri.

    „Eu am vrut să ofer tinerilor interesați de teatru siguranța că de aici vor pleca cu o hârtie care să ateste și să-i ajute în viitor. Ei vor pleca la facultăți fie în țară, fie în străinătate și vreau să aibă această hârtie care atestă că au făcut practică și că au fost voluntari la teatru și știu despre ce este vorba într-un teatru”, a concluzionat directorul Teatrului Municipal Bacovia.

    Cum simt voluntarii participarea în proiect

    „Pe mine m-a adus în acest proiect pasiunea pentru teatru. Îmi place foarte mult să observ piese de teatru, să particip în ele, să învăț de la oameni care se pricep, de la actori… În același timp iubesc voluntariatul, îmi place să ajut și cred că teatrul merită o șansă. Am participat deja la câteva evenimente și a fost surprinzător că de fiecare dată sala a fost plină. Mi-a plăcut faptul că aceste evenimente au adus împreună generațiile, pentru că au fost prezenți și oameni mai în vârstă dar și tineri. A fost ceva extraordinar pentru că asta arată că arta îi unește pe oameni.
    Cred că pentru mine, dar și pentru teatru, este un beneficiu, pentru că teatrul trebuie să fie cunoscut de cât mai multă lume, să fie mai bine pus accentul pe el. Cât despre mine…vreau să merg spre actorie și cred că pășesc pe un drum care mă duce spre ceea ce îmi doresc.”
    Diana Pecher, elevă clasa a X-a, voluntar în proiectul „Și eu sunt Teatrul Bacovia”.

    „Eu am vrut să particip în acest proiect pentru că am vrut să aflu cât mai multe din spatele scenei. Cum se montează o piesă de teatru, cine contribuie la realizarea ei. Nu cred că am talent actoricesc și de aceea cred că sunt mai atrasă de partea asta din spatele scenei. Am venit cu sufletul deschis și am găsit o lume minunată, plină de oameni interesanți și valoroși. Am fost cu trupa teatrului la Suceava și am fost fascinată de actori. Am interacționat cu ei, i-am văzut cum sunt în realitate și cum reușesc să se transpună în pielea personajelor.
    Ce fac eu în acest proiect? Păi scriu recenzii despre piese. Am făcut deja o documentare despre o piesă care a avut premiera de curând, un sinopsis care a fost deja publicat pe site-ul teatrului. Sunt mândră cu sunt parte din acest proiect și recomand tuturor să vină să susțină teatrul.”
    Ștefania Munteanu, voluntar în proiectul „Și eu sunt Teatrul Bacovia”.

    „Ziariștii scriu împreună istoria clipei!”

      Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), Doru Dinu Glăvan, s-a aflat, recent, pentru a doua oară în Bacău, la o întâlnire cu membrii filialei Bacău-Neamț a acestei organizații, dar și cu studenții Facultății de litere a Universității „Vasile Alecsandri”. Președintele UZPR a vorbit despre rolul Uniunii ziariștilor profesioniști, despre relația profesioniștilor din presă cu cei mai tineri jurnaliști, despre rolul UZPR de a reuni calitățile celor două categorii, pentru promovarea unui jurnalism de calitate și pentru determinarea unei percepții corecte a jurnalismului în etapa istorică pe care o traversăm. Calitatea jurnalismului trebuie să determine și calitatea consumatorilor de informații.

      – „Tinerețea se îmbină foarte bine cu maturitatea, precum și maturitatea cu tinerețea”, ați spus, la Bacău, domnule președinte, vorbind despre jurnalism și despre rolul UZPR în îmbinarea celor două categorii de jurnaliști, dar și de consumatori de presă. Deviza UZPR este „Împreună scriem istoria clipei!”, inspirată de o definiție a ziaristului dată de Albert Camus. UZPR a împlinit, recent, o sută de ani. Cum o descrieți, cum o recomandați?
      – UZPR este acum cea mai importantă organizație profesională din România, cu peste 3.500 de membri, cu jurnaliști din toate trusturile de presă (radio, televiziune, presă scrisă și online) și cu autori de cărți de publicistică și de ziaristică. Această Uniune nu atestă neapărat calitatea de ziarist, ci mai ales creația jurnalistică și publicistică. Pentru că Uniunea cuprinde lucrători din redacții, dar și colaboratori permanenți ai presei scrise, ai radioului, televiziunii și publicațiilor online. Uniunea a fost înființată pe 11 ianuarie 1919, după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, când jurnaliștii din București s-au hotărât să dea tonul unei armonii, pentru că tot mulți dintre ei au contribuit la ceea ce a însemnat Marea Unire, dovadă că în primul parlament România Reîntregită au fost și foarte mulți jurnaliști. Ceea ce înseamnă că breasla aceasta este foarte importantă. Iar noi suntem și astăzi ferm hotărâți să mergem spre publicul larg, să-i vorbim despre valorile publicisticii românești din toate timpurile.
      Uniunea Ziariștilor Profesioniști a traversat perioada interbelică, perioada de după 1944, a comunismului, și din 1990 etapa democrației libere, a libertății excesive de exprimare.


      – Presa clasică, așa cum am cunoscut-o mai ales noi, cei cu mai multă cu experiență de viață, traversează o perioadă specială
      – pentru a nu o numi altfel. Internetul, mai ales, impune alte maniere de a înțelege realitatea, evenimentele de lângă noi sau din toată lumea. Cum este perceput acum acest mijloc de informare în masă atât de important timp de peste două sute de ani?
      – Despre presă au fost întotdeauna opinii diferite. Acum opiniile nu sunt mai proaste decât altădată. Avem diferite păreri și convingeri, dar trebuie să avem încredere în puterea noastră de a discerne adevărul în tot ce se oferă pe piața presei, să avem înțelepciunea de a accepta diferitele informații și opinii pe care le primim, dar, desigur, să le și filtrăm. Un obiectiv al UZPR este de a încerca să transmitem publicului că dorința noastră este ca și el, publicul, să știe să discearnă, să nu urmărească doar un singur post de televiziune, un singur post de radio, să nu citească un singur ziar sau un singur canal online. Atunci și părerea despre presă se va schimba. Este un proces îndelungat, pe care îl urmărim.

      – Mai are presa „cârlig” la cei tineri? Mai are combatanți dintre ei? Se simt în acest domeniu efectele istoricului conflict dintre generații?
      – Însăși UZPR 2020 are foarte mulți tineri. Nici o treime dintre cei 3.500 de membri nu sunt jurnaliști care au ajuns la vârsta pensionării, dar ei au în urmă o carieră profesională excepțională și au făcut școală cu cei care îi urmează. Nu poți să desparți maturitatea, sobrietatea, cunoștințele, pregătirea seniorilor de avântul tinerei generații, pentru că de la ei trebuie luat tot ce este bun. UZPR are 42 de filiale, dintre care 36 în țară, celelalte în străinătate, în diaspora – în Europa, în SUA, în China, în Australia, în Canada. Și acolo, în acele medii sociale și profesionale sunt probleme. Sigur, generațiile uneori nu se înțeleg perfect între ele, dar politica noastră este să-i adunăm pe toți, să stăm de vorbă împreună, să ne cunoaștem între noi. Iar când unii merg la locul lor de muncă și răspund intereselor politice, economice sau de altă natură, să nu uite că s-au întâlnit cu ceilalți care au alte convingeri și să fie atenți cum vorbesc despre problemele spinoase.

      – Portretul lui Eminescu și tricolorul românesc stau pe frontispiciul UZPR.Toate acțiunile Uniunii stau sub aceste embleme.

