În urma acţiunii desfăşurate seara trecută pe lacul Horgești, jandarmii au depistat trei bărbați care pescuiau cu plase de pescuit tip monofilament, interzise de legislația în vigoare.
Până la momentul depistării, bărbații respectivi au reușit să prindă o cantitate de pește, din diferite specii, care a fost redat mediului natural din care provenea.
Jandarmii le-au întocmit celor trei braconieri actele de sesizare a organelor de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ,,deţinere sau folosire a uneltelor de plasă de tip monofilament” și ,,deținerea fără documente legale a peştelui”, fapte prevăzute și pedepsite de O.U.G. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.
Actele procedurale întocmite au fost înaintate organelor de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor şi aplicării măsurilor legale.
Pe final de an, una din marile speranțe ale rock-ului românesc, trupa băcăuană Rapax a lansat primul său video-clip: „Demise”. La o astfel de bijuterie artistică, un altfel de text.
Dosar: „Rapax”. Filă: „Demise”. Data: 22.12.2020. Notă informativă: „Carevasăzică, așa, «suntem» șmecheri în continuare! Ne ținem de muzică. De rock. De figuri. Nu ne place sistemul, ne pute, da, da, da, vai, ce ne mai pute… «Suntem» anti, anti-sistem. Băi, sistemul îl formăm noi! Noi!! NOI!!! Noi, familia, școala, biserica, forța armată, legea, băieții deștepți de sus și până jos! Nu ne faceți voi pe noi, ați înțeles? Băgați-vă mințile în cap și treceți în rând, ca toată lumea, că numai noi hotărâm cine, ce și cum. Și când hotărâm, s-a zis cu boieria! Cu figurile. Cu protestu’. Așa că, mai bine v-ați vedea de treabă și ați deveni copii cuminți. Că știm totul despre voi. Tot! Ia să vedem, așaaaa, uite-aici: Rapax. V-ați format acum trei ani, la ideea lu’ ăsta micu, Andrei, care tocmai se înhăitase cu «eroul» din clip, din «Demise», Ștefan Ghiorghiu.
Primul concert l-ați dat în Stage, în decembrie 2017, nu-i așa? Iar titulatura trupei v-a dat-o ăsta pletosu’, zi-i pe nume, Vlad. A găsit-o într-un manual de Latină de a opta, vedeți că știm și asta? Și nu doar trecutul vi-l știm, bă, ci și viitorul; vreți să scoateți un EP de trei piese, poate chiar patru. Ei, ce ziceți? Mai vreți? Vă mai dăm. La fiecare.
Andrei Bostan
Pe rând. Începem cu tine, Andrei, ia fii antenă aici! Nume: Bostan. Prenume: Andrei. Data nașterii: 27.06.2005. Loc: Bacău. Buletin nu, nu ne interesează…. adresa, nu, nici asta, na c-am găsit: elev în clasa a IX-a, a IX-a B, ca să fim mai exacți, la Colegiul «Mihai Eminescu». Ești rebel, cum era și taică-tu, Cornel, că de-aia i-ai moștenit și pasiunea pentru tobe. Cu bețele rămase de la el ai început să dai prin geamuri și canapele la vârsta de trei ani.
Adormeai pe scaune, la concerte, în «cântecele de leagăn» ale celor de la Masked Toys, vezi că nu ne scapă nimic? Te dai în vânt după Slipknot, Red Hot Chilli Peppers, Meshuggah sau cum draq’ le-o mai zice ăstora și mai știm că la preferințe nu vei trece niciodată Metallica, că-i prea mainstream, ci Megadeth, hehehe, cum te mai facem noi în foi de viță, măi băiete! Știm și cât lapte ai supt de la maică-ta, de la Ioana, așa că, spune drept: n-ar fi mai bine să te potolești?
Alexandra Hrincescu
La fel cum ar trebui să te potolești și dumneata, domnișoară Alexandra Hrincescu! Păi se poate ca o fată frumoasă, de clasa a X-a, a X-a C la «Vrănceanu», ca să nu crezi că ne scapă ceva, ha, ha!- deci, o fată așa ca dumneata, una născută pe 26 februarie 2004 într-un oraș ca Bacăul, în loc să-și vadă nice and easy de treabă, să se apuce cu dea cu vocea în sistem?
Îți place muzica? Îți place, că doar și tatăl dumitale asculta chestii precum Led Zepellin sau Nirvana. Bun, bun… Și nouă ne place, cum să nu ne placă? Prin urmare, de ce nu te apuci ’mneatale să cânti ceva așa… mai de-al nostru? O manea, de exemplu? Nuuuuuuuuuu-ți place, sigur că nu-ți place! Dumneata ești cu Rammstein. Ești cu Nirvana.
Atunci de ce nu-ți vezi doar de școală, că doar înveți foarte bine? De școală și de obiectele preferate. De Chimie, de Germană, că poate te faci medic. Sau profesoară. Chiar crezi că Rapax este – cum spuneai?- «eliberarea de la starea de disconfort» sau poate că era «confort»?
Tudor Paun
Ia să ne așezăm și noi mai confortabil și să vedem ce avem despre Tudor. Buun! Tudor Păun, născut la 19.04 2003 în Bacău, elev în clasa a XII-a A la Colegiul Național «Gheorghe Vrănceanu».
«De voie, de nevoie», ca să te cităm, ești pasionat de mate-fizică, mai ales că intenționezi să urmezi Facultatea de Inginerie Aerospațială. Știi ce, să ne rezervi și nouă niște bilete spre Marte pentru primăvara lui 2030, ok? He-he-he-he, hai bă, stai flexat, că ne place și nouă caterinca! Ai început cu «Phantom of the Opera» al lui Iron Maiden și ai continuat cu bass-ul lăsat moștenire de frati-tu. Îți plac Daft Punk, Muse și Rammstein și crezi că «Rapax este un lucru foarte bun pe care l-am făcut cu timpul meu liber; practic mi-am găsit un loc». Serioso? Păi uite că noi nu credem că Rapax e un lucru foarte bun. Ba din contra, moșule, înțelegi?
Vlad Prisacariu
Dar tu, tu, Vlad Prisacariu, înțelegi? Că doar ești și tu băiat deștept. Elev într-a XII-a D, tot la «Vrănceanu», îți plac informatica, mașinile, tehnologia, și domeniul A/V, adică audio-video pentru fraierii care n-au habar. În plus, te-ai născut la Oradea, adică mai aproape de Viena decât de Moscova. Și la anul, pe 6 martie, faci 19 ani, ceea ce ar însemna că ar cam trebui să-ți alegi un drum în viață. Altul decât Rapax, nu crezi? De ce te încăpățânezi? Doar știi că noi știm totul. Îți mai aduci aminte cum ai început să te apropii de rock? Aveai opt anișori, erai singur acasă – singur, ce cringe ! – ai intrat pe youtube și ai dat de Drowning Pool.
