În vederea asigurării continuităţii în acordarea asistenţei medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, recent a fost emisă o nouă hotărâre de guvern care prevede mai muți bani pentru furnizorii de servicii medicale, peste valoarea de contract stabilită la început de an cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate. Aceste măsuri se aplică retroactiv, începând cu luna octombrie.
Astfel, sumele contractate de casele de asigurări de sănătate (CJAS) cu furnizorii de servicii medicale paraclinice din ambulatoriul de specialitate (laboratoare) se pot suplimenta, prin încheierea unor acte adiționale, după încheierea lunii în care au fost acordate investigațiile paraclinice, pentru:
a) investigații paraclinice necesare monitorizării pacienților diagnosticați cu COVID-19 după externarea din spital;
b) investigații paraclinice necesare monitorizării pacienților diagnosticați cu boli oncologice, diabet zaharat, cu boli cardiovasculare, boli rare, boli neurologice și boli cerebrovasculare – pentru afecțiunile respective.
Pentru aceste investigații se vor ține evidențe distincte, iar pentru încheierea actelor adiționale de suplimentare a sumelor contractate pentru investigații medicale paraclinice, în bugetul fondului se alocă sume suplimentare cu această destinație, pe baza cererilor fundamentate ale caselor de asigurări de sănătate.
Totodată, pentru unitățile specializate care furnizează consultații de urgență la domiciliu și transport sanitarneasistat aflate în relație contractuală cu CJAS, în condițiile în care serviciile realizate depășesc nivelul contractat, CJAS decontează serviciile acordate la nivelul realizat, pe bază de documente justificative, prin încheierea unor acte adiționale de suplimentare a sumelor contractate, după încheierea lunii în care au fost acordate serviciile.
Și pentru serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu și serviciile de îngrijiri paliative la domiciliu, CJAS decontează serviciile acordate la nivelul realizat, pe bază de documente justificative, în condițiile în care acestea depășesc nivelul contractat, prin încheierea unor acte adiționale de suplimentare a sumelor contractate, după încheierea lunii în care au fost acordate aceste servicii. Aceleși prevederi sunt și pentru unitățile sanitare cu paturi care acordă servicii în regim de spitalizare de zi, în sensul că suma contractată lunar poate fi suplimentată la solicitarea furnizorilor pe bază de documente justificative. Bineînțeles că și spitalele (cu spitalizările continue) intră la aceste suplimentări.
„Sunt decizii care vin în ajutorul pacienților, dar, mai ales, în sprijinul furnizorilor de servicii medicale, pentru a nu se mai aglomera spitalele. De exemplu, la îngrijirile medicale la domiciliu, deja avem depășiri la valoarea de contract de aproape 40%.” Dan Stoica, director executiv CJAS Bacău
În acest moment, 23 de laboratoare, 15 de radiologie/imagistică și medicină nucleară, 5 de anatomie patologică, 3 furnizori de transport sanitar, 6 furnizori de îngrijiri la domiciliu și 25 de unități cu spitalizare de zi (inclusiv spitalele publice) sunt în contract cu CJAS Bacău și pot beneficia de această suplimentare de fonduri peste valoarea de contract.
Marcela Gavrilă și Petronela Mihalcea, două artiste ale panotajului
Da, expoziţia de artă plastică cu lucrări de pictură, sculptură, grafică şi multimedia, deschisă cu ocazia manifestării „Noaptea Muzeelor”, sâmbătă, 14 noiembrie, la Galeriile ALFA, nu a beneficiat de un vernisaj oficial, aşa cum ar fi meritat cu prisosinţă, deoarece Covid-19 face legea: răsfiraţi, răsfiraţi, câte trei şi nu staţi mult, este cuvântul de ordine, cu toate că ar fi nevoie de ore bune pentru a privi, a admira şi, de ce nu, a comenta fiecare lucrare, cu autorul sau curatorul. Amânăm această plăcere pentru anii următori…
Anul acesta, „Noaptea Muzeelor”, una dintre cele mai îndrăgite activităţi culturale, a fost amânată din cauza pandemiei de coronavirus, stabilindu-se data de 14 noiembrie pentru desfăşurare, în speranţa că incidenţa virusului se va diminua, astfel ca publicul să poată participa în număr cât mai mare, ca în fiecare an. Nu a fost să fie! În aceste condiţii, întregul complex de activităţi s-a desfăşurat, în cea mai mare parte, online. Pe simeze sunt lucrări ale artiştilor care au participat la Rezidenţele artistice de la Tescani (Tabăra internaţională de creaţie), din anii 2019 şi 2020, organizate şi susţinute integral de Ovidiu Ungureanu, artist vizual, magician al imaginii, fondatorul Chromatique. La Tescani se adună, pentru a fi împreună artişti din mai multe ţări, reînnodând o mai veche tradiţie, întreruptă din motive care nici nu mai contează acum decât pentru istoricii şi criticii de artă.
Rezidența artistică 2019
„Tescani a devenit sinonim cu întâlnirea oamenilor de cultură, a artiştilor talentaţi, a celor care caută profunzimea gândirii sau nesfârşitul emoţiei plastice. Oricum s-ar desfăşura vremurile, orice rezidenţă de creaţie plastică se caracterizează prin calitatea participanţilor săi, cei care se întâlnesc în cadrul încântător de la Tescani”, consemnează şi Marius Tiţă, critic de artă, curatorul taberelor, în albumul de artă „Rezidenţa Tescani 2019-2020”, editat cu această ocazie.
Rezidența artistică 2020
Nesfârşitul emoţiei artistice…
Mi-a plăcut sintagma şi o preiau în subtitlu. Totul a avut un început. Era în 1976, când artistul plastic Ilie Boca a reuşit să organizeze prima tabără de pictură de la Tescani, un loc extraordinar, cu o istorie fabuloasă, un domeniu de vis, unde se aude istoria şi muzica lui George Enescu, devenind, în cei 44 de ani, cel mai longeviv şi consecvent atelier de artă plastică din ţară. Ilie Boca a fost martorul tuturor întâlnirilor fericite ale artiştilor, dar şi cel care a trăit şi pictat peisajul de neegalat al locului, an de an. Toţi marii artişti care au trecut şi au creat aici, de la Horia Bernea, Dan Hatmanu, Ilie Boca, la Dionis Puşcuţă, Dumitru Macovei sau Luminiţa Radu au iubit locul acesta, Starea de Tescani, stare pe care artiştii au trăit-o şi o trăiesc, fiecare în felul său, a fost pusă pe pânză sau hârtie, având ca finalitate o colecţie impresionantă de opere de artă, ce se află în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu” sau, după caz, în alte colecţii, la fel de prestigioase.
Colecţia de mari artişti
Marcela Gavrilă și Petronela Mihalcea, două artiste ale panotajului
Pe câţiva dintre artişti şi muzeografi, adevăraţi maeştri ai simezelor (panotarea este şi ea o artă, să ştii să pui în valoare operele şi artiştii, culorile, temele, stările, pentru a crea o nouă stare, una plăcută, atrăgătoare pentru vizitator), i-aş numi aici pe Dionis Puşcuţă şi Mihai Chiuaru – artişti plastici, Marcela Gavrilă – muzeograf şi Petronela Mihalcea – conservator, i-am găsit săptămâna trecută în Galeria ALFA pregătind expoziţia, care urma să fie deschisă de „Noaptea Muzeelor”, în timp ce Ovidiu Ungureanu definitiva „scenariul” filmului expoziţiei, care a putut fi urmărit de amatorii de artă, sâmbătă, 14 noiembrie, de la ora 18.00, pe pagina de Facebook a galeriei şi a Chromatique.
Doi artiști, Dionis Pușcuță şi Mihai Chiuaru, din tabără, la simeze
Pe simeze au fost urcate peste 80 de lucrări ale celor 28 de artişti participanţi la Tabăra Internaţională de la Tescani: Aknay Janos (Ungaria), Alexandru Macovei (Republica Moldova), Ammar Alnahas (Siria), Pablo Rodriguez Guy şi Sarat Rodriguez (Spania), Diana Brăescu ( Bucureşti), Doru Ulian(Piatra Neamţ), Gabriela Culic (Bucureşti), Gheorghe Coman (Bucureşti), Marcel Lupşe(Bistriţa Năsăud), Mihai Sârbulescu (Bucureşti), Ovidiu Ionescu (Bucureşti), Sorin Nicodim(Timişoara), Sorin Otînjac(Iaşi), Ştefan Pelmuş ( Bucureşti), Valeriu Şuşnea (Buzău), Vasile Tolan(Bucureşti), Dionis Puşcuţă, Cristina Ciobanu, Dumitru Macovei, Gheorghe Zărnescu, Ilie Boca, Luminiţa Radu, Mariana Popa, Mihai Chiuaru, Ovidiu Ungureanu, Vasile Crăiţă-Mândră, Victor Eugen Mihai (Bacău).
Pablo Rodriguez Guy – Spania
Starea de Tescani nu o simţi şi nu o înţelegi decât dacă stai de vorbă cu oamenii care au trecut, au trăit şi creat artă acolo, cu cei care au pus şi pun suflet, râvnă, har, talent la îndeplinirea Testamentului-poruncă al moştenitoarei domeniului, Maruca Cantacuzino Enescu, care a donat conacul şi terenul statului român, pentru înfiinţarea unui centru cultural pentru artişti.
