Vor fi amplasați circa 2 km de astfel de echipamente de siguranță rutieră, înainte și după comuna Răcăciuni (km 254-255 & km 262-263), în două „puncte negre” în care – din evidențele Poliției Rutiere – numai în 2022 s-au înregistrat două accidente soldate cu decesul a 5 persoane, rănirea gravă a altor 3, precum și rănirea ușoară a altor două.

Cauza accidentelor a fost pătrunderea pe contrasens a vehiculelor și impactul frontal la viteze mari.

„Ceea ce am anunțat la sfârșitul lunii mai – când împreună cu dl. Ovidiu Mugurel Laicu, directorul DRDP Iași, am trecut în revistă cele mai problematice zone de pe acest drum – se întâmplă în septembrie: a durat câteva luni, motivat de faptul că instalațiile și echipamentele ce alcătuiesc aceste „separatoare de sens” au fost comandate și aduse tocmai din Coreea de Sud (5 TIR-uri de echipamente transportate spre Bacău din portul Constanța). Lucrările de instalare a parapetelor vor dura o lună”, a declarat prefectul județului Bacău, Lucian Bogdănel.

Conducerea DRDP Iași și-a luat angajamentul ca într-un alt sector sensibil de pe E85, în dreptul comunei Nicolae Bălcescu, să fie instalate parapete prefabricate din beton tip „New Jersey”, concomitent cu refacerea a 8 treceri de pietoni prin amplasarea de covorașe antiderapante și trasarea de marcaje rutiere preformate cu proiecția pe orizontală a indicației „Presemnalizare trecere pietoni”.

De asemenea, prin PNRR, va fi finanțată realizarea – tot în zona comunei N. Bălcescu (km 277) – unui pasaj pietonal subteran care va subtraversa E85.

„Eforturile pe care le facem sunt insuficiente dacă nu sunt dublate de o conduită prudentă din partea șoferilor care tranzitează E85: oricâte sisteme de siguranță am monta, ele nu pot înlocui precauția la volan și condusul responsabil, cu respectarea normelor rutiere în vigoare precum și a celorlalți participanți la trafic”, a mai declarat prefectul Lucian Bogdănel.

1 de 3

Acesta îi mulțumește secretarului de stat Gabriel Bunduc (Ministerul Transporturilor) pentru sprijinul consecvent oferit inițiativelor de sporire a siguranței rutiere în județul Bacău, precum și conducerii DRDP Iași pentru promptitudinea cu care a „cuplat” la amplasarea parapetelor rutiere pe E85.

„Mulțumesc” şi deputatului Ichim (USR Bacău) pentru atenția acordată strădaniilor noastre, dar mă văd nevoit să precizez – pentru corecta informare a opiniei publice – că aportul/contribuția domniei sale la montarea parapetelor pe E85 este NULĂ (adică, ZERO).
Lucian Bogdănel, prefect de Bacău

În satul Radomirești, din comuna Letea Veche, a fost dezvelit bustul generalului și omului politic liberal Dimitrie Lecca, unul dintre membrii marcanți ai marii și cunoscutei familii Lecca, supranumit și „eroul de la Nazar-Mahala” după luptele de la Lom-Palanca și Smârdan în Războiul de Independență. Bustul a fost amplasat în curtea conacului de la Radomirești ridicat chiar de Dimitrie Lecca, fieful familiei sale, renovat și întreținut astăzi de un demn urmaș al acesteia, Dumitru Lecca.

Bustul generalului de la Radomirești este cel mai important  însemn de acest fel care amintește de prezența marii familii Lecca în județul și orașul Bacău, dar și în viața politică și militară a României. Deși multă vreme o arteră din Bacău s-a numit „Strada Lecca”, astăzi Bd. Alexandru cel Bun, după 1989 nicio încercare de atribuire a numelui Lecca unei alte străzi din oraș nu a avut succes, cum și amplasarea unui bust în oraș a avut aceeași soartă, chiar și atunci când liberalii s-au aflat la cârma țării și a localității.