Apoi a venit chitara făcută cadou și tot restul, adică Daft Punk, Ocean Drive, Sick Of It All și celelalte pasiuni nesănătoase, inclusiv Rapax. Vezi cum le mai știm noi pe toate? Știm până și faptul că adori hardcore-ul, deși nu i-ai ascultat pe tăticii de la Bad Brains sau nu i-ai ascultat ÎNCĂ, prietene. Și atunci, de ce te încăpățânezi? De ce vă încăpățânați, «rapacșilor» să arătați lucruri în alb și negru? Hai, lăsați capul jos și alătura-ți-vă frumos turmei.
Altfel, o să o aveți viață grea! Și voi, și toți ceilalți care vă susțin, Sorin Antohi, Mihai Grecea, Ioana Bostan – avem toate numele – nu vă faceți iluzii! Sunteți talentați, cu bun simț, gândiți cu capul vostru, iar astea nu sunt pe placul nostru. Așa că vom face totul ca vocea și mesajul vostru să fie anihilate. Pentru că doar noi contăm! Doar vocea noastră trebuie să se facă auzită! Doar vocea noastră trebuie… Doar vocea noastră… Doar vocea… Doar…”
Zeci de decoruri din spațiul public au schimbat atmosfera în Letea Veche. De câteva zile, în comună serile sunt colorate la propriu.
Pe străzile principale și în zona centrală au fost montate instalații luminoase, steluțe, flori de gheață, baghete și globuri. Mii de lumini multicolore înveselesc atmosfera serilor de decembrie premergătoare marilor sărbători din preajma Crăciunului și Anului Nou.
„Având în vedere situația cu care ne confruntăm la momentul actual, am dorit să ofer locuitorilor comunei o oază de speranță în preajma sărbătorilor de iarnă. Am organizat împodobirea întregii comune în straie de sărbătoare.
1 de 10
Luminițele și bradul frumos colorat aduc spiritul Crăciunului în sufletele noastre chiar și în vreme de pandemie, când trebuie să privim cu optimism spre Anul Nou. Doresc tuturor sănătate, putere, răbdare, credință și încredere! Crăciun Fericit!”, a transmis Petru Dochiei, primarul comunei Letea Veche.
Liga Zimbrilor este pe cale de a trage cortina peste turul actualei ediții de campionat. Ultimele două etape sunt programate astăzi și mâine, la Sfântu-Gheorghe, una din gazdele devenite tradiționale pentru campionatul primei ligi de handbal masculin în vreme de pandemie. Ocupanta locului 14, cu nouă puncte în cont, CSM Bacău speră să obțină cât mai mult din ultimele două jocuri ale anului.
Astăzi, de la ora 15.45, băcăuanii întâlnesc penultima clasată, CSM Reșița, în timp ce mâine, de la ora 18.30 să o aibă ca adversară pe CSM București în confruntarea care va pune punct turului. Iar speranțele „CSMeilor” nu sunt deloc deșarte. Cu Sandu Iacob pe banca tehnică, gruparea băcăuană nu a dat greș, învingând mai întâi Focșaniul, la capătul unui joc pe muchie de cuțit (scor 27-26) și apoi Botoșaniul, cu 29-25, într-un meci, de asemenea, cu pronunțate note de echilibru. „Într-adevăr, cu Botoșaniul a fost mai greu decât anticipam, dar esențial este că ne-am impus și am adunat încă trei puncte în clasament.
Puncte pe care vrem să le multiplicăm cu ocazia ultimelor două etape ale anului”, a declarat Sandu Iacob. Dacă meciul cu „lanterna roșie”, Magnum Botoșani a fost unul mai dificil decât îl prezentau calculele hârtiei, la fel se pot întâmpla lucrurile și cu CSM Reșița, echipă care a obținut primele trei puncte ale sezonului runda trecută, când a învins-o pe HC 2012 Buzău. „Categoric că victoria reșițenilor ne pune în gardă și ne arată că nu ne așteaptă deloc o sarcină ușoară.
Poate că acest avertisment pică bine, deși am fi tratat partida cu ei la fel de atent, chiar și în condițiile în care CSM Reșița nu ar fi trecut de Buzău. Problema este că nu beneficiem de lotul complet”, a precizat Sandu Iacob, care, după absența lui Gal, va trebui să se dispenseze la aceste ultime două jocuri și de serviciile lui Crnoglavac și Capotă. „Sunt absențe importante, dar eu sper să găsim soluțiile potrivite pentru a încheia 2020 cu bine”, a concluzionat tehnicianul „CSMeilor”.
Programul etapei a 14-a (marți, 22 decembrie): CSM Focșani 2007- Magnum Botoșani, Steaua București- CSM Făgăraș, AHC Dobrogea Sud- CSM Vaslui, CSM Reșița- CSM Bacău, CSM București- HC Buzău 2012 (ora 16.30, TVR2), Minaur Baia Mare- CSU din Suceava. Partidele Dunărea Călărași- Potaissa Turda și Politehnica Timișoara- Dinamo București nu se dispută, Călărașiul fiind în pragul desființării, în timp ce timișorenii acuză mai multe cazuri de COVID.
Programul etapei a 15-a (miercuri, 23 decembrie): CSM Făgăraș- CSM Focșani 2007, HC Buzău 2012- AHC Doborgea Sud, Magnum Botoșani- CSM Reșița, Potaissa Turda- Minaur Baia Mare (ora 16.30, TVR2), Dinamo București- Steaua București (ora 18.30, TVR1), CSM Bacău- CSM București. CSM Vaslui- Dunărea Călărași și CSU din Suceava- Politehnica Timișoara nu se dispută.
Își avea locul de desfășurare, la începuturi, în vale, lângă Sala Sporturilor. După 1990, timp de câțiva ani, nu s-a mai desfășurat. Cum de fapt se va întâmpla și anul acesta. A fost înlocuit cu Bradul de Crăciun din centrul orașului, festivaluri, concerte, alaiuri de datini și obiceiuri.
În zona unde se desfășura, se depozitau an de an, munți de zăpadă adunată din oraș. Copiii se dădeau pe derdeluș, în dreptul blocurilor turn, iar pista de atletism de pe Stadion devenea patinoar. Dacă stăm să analizăm evoluția lucrurilor și micșorarea progresivă a spațiilor care țin de domeniul Primăriei, multe fiind retrocedate, singura locație cu suprafață acceptabilă rămâne Insula de Agrement.
1993
În perioada rece rămâne foarte puțin folosită. Cu ceva imaginație, se poate amenaja, poate iarna viitoare, pe Insula mică, un orășel al copiilor. Este suficientă o zonă pentru patinaj și două tunuri de zăpadă.
Elevii din 153 de unități de învățământ, atât din mediul rural, cât și din cel urban, vor primi zilele acestea tabletele atât de necesare pentru desfășurarea activităților în online. Este vorba despre 15.802 astfel de dispozitive electronice, distribuite prin programul „Școala de acasă”, aprobat prin HG 370/2020, derulat de Ministerul Educației, cu achiziții făcute prin Oficiul Național de Achiziții Centralizate.