Sculptorul Gheorghe Zărnescu
Vom continua împreună
Ovidiu Ungureanu, la final de Rezidenţă
„Organizez de doi ani, nu cu puţine eforturi materiale şi de logistică, însă cu mare dragoste şi pasiune, aceste rezidenţe artistice, sunt atât participant, cât şi manager cultural. Am reuşit, împreună cu partenerii noştri, să continuăm la Tescani un loc de legendă, ceea ce a început pictorul Ilie Boca în 1976: întrunirea întru idei şi creaţie a artiştilor plastici din România şi din ţări din lumea întreagă. Proiectul cuprinde, pe lângă tabăra propriu-zisă de creaţie artistică, o expoziţie cu lucrările realizate, anul acesta deschisă cu ocazia «Noaptea Muzeelor», în Bacău, la Galeriile ALFA, cât şi albumul de artă «Rezidenţa Tescani”, care pune în valoare, într-o formă grafică de excepţie, lucrările artiştilor şi atmosfera din tabără. Este contribuţia mea la promovarea artei şi artiştilor români, dar şi a fabulosului patrimoniu de memorie şi artistic de la Tescani. Mulţumesc artiştilor care au răspuns invitaţiei mele, colaboratorilor şi partenerilor, instituţii, artişti, muzeografi, în mod special lui Iosif Cernic şi echipei multimedia Chromatique Studio-Art Gallery, coordonată vizual de Marius Siminiceanu, cu speranţa că vom continua împreună.” Ovidiu Ungureanu, artist vizual, organizatorul şi managerul Taberei Internaţionale de Creaţie Tescani
Tot anul acesta, împreună cu Marius Tiţa, critic de artă,curatorul taberei, mai spune Ovidiu Ungureanu, va realiza 30 de episoade din seria de «Interviuri de colecţie, la Tescani», cu toţi participanţii, adevărate crezuri de credinţă, bijuterii audio-video, cronici ale timpului, care vor rămâne în memoria şi arhiva Muzeului „George Enescu” din Bucureşti, a Muzeului de Artă din Bacău, fiind puse, cât de curând şi pe paginile de Facebook ale instituţiilor, difuzate şi pe diferite posturi de televiziune.
Ovidiu Ungureanu și Marius Tița
O tabără înseamnă a comunica
Dionis Pușcuță, la șevalet, în Tabăra de la Tescani
„Este, după «Saloanele Moldovei», cea mai de forţă expoziţie, organizată în Bacău. Sunt pe simeze artişti foarte buni, cunoscuţi şi apreciaţi de critica de artă şi de public, care au fost în Tabăra de la Tescani, în cei doi ani, 2019 – 2020. Tescaniul este un punct cardinal pe harta artei româneşti, de peste 40 de ani se adună, se întâlnesc, sunt împreună vârfurile, nume mari ale artei noastre, dar şi din alte ţări ale lumii. O tabără înseamnă a comunica, a face schimb de idei, nu numai a picta sau sculpta. Se întâlnesc oameni, curente, trăiri, stiluri, genuri. Acolo dospesc idei şi se nasc capodopere. Sunt generaţii de artişti diferite, stiluri şi genuri de artă diferite, însă am încercat şi, credem, am reuşit, să facem o panotare care să-i pună pe toţi în valoare, pentru ca expoziţia de la Galeriile ALFA să fie cât mai interesantă.” Dionis Puşcuţă, şef Secţie Artă, curatorul expoziţiei
Fără public este dramatic
„Eu merg la Tescani de prin anii ’80. Tescaniul a rămas cunoscut în toată România şi vrem să ducem mai departe sensul şi ideia de Tescani, care poartă în sine un har, foarte mulţi artişti, unii nu mai sunt printre noi, au lucrat şi au creat acolo, ei sunt modele pentru noi. Este meritul lui Ovidiu Ungureanu că a reuşit să adune atâţia artişti, artişti mari, dar şi faptul că a editat un album al taberelor de la Tescani. Tot ce face el acolo este un început bun, care trebuie continuat, chiar şi în aceste vremuri deosebite. Artistul e un rebel, un sihastru, nu depinde de alte relaţii sociale în timpul creaţiei, însă are nevoie ca munca lui să fie văzută, materializată într-o expoziţie, să se întâlnească cu publicul lui. Fără public este dramatic, este oribil pentru artişti, fie ei pictori, muzicieni sau actori.”Mihai Chiuaru, artist plastic, membru al UAP
Șevaletele s-au strâns din grădina de la Tescani. Ultimele retuşuri s-au făcut în atelier, aparatul fotografic a imortalizat tablourile, albumul tipărit cu aceeaşi dragoste şi talent ni le arată ca într-un album cu fotografii de familie, iar galerie de artă din Bacău ne arată, în hainele de sărbătoare ale expoziției, minunata artă în care s-a transformat Rezidența Tescani, prin minunata dăruire a unui om, a unui artist, Ovidiu Ungureanu, care, la fel ca înaintaşii lui, cu tuşe sensibile de culoare, cu imagine, har şi dăruire, continuă istoria, care se confundă cu legenda, a unui loc sinonim, acum, cu arta şi truditorii ei.
Concepţia grafică şi machetarea albumului „Rezidenţa Tescani. Tabăra Internaţională de Creaţie – pictură, sculptură, grafică, multimedia”: Marius Siminiceanu, Mihai Chiuaru, Dionis Puşcuţă. Prezentarea şi aparatul critic sunt semnate de criticul de artă Marius Tiţa. Fotografiile au fost realizate de Ovidiu Ungureanu.
Seara, după o zi de muncă
Partenerii Taberei Internaţionale de Creaţie de la Tescani au fost Muzeul Naţional „George Enescu”, Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, Iosif Cernic – Phylaxia Pharmarom, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” – Secţia de Artă, Uniunea Artiştilor Plastici din România.
Artiştii, curatorii, organizatorii invită publicul, să viziteze expoziţia, cu respectarea normelor sanitare în vigoare, până pe 10 decembrie 2020.
La concursuri, în scripte, apare mereu trecută drept Mihaela, deși mai toți cunoscuții o strigă Vali, după celălalt prenume, Valentina. Numele este Cambei, cu toate că mult mai potrivit ar fi…Camcâștig! Și asta pentru că halterofila CSM Onești Mihaela Valentina Cambei… „cam” câștigă orice întrecere sportivă la care participă, în țară și în străinătate. A dovedit-o și la recenta ediție a Naționalelor de Tineret Under 23 unde, deși încă junioară, a spulberat totul: kilograme, adversare și recorduri. „Pentru asta mă pregătesc, pentru asta aproape că nu am timp liber”, spune sportiva care va împlini 18 ani chiar poimâine. Majoratul nu o va împiedica însă să mai bifeze un antrenament. Sau poate chiar două! „Mă antrenez de 11 ori pe săptămână. Câte kilograme ridic săptămânal? Uite, asta chiar nu aș putea spune. În mod cert, tone”, zâmbește Mihaela Valentina Cambei, care, la Campionatul Național din Argeș, a mai avut o satisfacție: a participat alături de fratele său Lucian, la rândul său campion absolut, dar la juniori 3.
Data și locul nașterii: 18 noiembrie 2002, Dofteana, Bacău.
Stare civilă: necăsătorită.
Principala realizare profesională: „Mi-e cam greu să aleg. Reușitele de la Europene, Mondiale și Olimpiada de Tineret sunt, toate, la fel de importante pentru mine, chiar dacă medaliile au avut uneori culori diferite”.
Principalul regret profesional: „Nici nu știu dacă am vreun regret în plan sportiv. Exceptând Mondialele de juniori, din Thailanda, din 2017, nu-mi amintesc vreun concurs la care să fi participat și să nu fi luat măcar o medalie. Poftim, un regret ar fi Mondialele din 2017, unde nu m-am clasat decât pe locul 4. Iar regretul cel mai mare, dacă tot vorbim de regrete, este că veneam după o accidentare și nu eram pregătită așa cum trebuie. În condiții normale, altfel ar fi stat lucrurile”.
Sportivul preferat: „Nu poate fi decât din haltere: spanioloaica Lidia Valentin. E modelul meu. Îmi place cum se pregătește, cum progresează, cum se impune la concursuri”.
Hobby: „Fiind foarte ocupată cu sportul, dar și cu școala – sunt elevă în clasa a XII-a – nu am foarte mult timp liber la dispoziție. În puținele momente de relaxare mai ies în oraș, mai stau pe telefon, dar, de regulă, mă odihnesc pentru că sunt super-obosită după antrenamente și concursuri”.
Mâncarea favorită: „Când nu fac slăbire, adică foarte-foarte rar, savurez o porție de cartofi prăjiți cu aripioare de pui. În rest, nu cred că aș mai avea vreun fel de mâncare preferat”.
Orașul de suflet: „De la noi, Bucureștiul, de afară, Las Vegas”.
Actorii preferați: „Nu prea mă uit la filme – nu am timp – așa că nu pot spune că ar fi vreun actor sau vreo actriță care să-mi placă din cale-afară”.