La festivitatea privată de la Radomirești, alături de Dumitru Lecca au venit prieteni ai familiei – istoricii Vilică Munteanu și Adrian Horodnic, oamenii de afaceri și politicieni Ioan Chiriac, Dragoș Luchian și Mihai Banu, omul politic și diplomatul Valeriu Gheorghe, președintele Filialei Bacău Cultul Eroilor – Dănuț Voicu, scriitorii Victor Munteanu (președintele Fundației Cancicov) și Daniel Nicolescu. Unii dintre ei au fost fruntași ai PNL Bacău, invitați pentru că toți membrii marcanți ai familiei Lecca au fost membri ai Partidului Național Liberal de la înființarea lui, iar Dumitru Lecca este astăzi președinte de onoare al PNL Bacău.

Ceremonialul dezvelirii bustului a început cu o slujbă religioasă ținută de părintele și istoricul Ciprian Bertea, cel care a ajutat familia Lecca să refacă mormântul generalului Dimitrie Lecca din Biserica satului Botești (Ungureni), ctitorită de general pe când satul se numea Dealu Mare. În același mormânt mai sunt și osemintele lui Iuniu Lecca – om politic important, dar și ale paharnicul George Lecca. Biserica a fost ridicată de paharnicul Lecca și de soția lui și renovată ulterior de generalul Dimitrie Lecca și de Iuniu Lecca.

După slujba de sfințire a monumentului și de pomenire a lui Dimitrie Lecca, despre personalitatea generalului au vorbit, în scurte alocuțiuni, Dumitru Lecca, Vilică Munteanu și Dragoș Luchian.

Născut la Tecuci, în 1832, Dimitrie Lecca era fiul paharnicului împărătesc Gheorghe Lecca și al Mariei Negură. A studiat la École d’application de l’artillerie et du génie din Metz și la École d’état-major din Saumur din 1852 până în 1853. Întors acasă, a intrat în armata moldoveană, devenită ulterior Armata Română, și a fost numit maior în 1863. A comandat batalionul de elită care păzea palatul domnesc din București. A fost ministru de război din februarie până în mai 1866, sub conducerea lui Ion Ghica. Promovat colonel în 1868, a demisionat din armată în 1872 și a intrat în politică. Membru al Partidului Național Liberal, înființat în 1875, a fost ales în Adunarea Deputaților în 1876. A revenit în serviciu pentru a lupta în Războiul de Independență al României, fiind din nou ministru de război sub conducerea lui Ion C. Brătianu, din iulie 1879 până în aprilie 1880. A fost președinte al Adunării Deputaților de două ori: din octombrie 1882 până în martie 1883 și din octombrie 1883 până la moartea sa la Radomirești, în iulie 1888. A fost înmormântat în Biserica Dealu Mare.

Dumitru Lecca, astăzi la o venerabilă vârstă, demn urmaș al acestei familiei de boieri moldoveni, a fost sportiv de performanță, antrenor al echipelor naționale de baschet ale României de juniori, de tineret și de seniori (1992-2002), dar și fost deținut politic în anul 1952. S-a ocupat cu asiduitate în ultimii 30 de ani pentru a readuce în atenție publică imaginea familiei Lecca. A înființat o asociație cu acest nume, a început reabilitarea conacului de la Radomirești și a scos la lumină și a reamenajat mormântul lui Dimitrie Lecca din Biserica din satul Dealu Morii.

Dumitru Lecca: „Ziua de 24 septembrie a fost o zi mare pentru mine, ziua în care s-a sfințit la Radomirești, în prezența unor personalități importante ale societății civile băcăuane, monumentul cinstind memoria străbunicului meu, generalul Dimitrie Lecca. Sunt bucuros că împreună cu fii mei am putut da viață unui vis al tatălui meu, împiedicat de comuniști să îl realizeze el. Am adus astfel un omagiu pe care în 22 de ani de la abolirea comunismului autoritățile locale ale Bacăului nu l-au făcut pentru cea mai importantă personalitate politică și militară din istoria lor. Mulțumesc din suflet soției mele, băieților mei și tuturor celor, nu puțini, care m-au ajutat în acest proiect!”