„Aceste tablete au fost primite prin Inspectoratul Școlar Județean Bacău, iar, după ce s-a făcut recepția lor cantitativă, au fost distribuite către școlile din întreg județul, în baza solicitărilor făcute de directorii acestor unități de învățământ încă din luna mai. În această perioadă, tabletele, care au și internet, prin cartelă, pe o perioadă de 2 ani, sunt configurate pentru a fi înrolate pe o platformă online, astfel încât elevii care vor beneficia de ele să aibă acces la programele educaționale”, a precizat prof. Ida Vlad, inspector școlar general.
Tabletele sunt în inventarul școlilor și vor ajunge la beneficiari în baza unui contract de comodat, semnat direct de elevii majori sau de părinți, în cazul celor minori. Acestea vor fi folosite pentru derularea activităților educaționale în învățământul online, cu posibilitate de prelungire cât elevul respectiv este al școlii respective (dacă termină școala sau se transferă la o altă școală, în această perioadă, va trebui să predea tableta la unitatea de învățământ care o are în inventar). Cum tabletele au și acces la internet, de asigurarea semnalului în zonă sunt responsabile autoritățile locale.
Uneori, adevărurile despre istoria noastră națională sau despre unii dintre români nu le aflăm, din păcate, din paginile istoriei noastre oficiale. Este nevoie, de multe ori, să ascultăm glasul străinilor sau discursul artiștilor și literaților noștri… Să privim către Revoluția din Decembrie 1989, cea pe care ,,în interior” o ,,judecăm” uneori cu patimă, excesiv de subiectiv. Unii nu acceptă nici măcar gândul că a fost o revoluție.
„A fost sau n-a fost?”, filmul regizat de Corneliu Porumboiu, onorat cu premiul Caméra d’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, sintetizează probabil cel mai expresiv, sub masca dramei și comediei, percepția despre ultima noastră revoluție…
Amar, un condei îndrăgostit de aforism, Vasile Ghica, în volumul „Rezervație gri” sintetiza evenimentul istoric dintr-o altă perspectivă: „Revoluţia din 1989 ne-a oferit libertatea, dar nu şi instrucțiunile de utilizare a ei”…
În „Homo deus. Scurtă istorie a viitorului” (Iași, EdituraPolirom, 2018, pp. 121-125),Yuval Noah Harari realizează o radiografie obiectivă a Revoluției, pornind de la mitingul din 21 decembrie 1989, când Ceaușescu, în balcon, „amuțește, ochii i se deschid larg și înlemnește, nevenindu-i să creadă ce se întâmplă.[…] În acea fracțiune de secundă […] se prăbușește o lume întreagă.
Cineva din public a huiduit. Lumea nu s-a pus nici astăzi de acord cine a fost prima persoană care a îndrăznit să huiduie. Apoi a huiduit altă persoană, și alta, și alta, iar în câteva secunde masele au început să fluiere, să înjure și să strige: „Ti-mi-șoa-ra! Ti-mi-șoa-ra!”
Mirarea lui Harari: „Ceea ce este însă cu adevărat șocant nu e momentul în care s-a prăbușit sistemul, ci faptul că a reușit să supraviețuiască decenii la rând. De ce sunt atât de rare revoluțiile? De ce masele aplaudă și aclamă uneori secole în șir și fac tot ce le poruncește bărbatul de la balcon, cu toate că, teoretic, ar putea să atace în orice clipă și să-l sfâșie în bucăți?” Devorarea idealurilor Revoluției: „România democratică și-a privatizat rapid bunurile, pe care le-a vândut pe nimic foștilor comuniști, singurii care au înțeles ce se petrece și care au colaborat pentru a se îmbogăți reciproc.
Companiile de stat care controlau infrastructura națională și resursele naturale au fost vândute foștilor lideri comuniști la prețuri modice, în vreme ce pălmașii partidului au cumpărat case și apartamente aproape pe degeaba”. Firimituri de Revoluție pentru truditorul onest: „Noua elită a României, care controlează țara până în ziua de astăzi, este alcătuită preponderent din foștii comuniști și familiile acestora. Masele care și-au sacrificat viața la Timișoara și București s-au mulțumit cu firimiturile, fiindcă nu au știut cum să coopereze și cum să creeze o organizare eficientă ca să-și urmărească propriile interese”.
În final, Harari compară Revoluția Română din 1989 cu Revoluția Egipteană din 2011: „Foștii comuniști români nu erau mai inteligenți decât bătrânii dictatori sau decât demonstranții din București și Cairo. Avantajul lor a fost cooperarea flexibilă. Au cooperat mai bine decât mulțimile și au fost dispuși să dea dovadă de mai multă flexibilitate decât încuiații Ceaușescu și Mubarak”.
România normală și educată de actuala clasă politică nu are nevoie să învețe istoria neamului. În definitiv, după 30 de ani în care politicienii și-au bătut joc de istorie, scoțând din manuale tot ceea ce era important pentru ca elevii să capete imaginea necesară creării unui început de educație patriotică, de ce ne-ar mai deranja că se renunță de tot la studiul acestei materii?!
La ce le-ar mai folosi elevilor să învețe o istorie castrată de principalele evenimente, o istorie în care Ștefan cel Mare are cinci rânduri, în care nu se pomenește un rând despre 1907 iar asupritorii românilor sunt elogiați?! Până la urmă, românul nu trebuie să știe decât că a fost dintotdeauna un șparanghelist iar nevasta sau fiica au prestat mereu la video-chat sau la versiunile anterioare inventării Internetului.
Atât. Hegemonul nu are nevoie de români care să-și amintească de faptul că, odinioară, opreau armatele turcești, maghiare, poloneze sau chiar germane și, uneori, mai dărâmau imperii. Ion Ghica ne povestește pentru ce era judecat Nicolae Bălcescu sub acuzația de înaltă trădare: la cazarmă aduna sergenții și soldații în timpul liber și le povestea despre vitejiile românilor în luptele cu turcii, tătarii, lehii și ungurii, le povestea despre vremurile lui Mircea, Ștefan și Mihai, ba chiar îi învăța să scrie și să citească.
O să ajungem vremurile în care deținerea unei cărți de istorie se va pedepsi grav pentru că – după cum spuneam – cei care au pus stăpânire pe țara asta nu au nevoie de cetățeni care să pună întrebări, ori, blasfemie!, să se revolte și să-și ceară drepturile. Istoria este o materie periculoasă pentru că ne spune clar că în România, românii sunt îndreptățiți să fie stăpâni. Și pe teritoriu, și pe resurse, și pe destin. Or, hegemonul nu dorește asta. El vrea să exploateze în liniște resursele, să ne vândă mărfurile produse de el și să ne folosească drept carne de tun în războaiele sale.
Pentru asta are nevoie de un popor român cu un creier cât mai neted, care să nu i se împotrivească și care să-i accepte, bucuros, toate solicitările. Acestea fiind spuse, mă aștept să vină iar vreo fătucă să mă întrebe obraznic cum de-mi permit să scriu ce vreau eu. Pentru că, iată, la trei decenii de la evenimentele care au răsturnat dictatura, se găsesc suficienți tineri care să aibă astfel de dileme: de ce există oameni care își permit să aibă propriile opinii și, mai mult, cum de acești oameni sunt lăsăți să spună lucruri care contrazic dogma oficială?!