Muzica preferată: „Deși nu am vreo trupă sau vreun solist preferat, mă antrenez numai și numai pe muzică. Ascult melodii motivaționale care mă ajută mult în procesul de pregătire”.
Nu poate trăi fără…: „Haltere, asta e clar. Nu m-aș vedea făcând altceva. Când am fost selectată, la vârsta de zece ani, nici nu-mi imaginam că halterele vor deveni viața mea”.
Vacanța perfectă: „Într-un loc foarte liniștitor, cu o priveliște verde, alături de persoanele apropiate și odihnindu-mă”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Pot fi și persoane? OK, atunci, iau cu mine prietenul, haltera și boxele pentru a putea asculta muzică”.
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Cea mai mare dorință a mea este să devin campioană olimpică. Pentru a cuceri acest titlu este important să mă pregătesc așa cum trebuie, dar dacă mă ajuta puțin și peștișorul, nu ar fi rău! O altă dorință este ca și pe viitor să am parte de aceeași carierăplină de succese ca și până acum și, în fine, să fiu sănătoasă eu și toți cei dragi mie”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Lidia Valentin, halterofila. Am avut șansa să o cunosc atunci când a venit în România pentru Europenele de Seniori. A făcut și un antrenament alături de noi, iar eu nu am avut ochi decât pentru ea.”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: Nu am făcut-o, dar aș face-o cu mare drag: să sar cu parapanta”.
Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Că trebuie să fim mai uniți și mai responsabili”.
Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă?: „Îmi place să ascult bancuri. Nu am talent la spus”. Nici noi nu avem talent la spus bancuri, dar încercăm: profesorul de geografie își întreabă elevii: „Ce capitală are Marea Britanie?”. Din fundul clasei se aude o voce plângăcioasă: „Păi, bine, dom’profesor, de ce ne ascultați din altă lecție? Doar ne-ați spus să învățăm pentru azi capitale de țări, nu de mări”.
Cum se vede la 70 de ani: „Mă văd încă făcând sport, lustruindu-mi medalia de aur cucerită la Olimpiadă și înconjurată de nepoți”.
O fi câștigat Trump alegerile? L-au furat la voturi? S-a produs o mare fraudă electorală în SUA? Habar nu am. Teoretic, acest lucru ar trebui să-l stabilească Justiția. Am înțeles că se și lucrează la niște lucruri, unii spun că ar exista argumente în favoarea fraudei, alții contrazic aceste declarațiii… Nimic nu este bătut în cuie. Din acest motiv mă miră modul în care declarațiile și argumentele uneia dintre părți sunt cenzurate de presa mainstream, de rețelele sociale și de giganții Internetului. Nu trebuie să mai specific care parte este cenzurată, se înțelege. În definitiv, nu asta e problema, că ori Trump, ori Biden, pentru România tot aia este.
Altceva este important: că un competitor electoral și asociații și fanii săi sunt cenzurați de către aproape tot ce înseamnă mijloc de informare. Și nu doar atât, pentru că unii fani ai lui Trump care se îndreptau spre Washington s-au trezit cu rezervările anulate. Youtube a șters clipuri cu caravanele suporterilor lui Trump care se îndreptau spre Capitală, FB elimina postări sau le etichetează ca fiind „discutabile”, Twitter îl cenzurează chiar pe Trump iar marile ziare și televiziuni nu doar că deja l-au dat câștigător pe Biden înainte să se finalizeze numărătoarea voturilor, dar sunt acuzate că cenzurează toate știrile despre posibile fraude.
Dar nu numai atât. Cazul unui lucrător poștal care a făcut declarații despre fraude este cât se poate de simptomatic: o rețea de televiziune a difuzat o știre cum că lucrătorul și-ar fi retras declarația. Dar acest lucru nu s-a întâmplat iar persoană în cauza a specificat clar acest lucru într-un video pe care l-a postat online.
Din nou trebuie să specific faptul că nu am nici o treaba nici cu Trump, nici cu Biden; ceea ce analizez este manieră în care media de peste Ocean filtrează informațiile pentru a-l prijini pe unul dintre competitori. Și, atenție! Acum nu mai vorbim despre acea tradițională orientare a presei către unul sau altul dintre candidați, orientare anunțată și asumată. Pentru că acum nu doar opiniile sunt ghidonate, ci și faptele.
Ceea ce mi se pare și mai interesant este că americanii gustă acum din meniul servit chiar de ei timp de ani de zile altor țări. Hai, nu mai fiți scorțoși! Să nu ne ascundem după deget! Americanii au manipulat alegerile în toată lumea ani de zile pentru a-și urmări interesele. Ceea ce li se întâmplă s-ar putea numi „Poetic Justice”.
Cât despre noi, ce să spun, am trecut prin astfel de alegeri de prin 2008 încoace.
La invitația senatorului liberal Daniel Fenechiu, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a vizitat câteva comune din județul Bacău, unde a stat de vorbă cu fermierii. PNL dezvoltă programe pentru agricultură și încurajează asocierea și, în premieră pentru România, fermierii vor participa la negocierile cu Comisia Europeană, pentru sprijinul pe care au tot dreptul să-l primească.
Prima surpriză plăcută, la Sascut: Ferma Agrolact Moldova
Aceasta este o fabrică de procesare a laptelui, cu o instalație complet automatizată și o capacitate de 70.000 de litri pe zi, colectați de la 2.000 de vaci. Pe lângă lapte, se vor produce brânză, smântână și cașcaval. Patru fermieri din Bacău și unul din Galați s-au asociat în această nouă afacere, care va genera 30 de noi locuri de muncă. Din investiția inițială, de peste 6.000.000 de euro, 40% au provenit de la AFIR. Investitorii și-au prezentat brandul ”Huzur – lapte bun și e destul”, ce va fi lansat pe 1 Decembrie, de Ziua Națională a României. ”Mă bucur să văd că, în această perioadă grea pentru economie, există investitori curajoși, în județul Bacău. Este un semn că deviza PNL este realizabilă: Dezvoltăm Bacăul. Dezvoltăm România”, a spusAdrian Oros, ministrul Agriculturii.
”Asocierea de care vorbim astăzi nu are nicio legătură cu acele CAP-uri din vremea comunismului, care se bazau pe deposedarea oamenilor de pământ. Îi felicit pe cei cinci fermieri pentru că, în această perioadă grea, așa cum a spus și domnul ministru Oros, au găsit resursele să înființeze această fabrică și să ofere locuri de muncă oamenilor din zonă”, Daniel Fenechiu, senator PNL de Bacău
Discuții cu fermierii din zona Podu Turcului, despre banii europeni
La Podu Turcului, ministrul Agriculturii a pledat pentru constituirea unui mediu asociativ al fermierilor români, care, alături de Guvern, să negocieze condiții mai bune pentru România la Comisia Europeană. Totodată, Adrian Oros, a dezvăluit și oportunitățile de finanțare a activității, în special banii alocați de Guvern pentru extinderea suprafețelor irigate.
”Avem fonduri europene în valoare de 7,25 miliarde de euro. Din acești bani, 6,5 miliarde de euro sunt pentru gestionarea apei, pentru irigații, iar 750 de milioane de euro pentru crearea unei rețele naționale de depozitare și desfacere a produselor fermierilor”, Adrian Oros, ministrul Agriculturii.
1 de 2
Bazinul legumicol de la Dieneț poate deveni a doua Matca a României
În satul Dieneț, din comuna Pâncești, cel mai mare bazin legumicol al județului Bacău, ministrul a discutat, în câmp, cu trei tineri fermieri, Ionuț Zamă, Gheorghiță Barbu și Cristina Colac, o absolventă de Agronomie care s-a întors acasă. Cei trei cultivă suprafețe destul de întinse și i-au pus întrebări ministrului despre posibilitățile de accesare a fondurilor europene și guvernamentale. După ce i-a felicitat pentru implicare, ministrul i-a sfătuit să dezvolte forme asociative de producție, pentru că suprafețele mari de teren cresc șansele de accesare a fondurilor nerambursabile.
”Sprijinim tinerii fermieri. Acordăm până la 50 de hectare în concesiune, tinerilor fermieri români”, a declarat ministrul Oros.
1 de 2
Asociația Pomicolă Itești, model de bune practici
Cu o experiență de peste 22 de ani în domeniul pomicol, mai mulți producători din localitate s-au afiliat și au înființat Asociația Pomicolă Itești, în anul 2011, pentru valorificarea livezilor administrate pe o suprafață de aproape 96 de hectare. Plantațiile dețin și capacități de stocare. Ministrul a vizitat și livada Ceravis, tot din comuna Itești. Aceasta a preluat plantația de cireș și vișin, înființată în anul 1984, de la fosta stațiune de cercetare și producție pomicolă Bacău. Plantația se întinde peste 100 de hectare, cu recolte anuale de până la 150 de tone de cireșe, 500 tone de vișine, 100 tone de mere și 100 tone de prune. Ceravis utilizează o tehnologie modernă pentru producție și deține un spațiu frigorific cu o capacitate de depozitare de 200 tone.
”Prin accesarea fondurilor europene, asociația a reușit să se dezvolte și să investească în echipamente moderne și performante, ce contribuie la eficientizarea procesului de producție.Apreciez în mod deosebit performanțele obținute, care reprezintă un model de bune practici în domeniu”, Adrian Oros, ministrul Agriculturii.