      – De la Eminescu încoace, marii scriitori care au traversat perioadele au fost, cei mai mulți, ziariști, oameni care au făcut ziare, au fost editorialiști, oameni care și-au spus cuvântul pentru opinia publică. Peste 80% dintre cei pe care i-am prețuit și îi prețuim. Așa cum trebuie să-l prețuim mult pe Eminescu. Motiv pentru care el este pe frontispiciul UZPR, considerând că a fost, mai întâi, ziaristul epocii sale, cum a fost și „poetul nepereche”. Evident, Eminescu nu a fost doar ziarist și poet, ci un om care stăpânea foarte multe cunoștințe economice, geostrategice, geopolitice. A fost și cronicar de teatru și cronicar muzical. El trebuie să fie un mentor pentru noi, nu pentru numele lui, ci pentru ceea ce a lăsat pentru el. Din păcate, globalizarea, mondializarea, generalizarea care se manifestă acum, la o comandă probabil de undeva venită, duce și la ideea că națiunile nu mai au nevoie de identitate, de conștiință națională. Și este și la noi pericolul să ne pierdem identitatea. UZPR militează, însă,pentru păstrarea ideii că trebuie să ne îngrijim de identitatea noastră națională. Noi nu suntem trust de presă, dar edităm revista UZPR și revistă culturală „Cronica timpului”. Dar și ziarul „Certitudinea”, cu apariție bilunară, o publicație care tratează teme de istorie, un ziar împotriva a tot ce este antiromânesc (nu antisemit, nu antimaghiar sau antirusesc!). Trebuie să ținem la nația noastră!

      – Spre ce far îndreaptă UZPR jurnalismul profesionist?
      – Noi vrem să conducem spre un jurnalism care să fie apreciat de lume. De aceea vrem să vedem cum poate statul să susțină (nu să sponsorizeze!) presa, cum se întâmplă în foarte multe țări europene și din America. Vom milita pentru aceasta și cred că se vor găsi soluții.
      Dorim să ne adresăm publicului să încerce să aprecieze prin propria conștiință informațiile care apar în presă. UZPR face multe activități, pentru că este de utilitate publică prin creație jurnalistică și publicistică.
      Noi luptăm să impunem în calendarul național și Ziua Ziaristului Român pe 28 iunie. Pe 28 iunie 1883, Mihai Eminescu scria în ziarul „Timpul” despre libertatea presei, pe care o cerea imperios. Atunci a și fost încătușat, pus în cămașa de forță și îndepărtat. Curând i s-a tras și moartea. Nu e ușor să determinăm o astfel de sărbătoare, pentru că astăzi nu toți jurnaliștii din România vor să spună că sunt români. Dar noi, în UZPR, numai împreună scriem istoria clipei.

      Aceeași Mărie, cu altă pălărie. Pensia anticipată parțială NU va dispărea

      Apariția Legii 127/2019, noul act normativ care reglementează sistemul public de pensii, a avut darul să semene îngrijorare în rândul multor asigurați care vor să se pensioneze înainte de împlinirea vârstei standard. Mai exact, este vorba despre cei care ar putea să iasă la pensie anticipată parțială după 1 septembrie 2021, când noua lege va intra în vigoare. În această lege, însă, nu se mai regăsește noțiunea de pensie anticipată parțială, ceea ce i-a făcut pe mulți să tragă concluzia că de la 1 septembrie 2021 nu vor mai avea această posibilitate de pensionare.

      Dar nu este niciun motiv să se teamă. Aceasta pentru că pensia anticipată parțială este prevăzută și în Legea 127/2019, dar sub altă denumire. Este reglementată în ”Secțiunea a 2-a” din această lege sub titlul ”Pensia anticipată”. Cât despre pensia anticipată, din momentul de față, această variantă a fost inclusă în ”Secțiunea 1-a” din Legea 127/2019, la articolul 57.

      Condițiile de pensionare rămân aceleași

      Așadar, și după 1 septembrie 2021, vor putea ieși la pensie anticipată parțială persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare (35 ani, bărbații și 31 de ani și 9 luni, în prezent, respectiv, 35 de ani în 2030, pentru femei), precum și cele care l-au depășit cu până la 8 ani. Dacă îndeplinesc una din aceste condiții, ele se vor putea pensiona cu până la 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare (65 ani, bărbații, 63 ani, femeile, în 2030, creșterea pentru ele fiind progresivă), ca și acum.

      Și vor fi penalizate, ca și în prezent. Pensia pentru limită de vârstă pe care ar trebui să o aibă le va fi diminuată în raport de stagiul de cotizare pe care îl au peste cel complet și de numărul de luni de reducere (anticipare) a vârstei standard. Astfel, cei care au mai puțin de un an peste stagiul complet de cotizare vor suporta o diminuare cu 0,50 la sută pentru fiecare lună de anticipare. În total, penalizarea (cea mai mare) va fi de 30 la sută și este vorba despre cei care au doar stagiul complet de cotizare ori mai puțin de un an peste acesta și vor ieși la pensie mai devreme cu 5 ani decât vârsta standard de pensionare.

      Pentru fiecare an în plus la stagiu diminuarea scade cu 0,05 la sută. Celor care au între 7 și 8 ani de vechime în muncă în plus față de cea completă pensia cuvenită li se va diminua cu 0,15 la sută pentru fiecare lună de anticipare. În momentul în care persoana în cauză va ajunge la vârsta standard de pensionare, ea va beneficia de recalcularea pensiei în funcție de stagiul de cotizare acumulat, astfel că penalizarea va dispărea.

      Noi avantaje

      Tot de la 1 septembrie 2021, cei care nu au vârsta standard de pensionare, dar au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 8 ani vor putea solicita mai devreme ieșirea la pensie, dar de limită de vârstă, nu la cea anticipată, ca în prezent, fără a fi penalizați. Această posibilitate este menționată la art.57, al.1, care spune:

      ”Persoanele care au depășit stagiul complet de cotizare, prevăzut în anexa 5, cu cel puțin 8 ani pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzută în anexa 5”. Și tot ca o noutate, ele vor putea valorifica perioadele asimilate (facultatea, stagiul militar etc.) la calcularea stagiului de cotizare individual, lucru care acum nu este permis decât la împlinirea vârstei standard de pensionare.

      În plus, ieșind la pensie de limită de vârstă, și nu la cea anticipată, ca acum, vor putea cumula pensia cu salariul, obținut în baza unui contract individual de muncă, sau cu alte venituri. Evident că luarea în calcul la stabilirea stagiului de cotizare a perioadelor asimilate va însemna o vechime în muncă mai mare și mai mulți bani la pensie. În prezent, în județul Bacău, pensia anticipată medie este de 1.734 lei, iar numărul beneficiarilor este de 381 persoane. Pensia anticipată parțială medie este de numai 1.155 lei. De această categorie de pensie se bucură 2.667 persoane.

      Din Brusturoasa, în marile restaurante din Europa

      Chef bucătar, profesor cu un Master în Nutriţie culinară, băcăuanca Dorina Burlacu face parte actualmente din corpul de docenţi ai doctoriţei Chiara Manzi, la Academia de la Nutritione Culinaria din Bologna – Italia. Restaurantul LIBRA al acestei academii, din centrul oraşului Bologna, este unic în Europa, prin tipurile de mâncare servite cu reţete certificate şi echilibrate nutriţional.

      În acest restaurant prepară pastă proaspată, tipic italiană. O poveste de succes, a unei tinere care a ales să facă performanță în străinătate. Și a reușit! O simplă căutare, pe google.com după numele ei, confirmă acest lucru. Un nume despre care se scrie și în presa italiană, un nume care deja a făcut istorie, un nume care ne face și pe noi mândri!