Aproape că nu-ți dai seama când trece… anul. În meseria asta, cel puțin, nu ai timp să realizezi că timpul se așterne peste lume, deși, culmea!, tocmai lumea este subiectul tău zilnic, ce-ți stă mereu în față, sub ochii iscoditori. Suntem atât de aplecați asupra lucrurilor încât nu mai știm când s-a făcut luni, vineri sau duminică. Li se întâmplă, cred, tuturor celor cărora le place meseria pe care o îmbrățișează. Unora, se vede, le place scrisul.
De multe ori, mi-am auzit colegii zicând că parcă îi zgândără ceva, lăuntric, atunci când nu sunt la muncă, de zici c-ar avea degetele prinse-n priză, simțind nevoia acută de a atinge tastele calculatorului. Chiar și eu m-am surprins întrebând, aproape necontrolat, persoanele pe care nici nu le cunoșteam, iscodindu-le involuntar, dintr-o curiozitate care, în alte condiții, mi-ar fi lipsit.
Este, de fapt, prelungirea meseriei pe care o practicăm de decenii, din dorința de a aduce la lumină oameni, lucruri, fapte despre care lumea, altfel, nu ar avea cum afla. Am făcut-o alături de colegi, atât de cei din prezent, care au rezistat vremurilor, cât și de cei care, la un moment dat, au ales alt drum, amintindu-ne, însă, cu drag, despre momentele efervescente din trecutul comun. Cuvine-se a nu-i uita, nicicum, pe cei cărora Divinitatea le-a trasat un alt curs… spre stele. De multe ori, ne-am lăsat umiliți de cei pe care-i interogam, acceptându-le, cumva, tratamentul înjositor, însă doar cât să ajungem la informația ce ne interesa.
Alteori, le-am răspuns, la rându-ne, în aceeași manieră mojică, într-o luptă „care pe care”, din care am ieșit cu toții câștigători, dar mai ales Măria Sa Cititorul care a primit la timp informația, așa cum era ea în realitate. Împreună cu el, am trecut încă un an, teribil, pe care nimeni nu îl anunțase, nici măcar ghicitoarele mai mult sau mai puțin celebre. Un an pe care mi-aș dori să-l încheiem cu bine, gândind pozitiv și trimițându-le tuturor recunoștința noastră, mai ales eroilor din linia întâi – medici, în special asistente, ele stând mai tot timpul lângă bolnavii de COVID, infirmiere, brancardieri, ambulanțieri etc. N-am să uit nici de autorități (foste sau în mandat), fie că vorbim de primari, prefecți, președinți de consilii județene sau de politicieni, către care se îndreaptă încrederea că vor duce țara, cu tot cu cei din ea, spre vremuri senine. La mulți ani, Deșteptarea! La mulți ani, tuturor!
Cum eu am început să scriu în presă de mult, pe timpul cenzurii comuniste, sentimentul de libertate pe care l-am avut când am început să public în „Deșteptarea” a fost unul extraordinar. Am avut senzația că, în sfârșit, pot să mă descarc, să fiu eu cea adevărată, să-mi aleg temele, subiectele, să scriu despre absolut orice voiam. Țineam în rezervă, reprimate, o mulțime de lucruri, de gânduri, păreri ale mele, de atitudini.
Așa că am fost foarte bucuroasă când Constantin Călin m-a invitat să țin o rubrică în admirabilul supliment de cultură „Sinteze”, pe care-l coordona. Și povestea mea cu rubricile din ziar (pe lângă ce scriam când am lucrat, efectiv, în redacție) a fost una de cursă lungă: am început cu „Logică de femeie”, am continuat cu „Bric-Brac”, apoi cu „Bricolaje”, iar acum am deschisă o ferestruică, un „Hublou”, prin care arunc o privire, strict subiectivă, asupra diferitelor întâmplări care-mi atrag atenția.
Mi-am inventat mereu rubrici, pentru că mă simțeam, eram liberă, nu-mi îngrădea nimeni și nimic creativitatea: „Cinemond”, „Antract”, „Întâlnirea de vineri” (am avut aici o serie de interviuri cu personalități din Bacău, din diverse domenii), am colaborat și cu studioul de televiziune „Alfa”, ca realizatoarea unor emisiuni de cultură, în fine, au fost trei decenii în care nu m-am plictisit. Dimpotrivă, am lucrat mult și cu plăcere și am fost mereu, cu „Deşteptarea”, într-o relaţie cordială, nutrită de spiritul de colegialitate, de prietenie statornică. Avem deja o istorie împreună, un trecut cu multe realizări şi satisfacţii profesionale. Mi-am păstrat întotdeauna autonomia personală în tot ce am scris, exprimându-mi părerile așa cum am crezut eu de cuviință.
Sunt eu în fiecare rând care-mi poartă semnătura, nu mă reprezint decât pe mine însămi, nu sunt arondată niciunei alte entități. Iar opiniile mele au fost respectate și publicate întocmai în paginile ziarului. De altfel, eu cred că tocmai din diversitatea opiniilor exprimate în spaţiul unui ziar rezultă plusvaloarea lui, credibilitatea în ochii cititorilor. Cântarea pe acelaşi ton, în cor, nu poate duce decât la sărăcirea mesajelor, la aplatizarea conţinutului. Ceea ce, desigur, nu-şi doreşte niciun ziar de calitate.
La împlinirea celor 31 de ani de existență neîntreruptă, îi doresc „Deşteptării” să fie consecventă cu sine, să rămână în serviciul bunului public, al interesului general. Să aibă un program editorial bine conturat, realist, să fie onestă, obiectivă, să pătrundă dincolo de stratul aparențelor, scoțând la iveală adevărul, pentru a-și informa corect cititorii. Să cultive, statornic, valorile autentice, binele, și să fie de partea dreptății.
Îi urez „Deșteptării” cât mai multe numere de-acum înainte, cât mai mulţi cititori, viaţă lungă şi prosperă!
Săptămâna trecută, primarul Bacăului a declanșat o adevărată furtună politică după ce a anunțat că are intenția de a mări taxa de salubritate în oraș. După ce băcăuanii i-au comunicat pe Facebook că nu sunt de acord cu această creștere, și după ce celelalte partide, inclusiv aliații de la PNL, au spus că nu vor vota majorarea propusă de el, primarul Viziteu a dat înapoi.
Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, primarul municipiului Bacău a spus că taxa de salubrizare din oraș este prea mică, fiind sub costuri.
“Conform legii, un procent din această taxă, în afară de ridicarea și tranportul deșeurilor, este destinat întreținerii străzilor. La momentul acesta, băcăuanii plătesc 10 lei lunar, sumă care nu acoperă nici măcar partea de deșeuri, restul fiind subvenționat de la buget. Asta înseamnă că în loc să dispunem de bani de investiții în școli, spații verzi, locuri de joacă, îi folosim pentru diferenței de taxă până la acoperirea costului real”, a spus acesta.
Vineri seara s-a organizat chiar și o dezbatere publică la Centrul de Afaceri în această problema. Tot vineri, PSD și PNL au anunțat că nu susțin ideea creșterii acestei taxe într-un an în care economia este afectată de criza economică.