Publicat de SC DEȘTEPTAREA SA la comanda PNL, cod AEP 11200025
Băcăuanii s-au speriat rău de pandemie și au evitat să se lanseze în afaceri. Statisticile oficiale indică o scădere la jumătate a numărului firmelor nou apărute în tot județul. Antreprenorii s-au temut de inevitabilul eșec determinat de restricțiile impuse de criza sanitară.
Potrivit Registrului Comerțului, de la începutul anului și până la sfârșitul lunii septembrie, au fost înființate 1.852 de firme, în tot județul. Situația se află la mai puțin de jumătate față de cea înregistrată anul trecut, în aceeași perioadă. Declinul a debutat odată cu declararea stării de urgenţă, în martie 2020, moment de la care, în economia locală, au intrat mai puțin de 500 de firme noi.
După forma de organizare, cele mai multe firme apărute în 2020 au fost de tip SRL – 1.240, urmate, la mare distanță, de micile afaceri de familie, respectiv persoană fizică autorizată (PFA) – 301, întreprindere individuală (II) – 274 și întreprindere familială (IF) – 31. Interesant este că, în aproape un an, au fost înființate și două firme de tip societate cooperativă – SC și patru de tip cooperative agricole – CA. Creșteri au fost în domeniile comerț și agricultură, în vreme ce scăderi au fost înregistrate în construcții și transporturi.
În anii trecuți, întreprinzătorii erau descurajați să pornească afaceri mai ales din cauza numeroaselor modificări fiscale şi legislative. Acum, însă, criza sanitară fără precedent este principalul motiv al frânării apetitului pentru business din economie.
Îmi propusesem să nu mai scriu despre drama în care ne-a târât virusul ucigaș, obosit fiind de câte tâmpenii aud, chiar și de la oameni despre care, sincer, aveam păreri ireproșabile. Din păcate, nu vom ieși, prea curând, la restaurant să ne facem nunțile copiilor, și nici în concedii la mare sau oriunde, fără să riscăm îmbolnăvirea. Măcar să nu-i mai auzim pe coronasceptici, acei Gică Contra cum bat câmpii, de-ai crede că ori sunt sinucigași ori i-au plătit unii să arunce fumigene care să bage lumea în ceață totală.
Gândesc că nu sunt orbi și chiar nu văd cum mor oamenii pe patul de spital, cum se chinuie, cum se zbat să trăiască, cu o disperare pe care n-o s-o mai vezi decât, Doamne ferește!, într-un război sau așa ceva.
Cât de mic să fii în gândire încât să compari înfiorătorul prezent cu trecutul recent în care gripa sau cancerul făcea la fel de multe victime ca și Covid-ul? La ce bun să te-apuci să faci analize comparative, să te gândești la conspirații sau la povești de ademenit adolescente, când mai nimerit ar fi să te ferești, pur și simplu, bucurându-te că nu ai ajuns să fii subiectul știrilor zilei sau numărul din statistica, umflată sau nu, a DSP-ului?
Ce e atât de greu să admiți că există o creatură ciudată ce ne vrea răul, c-o fi ea invenția diabolică a unor descreierați puși pe căpătuială sau, pur și simplu a apărut din neant, din apetitul nesăbuit al asiaticilor pentru bietul pangolin, după unii, sau liliac, după alții?
Mă înspăimântă când îi aud cum povestesc ei, cu atâta convingere, aproape înspumați la gură, cu ochii ieșindu-le din orbite și carotida umflându-se până la refuz, despre cum li s-a întâmplat unor cunoștințe nu știu ce bazaconie prin spitalele Covid. Din păcate, treptat, o să ne întoarcem la situația din primăvară, când am stat închiși în case două luni. Nu ne vom face nunțile copiilor, nu vom merge pe Litoral.
Și nu din cauza zecilor de mii de îmbolnăviri zilnice, urmate de mii de decese în chinuri, ci a armatei de coronasceptici care, dacă ar tăcea, ținând pentru ei gogomănia dospită, ar avea șanse infinit mai mari, ca părinții sau rudele lor, să apuce revelionul.
Asociația Papillon Clinique a derulat în perioada 12 august – 13 noiembrie 2020, la nivelul Județului Bacău, proiectul „Copiii colorează viața 2020”. Proiectul este realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău.Valoarea totală a proiectului este de 38.888,89 lei, iar Autoritatea Contractantă s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maximum 35.000 lei, echivalentă cu 90% din valoarea totală eligibilă a Proiectului.
Asociația Papillon Clinique este o organizație implicată în proiecte care susțin integrarea copiilor cu potențial adaptativ în învățământul de masă și pregătirea cadrelor didactice în vederea îndeplinirii acestei misiuni provocatoare. Susținem copii și adolescenți diagnosticați cu TSA -Tulburare de Spectru Autist, în programe de terapie, având ca obiectiv dezvoltarea potențialului maxim al fiecărui individ și de a-l ajuta să se integreze în grupuri de interes, de a găsi resursele familiilor pentru a crește abilitățile adaptative ale fiecăruia în parte.
Asociația Papillon Clinique colaborează cu instituțiile publice pentru a crește calitatea serviciilor oferite de acestea prin parteneriate public-private – cu Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, desfășoară activități de informare la nivelul comunității, cursuri gratuite pentru informarea cadrelor didactice, workshop-uri și sedințe de consiliere pentru părinți.
Proiectului „Copiii colorează viața 2020” este o continuare a proiectului derulat la nivelul comunității în anul 2019. Anul acesta am încheiat acorduri de colaborare cu 4 unități școlare din județul Bacău: Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Buhuși, Școala Gimnazială „Tristan Tzara” Moinești, Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești, Școala Gimnazială „George Călinescu Onești”.
Obiectivul general al proiectului l-a reprezentat prevenirea abandonului școlar în rândul copiilor din învățământul preșcolar, din județul Bacău, cu tulburări de dezvoltare și învățare și conștientizarea în rândul cadrelor didactice a rolului pe care îl au în identificarea timpurie, a tulburărilor pervazive de dezvoltare și a deficiențelor manifestate de copii. Beneficiarii direcți ai proiectului sunt 44 de cadre didactice din cele patru unități școlare, din județul Bacău, vizate în proiect, iar beneficiarii indirecți sunt părinții și copiii care urmează cursurile acestor școli.
Un alt obiectiv vizat, al acestui proiect, a fost evaluarea complexă a abilităților adaptative și a nivelului de dezvoltare pentru copiii găzduiți într-o locuință protejată din Bacău alături de mame protejate. Proiectul s-a desfășurat în parteneriat cu D.G.A.S.P.C. Bacău.
Activitățile au fost complexe, au implicat resurse importante din partea echipei și a participanților și împreună am realizat întâlniri și activități cu 44 cadre didactice care au prezentat interes pentru acest subiect deoarece o parte dintre ei trebuie să gestioneze relația cu copiii cu tulburări de dezvoltare și tulburări de învățare, relația copilului cu restul colectivului, dar și cu familiile acestora. Participații au dobândit cunostințe despre: fenomenul complex al tulburărilor de dezvoltare la nivel local și național; profilul copilului cu tulburări și nevoile lui speciale; relația educator–părinte, gestionare și parteneriat; aplicare screening validat de Ministerul Sănătății, în vederea identificării cazurilor în rândul copiilor din grupele de clasă; metode de interacțiune cu copiii ce manifestă comportamente atipice sau au probleme de relaționare în grup și adaptare la modelul educațional; instrumente de lucru pentru ca abordarea în cadrul activităților să fie una coerentă și adaptată.
Am elaborat și distribuit în cadrul proiectului 100 kit-uri cu instrumente de evaluare aprobate de Ministerul Sănătății și materiale utilizate în procesele de recuperare.
Am pus la dispoziția comunității 4 bannere pe care le-am montat în cele 4 unități de învățământ din județ pentru a informa părinții despre importanța evaluării și intervenției timpurii.
În scopul informării familiilor s-au montat și 4 panouri stradale în 4 locații diferite din Bacău.
Am suplimentat numărul de instrumente de evaluare și psihodiagnostic autorizate și validate științific. Am evaluat și consiliat 8 copii și familiile lor proveniți din programul de protecție al D.G.A.S.P.C. Bacău. Am publicat materiale resurse pentru părinți și cadre didactice în presa scrisă și online cu scopul conștientizării importanței evaluării și intervenției timpurii și interdisciplinare.
Respectarea regulilor impuse de contextul actual reprezintă o normalitate pentru membrii Asociației Papillon Clinique, atât la sediul asociației, cât și în activitățile de teren, fiind norme igienico-sanitare asumate prin autorizarea activității de către D.S.P. Bacău.Feedback-ul obținut ne-a motivat pe întreaga perioadă a interacțiunilor și ne-a determinat să includem în agenda noastră de activități continuarea acestui proiect și conceperea unor noi proiecte pentru membrii comunității, cadre didactice și părinți.
Identificarea copilului cu tulburări în mediul școlar și comunicarea cu părinții, fiind un subiect destul de delicat, este uneori trecut cu vederea sau ignorat și efectul este covârșitor pentru că ajung copii în mediul școlar care nu au minimul de autonomie dezvoltat, ceea ce face procesul educațional aproape imposibil. Sunt situații concrete în care a existat abandonul școlar deoarece copilul nu face față provocărilor mediului educațional.