      „Numărul persoanelor cu intoleranţă la gluten şi zahăr lactic creşte continuu, de aceea realizez diferite reţete pentru a îmbunătăţi mâncarea acestora. «Star Bene Senza Glutine» este un magazin din Reggio Emilia ce pune în vânzare pastele produse de mine.Totodată, dau consultanţă celor care vor să deschidă restaurante şi baruri învățându-i merceologia şi nutriţia alimentelor în Reggio Emilia, Parma, Modena, își prezintă pe scurt activitatea băcăuanca noastră.

       O biografie impresionantă! Și multă muncă!

       Recunoaște că a păşit cu meticulozitate pe acest drum, la fel ca în gimnastică. Născută în comuna Brusturoasa, județul Bacău, a absolvit cursurile școlii de gimnastică „Nadia Comăneci” din Onești (Liceul de Filologie și Istorie), a frecventat Școala Populară de Arte din Bacău, unde a studiat dansul modern, apoi a activat ca instructor de fitness în Iași.

      Din 1993 însă și-a încercat norocul în Italia, unde și-a întemeiat o familie şi a urmat numeroase cursuri de perfecționare, stagii şi voluntariat în sectorul hotelier, restaurante şi cafenele, pentru ca acum să predea cursuri pentru bucătari la Reggio Emilia și Parma, organizate de către importante instituții precum Confesercenti, Ial Emilia Romagna, Confcommercio Parma-Reggio-Modena.

      Un moment foarte important în cariera sa a fost cursul de perfecționare la Alma, Școala Culinară Internațională din Colorno (Parma), fondată de către marele Chef Gualtiero Marchesi, denumit în 1974 de către New York Times cel mai mare şef italian din lume.

      Continuând acest parcurs, Dorina Burlacu se instruieşte și cu chef Massimo Bottura, al cărui restaurant, Osteria Francescana din Modena, a fost declarat între 2016-2018 ca cel mai bun restaurant din lume, și cu Ferran Adria, proprietarul restaurantului El Bulli, în Spania. Colaborează cu Academia de Artă Culinară – Cucina Evolution din Parma, în cadrul căreia a făcut un masterat în Culinary Nutrition cu teza bazată pe Erbazzone Reggiano, un fel de mâncare tradițională a orașului Reggio Emilia care constă din aluat tip foetaj umplut cu frunze de sfeclă și spanac, unse cu untură.

      Tot acest parcurs i-a permis Dorinei Burlacu o viziune complexă despre aspectele gastronomiei și nutriției, ale bucătăriei italiene în general, ceea ce a propulsat-o în cadrul evenimentelor gastronomice de la Paris, în săptămâna bucătăriei italiene în lume, colaborare a Consulatului Italian la Paris și Farnesina – It.

      Pe 16 iunie 2019 a reprezentat regiunea Emilia Romagna și orașul Reggio Emilia la Paris, invitată de Patrizia Molteni, președintele Asociației Emilia Romagna la Paris, iar în noiembrie a reprezentat orașul Reggio Emilia la un eveniment dedicat muștarului, în oraşul Dijon-Franța. Recent, pe 9 decembrie 2019, a participat la o conferință dedicată rolului important al femeilor „cheffes” italiene și franceze la Louvre, unde a avut marea onoare de a fi împuternicită să creeze o filială în Italia a asociației „Cheffes d’içi et d’ailleurs” care are rolul de a reuni toate femeile „cheffes”, de a elabora și promova noile tendințe ale gastronomiei.

      O poveste de succes, cu un om de succes: o băcăuancă ce a cucerit Italia!

       

       

      Liga Studențească din Bacău organizează evenimentul „Autobuzul dragostei”

        Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău organizează cel mai sensibil și special eveniment dedicat iubirii: AUTOBUZUL DRAGOSTEI, ediția XV-a.

        Evenimentul va avea loc luni, 24 februarie 2020, între orele 10:00 și 16:00.

        „Autobuzul dragostei” va circula pe întreg traseul autobuzului 22, având ca scop îmbarcarea tuturor îndrăgostiților ce au ca destinație ”unirea destinelor”.

        Autobuzul va staționa între orele 14:00 – 15:00, pe strada B-ul I.S.Sturdza, în fața noului sediu al Stării Civile unde ne așteptăm să avem și prezența domnului primar Cosmin Necula. Pe baza acestui eveniment, la finalul ceremoniei fiecare cuplu va primi un certificat care să ateste oficial căsătoria acestora pentru o zi.

        Dragobetele semnifică mai mult decât o floare, este ”un gest de iubire” pe care îl putem împărtăși împreună cu toată lumea.
        Tinerii vor mai avea parte și de câteva premii de la Tombola Dragostei.

        Proiecte prioritare pentru zona urbană funcțională a Bacăului

          Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Bacău organizează în parteneriat cu Agenția de Dezvoltare Locală Bacău evenimentul „Proiecte prioritare pentru zona urbană funcțională a Bacăului”, marți 18 februarie 2020, ora 11, la Centrul de Afaceri și Expoziții Bacău – sala de conferințe.

          Acest eveniment propune identificarea unor proiecte, soluții, pornind de la studiile efectuate de către Banca Mondială, pentru a întări zona urbană funcțională a municipiului Bacău. Sunt invitați factorii de decizie din cadrul unităților administrativ-teritoriale, ONG-urile, reprezentanții mediului de afaceri și universitar, mass-media cât și cetățenii ce doresc să se implice în dezvoltarea comunităților în care trăiesc.

          În contextul negocierilor cu Comisia Europeană pentru următoarea perioadă de programare 2021-2027, în cadrul cărora dezvoltarea urbană reprezintă o temă specială de analiză, sunt foarte importante viziunea si opinia actorilor relevanți privind abordarea acestui domeniu!

          În cadrul acestei întâlniri vor fi prezenți:

          – Adina Vințan, expert dezvoltare urbană la Banca Mondială,
          – Vasile Asandei, director-general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est,
          – Ioana Ivanov, partener asociat Civitta Strategy&Consulting
          – Dr. Nicolae Țarălungă, arhitect urbanism, IHS Romania – Institute for Housing and Urban Development Studies România
          – Constantin-Adrian Anghel, director Agenția de Dezvoltare Locală Bacău
          Iar temele abordate vor viza:
          – Importanța dezvoltării zonelor metropolitane și proiectele prioritare cu impact metropolitan pentru zona urbană funcțională a municipiului Bacău
          – Dezvoltarea urbană în următoarea periodă de programare, 2021-2027
          – Perspective pentru o strategie metropolitană a Bacăului
          – Prezentarea Planului de Amenajare a Teritoriului Județului Bacău
          – Proiectele de dezvoltare durabilă a municipiului Bacău

          Zonele Metropolitane/ZM (acolo unde există constituite formal, juridic) sau Zonele Urbane Functionale/ZUF (așa cum au fost definite în Documentul Cadru pentru Implementarea POR 2014-2020 ) pot fi eligibile pentru perioada de programare 2021-2027, pe dezvoltare urbană, cu condiția existenței/elaborării unei Strategii Integrate de Dezvoltare Urbană Durabila asociată teritoriului ZM sau ZUF (după caz).