„Modul arbitrar în care primarul și PNL/USR au stabilit cuantumul taxei de salubrizare, la 24 de lei/persoană/lună, comasând costuri cu servicii distincte, care trebuie să facă obligatoriu (!) obiectul unor proceduri de delegare separate, conduce la nerespectarea legii și încălcarea flagrantă a normelor în vigoare ce reglementează acest tip de servicii. Cuantumul taxei se stabilește în baza unui studiu, care să arate clar din ce este compusă taxa, precum și o fișă de fundamentare a acesteia, defalcată pe costurile din care este alcătuită. Nu pe seama unor aprecieri subiective, în neconcordanță cu angajamentele asumate anterior de Consiliul Local Bacău”, se arată într-un comunicat al PSD Bacău.
Liderul organizației municipale a PNL, Dragoș Luchian, a criticat, la rândul său ideea majorării de la 10 la 24 de lei a acestei taxe.
”Am să fiu același om corect pe care îl cunoașteți: sunt de acord că serviciile publice de calitate au un cost, accept că înțelegerile cu organismele internaționale trebuie respectate, la fel cum cred că PNL trebuie să rămână un partener corect față de USR-PLUS. De aceea, vom fi corecți față de toată lumea și nu vom susține o majorare cu niciun leu peste cei 16 prevăzuți în calendarul oficial”, a declarat Dragoș Luchian. După dezbaterea de vineri, chiar viceprimarul Liviu Miroșeanu (PNL) a luat atitudine împotriva creșterii cuantumului acestei taxe dar și împotriva creșterii altor taxe și impozite dorite de primarul Bacăului.
„O majorare a taxelor și impozitelor nu înseamnă altceva decât o colectare «pe hârtie», nesustenabilă. În plus, datoriilor acumulate li se adaugă penalități de întârziere, ceea ce dăunează, în mod evident, contribuabililor. La acest capitol, propunerea PNL este aceea ca taxele și impozitele să nu fie majorate, ci indexate cu rata inflației, așa cum a fost ea calculată de Institutul Național de Statistică”, a declarat acesta. Confruntat cu aceste împotriviri dar și cu protestele băcăuanilor pe Facebook, primarul a făcut pasul înapoi și a spus că a fost înțeles greșit că ar dori să crească taxa de salubritate la 24 de lei.
„Eronat a fost creată impresia că aș dori să măresc taxa de salubrizare la 24 de lei. Niciodată nu am avut asta în intenție, ci doar am făcut ceea ce orice administrație transparentă și responsabilă ar fi trebuit să facă: să prezinte băcăuanilor care este realitatea costurilor salubrității”, a spus primarul Bacăului.
Pensionarii care se așteptau ca încă de la 1 ianuarie 2021 să beneficieze de o pensie mai mare ar putea trăi o imensă dezamăgire. Creșterea punctului de pensie la începutul anului viitor pare nesigură, cel puțin după cum rezultă din ultimele declarații ale ministrului Muncii, Violeta Alexandru, și ministrului Finanțelor, Florin Cîțu. Ministrul Muncii a spus că încă nu a fost luată o decizie definitivă cu privire la momentul în care pensiile vor fi majorate cu 8,1 la sută.
”Decizii efective pe acest subiect, când anume va fi această creștere, vor fi luate de echipa guvernamentală, spre finalul anului (2020-n.n.), după ce se va face evaluarea resurselor bugetare, pentru că tot ce discutăm se bazează pe situația încasărilor la buget”, a spus ministrul Muncii. Și ministrul Finanțelor s-a ferit să dea o dată certă a majorării punctului de pensie, precizând că această măsură va fi aplicată ”în 2021”.
Așadar, varianta majorării pensiei de la 1 ianuarie 2021 nu este sigură. Certă este doar creșterea cu 8,1 la sută, ceea ce înseamnă că punctul va urca de la 1.442 lei la 1.559 lei, cu 117 lei mai mult. Din județul Bacău vor beneficia de această creștere aproape 150.000 persoane, atâta fiind numărul pensionarilor. Când anume vor primi o sumă mai mare, rămâne de văzut.
Dacă răsfoiești arhivele ziarelor de acum o sută și mai bine de ani descoperi că lumea nu era foarte mult diferită față de astăzi. În definitiv, fondul ne rămâne același, chiar dacă forma se schimbă. Hoții? Au fost și atunci. Crime, politicieni sau falimente, probleme cu Justiția sau lansări de carte? Și atunci, și acum. Limba numai pare puțin schimbată.
Rămâne, însă, parfumul unei epoci apuse și nostalgia unei lumi care ne fascinează. România liberă, Adevărul, Epoca, Românul, Telegraful român, iată câteva titluri din presa națională pe care am reușit sa le găsim în arhive. Ba, chiar dacă ne luăm dupa aparențe, Telegraful român era ziar străin, pentru că apărea în Transilvania aflată sub stăpânire maghiară.
Apropo de maghiari, o să vedeți un articol despre niște arme descoperite în Bacău.
Din articol lipsește contextul, care este prezentat pe larg în monografie lui Costache Radu: armele fuseseră depozitate în vederea unei revoluții în Ungaria pe vremea lui Cuza. Au stat în depozite ani de zile până au fost găsite din întâmplare. Până să se miște autoritățile, puștile au fost „confiscate” de Garda civică locală în urma unei acțiuni ca-n filme: cetățenii înarmați ai Bacăului s-au deplasat pas de paradă până la depozit și au surprins santinelele pe care le-au dezarmat și au furat armele. Cu mare greutate autoritățile au reușit să dezarmeze cetățenii Bacăului și să ducă armele la loc sigur.
Deși municipalitatea ar fi vrut să reducă numărul pensionarilor care ar fi urmat să beneficieze de tichetele pentru alimente, prin coborârea valorii pensiilor până la care s-ar fi acordat, ideea nu a fost dusă la capăt.
Primarul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu a propus Consiliului Local Bacău coborârea acestui prag de la 1.380 la 960 de lei pe lună, astfel încât pensionarii cu venituri peste 961 de lei nu ar mai fi beneficiat de tichetele în valoare de 150 de lei.
Propunerea, însă, a fost retrasă din dezbaterea Consiliului Local, la ședința de vineri, astfel încât rămâne valabilă vechea decizie care stabilea plafonul pensiei la 1.380 de lei. Tichetele, a anunțat edilul, vor fi trimise prin poștă.
Primarul Viziteu spune, însă, ca situația nu va rămâne așa anul viitor.
„Începând de anul viitor, vom implementa politici sociale coerente pentru a interveni doar acolo unde nevoile sunt mari. Este primordial pentru comunitate ca banii să fie alocați investițiilor majore care aduc dezvoltare și implicit, ridicarea nivelului de trai în municipiul Bacău”, a declarat primarul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu.
Silvicultorii băcăuani au marcat împlinirea a 110 ani de administrație în Ocolul Silvic Căiuți. Evenimentul a avut loc la sediul ocolului silvic, în prezența mai multor șefi de ocoale silvice din județul Bacău și a autorităților locale. Cu acest prilej au fost resfințite cele două clădiri principale ale ocolului silvic din Căiuți, una construită în anul 1921, cealaltă în 1942, dar și o panoplie pe care apar numele celor 21 de șefi ale acestui ocol de la înființare până în prezent.