Tulburările în dezvoltare ale copiilor au cauze multiple, atât genetice, cât și de mediu. Manifestările sunt multiple și pleacă de la sensibilități de percepție și lipsa atenției, pot ajunge până la lipsa limbajului și a socializării, uneori agresivitate. Terapia și, implicit, recuperarea copilului se face cu specialiști, cadru didactic și cu familia care trebuie să fie pregătită să facă schimbări de atitudine și mediu.
Nivelul de acceptare al copiilor cu tulburări în cadrul grupurilor este diferit și există de cele mai multe ori obiecții ale colectivelor de copii și părinți în ceea ce privește integrarea lor în colectivitate și învățământul de masă.
Considerăm că într-o societate civilizată acceptarea este importantă, dar implicarea, înțelegerea și incluziunea arată nivelul evoluției umanității.
Avem convingerea că evaluarea timpurie și sprijinul terapeutic alături de sprijinul didactic pentru copil și familia sa reprezintă șansa de recuperare și dezvoltare către potențialul maxim al fiecăruia dintre cei identificați.
Papillon Clinique pune la dispoziția familiilor un mediu de lucru multidisciplinar, atât din punct de vedere al specializării personalului cât și din punct de vedere al dotării clinicii.
În acest mod am ales noi, echipa Papillon Clinique, să contribuim la dezvoltarea individului și a comunității!
Echipa Papillon Clinique
www.papillonclinique.ro
Proiect cofinanțat de Consiliul Județean Bacău prin Programul finanțărilor nerambursabile din bugetul propriu pentru anul 2020 conform Legii nr. 350/2005.
Președintele Consiliului Județean Bacău și managerul Spitalului Județean de Urgență au verificat, duminică sistemele de siguranță anti-incendiu existente la nivel de spital, în contextul tragediei de la Piatra Nemț.
„Cred că ce s-a întâmplat la Piatra Neamț arată că sistemul sanitar și-a atins limitele: spitalele sunt supraîncărcate, personalul medical suprasolicitat, resursa medicală specializată – insuficientă în raport cu creșterea exponențială a numărului de cazuri ajunse în ATI-uri. Practic, numeric avem același personal medical, în timp ce cazurile Covid19 s-au multiplicat de câteva ori”, a declarat Valentin Ivancea.
Acesta a propus la mijlocul acestei săptămâni un plan integrat de asistență medicală, la nivelul județului Bacău, cu măsuri concrete care să asigure, în principal creșterea capacității de preluare și spitalizare a cazurilor Covid19, prin asigurarea de noi locuri dar și asigurarea personalului medical specializat pentru deservirea acestor noi capacități medicale.
„Am verificat astăzi, alături de managerul SJU Bacău, sistemele de siguranță anti-incendiu existente la nivel de spital – așa-numitul «inel de incendiu», investiție realizată începând cu 2014 la SJU, în valoare de aproximativ 2 milioane euro: s-a refăcut sistemul de hidranți exteriori pe toată suprafața unității medicale, respectiv 10 clădiri principale, întinse pe 8 hectare și s-a construit rezerva de apă a spitalului, cu rezervor și sisteme de pompare a apei la înaltă presiune. Am verificat, de asemenea, și sistemele de siguranță existente în ATI-Covid de la etajul 5 al Spitalului Municipal, unde în urma unei investiții derulate de Consiliul Județean în parteneriat cu CL am creat facilități de preluare și tratare a pacienților critici”, a mai spus Ivancea.
„Nu în ultimul rând, am verificat și lucrările cu fonduri europene la extinderea UPU, din cadrul spitalului, și construirea unui heliport, lucrări complexe care vor spori capabilitățile SJU Bacău pe zona de intervenții în cazurile de urgență”, a mai explicat președintele CJ Bacău.
Reiterez nevoia imperioasă de a lua decizii și de a adopta urgent, în CJSU, planul integrat de care am vorbit, cu cele mai importante obiective ale sale: 👉 creșterea capacității de spitalizare în cazurile Covid19, mai ales a cazurilor critice, prin amenajarea și punerea în funcțiune a etajelor 3, 2 și 1 de la Spitalul Municipal – vom reduce presiunea pe ATI-urile existente și personalul medical aferent; 👉 asigurarea personalului medical adecvat, specializat, pentru a evita surmenajul medicilor și asistenților care lucrează în gărzi/ture Covid ce presupun o uzură crescută.
La data de 13 noiembrie a.c., poliţiştii au identificat un tânăr de 17 ani, bănuit de săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Poliţiştii din cadrul Poliţiei Staţiunii Târgu Ocna au identificat un tânăr de 17 ani, din localitate, care, în noaptea de 06/07 noiembrie a.c, ar fi pătruns fără drept în curtea unei localnice şi i-ar fi sustras 5 păsări, cauzând un prejudiciu în valoare de 100 de lei.
În cauză a fost întocmit dosar penal şi se continuă cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat.
Cetăţenii, mai ales cei care locuiesc în zonele mărginaşe şi izolate, trebuie să-şi împrejmuiască curţile cu garduri solide, iar porţile, atât de acces, cât şi cele din interiorul curţii, să le asigure cu încuietori sigure.
Noaptea în curte, în apropierea anexelor unde sunt adăpostite animale şi păsări, lăsaţi un bec aprins pentru a avea posibilitatea să observaţi din locuinţă, eventualii hoţi.
Polițiștii de investigaţii criminale din Bacău au depistat două persoane bănuite de comiterea infracțiunii de tâlhărie săvârșită la data de 20 octombrie a.c., asupra unui tânăr de 15 ani, din comuna Letea- Veche. Cei doi tineri în cauză au fost reținuţi pentru 24 de ore şi, ulterior, arestaţi preventiv.
La data de 12 noiembrie a.c., polițiștii de investigații criminale din cadrul Poliției Municipiului Bacău, au reţinut doi tineri, unul de 20 de ani şi altul de 26 de ani, bănuiţi de comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Din cercetările efectuate a reieșit că, la data de 20 octombrie a.c., în jurul orei 11.00, în timp ce tânărul de 17 ani se deplasa pedestru pe o stradă din municipiul Bacău, a fost abordat de cei în cauză, care, sub pretextul de a fi ajutaţi să caute un obiect pierdut sub un pod, i-ar fi sustras, prin violenţă, 50 de euro pe care îi avea asupra sa.
Bănuiţii au fost conduşi la sediul poliției, unde în baza probatoriului administrat, au fost reținuţi de polițiști pentru 24 de ore, fiind introdus în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Bacău.
Aceştia au fost prezentaţi instanței de judecată care a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile.
Când a intrat tata într-o zi la mine în cameră, a rămas mut de uimire şi cu gâtul sucit, uitându-se la tavanul plin de poze color. Era isprava mea din noaptea care trecuse, în care am ales din colecţia de reviste ,,Cinema” cele mai frumoase postere. Nefiind câtuşi de puţin un tip conservator, un părinte sever, tata s-a amuzat şi m-a întrebat a câta toană sau pasiune e asta. Ştia de literatură, de dans, pictură, de teatru şi afla acum despre film. Grozav era că mă încuraja mereu să-mi descopăr şi să-mi cultiv noi pasiuni, să gândesc liber, să fac ce-mi place, ce mă făcea pe mine fericită.
Nu mi-a impus nimic şi nu s-a arătat deloc deranjat când, în timpul liceului, având o mulţime de preocupări extraşcolare, nu mai eram premianta de pe vremea gimnaziului. O constantă rămăsese, totuşi, notele mele mari la disciplinele umaniste, în schimb, situaţia la mate, fizică şi chimie era aproape dezastruoasă. Mă rog, exagerez un pic, recunoscând că de abia aşteptam să pot chiuli la una din orele nesuferite mie, ca să ajung la cinema. Plecam de la şcoală înainte de ultima oră, ca să prind, la ,,Muncitorul”, premiera cinematografică de luni, de la 14:00.
Aveam numai filme în cap, actori, scenarii, regie. Şi, la un moment dat, m-am apucat să-mi scriu impresiile, să încerc un fel de cronichete, desigur, fără mari pretenţii de cunoscător. Le ţineam pentru mine, dar odată am trimis una la revista ,,Cinema”, şi culmea, mi s-a răspuns. Eram în culmea fericirii, mă şi vedeam viitor critic de film, unul important, cum altfel?, pentru că în vremea visătoarei mele adolescenţe nu acceptam nimic în registrul minor, nimic obişnuit. Îmi doream numai lucruri extraordinare, ieşite din comun, aventuri existenţiale diverse şi neaparat intense. În fine, să revin la încântarea care m-a cuprins când Radu Cosaşu, care se ocupa de rubrica Poşta redacţiei la revista ,,Cinema” mi-a acordat atenţie, reproducând câteva fraze scrise de mine despre un film care mă tulburase atunci, „Anonimul veneţian”, o melodramă pe care acum nu aş mai suporta să o văd. Doar muzica superbă din pelicula respectivă o pot asculta oricând. Şi minunate rămân imaginile dintr-o melancolică Veneţie.