• Interviu cu lect. univ. dr. Alina Cornelia CĂPRIOARĂ, psiholog, autor, fondator al Academiei C.L.A.R, trainer pe programele C.L.A.R. individual și de grup, C.L.A.R. Training (open, corporate)

– Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul  pe care-l sculptați în operă?

– Valoarea cuvântului vine din relația lui cu realitatea pe care o exprimă. Avem câteva situații standard. 1. Cuvântul este conectat la realitatea pe care o exprimă și atunci valoarea constă în capacitatea lui de a conecta cititorul la o lume; 2. Cuvântul ratează realitatea și atunci nu are valoare, este un bla, bla pe care se poate proiecta ceea ce avem nevoie să fie, eventual; 3. Cuvântul falsifică realitatea; în acest caz, cuvântul are valoare pentru cel care are scopul de a-l îndepărta pe celălalt de la realitate.

Pentru mine, cuvântul agresează realitatea din dorința de conectare. În sculptură, atunci când vrei să transmiți un mesaj sau, poate, doar să dai o formă unui material brut, folosești o daltă (și nu o folosești chiar cu blândețe) ca să ajungi la ideea dorită. Vocalele și consoanele au pentru mine același rol, de a agresa realitatea din setea de sens. Ciocănesc realitatea, o caut, insist, îi dau forme noi, iar și iar. Din lupta acesta iese ceva nou, uimitor, dar realitatea de dincolo de cuvinte este adesea bruscată, frustrată, siluită chiar de imposibilitatea de a fi exprimată prin vocale și consoane. Îmi doresc o relație mai blândă între cuvintele mele și realitățile mele. Să se întâlnească din rezonanță, nu din efort și agresiune ca în Patul lui Procust. Deocamdată nu sunt acolo, încă mă lupt să exprim exact ceea ce văd, cred sau simt.

–  Cine vă este lipit de suflet: Fiul Risipitor sau Fratele său?

– Fiul risipitor sunt eu. Fiul risipitor a greșit, a pierdut, a regretat, a învățat, și-a cerut iertare și s-a întors acasă. A murit și a reînviat cum a definit tatăl său experiența. Acest lucru înseamnă că a trăit, și-a asumat existența,            și-a căutat identitatea proprie, diferită de cea a familiei lui. Acest lucru l-a transformat, l-a învățat, l-a conștientizat cu privire la cine este și la care sunt valorile lui.

Fratele fiului risipitor a respectat regulile, a muncit, s-a conformat standardelor, a ascultat. Decizia lui l-a făcut să rămână cu ceea ce știa deja, era deja. Nu este ceva rău, mai puțin sau nenecesar. Doar că eu prefer mai degrabă greșeala decât conformismul. Aleg schimbarea în detrimentul acceptării. Căutarea riscantă o prefer siguranței convingerii, iar, pentru mine, necunoscutul este mai atrăgător decât zona de confort.

– Stați uneori la taclale, la o șuetă cu  Dumnezeu?