          Această abordare ar urma să implice acordarea de bonusuri acelor proiecte care ar fi incluse într-o astfel de strategie, precum și o flexibilitate privind tipurile de proiecte, respectiv:
          – Proiecte individuale ale UAT-urilor componente ale ZM sau ZUF
          – Proiecte în parteneriat între UAT-urile componente ale ZM sau ZUF;
          – Proiecte prin intermediul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară a ZM

          Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană va fi o pre-condiție pentru accesarea fondurilor pe dezvoltare urbană. Pentru polii de creștere, SIDU va trebui elaborată la nivel de ZUF/ZM. Restul reședințelor de judet au opțiunea de a elabora acest document la nivel de UAT sau ZUF/ZM.

          Această întâlnire poate da răspunsuri, pornind de la nevoile identificate, la întrebări legate de viitoarele proiectele de colaborare între municipiul Bacău și UAT-uri din cadrul Zonei Metropolitane Bacău, bugetul acestora și prioritizarea lor pe domenii de activitate ( infrastructură rutieră, transport, social, sănătate, educație).

          Programul evenimentului

          „Proiecte prioritare pentru zona urbană funcțională a Bacăului”
          marți 18 februarie 2020, ora 11.00, la Centrul de Afaceri și Expoziții Bacău – sala de conferințe

          10.45 Înregistrare participanți
          11.00 Deschidere eveniment:
          Anda Petria, director-general al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Bacău
          Ilie Bîrzu, director-adjunct al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Bacău
          11.10 Cuvântul oficialităților din județul Bacău
          Cosmin Necula, primarul Municipiului Bacău
          Sorin Brașoveanu, președinte Consiliului Județean Bacău
           Liviu Miroșeanu, Prefectul Județului Bacău
          11.20 Adina Vințan, expert dezvoltare urbană Banca Mondială
           Importanța dezvoltării zonelor metropolitane și proiectele prioritare cu impact metropolitan pentru zona urbană funcțională a municipiului Bacău
          11.40 Vasile Asandei, director-general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est
           Dezvoltarea urbană pentru următoarea periodă de programare, 2021-2027
          11.50 Ioana Ivanov, partener asociat Civitta Strategy&Consulting
           Perspective pentru o strategie metropolitană a Bacăului
          12.05 Dr. Nicolae Țarălungă, arhitect urbanism, IHS Romania – Institute for Housing and Urban Development Studies Romania
          Prezentarea Planului de Amenajare a Teritoriului Județului Bacău
          12.20 Constantin-Adrian Anghel, director Agenția de Dezvoltare Locală Bacău
          Proiectele de dezvoltare durabilă a municipiului Bacău
          12.30 Dezbateri
          13.00 Închidere eveniment

           

          Incendiu de vegetație la Măgura

            Un incendiu de vegetație a afectat șapte hectare de teren în zona localității băcăuane Măgura. Incendiul a fost stins de pompieri, care au concluzionat că incendiul a fost declanșat de „focul deschis in spații deschise”.

            Dragoș Benea invită băcăuanii să susțină Autostrada A 13

              Rivalitatea istorică dintre Bacău și Iași începe să cunoască noi forme, după ce liderul Asociației „Împreună pentru A8”, Cătălin Urțoi, și-a lansat propriul partid iar europarlamentarul Dragoș Benea, care militează pentru Autostrada A 13 Brașov – Bacău – Iași, l-a atacat într-o postare pe Facebook, acuzându-l că a profitat de subiectul autostrăzii pentru a câștiga notorietate politică.

              „Vorbiți de peste 10 ani de autostradă, dar ați sfârșit prin a vă face un partid. Pe care tocmai l-ați lansat. Un partid, nu o autostradă! Asta pentru că vorbăria despre autostradă a fost doar un pretext pe drumul parvenirii dvs. politice. Farsa și impostura trebuiau să iasă, la un moment dat, la iveală. Astfel, ați ajuns consilier de ministru PNL și făcător de partid”, scrie Dragoș Benea. Europarlamentarul spune că autostrăzile nu se fac cu sloganuri sau lozinci, ci cu studii de fezabilitate, proiecte tehnice, licitații și execuția lucrărilor.

              „Asta am făcut noi cu autostrada Bacău – Brașov (A13). Știți când? Chiar atunci când dvs. și alții ca dvs, alături de câțiva aroganți lustruiți de la PNL, jubilați și vă făceați poze electorale cu „Autostrada Unirii” devenită lege în decembrie 2018, de Centenar. Cu pozele veți rămâne, pentru că nimeni, niciodată nu va finanța din bani europeni distrugerea mediului înconjurător”, mai spune europarlamentarul băcăuan.

              Dragoș Benea explică faptul că autostrada Tg. Mureș – Iași (A8) se suprapune cu peste 51.000 de hectare de parcuri naționale și rezervații, adică 55% impact de mediu. Cu alte cuvinte, parcurile, rezervațiile și ariile naturale protejate, cu flora și fauna aferente, reprezintă mai mult de jumătate din lungimea totală a A8.

              „Vă întrebați, într-o postare recentă, unde-s ieșenii și europarlamentarii de Iași care să susțină A8, concluzionând că Bacăul are un astfel de «exemplar», în persoana subsemnatului, care «s-a apucat de treabă». Greșiți! De treabă, noi cei de la PSD Bacău, ne-am apucat încă din 2018, când ministrul Transporturilor Lucian Șova a solicitat o analiză multicriterială independentă privitoare la coridoarele de conectare a Moldovei cu Transilvania. Analiza a fost făcută de BEI – PASSA și agreată de JASPERS, consultantul oficial al Comisiei Europene. Și, ce să vedeți!? Cifrele vorbesc de la sine. Nu lozincile, nu sloganurile”.

              Conform europarlamentarului Dragoș Benea, Autostrada Bacău – Brasov (A13) este și mai ieftină (de circa trei ori), mai prietenoasă cu mediul, și mai circulată decât A8, Tg. Mureș – Iași, având doar 8% impact pe mediu, nu 55% ca la A8. „Cred că e limpede ptr cei mai mulți, nu știu dacă și pentru dvs, că într-o Europă care ne caută la gândaci și ne verifică la plopii fără soț, alegerea rațională și fezabilă de autostradă este varianta Bacău – Brașov.

              La Iași, nu reușiți să înțelegeți un lucru simplu: nu (doar) ieșenii au nevoie de autostradă; întreaga Moldova are nevoie de autostradă, chiar dacă asta înseamnă a alege o variantă de autostradă care nu privilegiază orgoliul ieșenilor. Dar care înseamnă o rută mai ieftină, mai prietenoasă cu mediul, mai eficientă sub raportul cost/beneficiu. În definitiv, crucială e conectarea Moldovei la Transilvania, nu conectarea Iașului la Tg. Mureș”!, a mai spus Dragoș Benea.

               

              „Vă chem pe toți – cu mic, cu mare – să facem front comun pentru Bacău – Brașov (A13), singura soluție plauzibilă de autostradă ptr. Moldova. Adunați în spatele acestei idei exclusive, vom reuși să o impunem inclusiv guvernului PNL care, în fața evidențelor, nu va avea marja de manevră”.
              Dragoș Benea,
              europarlamentar

              Dumitru Sechelariu rupe tăcerea: „Important este să lași ceva în urma ta!”

              O strângere de mână ca un arc peste timp. Și amintiri care curg șuvoi. Așa cum curg, dinspre trecut către prezent, întrebări ce-și caută răspunsurile în cuvinte (multe) și tăceri (puține), în gesturi și zâmbete, în imagini vii sau estompate. În tot ceea ce a fost și nu mai e.

              -Domnule președinte, haideți să…
              -Numai o secundă, te rog. Cred că au trecut mai bine de 20 de ani de când te-am rugat pentru prima dată să-mi spui pe numele mic, Doru. N-ai făcut-o niciodată. Ei bine, ai putea să-mi faci un hatâr și să începi acum, după atâția ani de „domnule Sechelariu”, „domnule primar” sau „domnule președinte”.