Aşa am aflat eu, prin anii `70, de gazetarul şi scriitorul Radu Cosaşu, pe numele lui real Oscar Rohrlich, născut în Bacău, sărbătorit la sfârșitul lui octombrie, la împlinirea vârstei de 90 de ani, în presa noastră culturală. După ce a fost un marginal în lumea literaturii şi şomer timp de mai mulţi ani, fiind dat afară de la ,,Scânteia Tineretului”, pentru că se declarase împotriva cenzurii, Cosaşu a ajuns un autor de primă mărime, cu un stil inconfundabil, în care şarja, paradoxul, autoironia cuceresc necondiţionat un cititor dedat la acest gen de delicii intelectuale. Are tabieturi, scrie de mână, numai cu creionul, și se declară un timid (n-am aflat și dacă se tratează cumva, ca personajul dintr-o cunoscută comedie franțuzească).
Autodenunțurile lui sunt savuroase, și îmi amintesc că într-unul din ele recunoaște că nu și-a spulberat toate copilăriile, odată ajuns la vârsta maturității. Expert în ,,mătuşologie” (povestirile despre mătuşile lui din Tel Aviv sunt formidabile!), mare iubitor de sport (şi acum scrie, regulat, la ,,Gazeta sporturilor”) , discuțiile despre acesta producându-i o mare bucurie, oricând, Cosașu a îmbogățit literatura română și a dăruit cititorilor câteva cărți de raftul întâi, și mă gândesc la cele șase volume din ,,Supraviețuiri”, la ,,Autodenunțuri și precizări”, la Anti -damblale” și altele, toate publicate într-o serie de autor la Polirom.
Iar omul, care spune despre sine că este cineva normal într-o lume anormală, e cuceritor prin inteligență, măsură, luciditate, prin formulările sale paradoxale, prin echilibru și calm surâzător. Calități garantate pentru o viață cât mai lungă.
De ce îți place atât de mult să citești? Cum de poți citi atât de mult? Acestea sunt doar două dintre probabil zecile de întrebări pe tema pasiunii mele pentru lectură pe care le primesc de la colegi și prieteni aproape zilnic, așa că m-am hotărât să răspund la ele într-un articol. Pentru că – o să vă dau cu asta o temă pentru noi întrebări – îmi place și să scriu.
Lectura. O activitate pe care unii dintre voi o consideră plictisitoare sau chiar nefolositoare, pe când alții o consideră frumoasă și plăcută. Eu scriu acest text pentru a dovedi faptul că este mult mai mult decât atât.
În primul rând, am realizat cu ajutorul lecturii importanța prieteniei și a familiei, am înțeles durerea pierderii unei persoane dragi, deși nu mi s-a întâmplat personal, și am priceput valoarea încrederii în sine, chiar dacă mai am de lucrat la acest capitol.
În al doilea rând, cititul cărților este atât de important pentru mine și pentru că este singura mea scăpare din lumea reală. Atunci când nu am cea mai bună stare sau am una dintre acele zile plictisitoare și am nevoie să evadez puțin, deschid cartea pe care o citesc la momentul respectiv și mă afund în poveste. Citind, timpul nu mai are însemnătate. Mă detașez de realitate și, ca prin magie, dintr-o dată nu mai sunt în camera mea, sunt chiar acolo, cu personajele, înțelegându-le tristețea, bucuria, spaima și simțind și eu toate acestea la rândul meu. Cărțile sunt precum niște portaluri spre alte lumi. Ele ne ajută să călătorim fără a face un pas.
Așadar, de ce citesc? Ei bine, citesc pentru a evada din monotonia realității, pentru a transforma o zi normală într-una mai bună. Lectura nu este și nu va fi vreodată plictisitoare. Indiferent dacă ești total sigur că este așa și că nu îți place să citești, crede-mă pe cuvânt, undeva, în lumea asta mare (bine, mică pentru un cititor, pentru că în cărți a descoperit universuri mult mai vaste, dar persoana căreia îi este adresat acest sfat nu este încă unul), există cartea potrivită pentru tine, cea care îți va schimba gândirea și te va aduce în universul minunat al lecturii și nu este loc de contraargument în ceea ce privește această afirmație.
Lazăr Mara-Ioana, 12 ani, elevă, în clasa a VI-a, la Școala ”Dr. Al. Șafran” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Parcare de market. Eu, mascat. El, mască lipsă. Face zob distanța socială; mă rog, fizică… Mă abordează scurt: „Stelu. De la stea. Prietenii îmi zic Star”… Sunt încurcat. Dau vina pe memorie. Are +40… „Mă cunoști”, îmi spulberă el mirarea. „Alergai pe dealuri după mine, ca să vin la școală”… „A, dealurile…”, spun eu zâmbind vinovat, încercând să descopăr niscaiva zone geografice aventuroase. „Da, dealurile… Nu-mi plăceau metodele comuniste”, mă țintuiește el… „Da, metodele comuniste”, zic eu. „Hai, nu fă mișto. Erai director. Știi că…” „Da, director. Of!, metodele comuniste. Școala, arcanul…”, adaug eu timid… „Am două înghesuieli. Trebuie să mă ajuți”, intră el abrupt în subiect… Îndrăznesc: „Dacă pot…” „Poți. La ziar și la primărie”… L-am ginit că-i poliglot și îndrăznesc: „OK! Sunt ca peștele în apă în locurile astea!”… „Vreau ajutor de șomaj sau sprijin ca să înființez o firmă. Nu cerșesc. Îmi pun la dispoziție capul în câmpul muncii”… „OK, OK!”, o țin eu coardă pe engleza mea…
Apoi îi propun: „S-o luăm pas cu pas, după o expresie iubită de noi. Te deranjează?”… Mă țintuiește cu adrenalină în priviri… Îndrăznesc iar: „Ai fost încolo și-ncoace, prin lume. Se vede și-n maniere. Ai revenit”… „Da, am fost în sud de Spanie. Am venit să dau o mână patriotică de ajutor”… Devin curios: „De ce Star? Acolo se zice Estrella…” „Sună mai universal. Așa m-au botezat prietenii și gata… Vorbim despre firmă?… Pot vorbi liber? Da? Văd că mă cam calci în miștouri. Am solicitat autorităților române să înființez o firmă și mi-au dat cu flit. Metode comuniste…” „Ce firmă?”… „Preîntâmpinătorul S.R.L”… Holbez toată ființa: „Preîntâmpinătorul?” … „Îhî”, răspunde el într-o mioritică spaniolizată… „Și ?”, întreb eu plin de curiozitate… „Pot vorbi liber? Mi-au zis, tot ca niște comuniști, că nu figurează în nomenclatorul lor de meserii obiectul muncii propus de mine”… „A, nomenclatorul, CAEN, știu. E adevărat, nu figurează, dar poate rezolvăm”… El, imperial: „Normal că rezolvăm!”… „Ai puțin răgaz, îmi faci o descriere a obiectului muncii?”, încerc eu să mă dumiresc… E lapidar: „Preîntâmpin boli. Un fel de descântec modern; psihologie.
Punct”… „Oho! Medicină revoluționară, preventivă, dar și un pic de concurență neloială!”, sintetizez eu… Ripostează: „Nu, nu e medicină. E un fel de magie…” Nu-mi cade nicio fisă… Mă ajută: „Vin la tine, te pipăi, dau drumul la formulele mele vorbite și gata! Ce, credeai că-i vorba despre ghioc?”… Întind puțin coarda: „Iartă-mă că glumesc! O să mor sănătos, după terapia asta?”… „N-avem timp de miștouri. Îți garantez că trei boli n-o să se apropie sigur de tine. Suntem o echipă: doi frați, o soră. Fiecare are trei boli pe care le afurisește, le preîntâmpină”… Încep să am mofturi de potențial pacient: „Bun, ne lipim cu asta. Și dacă mă lovește a doua zi o boală, de unde știu că nu e boala din portofoliul vostru miraculos pe care ați hăituit-o fără succes?”… Îmi taie scurt macaroana: „Mergem pe încredere. Suntem oameni serioși. Profesioniști…” Eu: „Chitanță, garanții? Dați ceva?”… „Dacă intervii să-mi fac firma, de ce nu?”… Încerc să-i cotrobăiesc prin C.V.: „În Spania ai profesat în zona asta?”…
Omul e prompt: „Mult timp, am fost actor. Mi se spunea Lampagiul. Eram talentat. Costum de miner, lămpaș, târnăcop, vopseluri cu negreală. Stăteam nemișcat ca statuia. Seara, la promenadă; în piețe publice. Curgeau puhoi euroii. Când ne puteam lipi de vecinătatea unui show de coridă, era profit de profit. Dar îți dădeau cu roiul, uneori, alți lampagii sau actori din alte bresle, care aveau lipici protector în vaduri de lux și ajungeam la periferie, la intrările/ ieșirile șomerilor, cerșetorilor. Concurența”… Insist: „Ca preîntâmpinător ai prestat ceva?”…
„Cu asta am dat lovitura! Acum am venit, auzind despre spaima asta a Covidului, ca să ajutăm, să preîntâmpinăm acasă”… Întreb înghesuit de speranță: „Ești specialist și în Covid?”… „În curs de, ca să zic așa. Sora mea e pe boli femiești, eu pe boli de masculin, fratele trudește experimental pe Covid, pe gripe cu mofturi mari și altele”… Sunt curtat de puțin pesimism: ,,Și dacă nu reușim cu firma?”… Îmi oferă varianta de rezervă: „Rămâne ajutorul social”… Pesimismul mă tot înghiontește: „E greu. Există ofertă germană de iubit sparanghel, oferte de trudă agricolă în România”… Îmi arată zona gânditoare: „Of, n-ai înțeles! Noi vrem să intrăm în câmpul muncii cu capul! Nu suntem pe filiera fizicului”…
Promit, cu optimism cenzurat: „O să-ncerc”… „Zi-mi și mie când rezolvi. Vreau și ziarul. Ți-am dat un subiect la greu. Mă pot întâlni oricând cu primarul; îmi fac timp. De asta am venit acasă: ca să fiu de ajutor la greu”… Îmi dă brânci către el o curiozitate: „Zi-mi, te rog. Tot repeți: «Pot vorbi liber?» Unde-ai făcut armata?”… Răspunde scurt:„N-am avut nicio treabă cu armata, dar văd că vrei să mă-mbârligi cu mititica. Ei, da, a fost o chestie, dar trecătoare. O neînțelegere, dacă pricepi”…
Normal că pricep; nu-s chiar prostul satului. Și, încercând să mă ridic la înălțimea competențelor lui lingvistice, închei: „Adiós, mago!”… Urmează truda cu înființarea firmei, cu ajutorul social, cu…
În ultima și destul de recenta sa lucrare, Panorama des idées philosophiques, Jacqueline Russ insistă în a evoca acele cuvinte despre care Blaise Pascal afirma că i-au fost rostite de către Mântuitorul Hristos în noaptea marelui său extaz mistic, întâmplat la 23 noiembrie 1654: Din Sângele Meu, vărsat pe Cruce, o picătură a fost pentru tine.
