Îmi propusesem să nu mai scriu despre drama în care ne-a târât virusul ucigaș, obosit fiind de câte tâmpenii aud, chiar și de la oameni despre care, sincer, aveam păreri ireproșabile. Din păcate, nu vom ieși, prea curând, la restaurant să ne facem nunțile copiilor, și nici în concedii la mare sau oriunde, fără să riscăm îmbolnăvirea. Măcar să nu-i mai auzim pe coronasceptici, acei Gică Contra cum bat câmpii, de-ai crede că ori sunt sinucigași ori i-au plătit unii să arunce fumigene care să bage lumea în ceață totală.
Gândesc că nu sunt orbi și chiar nu văd cum mor oamenii pe patul de spital, cum se chinuie, cum se zbat să trăiască, cu o disperare pe care n-o s-o mai vezi decât, Doamne ferește!, într-un război sau așa ceva.
Cât de mic să fii în gândire încât să compari înfiorătorul prezent cu trecutul recent în care gripa sau cancerul făcea la fel de multe victime ca și Covid-ul? La ce bun să te-apuci să faci analize comparative, să te gândești la conspirații sau la povești de ademenit adolescente, când mai nimerit ar fi să te ferești, pur și simplu, bucurându-te că nu ai ajuns să fii subiectul știrilor zilei sau numărul din statistica, umflată sau nu, a DSP-ului?
Ce e atât de greu să admiți că există o creatură ciudată ce ne vrea răul, c-o fi ea invenția diabolică a unor descreierați puși pe căpătuială sau, pur și simplu a apărut din neant, din apetitul nesăbuit al asiaticilor pentru bietul pangolin, după unii, sau liliac, după alții?
Mă înspăimântă când îi aud cum povestesc ei, cu atâta convingere, aproape înspumați la gură, cu ochii ieșindu-le din orbite și carotida umflându-se până la refuz, despre cum li s-a întâmplat unor cunoștințe nu știu ce bazaconie prin spitalele Covid. Din păcate, treptat, o să ne întoarcem la situația din primăvară, când am stat închiși în case două luni. Nu ne vom face nunțile copiilor, nu vom merge pe Litoral.
Și nu din cauza zecilor de mii de îmbolnăviri zilnice, urmate de mii de decese în chinuri, ci a armatei de coronasceptici care, dacă ar tăcea, ținând pentru ei gogomănia dospită, ar avea șanse infinit mai mari, ca părinții sau rudele lor, să apuce revelionul.