Marcarea evenimentului le-a dat ocazia organizatorilor să facă un cuprinzător și interesant istoric al silviculturii în România, în județul Bacău și, evident, în Ocolul silvic Căiuți. La principalele momente istorice care au marcat viața și organizarea comunității din Căiuți a făcut referire și istoricul Vilică Munteanu, originar din vecinătatea acestei comune. „Suntem într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, în care istoria este la ea acasă, aici unde s-au întâmplat multe și s-a pus și o amprentă asupra neamului românesc. Să nu spunem decât numele domnitorului Ștefan cel Mare. Eu nu pot afirma că el s-a născut la Borzești, deși unii istorici s-au aventurat în acest sens. Dar, poate ei au unele documente. Însă Ștefan cel Mare a copilărit, cu certitudine, pe aceste meleaguri. Iar de la Borzești până la Căiuți nu e distanță mare”, a spus Vilică Munteanu.
1 de 4
A fost amintită și trecerea prin vecinătatea zonei, la 1600, pe Valea Oituzului spre Suceava, a primului unificator al țărilor române, Mihai Viteazul. Nu putea fi omis nici celebrul pod construit în vremea lui Ștefan cel Mare la Căiuți, care este cel mai vechi pod practicabil din țara noastră. La Căiuți, a mai precizat istoricul, a fost și unul dintre puternicele unioniste, la începutul celei de a doua jumătăți a veacului al XIX-lea. Tot aici, după de Cuza a fost forțat să abdice, țăranul român, cel care știa de Cuza că le-a dat pământ, au spus „Nu-l vrem pe Hopînțol, prinț străin fără de țară (primul rege al României, reprezentant al dinastiei Hohenzollern – n. n.). Îl vrem pe Cuza, că ne-a dat pământ”. Vilică Munteanu a făcut referire și la Școala de silvicultură care a funcționat aproape 20 de ani la Căiuți, una din doar cele trei care erau în țară, înființată în anul 1919. „La acest moment aniversar – a conchis istoricul – ce pot să urez? Pădurea să beneficieze de respectul care i se cuvine, pentru că ea a fost furnizoare de hrană, de obiect al muncii, sursa, bogăția și izvorul. Să le urăm silvicultorilor multă putere de muncă, dar și o mai atentă aplecare a celor care îi conduc asupra a ceea ce înseamnă pădurea. Să nu mai plece copacii noștri peste granițe”.
1 de 4
Istorie sinuoasă a silviculturii în zona Căiuți
Despre istoricul complex al silviculturii românești și al celei din zona Căiuți a vorbit șeful Ocolului silvic, inginerul Relu Orîndaru. Au fost menționate date și exemple încă din perioada relațiilor feudale și a celei din Principatele Române, de când suprafețe de pădure se aflau în posesia celor care se distingeau în războaiele purtate de domnitori, dar și a boierilor protejați și a clerului. Existau moșii ale răzeșilor și ale boierilor, la Căiuți o mare proprietate de acest fel fiind a cunoscutei familii Rosetti. În 1818, domnitorul Alexandru Calimachi a dat hatmanului Răducanu Rosetti dreptul de a înființa târgul Căiuțului, iar urmașul lui a adus în zonă primii lucrători forestieri. Tot în zonă erau și întinse păduri ale mănăstirilor.
În România, Direcția Generală Silvică a luat naștere în anul 1860, iar la 1 aprilie 1909 a fost promulgată „Legea pentru organizarea Ministerului Agriculturei și Domeniilor” prin care a luat ființă Ocolul silvic Căiuți, în regiunea silvică II Bacău, care va avea 15 ocoale silvice. În zona Căiuți, prima denumire a ocolului silvic a fost Helteu-Vrânceni. Ce a urmat aici s-a datorat și evenimentelor istorice prin care a trecut întreaga Românie.
Astăzi, Ocolul Silvic Căiuți este unul dintre cele 14 ocoale ale Direcției Silvice Bacău, sub tutela regiei Romsilva. În prezent, la Căiuți mai sunt în administrarea statului doar 15.655 ha de pădure, iar în proprietate privată peste 3.500 ha. Silvicultorii au făcut, tot cu prilejul evenimentului de marcare a celor 110 ani de la înființarea ocolului silvic Căiuți și unele considerații privind viitorul administrării pădurilor din zonă.
Spiriduşii Moșului, ajutaţi de elevii, părinţii şi cadrele didactice din Şcoala Gimnazială „Alexandru cel Bun” Bacău, şi-au unit forţele pentru a aduce o rază de bucurie, dăruind cadouri celor 140 de copii din Parohiile Recea şi Galeri, din comuna Horgești, dar și din Parohia Bărtășești, din comuna Ungureni.
Acţiunea s-a desfăşurat în colaborare cu părintele paroh Laurențiu Irimia, în cadrul proiectului de voluntariat „Inimi pentru Inimi – De la suflet de copil către suflet de copil”, acțiune ajunsă la cea de-a șaptea ediție. Deși perioada pe care o traversăm ne impune o anumită distanţare socială, elevii de la Școala „Alexandru cel Bun” au dorit să continue acţiunile de voluntariat cu care s-au obişnuit şi, în condiţii de siguranţă, au reuşit să dăruiască colegilor lor cadourile mult visate! Visul unuia dintre copii, cel de a primit un calculator complet echipat, a fost realizat graţie efortului depus de prof. Florea Gabriela.
De asemenea, colectivul clasei pregătitoare, coordonaţi de prof. Carmen Lucia Moisă, directorul școlii, au dorit să sprijine cu donaţii în bani şi materiale familia Sandulache din comuna Odobești, sat Băluşa, o familie numeroasă care, din nefericire, locuiesc în condiţii precare, într-o casă fără curent electric şi apă curentă, ajutându-i să se conecteze la reţeaua de energie electrică pentru a putea petrece Sărbătorile de iarnă într-o atmosferă caldă și plină de veselie.
„Prin voluntariat, copiii și adulții își creionează mai bine setul de valori după care se conduc în viață, învață să aprecieze bunurile, bucuriile pe care le-au făcut celor din jur, își setează obiective mai realiste în viață. Am considerat că este şi de datoria noastră ca dascăli să-i învăţăm pe copii şi părinţi să identifice problemele comunităţii şi să se implice în rezolvarea lor”, a declarat directorul școlii, prof. Carmen Lucia Moisă.