Se poate opina, desigur, despre faptul că Pascal nu L-a înțeles bine pe Mântuitorul. Domnul nu i-a putut declara: Am vărsat, din sângele Meu, o picătură pentru tine. El nu a putut glăsui altceva decât: tot sângele Meu L-am dat pentru tine, tot trupul Meu omenesc, toată sudoarea Mea însângerată, toată suferința Mea. Căci Hristos ni se dă tuturor întreg, întreg și fiecăruia dintre noi în întregime.
Și cum se poate realiza aceasta? … în cadrul fiecărei Sfintei Liturghii nu ni se dăruiește El neștirbit și la infinit? Acolo trupul omenesc se unește cu întreg trupul lui Hristos, cu întreg sângele Său, cu întreaga voință, dorință și gândire a Domnului, pentru că Sfânta Euharistie este o taină vie. Acolo, omul nu primește părți din Hristos, ci-L primește nefragmentat, neînceput, neciuntit.
A fi creștin înseamnă a nu pierde din vedere, la început de post și de schimbare, această realitate. În ritualul jertfei euharistice, pentru o clipă, viața eternă a Mântuitorului devine vizibilă și se desfășoară în întreaga Sa cronologie. Hristos se întrupează ca om, sub forma pâinii și a vinului, suferă, este ucis, este pus în mormânt, zdrobește puterea iadului și Învie întru Slavă. Este o fericire, o taină dulce, un secret minunat… să știi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, că-L putem avea drept exemplu, că este mereu cu ochii pe noi, gata să ne sară în ajutor, sub chipul prietenului care se cunoaște la nevoie, că față de El suntem răspunzători în tot ceea ce facem ori nu facem…ce fericire mai acută poate fi în clipele de încercare, liniște ori bucurie?
„Hristos ni se dă tuturor întreg, întreg și fiecăruia dintre noi în întregime…”
Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar
Patru tineri din Bacău, uniți de pasiunea pentru rock, intră pe piața muzicală națională cu o melodie-protest. Reuniți sub numele RAPAX (n.r.-lat.rapace, lacom, răpitor), băcăuanii și-au lansat primul lor single și un videoclip cu un puternic mesaj anti-sistem.
Alexandra Hrincescu (16 ani), Vlad Prisacariu (18 ani), Tudor Păun (17 ani), Andrei Bostan (15 ani), formează RAPAX, una dintre cele mai noi dar bine închegate trupe rock tinere de pe piața românească. Conectându-se la o tradiție veche dar uitată în ultimii ani în orașul lui Bacovia care a avut în anii ’80 si ’90 multe trupe bune și chiar două festivaluri de rock, liceenii și-au urmat pasiunea și au decis să se facă auziți în toată lumea. Au lucrat la compozițiile proprii luni de zile iar acum lansează prima piesă, „Demise” (n.r.-engl. moarte, expirare, anihilare) și primul lor videoclip, filmat cu precauții în plină pandemie.
Este o piesă-protest despre ce simt tinerii care nu se mai regăsesc în multe dintre formele de conviețuire din societatea noastră bolnavă. E despre anxietate, frici și neîncredere. Despre imposibilitatea unei generații de a se regăsi în tiparele impuse de societatea actuală, subjugată de ipocrizie, superficialitate și de puterea banilor. O societate în care umanitatea își pierde din valoare. E povestea tinerilor care cară cu greutate acest bagaj tot mai apăsător de „repere” false livrate de alții și pe care nu vor să le accepte. E povestea multora dintre ei care decid să „fugă„ și să își creeze propriul set de valori.
Membrii trupei și-au pregătit mesajul anti-sistem mai bine de un an. „Stilul muzical al trupei îmbină element din prog, hardcore și Nu metal. Trăsătura evidentă este caracterul modern și agresiv al sonorităților,” a afirmat Sorin Antohi, producător muzical al RAPAX și, totodată cunoscut basist și vocalist al trupei Masked Toys din Bacău.
Clipul a fost realizat de regizorul Mihai Grecea, și el producător muzical al trupei, care a lucrat în studio cu cvartetul băcăuan și la înregistrările primelor trei piese care vor intra pe primul E.P. RAPAX de anul viitor.
„A fost o poveste frumoasă acest proiect. Practic am fost de față la profesionalizarea unei trupe tinere și cu viitor. Membrii trupei sunt copiii unor colegi din generația mea din Bacăul meu natal. Andrei, toboșarul, bunăoară, moștenește pasiunea chiar de la tatăl său, Cornel Bostan, fostul meu coleg din trupa cu care am cântat și eu în anii ’90. Am dat curs apelului membrilor RAPAX de a-i sprijini pentru că m-au convins că își asumă cu adevărat să facă muzică și că vor munci serios. Bravo lor! A fost un stagiu-școală de înregistrări în studio. Practic au avut libertatea să facă ce au dorit ei din perspectivă artistică iar noi, producătorii, le-am arătat doar cum se face o producție și i-am ajutat să facă mare parte din lucruri singuri. Transfer de know-how. A durat mult, dar satisfacțiile sunt pe măsura efortului. Avem astăzi un clip gata, încă unul în șantier și încă două piese în faza de mixaj. Sper ca această gașcă simpatică și hotărâtă să aducă un aer proaspăt în muzica rock & metal de la noi”, susține Mihai Grecea, fost chitarist al trupei Totem din anii ’90, care, după ce a supraviețuit tragediei de la Colectiv, s-a reîntors după mulți ani la muzică.
Premiera clipului trupei va avea loc online, având în vedere situația medicală actuală din țară.
Portrete:
Alexandra Hrincescu, voce
A început să cânte acest gen de muzică de acum patru ani, adică de când era elevă în clasa a opta. A cochetat cu chitara și tobele, ca acum în trupa actuală să fie vocal. Pe lângă muzică tânăra este pasionată de limbile engleză și germană și susține că vrea să devină medic. Este pasionată de gătit.
Vlad Prisacariu, chitară
S-a îndrăgostit de muzica rock de la zece ani spre disperarea părinților. A primit cadou în cele din urmă o chitară electrică pe care a început să o studieze zilnic. Este pasionat de tehnologie, motociclete și tot felul de mașini.
Tudor Păun, bass
A început să cânte la chitara abandonată de fratele său mai mare și a studiat muzica la un club de rock. A fost „racolat” în actuala trupă direct de la un bal al bobocilor la unul din liceele băcăuane. Este pasionat de cățăratul pe munte, drumeții și istorie.
Andrei Bostan, tobe
Deși este mezinul trupei, e unul dintre membrii fondatori. Prima tobă jucărie a primit-o la patru ani, dar a pus pentru prima dată bețele pe tobe „oficial” la șase ani. Este autodidact în materie de muzică și pe lângă tobe mai cântă și la chitară. Pasionat de sampling (n.r.- tehnică de reproducere digitală a sunetelor digitale).
Protagonistul poveștii din clip este Ștefan Ghiorghiu (18 ani), al doilea membru fondator al trupei RAPAX. Este la rândul său chitarist și anul acesta a decis să nu mai cânte în RAPAX, pentru a îmbrățișa teatrul, a doua sa pasiune.