              -Păi, ne despărțeau multe lucruri. Inclusiv vârsta.
              (Pe un ton glumeț). Adică mă faci și bătrân; mersi. Ne-or fi despărțit multe, dar ne-au și apropiat destule, chit că n-am băut niciodată o cafea împreună…Sau om fi băut?

              -O cafea cred că tot am băut la un moment dat.
              -Bun. Să știi că mi-au spus Doru unii mult mai mici ca vârstă decât tine. Și nici nu-mi erau așa apropiați. Iar cu ei n-am servit doar o cafea. Am stat la discuții zile și nopți; îi simțeam mândri că pot să mi se adreseze pe numele mic și să stea la masă cu mine. I-am primit în casa mea, la masa mea, i-am omenit, le-am făcut confesiuni, iar ei, odată plecați de lângă mine, m-au împroșcat cu noroi. Oameni mici…

              -Țară mică, mese puține, cum spunea Gheorghe Dinică.
              -Mare actor, Dinică! „Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică”.

              -Știți că de câte ori îl văd pe George Constantin în rolul lui Semaca mă gândesc la dumneavoastră? Există o anumită asemănare fizică, accentuată și de gestică. Apoi, zâmbetul acela al lui Semaca în momentele în care punea la cale vreo „nefăcută”…
              -Am prins aluzia: vrei să spui că și eu am făcut destule „nefăcute” sau, hai să ne exprimăm elegant, „inginerii”. Despre toate astea am putea vorbi la nesfârșit. Important este că am fost curat în fața legii, chiar dacă am stat pe nedrept în pușcărie, fiind arestat preventiv într-un dosar cu cântec. Nu-mi e rușine cu ce am făcut, dimpotrivă! Mi-am dorit să fiu propriul meu șef, să-mi iau destinul în mâini cum se spune. Totodată, mi-a plăcut să fiu șef și peste alții. Și să fiu înaintea celorlalți. Firea mea bătăioasă, competitivă, dar și spiritul întreprinzător- mai mereu m-am aflat cu un pas înaintea vremurilor- m-au ajutat să clădesc multe la viața mea, chiar dacă am făcut și greșeli, ca orice om. Și nu mi-a fost niciodată jenă să recunosc că am pornit-o de jos. Tata- șofer, mama- taxatoare pe autobuz. Cu toate astea și eu, și fratele meu, Sergiu, am ajuns sus pe propriile noastre forțe: eu primar, frate-miu secretar de stat, amândoi oameni de afaceri. Uneori am riscat, alteori am plătit tribut… Uite, vezi cicatricea asta din obraz? Îmi va aminti întotdeauna de momentul în care Compania Selena și-a luat avânt către ceea ce avea să-i aducă locul 1 în Topul Firmelor. Aa, că unele lucruri le puteam face altfel, ok, dar să știi că, în general, nu regret nimic din ce am făcut. Important este să lași ceva în urma ta.

              -Spuneți-mi un lucru pe care, dacă ar fi să-l luați de la capăt, l-ați face altfel? Ce și cum ați schimba?
              -E o întrebare delicată. Să mă gândesc. (Face o pauză). Hai să zicem că mi-a dăunat faptul că am avut mereu încredere în oamenii din jurul meu. Chiar prea multă… Unii m-au trădat. Așa sunt mulți oameni; te trădează. Iar când nu te trădează, te uită, ceea ce este tot o formă de trădare. Să-ți dau un exemplu: când eram primar îmi suna telefonul mobil non-stop. După ce n-am mai fost, treceau și zile până să mă caute cineva. Poate că asta aș schimba: aș fi mai precaut în relația cu cei din jur, deși nu știu dacă aș fi în stare. Eu mi-am iubit semenii, am avut încredere în ei și i-am ajutat întotdeauna, indiferent de postura mea și a lor.

              -Haideți să vă povestesc ceva. Ar fi trebuit să o fac mai demult, dar n-am apucat. Prin toamna lui 2005, mă aflam împreună cu colegul meu de redacție din acele vremuri, Cornel Pinter, la Brașov, la un meci de Cupă al FCM-ului. În pauza jocului, un tip, aflând că suntem jurnaliști băcăuani, ni se adresează: „Vă rog să transmiteți domnului Sechelariu salutările mele”. L-am întrebat cum se numește, iar el ne-a spus: „N-are importanță cum mă numesc. De altfel, domnul Sechelariu nici nu-mi cunoaște numele. Acum câțiva ani mi s-a stricat mașina în drum spre Deltă. Timp de vreo două ceasuri n-a oprit nimeni să mă ajute. La un moment dat, se apropie un Volvo din care se dă jos Dumitru Sechelariu; îl cunoșteam de la televizor. Fără prea multe cuvinte, și-a scos haina și a început să meșterească sub capotă. Mi-a reparat mașina deși habar n-avea cine sunt și, mai mult ca sigur, avea și el treburile lui. Un om cu suflet mare. Așa că, vă rog să-i transmiteți urările mele de bine”.
              -Hai să-ți povestesc și eu una. Odată, tot așa, s-a stricat mașina unui cunoscut. Imediat, m-am băgat să i-o repar. Nici măcar n-am apucat să-mi dau jos hainele cu care eram îmbrăcat. Și era un costum bun, la care țineam mult. Am reparat mașina, dar mi-am stricat costumul. Ca să fiu sincer, mi-a părut rău; de costum, nu de ajutorul oferit.

              -Spuneam că n-am apucat până acum să vă transmit salutările brașoveanului. Țin minte că la un moment dat am scris istorioara asta. Numai că am făcut-o după 16 februarie 2013.
              -Și ce, crezi că după 16 februarie 2013 nu ți-am mai citit niciun articol? Fac și refac și acum clasamente. Mai ales alea pe care le greșești tu. Ce-i drept, în ultima vreme stai destul de bine la capitolul ăsta: cred că le iei de pe undeva, de pe Internet, gata făcute. Dar să știi că mai găsesc și erori. Și atunci îmi pun mâinile în cap și zic: a, e clar, ăsta-i clasament făcut de Dan.

              -Fiind la 70 de ani de FCM Bacău, haideți să vorbim și despre fotbal. Apropo de clasamente: e adevărat că în perioada „Cooperativei” s-a oferit ca dar la o nuntă ordinea în care aveau să termine echipele respectivul campionat de Divizia A?
              -Ca să glumesc, în ’96, când m-am căsătorit, n-am primit un astfel de dar la nuntă, deși nu mi-ar fi displăcut. Și nici clasamente drept cadou la alte nunți nu am făcut, deși am cununat în repetate rânduri. E drept însă, că, de multe ori, ierarhia Diviziei A se stabilea în culise. În 2001, FCM Bacău și Gloria Bistrița se aflau într- un cantonament comun, în Italia, la Montecatini. Nea’ Jean Pădureanu făcea de zor calcule: cine cade, cine se salvează, care cui trebuie să dea puncte… Când mă uit pe lista sa, Bacăul era sub linie: „Nea’ Jeane, păi după calculele matale, eu sunt retrogradat”. La care el mă liniștește: „Stai, Dorule, că refac totul”. Sunt convins că știi povestea, că doar erai cu noi, în Italia. Nu știu ce și cum a refăcut, dar la finalul sezonului, FCM a ajuns la barajul de retrogradare cu Farul. E arhi-cunoscut ce aranjamente se puneau la cale în acele vremuri; erau vestitele reciprocități. Iar când te opuneai, te făceau cu arbitrii. Păi în 1997, noi am fost la un loc de Cupa UEFA. De ce n-am prins-o? Pentru că m-au bătut cu japca Bistrița și Ceahlăul. De mers în Europa a mers Oțelul pe care noi o învinsesem chiar la Galați. Am făcut și eu blaturi, deși nu mi-a plăcut. De altfel, dacă-ți amintesti, si sigur îți amintești, am fost inițiatorul acelui „Moment Zero” în fotbal. Am zis: „Așa nu se mai poate, haideți să terminăm odată cu prostiile, iar rezultatele să le decidă valoarea din teren, nu interesele de culise”. Și aici am fost primul. Primul care a pus piciorul în prag. Și am mai fost și primul om de fotbal care a recunoscut public că a făcut blaturi.