Pe când mă întorceam acasă, la o oră târzie, pe o străduță întunecată, ceva mi-a căzut la picioare. Habar nu aveam ce era, cert este că zgomotul pe care l-a făcut, ecoul pe care l-a trezit brusc în mine, m-a făcut să tresar și să mă întreb: Cine sunt eu? Se spune că atunci când ești bun la suflet, Dumnezeu este cu tine oriunde. Atunci de ce să-mi fac griji? Frica nu ar trebui să aibă loc în sufletul nostru. Când îl iubești pe Dumnezeu nu mai ai nicio teamă! Acesta este adevărul! Dacă vă păstrați sufletul curat, teama nu pune stăpânire pe voi. Așa este! Vezi, m-am liniștit, spun repede! Indiferent care este sursa gândurilor tale, există un aspect pe care doresc să-l subliniez: Tu și numai tu deții controlul asupra propriilor acțiuni. Nu mă surprind încercările din viața mea niciodată. Ele sunt experiențe ca oricare altele. Sunt tristă, iar apoi sunt foarte fericită. Așa este viața! Câtă rabdare, ai putea spune…Da, am răbdare! Răbdarea îți dă tot ce ai visat. Ea este singura care demonstrează că știi ce vrei. Și eu știu ce vreau! Să fac bine familiei mele și semenilor mei. Ca și cum mi-aș face mie acel bine. Dar cum putem face cât mai mult bine, pentru cât mai mulți oameni, cu resursele pe care le avem? Fiecare ne pricepem la ceva. Fă ceea ce știi tu mai bine și nu uita: nu reinventa roata, lasă-i pe pricepuți să o facă!
M-au luat gândurile… mai am puțin și ajung acasă. Deja am parcurs jumătate din drum. Sună telefonul! Tresar din nou. Nu răspund! Voi face zgomot și mai tare. Noaptea e mai bine să fie liniște. Cum, iar te sperii? Nu, doar mă întreb din nou: Cine sunt eu? Sunt omul care iubește recunoștința… Sunt recunoscătoare vieții, extrem de recunoscătoare! Am o familie tare frumoasă și suntem sănătoși. Este cel mai prețios lucru din viața mea. Astfel, devin conștientă de faptul că am binecuvântarea lui Dumnezeu. Știți de ce? Pentru că atunci când port recunoștință în suflet, am certitudinea că Dumnezeu mă iubește și mă va ajuta mereu. Cum se spune? Ajutorul tău pentru mine este de la Dumnezeu. Chiar așa este și îți mulțumesc!
Mai am puțin și ajung acasă… Nu am mai mers de mult pe jos, mai ales noaptea. Uff, și este atât de frig! În schimb nu îmi este teamă de nimic, asta contează cel mai mult. De fiecare dată vorbesc în termeni optimiști despre felul în care mă simt. Da, acum mă simt în siguranță, îmi place să dau vești bune tuturor, îmi place să vă încurajez și să vă fac complimente, ori de câte ori am ocazia. Îmi place să vă povestesc despre lucrurile pozitive pe care le fac zi de zi. Îmi place să vă ascult problemele și sunt săritoare atunci când îmi cereți ajutorul. Vă încurajez și mă bucur de sprijinul vostru mereu, căci cred în capacitatea noastră de a reuși, mai ales că am încredere deplină în voi. Sunteți minunați cu toții! Îmi place să gândesc în stil mare, deoarece voi prețui întotdeauna oamenii mai mult, îi voi vizualiza de fiecare dată în ipostaza lor cea mai bună. Voi gândi măreț despre oameni, deoarece voi scoate din ei tot ce este mai bun. Așa se întâmplă și acum… Tu ești important pentru mine, ești omul pe care îl vreau în viața mea, omul care mă determină să fac lucruri de calitate! Sunt fericită de fiecare dată când viața îmi scoate în cale oameni ca tine. Ce bine ar fi să întâlnesc pe cineva ca tine, acum, în drum spre casă! Știu cum să faci: mergi cu 25% mai repede. Grăbește pasul treptat… Ai ajuns la 50%? „Da!”Acum fii constant! Stabilește contactul cu tot ce te înconjoară! Fii încrezător în Dumnezeu și spune răspicat:
E vremea solidarității, a faptelor bune, e perioada în care putem dărui celor care au nevoie de ajutor. Oricare ar fi acesta. E timpul Sărbătorilor de iarnă, a mirosului de brad, a bucuriei și a magiei Crăciunului, cu Moșul plin de cadouri. E luna în care putem fi împreună pentru semenii noștri. Acum, dar și pe viitor.
Se spune că lucrurile nu sunt întâmplătoare și că ele sunt rânduite cu bună știință de Dumnezeu. În seara în care planetele Jupiter și Saturn s-au suprapus formând o stea mare și strălucitoare, așa cum susțin oamenii de știință că s-ar fi întâmplat și la naștera pruncului Isus, în Biserica „Învierea Domnului” din cartierul Nord au avut loc mai multe minuni. Minuni înfăptuie de oameni cu suflet mare, minuni pentru copii.
1 de 8
Asociația „Poarta Țărnii”, care a luat ființă în vara ce a trecut, fondată de Maria-Cica Șoșu, Marian Vasile Vătămănescu și Fantu Chiper Andreea, a derulat cu succes primul proiect adresat celor aflați în nevoie. Proiectul, intitulat „Scrisoare către Moș Crăciun”, a demarat în urmă cu două luni și a avut un ecou neașteptat. Foarte mulți oameni s-au alăturat acestui demers și au fost de acord să „adopte” scrisorile primite. Unii au pregătit personal cadoul cerut de copii în scrisoare, alții au donat bani, iar alte persoane au ajutat la ce a fost nevoie – cumpărături, transport, împachetat și distribuție. Iar toți cei care i-au scris Moșului au primit darurile la care au visat.
Primele cadouri au fost împărțite copiilor din clasele pregătitoare, I și a II-a din comuna Sărata. 26 de cadouri au ajuns la cei mici iar alte 20 de pachete cu alimente au fost oferite familiilor mai nevoiașe. Apoi, bucuria și emoțiile au fost la cote ridicate ieri seară, atunci când mai mulți copii din cartierul Nord l-au întâmpinat pe Moș Crăciun în Biserica „Învierea Domnului”.
1 de 17
Micuții, însoțiți de părinți, nerăbdători, au ajuns cu jumătate de ceas înaintea Moșului. Simpaticul „bătrânel” i-a poftit rând pe rând pe copii lângă el și le-a împărțit coduri. Unele pachete erau mai mari decât „destinatarii”, iar emoția și bucuria din ochii copiilor erau de nedescris. Cei mici i-au cântat Moșului colinde, au promis că vor fi cuminți și că vor învăța mai bine. Peste 40 de copii au fost mai fericiți, mai ales că oamenii cu suflet mare din Asociația „Poarta Țărnii” au decis să împartă bucurie și speranță.
„M-am născut și trăiesc în comuna Sarata-Bacău, am muncit și am reușit! Viața mi-a dăruit împlinire și bucurie pentru că am un soț minunat, prin muncă și consecvență avem tot ce ne trebuie. Acum, spre toamna vieții, vrem să dăruim semenilor sprijin, ajutor, motivație, bucurie și, de ce nu, un exemplu pentru tineri, care, prin implicare, altruism și solidaritate, pot salva oameni, crea speranță, schimba în bine destine și avea, astfel, succes în viață! Mulțumim tuturor sponsorilor, voluntarilor și oamenilor de bine care s-au alăturat asociației pentru bunăstarea comunității! Vă așteptăm în continuare la următoarele activități ale asociației!”