Pe 11 noiembrie 1933 s-a născut la Călăraşi îndrăgitul actor Ştefan Bănică. RRA i-a acordat miercuri un spaţiu special în radioprogramul matinal, încheiat cu difuzarea uneia dintre cele mai frumoase melodii din repertoriul său: „Îmi acordaţi un dans?” Este de fapt o adaptare/ prelucrare a piesei lui Salvatore Adamo „Vous permettez, monsieur?”, lansată în 1964 şi „românizată” în 1967.
Dilema noastră
Am ascultat cu încântare vocea de acum 56 de ani, dar am rămas nelămurit de finalul textului, aşa cum îl transmitea spre noi actorul-solist: „Şi deja-i ticsit localul,/ Doar ei doi sânt în tot balul”. Am mers către Google, care ne arată pretutindeni acelaşi text, reprodus după ureche, adică fără semne diacritice, virgule (doar trei am numărat), cratime, linii de dialog şi cu sintagme bizare („Primul sine păşeşte grăbit” ş.a.). Textierul, Saşa Georgescu, are la activ o sumedenie de reuşite, între care şi versurile „Liceenilor” (Ani de liceu).
Aşa da!
Imaginăm varianta corectă a cuvintelor şlagărului din 1967:
Îmi acordaţi un dans?
Astă-seară, la opt, este bal:/ Dans, antren şi doar trei lei biletul./ Minunat, asortat e bufetul/ Şi-au adus două-orchestre-n local.// Este-un fum şi o harababură/ Şi-un miros de velur şi liliac –/ Vine ora când trec la atac/ Cavalerii de mare-anvergură:/ – Vă rog să-mi acordaţi,/ Domnişoară, dansu-acesta!/ Hai, nu faceţi pe modesta!/ Dacă vrei, mi-nchei şi vesta./ Vă rog să-mi acordaţi/ Doar un dans, numai o dată./ Eu ştiu să mă port cu-o fată./ Observaţi: am şi cravată.// Într-un colţ stau băieţii ca sfinţii;/ Nu-ndrăznesc să-ntreprindă nimic./ Că sânt fete frumoase, nu zic,/ Daʼ-s venite la bal cu părinţii…/ – Vă rog să-mi acordaţi/ Dreptul să vă invit fata./ Un tango, vă jur, şi gata:/ O aduc ʼnapoi la tata./ Vă rog să-mi acordaţi/ Pentru dans o învoire:/ Trei minute păsuire./ Observaţi: sunt om subţire.// Un mac(h)ist* e netuns de-astă vară,/ Dovedind că Darwin n-a greşit./ Prin mulţime păşeşte grăbit,/ Cu un aer ce te înfioară:/ – Îmi acordaţi un dans?/ Te poftesc să nu faci nazuri,/ C-ai putea să ai necazuri/ (Mai cunosc eu nişte cazuri)./ Îmi acordaţi un dans?/ Că din fragedă pruncie/ Eu sânt iute la mânie./ Te previn, ca să se ştie.// Luând curaj, după-un ceas de tăcere,/ Un băiat trist şi însingurat/ De o fată s-a apropiat/ Şi, timid, primul dans el îi cere:/ – Vă rog să-mi acordaţi…/ Vreau să zic că eu… adică…/ Aş dansa, vedeţi, dar… şi… că…/ Nu-ndrăznesc, fiindcă mi-e frică./ Vă rog să-mi acordaţi…// Şi orchestra dă semnalul./ Şi deşi-i ticsit localul,/ Doar ei doi sânt în tot balul.
O explicaţie
Este limpede că în penultimul vers (şi, din păcate, şi în interpretarea lui Ştefan Bănică) nu are ce căuta adverbul „deja”. În textul lui Saşa Georgescu este sigur conjuncţia concesivă „deşi”.
*Machist = adept al concepţiei că bărbatul domină social femeia (cf. DEX)
În aceste ultime duminici ale anului liturgic am fost invitaţi de liturgia Bisericii să medităm asupra unor parabole ale Împărăţiei, precum şi asupra unor fragmente din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni, care au ca temă ziua celei de-a doua veniri a lui Isus Cristos. Textul evangheliei din duminica a 33-a, ni-l prezintă pe Isus explicând ucenicilor venirea sa de-a doua prin parabola talanţilor.
Protagoniştii acestei parabole sunt stăpânul, care pleacă într-o călătorie îndelungată, şi cei trei servitori care primesc de la acesta, spre administrare, care cinci talanţi, care doi şi, în cele din urmă, unul. Diferenţa de sumă ne este explicată de textul evanghelic prin faptul că stăpânul îşi cunoaşte servitorii, gestul său fiind motivat de puterea fiecăruia dintre ei. Accentul cade pe cel de-al treilea servitor care la întoarcerea stăpânului se prezintă cu aceeaşi sumă pe care a primit-o, iar ceilalți au investit talanții lor.
Încadrând această parabolă în ansamblul textelor din aceste ultime duminici ale anului liturgic vom putea înţelege mai bine semnificaţia ei. Stăpânul din parabolă nu este altul decât însuşi Dumnezeu. El încredinţează fiecăruia dintre noi talanţii săi, după capacitatea noastră. Fiecare dintre noi se naşte cu propriile caracteristici de inteligenţă, temperament, cu anumite însuşiri naturale şi în anumite condiţii economice şi sociale. Pe aceste caracteristici se inserează şitalanţiidaţi de Dumnezeu.
Persoana umană nu-şi poate păstra darurile naturale şi supranaturale decât mărindu-le prin aportul şi efortul personal. Adevărata viaţă, care este cea spirituală, înseamnă dinamism, progres, investiţie tot mai mare pentru înălţarea omenirii la izvorul fericirii, la Dumnezeu.
Dumnezeu încredinţează omului talanţii – talentele sau darurile naturale şi supranaturale – pentru că vrea ca omul, coroana creaţiei din lumea văzută, să nu rămână mereu un simplu muncitor, un simplu funcţionar, o simplă slugă cu care nu se poate avea alt raport decât cel prevăzut în contractul de muncă – atât cât fac, atâta îmi dai salariu – ci vrea ca el să-i devină asociat la finalizarea planurilor sale, un intim interlocutor pe postul de prieten şi chiar de frate.
Iată secretul folosirii în mod util al talanţilor: străduindu-ne să-i îmbogăţim pe alţii ne vom îmbogăţi noi înşine. Numai printr-o atitudine altruistă, plină de iubire, vom putea evita sărăcirea noastră spirituală.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”
Zece persoane au decedat în urma incendiului izbucnit, sâmbătă seara, la Secţia ATI a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, a anunţat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Neamţ, Irina Popa.
„Zece persoane au fost declarate decedate, iar şapte persoane sunt în stare critică, inclusiv medicul de gardă”, a spus, la Antena 3, Irina Popa. Potrivit acesteia, în urma incendiului nu a fost necesară evacuarea altor persoane decât cele aflate la etajul doi al spitalului.
Medicul de gardă de la secţia Anestezie Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ a suferit arsuri de gradul 2 şi 3 pe circa 80% din suprafaţa corporală, a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Neamţ, Irina Popa.
Ea a precizat că pentru transportul pacienţilor au sosit la Piatra Neamţ ambulanţe din Iaşi, Bacău şi Roman.
Un incendiu a izbucnit, sâmbătă seara, la Secţia ATI din incinta Spitalului Judeţean Piatra Neamţ, anunţă IGSU.
Având în vedere numărul de persoane existent internat în secţie, pentru gestionarea eficientă a evenimentului a fost activat Planul Roşu de Intervenţie.
Persoanele rănite în urma incendiului care a izbucnit la Secţia ATI a Spitalului Judeţean din Piatra Neamţ vor fi transportate la Iaşi, anunţă IGSU.
Ministerul Apărării Naţionale (MApN) anunţă că o aeronavă de transport C-27J Spartan va decola, în noaptea de sâmbătă spre duminică, spre Iaşi pentru o misiune evacuare medicală, ca urmare a incendiului izbucnit la Secţia ATI a Spitalului Judeţean din Piatra Neamţ.
În cursul zilei de ieri, un bărbat de 75 de ani din satul Pârvulești, comuna Mănăstirea Cașin, care se afla la cules de ciuperci prin pădurile din împrejurimi s-a rătăcit și nu a mai ajuns acasă.
În urma apelului primit, salvamontiștii din cadrul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), împreună cu polițiști, reprezentanți ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Bacău (ISU) și ai Ocolului Silvic s-au mobilizat și au pornit în căutarea sa. Astăzi, în jurul orei 11.30, persoana a fost găsită în zona satului Scutaru.
Salvamontiștii băcăuani au fost solicitați să intervină la mai multe acțiuni de salvare și de acordare a primului ajutor în ultimele luni și au reușit intervenții cu operativitate și maximă eficiență.
În cadrul celor 42 de structuri Salvamont din România, activează un număr de circa 800 de salvatori montani atestaţi, dintre care peste 300 sunt salvatori montani angajaţi.
Echipele Salvamont pot fi alertate prin sistemul unic de urgenţă 112 şi prin intermediul Dispeceratului Naţional Salvamont (0372126668 sau 0SALVAMONT) sau de pe aplicaţia SALVAMONT-VODAFONE pentru telefoanele mobile.
În cadrul celor 42 de structuri Salvamont din România, activează un număr de circa 800 de salvatori montani atestaţi, dintre care peste 300 sunt salvatori montani angajaţi.