              -Ați fost și primul patron-pistolar din fotbal.
              -La Moreni, în anul promovării Selenei în Liga Națională, ’94-’95. Jucăm la Moreni, batem cu 2-0. Au marcat, dacă nu mă înșel, Vasilică Jercălău din penalty și Narcis Răducan. La final, publicul local să sară pe noi: că i-am făcut cu arbitrul, că ne arată ei nouă… Aveam un pistol cu gaze. L-am scos și am tras. Ăia de acolo s-au aruncat toți pe burtă, de spaimă, ca-n filmele cu Louis de Funes. Așa am reușit să plec. Dar să-ți mai zic una cu pistolul. O știi, n-o știi, eu ți-o povestesc: eram la un poker- nu mi-e rușine să recunosc că mi-a plăcut pokerul care, fie vorba între noi, e un joc de oameni inteligenți- iar la masă se aflau persoane din fotbal: eu, nea’ Adi Porumboiu, Gigi Ștefan de la Piatra. Am cerut o carte și când am văzut ce mi-a intrat, de bucurie, am scos pistolul din haină și am tras un foc în aer. Cei de la masă au rupt-o la fugă, iar eu alergam după ei, strigându-le: „Opriți-vă nebunilor, că am chintă royală”.

              -V-au plăcut armele?
              – Mi-a plăcut vânătoarea. Țin minte că la începutul lui 2000 am făcut un preinfarct. La câteva zile după ce am ieșit din spital, eram la vânătoare de mistreți. Mi-a plăcut mult și pescuitul. Delta. Mergeam des cu cei apropiați.

              -Vă lipsesc vânătoarea, pescuitul, Delta?
              -Dacă vrei să știi, cel mai mult îmi lipsește familia. Am avut și am o familie frumoasă. O soție înțelegătoare, copii cuminți, la locul lor. Asta îmi lipsește: familia.

              -Fotbalul nu vă lipsește?
              -Cel care se joacă azi? Glumești, pesemne. Cum să-mi lipsească? Este o caricatură! Cât despre fotbalul băcăuan, e suficient să vezi în ce hal a ajuns stadionul. Când eram primar, stadionul din Bacău era în primele trei ca dotări din România. Era însă deranjant că se numea „Dumitru Sechelariu”. Lasă că-i mai bine cum arată acum, că doar se cheamă „Municipal”, nu? În anii ’90 obișnuiam să spun că dacă nu m-aș fi implicat eu, pe stadionul din Bacău ar fi ajuns să pască vacile și caii. Acum până și vacile ocolesc „Municipalul”. Ce să pască, pietre? Nu mai știu cine zicea, parcă chiar tu, sau poate Halagian, în fine, ideea era asta: fotbalul reprezintă oglinda societății. Observația-i foarte corectă. E de ajuns să te uiți cum arată Bacăul, ca oraș, ca să înțelegi și pe unde se află fotbalul nostru. Văd că la finalul anului trecut s-au făcut, în sfârșit, primii kilometri ai șoselei de centură; foarte bine! Dar proiectul a fost gata încă din 2003, când eram eu primar, iar finanțarea trebuia să apară un an mai târziu, în 2004. Numai că eu am pierdut alegerile sau, mai bine zis, am fost „ajutat” să le pierd- devenisem mult prea incomod- iar Centura a mai trebuit să aștepte alți 15 ani. Atenție la pana de vultur: 15 ani!

              -Să revenim atunci la fotbalul din perioada Sechelariu. Care au fost jucătorii la care ați ținut cel mai mult?
              -Au fost mai mulți, iar dacă uit pe cineva, să nu-mi fie luat în nume de rău. Am ținut mult la Cristi Ciocoiu, finul meu. Am ținut la Narcis Răducan, la Florin Petcu, la Andrei Cristea. Chiar dacă nu a jucat decât jumătate de sezon la FCM, fiind împrumutat de la Rapid, mi-a plăcut foarte mult Răzvan Raț. Era doar un copil pe atunci, dar îi prevedeam un viitor mare. Dacă-l întrebi, îți poate confirma. În 2001, după „barajul” pierdut cu Farul, am vrut să-l păstrez la Bacău, oferindu-i un contract de 100.000 de dolari, de zece ori mai mult decât îi dădea Copos la Rapid. Am ținut și la „coarda” de Scânteie și aici cred că ar fi bine să le explici cititorilor tăi că în vocabularul meu apelativul „coardă” nu are nimic peiorativ, ci reprezintă o formă mai specială de alint. Îmi amintesc cum spuneam la un moment dat că dacă s-ar putea combina viteza și răutatea lui Giani Căpușă cu viclenia și simțul golului pe care le avea Scânteie, am avea tipul ideal de atacant. Ieșind de pe teren și întreptându-ne spre bancă și spre birouri, am colaborat foarte bine cu prietenii mei Gică Chivorchian, Ghiță Poenaru, Cristi Popovici. O relație specială am avut și cu dom’ profesor Costinescu. Oameni speciali, timpuri frumoase.

              -Victoria cea mai frumoasă?
              -Mânăstire într-un picior: 5-1 contra Stelei în vara lui 1996, chiar în Ghencea. Victoria aia are însă un preambul interesant. În campionatul precedent pierdusem la Steaua cu 5-0. Înfrângerea îmi făcuse mult rău, mai ales că eram pe ultimul loc. Țin minte că în pauza meciului am fost invitat la protocol de gazde. Erau frații Păunescu, George Constantin și Viorel, era Hrebenciuc și toți generalii de armată. Se bucurau că Steaua conduce, mâncau sarmale și făceau mișto de mine. „Hai, bă Sachelarie, chiar credeai că poți să vii și să câștigi în Ghencea?”, mă ironiza George Constantin Păunescu. Eu fierbeam. Tăceam și fumam.

              -Chiar, de la începutul discuției noastre nu ați aprins nicio țigară. Să înțeleg că v-ați lăsat de fumat?
              (Zâmbește. Zâmbetul lui, nu al lui Semaca). Ei, știi cum se spune despre țigări, că sunt buruiana dracului. Îmi face plăcere să cred că eu am ajuns în altă parte, înțelegi ce zic?

              -Bun, să revenim atunci la acea zi de decembrie 1995 din Ghencea.
              – După umilința aia- și de pe teren, și de la „oficială”- mi-am zis că nu voi ieși din fotbal fără să o bat pe Steaua la ea acasă. Eram în relații bune cu cei de acolo, cu vreo două luni mai devreme fusesem invitat să merg cu ei la Torino, pentru confruntarea cu Juventus de pe „Delle Alpi”, din grupele Ligii Campionilor, dar asta nu însemna că nu aveam și eu ambiția mea. Și uite că în august 1996, moldovenii de la FCM Bacău le-o făceau campionilor de la Steaua, pentru ca în retur, să câștigăm din nou, de data asta acasă, cu 1-0. Iar alături de acel 5-1, dragă îmi mai e victoria cu Galatasaray-ul lui Mircea Lucescu, din amicalul jucat în vara lui 2001, pe când echipa turcă deținea Supercupa Europei. Ar mai fi și celebrul 1-0 din primăvara lui 1993 reușit la București, contra campioanei Dinamo, prin golul marcat de Sorin Condurache, pe final.