Maria-Cica Șoșu, președintele asociației „Poarta Țărnii”
NOI ȘI VOI, ÎMPREUNĂ PENTRU BUNĂSTARE ȘI ARMONIE!
Pentru viitor asociația își propune să contribuie la viața comunității prin strângere de fonduri pentru acțiuni caritabile pentru copii, vârstnici și persoane cu venituri minime, activități susținute de ecologizare și înfrumusețare a mediului, organizarea de ateliere de creație pentru copii, organizarea de călătorii culturale, pelerinaje și drumeții în natură, șezători cu momente artistice, întâlniri cu personalități ale comunei și alți invitați din mediul academic etc.
1 de 8
Motto-ul asociației este „Fă o faptă bună în fiecare zi și lasă-l pe Dumnezeu să se ocupe de restul”. Pentru acest motiv există asociația, pentru a se uni forțele, curajul, priceperea, ideile constructive și timpul în a contribui cu bucurie la bunăstarea semenilor!
Poliţia desfăşoară activităţi de identificare a numitului GAVRILĂ SERGIU în vârstă de 32 ani, domiciliat în Comanești, jud. Bacău, care la data de 13.12.2020, a plecat de la domiciliu în mod voluntar și nu a mai revenit.
Semnalmente: înaltime 1,85 – 1,90 m, greutate aprox. 85 kg, par saten, tuns scurt, ochi negri
Semne particulare: fără
La data plecării era îmbrăcat cu blugi de culoare albastra, pulover de culoare închisă, adidaşi de culoare grena.
În cazul în care deţineţi date cu privire la persoana în cauză, vă rugăm să apelaţi Poliţia prin 112 sau să vă adresaţi celei mai apropiate unităţi de poliţie.
Piața asigurărilor din România a ajuns, în primele 9 luni ale acestui an, la un volum al primelor brute subscrise de peste 8,5 miliarde lei, în creștere cu aproximativ 4,8% față de valoarea înregistrată în aceeași perioadă a anului anterior.
Pe segmentul asigurărilor generale, valoarea primelor brute subscrise a ajuns, în intervalul ianuarie – septembrie 2020, la 6,87 miliarde lei, în creștere cu 6,3% față de aceeași perioadă a anului trecut. În același timp, primele brute subscrise aferente asigurărilor de viață au scăzut ușor, cu 1,3% în intervalul de referință, până la valoarea de 1,64 miliarde lei.
Piața asigurărilor generale rămâne dominată de asigurările auto, astfel încât acestea (clasa A3 – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare și clasa A10 – Asigurări de răspundere civilă auto, inclusiv răspunderea transportatorului) reprezintă aproximativ 71% din totalul primelor brute subscrise pentru activitatea de asigurări generale și 57% din totalul primelor brute subscrise de societățile de asigurări în primele 9 luni ale anului 2020.
Asigurările de sănătate au continuat să înregistreze dinamici pozitive și în primele 3 trimestre ale anului 2020, cu un volum al subscrierilor de aproximativ 351 milioane lei, în creștere cu aproximativ 18% față de aceeași perioadă a anului precedent, majorându-și ponderea în totalul primelor brute subscrise de societățile autorizate și reglementate de A.S.F. la 4,1%.
Contextul actual, marcat de incertitudini sporite cu privire la evoluția viitoare a activităților economice amplificate de efectele negative ale pandemiei COVID-19, a determinat creșterea interesului pentru asigurările de garanții (clasa A15). Acest tip de asigurări a înregistrat un volum al primelor brute subscrise de aproximativ 364 milioane lei, în primele 9 luni ale anului 2020, în creștere cu 92% față de aceeași perioadă a anului precedent, aducându-și, astfel, aportul la tendința de diversificare a pieței asigurărilor din România.
Piața RCA
În primele trei trimestre din anul 2020, gradul de concentrare se menține la un nivel ridicat pe piața asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto. Astfel, primii doi asigurători cumulau aproximativ 75% din portofoliul de asigurări RCA din România.
Valoarea totală a primelor de asigurare subscrise pentru asigurările RCA, în primele 9 luni ale anului 2020, a ajuns la aproximativ 2,94 miliarde lei, restul până la totalul clasei A10 (3,10 miliarde lei) reprezentând asigurările transportatorului pentru marfa transportată în calitate de cărăuș și asigurările RCA subscrise pe teritoriul altor state membre UE în baza dreptului de liberă prestare a serviciilor. Comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, valoarea primelor brute subscrise a crescut cu circa 4%.
Pe ansamblul întregii piețe, prima medie RCA anualizată a scăzut cu aproximativ 1% la 30 septembrie 2020, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent, înregistrând valoarea de 626 lei.
Dauna medie RCA plătită pentru vătămări corporale în primele 9 luni ale anului 2020 a crescut comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent cu aproximativ 17%, iar cea pentru daune materiale a crescut cu circa 4%.
Solvabilitate II
Valoarea fondurilor proprii eligibile să acopere cerința de capital de solvabilitate se afla la finalul celui de-al treilea trimestru al anului 2020 la nivelul de 6,07 miliarde lei, în creștere cu 14% comparativ cu valoarea înregistrată la 30 septembrie 2019. La finalul lunii septembrie a anului 2020, atât valoarea activelor, cât și cea a obligațiilor societăților de asigurare (măsurate conform principiilor regimului Solvabilitate II) au înregistrat modificări comparativ cu valorile înregistrate în aceeași perioadă a anului precedent. Activele totale au crescut cu 8%, iar datoriile totale ale societăților de asigurare au crescut cu 7% în primele nouă luni ale anului 2020 comparativ cu valoarea înregistrată în aceeași perioadă a anului anterior.
Ratele SCR și MCR
Ratele SCR și MCR calculate la nivelul pieței ca raportul dintre totalul fondurilor proprii eligibile să acopere cerințele de capital și valoarea totală a necesarului de capital au înregistrat valori supraunitare, în creștere comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior. Rata SCR la nivelul pieței s-a situat la un nivel de 1,83, iar rata MCR la o valoare de 4,44.
Indemnizații brute plătite
Despăgubirile brute plătite de societățile de asigurare pentru activitățile de asigurări generale și de viață (incluzând răscumpărările parțiale și totale și maturitățile) au înregistrat, în primele 9 luni ale anului 2020, o valoare de circa 5 miliarde lei, fiind observată o atenuare a ritmului de creștere în perioada de referință față de dinamicile anuale înregistrate în perioadele anterioare.
Brokerii de asigurare
Primele brute distribuite de companiile de brokeraj pentru asigurările generale și asigurările de viață s-au situat la o valoare de 5,77 miliarde lei, în primele 9 luni ale anului 2020, în creștere cu 9,2% față de aceeași perioadă a anului anterior. Ponderea veniturilor din activitatea de distribuție în volumul de prime distribuite la nivelul pieței de brokeraj în asigurări a fost de 17,64% (comision mediu), pe segmentul asigurărilor generale acesta fiind de 16,63%, iar pe segmentul asigurărilor de viață fiind de 45,21%.
Mai multe detalii despre evoluția pieței asigurărilor în primele 9 luni ale anului 2020 puteți să găsiți AICI.