              -Suntem și noi pe final; pe final de interviu. Aș mai avea o întrebare: ce să le spun celor care ar putea avea dubii privind veridicitatea acestui dialog?
              -Înainte de toate, dă-mi voie să-ți zic că numai unul ca tine putea avea ideea unui astfel de interviu. Apoi, celor care vor pune cumva la îndoială convorbirea noastră, să le spui că tot ce ai scris e adevărat. Absolut tot. De la primul și până la ultimul cuvânt, dragul meu. Iar ca încheiere, îți spun ceea ce am zis mereu: deși am fost un nonconformist, uneori neînțeles și de multe ori contestat, știam că lumea mă va aprecia cu adevărat de-abia după ce nu voi mai fi pe acest pământ.

              Sâmbătă, 15 februarie, la Biserica „Sfânta Treime” din Cimitirul Central,
              familia și toți cei care l-au cunoscut și stimat
              au participat la ceremonialul religios de comemorare a primarului
              DUMITRU SECHELARIU
              (14 iulie 1958-16 februarie 2013)

              https://www.desteptarea.ro/cu-un-pas-inaintea-vremurilor/

              Părerea ta contează

              Se spune că oamenii au păreri diferite, ceea ce este adevărat. Se mai spune că oamenii sunt diferiți, ceea ce este de asemenea adevărat. Și se mai spune că o părere nu poate schimba lumea. Asta este complet greșit! Recunosc că sunt oameni care gândesc așa, dar sper ca acest text să îi convingă să nu mai creadă lucruri aiurite și fără sens.

              Ideea este că majoritatea oamenilor cred că o părere proprie, diferită, nu poate schimba lumea, țara sau măcar orașul. Este adevărat că nu vei reuși, poate, din prima încercare, dar cu muncă și perseverență, da.

              Adevărul e că dacă fiecare om ar aduce în discuție opiniile proprii, acest lucru i-ar încuraja și pe alți oameni să își exprime o părere sinceră. Și știi ce se poate întâmpla? O să îți răspund direct: împreună vom reuși să facem o lume mai bună. Știu că e cam super complicat să schimbi o lume singur.

              Atenție! Am spus ”super complicat”, nu ”IMPOSIBIL”, deci, dacă muncești mai mult timp, o poți face. Dar o lume nu poate fi schimbată peste noapte sau imediat, atunci când ești singurul care își exprimă părerea sincer, însă, când o fac mai mulți oameni, e mai ușor.

              Gândește-te! În loc să fii singur, poți să mai fi cu o persoană, care mai e cu o persoană, care e și ea cu altă persoană. Ideea e că o poți face asta singur, și să muncești o viață, dar să dai greș, sau să fii cu o echipă care are aceleași păreri cu tine și să te ajute la bine și la greu. Acea echipă e aici, trebuie doar să deschizi ochii atent. Părerea ta contează! Sper să te fi convins!

              Maria – Alexandra Vaman, 11 ani, elevă, în clasa a V-a, la Școala Gimnazială „Dr.Alexandru Șafran” și membră a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău

              Trebuie să fii curajos astăzi ca să trăiești o poveste de dragoste

              Mi-a stârnit zâmbetul o mărturisire a regizorului Claude Lelouch, care spune că el e foarte curios şi că observă tot şi se hrăneşte cu tot ce vede, „ca o adevărată portăreasă”. De aici vine firescul şi adevărul sensibil al filmelor sale, emoţia, melancolia lor. Amestecul acela tulburător de viaţă şi reflecţia ei în creaţie. Vă amintiţi, desigur, cei dintr-o generaţie ceva mai coaptă, de „Un bărbat şi o femeie”, un succes răsunător al cinematografiei franceze din 1966, unul dintre cele mai mari și frumoase filme de dragoste din toată lumea.

              Când mă gândesc la el, fredonez, de fiecare dată, acel refren faimos, ba da ba da ba da… revăzând imaginea îndrăgostiților pe o plajă. În fine, acum, după mai bine de jumătate de secol, Lelouch revine la acea poveste de dragoste care a lăsat urme adânci în cei doi protagonişti, care au rămas ca doi eterni logodnici ce nu şi-au spus ultimele cuvinte, și face un nou film, „Cei mai frumoşi ani dintr-o viaţă”.

              Cu aceiași actori, cu Anouk Aimée şi Jean-Louis Trintignant, aflaţi la vârste foarte înaintate, de unde și ușoara lor teamă când au început lucrul pe platourile de filmare, ca să nu fie ceva nepotrivit, etc. dar și-au luat inima în dinți și au înfruntat riscul, chiar dacă sănătatea lor e precară, merg mai greu, văd mai prost, etc. Imaginaţi-vă că fermecătoarea Anouk și seducătorul Jean-Louis (care a făcut, în 2012 un rol extraordinar în răvăşitorul „Amour” al regizorului Haneke) se apropie de 90 de ani, dar amândoi au anumit aer senin, o aură și o bună dispoziție care sfidează bătrânețea și inevitabila apropiere a sfârșitului. Reîntâlnirea celor doi actori este emoționantă, ei jucând foarte expresiv, cu infinite nuanțe o poveste de iubire neterminată, netrăită până la capăt.

              E și multă tristețe în film, deși tonalitatea de ansamblu e mai degrabă una luminoasă. Jean-Louis se află la o casă de bătrâni, țintuit într-un scaun cu rotile, și acolo îl vizitează Anne, la rugămintea fiului fostului ei iubit. De care nu se despărțise în termeni tocmai buni, dar, în final, cei doi se vor regăsi. Sunt scene tulburătoare în „Cei mai frumoși ani dintr-o viață”, flash-backuri nostalgice, dar și clipe memorabile din prezentul în care iubiții de odinioară se privesc într-un alt fel, cu tandrețe, cu totală acceptare, sincer, fără să mai trișeze, și cu un dram de umor, redescoperindu-se treptat. Pentru că e nevoie de un munte de îngăduință ca o relație să meargă bine, nu-i așa ? Claude Lelouche, care a traversat și el câteva furtuni amoroase în viață, știe că sentimentele adevărate zdruncină, lasă urme de neșters.

              De aceea, oamenilor le este frică de dragoste, afirmă regizorul într-un interviu, nu mai au curajul să o trăiască. „Astăzi bărbaților le este frică de femei. Femeile nu mai au încredere în bărbați (iar ele își doresc perfecțiunea și, în plus, au memorie bună, nu uită nimic) și iată că punem în pericol cel mai frumos lucru din lume. Suntem capabili să ucidem comoara vieții care e dragostea”. Iar aceasta e ca un diamant care trebuie șlefuit, pentru că orice imperfecțiune se vede imediat. Și când apar mai multe defecte, el se poate sparge, deși numele lui înseamnă „indestructibil”, iar așchiile din această piatră socotită un simbol al iubiri eterne pot să înțepe foarte tare, făcând răni adânci, care nu se vindecă odată cu timpul. De aceea îți trebuie curaj ca să te arunci cu toate forțele într-o dragoste și s-o trăiești cu adevărat, fără niciun fel de subterfugii.

              Pilda fiului risipitor

              Sfânta Evanghelie din duminica aceasta ne înfăţişează o întâmplare menită să ne pregătească pentru intrarea în Postul Mare. Relatarea este simplă dar cu foarte multe învăţăminte.

              Un om avea doi fii şi le-a împărţit averea. Cel mic s-a dus într-o ţară străină, unde a risipit toată averea în beţii şi desfrâu. Nu scrie în Evanghelie cât a stat în acea ţară străină, doar că după ce a cheltuit averea, a ajuns să pască porcii.Şi-a dat seama de umilinţa sa şi “venindu-şi în fire” fiul a plecat spre casa tatălui său; acesta l-a primit cu mare bucurie, l-a iertat şi a pregătit mare ospăţ de bucuria revederii.

              În pilda fiului risipitor Domnul Iisus ne-a dat un exemplu a dragostei dumnezeieşti, zugrăvită în culori atât de limpezi încât fiecare creştin să poată vedea sensul îndreptării şi a întoarcerii la Dumnezeu.

              Când fiul care se pocăieşte vine către tatăl său îi spune ceea ce plănuise: “Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.” Tatăl se milostiveşte îmbrăţişându-l şi zice către slugile sale: “Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi aduceti viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi şi mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.” Haina lui cea dintâi semnifică toată îndestularea şi frumuseţea darurilor duhovniceşti ale lui Dumnezeu.

              Aceasta este haina sfinţeniei şi curăţiei în care era înveşmântat Adam, înainte de căderea în păcat şi de izgonirea într-o ţară îndepărtată de Dumnezeu. Această haină este Însuşi Hristos: de aceea este numită “cea dintâi”. Nu există nici o haină mai minunată decât aceasta din cer. Apostolul spune: “Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3:27).

              Sufletul care fusese deposedat de toată lucrarea cea bună este în întregime îmbrăcat din nou: haina cea veche, murdară şi zdrenţăroasă este aruncată şi sufletul său este îmbrăcat în haină nouă. Această haină nouă pentru suflet semnifică pe omul cel nou – pocăit, iertat şi primit de către Dumnezeu. Fară această haină nouă, nimeni nu se poate odihni în Împărăţia lui Dumnezeu. Potrivit cuvintelor Apostolului, această haină este alcătuită din: “milostivirile îndurării, din bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă răbdare,… iar peste toate acestea… dragoste, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:12-14; Efeseni 4:24).

              În finalul pildei Dumnezeu linişteşte pe tot omul cel drept “căci Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului ci voieşte ca el să se întoarcă la viaţă şi să fie viu”(Iezechiel 18,23), amintindu-i de bunătăţile cele multe, pe care el le stăpâneşte şi le împarte împreună cu El :”Toate ale Mele ale tale sunt”. Odată cu întoarcerea fratelui tău celui pocăit, partea ta nu se împuţinează, ci bucuria ta va trebui să fie sporită, “căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.”

              Pr.Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău

              † DUMINICA a VI-a de peste an

              Toţisimţimdorinţa de a trăi, de a fi fericiţi, de a ajunge la viaţa veşnică prin învierea din morţi. De ce totuşi Dumnezeu este atât de mult insultat? De ce poruncile lui sunt nesocotite?

              Dumnezeu, în nemărginita sa bunătate şi înţelepciune, pentru a-l determina pe om să nu greşească, i-a descoperit bogăţia şi plinătatea vieţii din Cristos, în care el însuşi a pus toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei (Col 2,3). Sfântul Paul descrie Corintenilor aceste comori prin cuvintele: Ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit, ceea ce la inima omului nu s-a suit, aceea a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el. Or, Isus l-a iubit şi a păzit poruncile Tatălui în chip desăvârşit (In 14,31). Prima şi cea mai importantă dintre toate comorile de har din Cristos, la care se referă sfântul Paul, este învierea. El spune în numele tuturor acelora care aleg viaţa: Nouă ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfânt această înţelepciune. Unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea.

              Din punct de vedere filozofic, libertatea se defineşte prin capacitatea omului de a opta, de a decide şi de a acţiona în cunoştinţă de cauză. Din punct de vedere teologic, libertatea ne este dată pentru a fi oameni. Suntem înzestraţi cu darul libertăţiiaşa cum un copil este bogat fiindcă tatăl său este bogat, dar suntem condiţionaţi de starea noastră de copii, adică trebuie să fim conştienţi că bogăţia care ne defineşte ca bogaţiaparţine tatălui.

              Isus afirmă că a venit, nu ca să desfiinţeze Legea, ci să o desăvârşească, ceea ce înseamnă o deschidere spre mai bine, spre binele infinit; adică nu ajunge să nu faci răul în această viaţă, ci trebuie să te angajezi în mod liber pentru a face cât mai mult bine, fiindcă binele nu are limite, de aceea niciodată nu poţi spune: Am făcut destul. Trebuie să ne angajăm colaboratori la opera infinită a mântuirii tuturor popoarelor.

              Să fim deschiși harului pentru a începe o viaţă nouă, o viață pe care Isus o cere prin cuvintele: Fiţidesăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit (Mt 5,48). Pentru a ajunge la desăvârşirea Tatălui ceresc înseamnă a străbate calea lungă a smereniei, păşind pe urmele lui Isus.

              Pr. Richardo-Dominic Baciu
              Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” – Bacău

              Ecologiștii au „plantat” brazi în mijlocul lacului. Care este scopul

                CRE Bacău a „plantat” azi pe lacul Galbeni peste 20 de brazi aruncați după sărbătorile de iarnă. Brazii au fost în prealabil lestați cu beton, mulțumită colaboratorilor noștri de la depozitul de deșeuri.

                Aceștia au fost scufundați în zona balastierei Sortbac – o zona sensibilă unde în ultimii ani am înregistrat numeroase cazuri de braconaj piscicol.

                Scopul acestei acțiuni este de a asigura refugii pentru pești și de a îngreuna braconajul cu plase, dar și acela de a crea structuri pe care specii precum șalăul sau bibanul se pot reproduce.

                Daca lacurile Galbeni și Bacău nu duc în general lipsa de structuri, astfel de acțiuni ar fi binevenite pe Berești sau Răcăciuni, unde prin amplasarea anuala a sute de brazi se pot realiza zone de refugiu și reproducere.

                Dor de toate

                Cam aşa s-ar defini întâlnirea de vineri, 14 februarie, din sala de conferinţe a Bibliotecii Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău.

                Titular a fost Sergiu Eremenco, care şi-a lansat volumul de versuri „Orizontul în lanţuri”, apărut la HERMANNVET în 2019. (Ultimele litere sunt iniţialele unei triade înscrise pe frontispiciul editurii sibiene: Virtute-Eleganţă-Tenacitate, amintind de visul etern al ardelenilor: Virtus Romana rediviva.)

                L-au prezentat Dumitru Brăneanu, preşedintele filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, care a apreciat calitatea discursului liric şi sinceritatea sentimentelor topite în versul clasic şi i-a recomandat lecturi din poeţii moderni, şi Ioan Dănilă, dascălul de limba română contemporană al lui Sergiu, la Literele din Bacău, lăudându-i acestuia muzicalitatea versurilor şi binefăcătoarea nostalgie a copilăriei din satul Coşerniţa, de pe malul Nistrului.

                Debutantul a citit publicului (cu media de vârstă de 24 de ani) poezii de dragoste şi a promis că în ianuarie 2021 va merge să reprezinte universitatea băcăuană la Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”.

                Ionuţ Cucerescu, basarabean şi el, ne-a făcut să ne amintim de Grigore Vieru, iar altcineva, de Radu Cârneci, cu al său „spaţiu de dor”. Cei doi poeţi români s-au născut într-un 14 februarie.