– Mai tot timpul. Are un sistem de feedback fabulos. Comunicăm prin ceea ce se întâmplă, ca reacție la intențiile mele. Decât șuetă, aș numi joc existențial ceea ce se întâmplă între noi. Jucăm jocul acela în care se ascunde un obiect, iar cel care știe locul ghidează pe cel care îl caută cu  cuvintele rece–cald. Zice rece când se îndepărtează și cald când se apropie. Eu caut diverse obiecte, existențial vorbind, iar el îmi zice cald, când îmi validează căutarea prin sincronicitate, ușurință, flow. Îmi zice rece, când îmi invalidează intențiile prin de-conectare, greutate. Nu știu dacă se înțelege sau se poate explica, dar e cam așa: îmi vine o idee, fac câțiva pași în direcția ei, apoi ascult vibrația realității. Îmi imaginez că, dacă vine ceva de la realitate înspre ceea ce vreau, e o binecuvântare. Dacă nu vine, îmi imaginez că mă îndepărtez de ceea ce are nevoie să se manifeste prin mine și mă opresc. Atunci începe șueta cu Dumnezeu. Cercetez de ce nu-i bine ceea ce vreau, ce sens are una sau alta din situațiile care se creează în jurul meu. Mă simt conectată la părerea LUI/ a realității/ a sinelui meu profund. Numele LUI depinde de sistemul de referință în care mă aflu: psihologie, gnoseologie, ontologie, religie.

– Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului dumneavoastră habitat?

– Raiul este pace și iadul este vinovăție pentru mine. Raiul și iadul sunt experiențe cotidiene care pot fi proiectate și pe viața de apoi. Eu sunt mai conectată la viața care ESTE; acum. Nu știu nimic despre viața de apoi. Iadul este despre suferință, regrete, chin. Raiul este despre acceptare, confort, siguranță. Nu aș zice că iadul nu are beneficii și că prefer raiul. Iadul este busolă pentru rai. Le văd valoarea ambelor experiențe. Una se simte bine, iar cealaltă ne face bine, ghidându-ne către un bine din ce în ce mai profund.

– Când ați trădat, uneori, ce-ați simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?

– Când am trădat, credeam că fac altceva. Uneori, credeam că fac dreptate, că era un dezechilibru care trebuia remediat. Alteori, am crezut că sunt conectată la un adevăr interior profund care se cere exprimat. După un timp, dacă identificam un act de trădare, îmi părea rău pentru suferința creată, dar tot corectă mi se părea perspectiva mea. Sunt absolut convinsă că așa a fost și când am fost eu cea trădată. Cine știe ce act de justiție făcea cineva, iar eu credeam că e trădare. Mă amuză cuvântul trădare. Oamenii îl folosesc grăbit și inexact, din câte am observat eu. Doar ca să regleze anxietatea interioară creată de decizii neașteptate și neconvenabile ale celorlalți, ca o scuză, să fie siguri că nu este vina lor.

– Dac-ați putea cârpi esențial ceva din zămislirea Facerii,  ce ar viza acest  petic?

– Când eram mai tânără și mai arogantă, aș fi avut tot felul de idei despre cum ar trebui să fie lumea și omul. Acum, sunt uimită de sensul perfect al imperfecțiunilor. Nu aș cârpi nimic. Este perfect așa cum este de imperfect tot ceea ce este. Iluzia că am putea face mai bine este a celor de pe margine, a celor care nu își asumă facerea. Este ca atunci când, de pe fotoliu, un microbist este convins că ar fi înscris dacă ar fi fost în teren. Pe mine, Leibniz m-a convins: aceasta este cea mai bună lume dintre lumile posibile. Dacă era posibilă alta, o aveam deja. Atunci când contemplu ceea ce a fost făcut, doar respir și observ ceea ce a fost posibil. Îmi place. Mă uimește și mă bucură. Și cerul, și pământul, și apa, și uscatul. Dar, mai ales, omul.

– Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult?…

– Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi? din Blaga, Vei plânge mult ori vei zâmbi?…  Am avut multe tulburări în contextul lecturilor mele de la presocratici până la postmoderni. Dar, când am citit această întrebare, m-am oprit aproape din respirat câteva secunde bune. Pe vremea aceea, credeam că binele și răul sunt separate. Nu puteam concepe o colaborare între extremele acestea. Versul acesta mi-a scurtcircuitat convingerea. A fost ca și cum mi-ar fi spus că este mai mult decât o colaborare, este o relație de co-dependență între bine și rău. Nu se poate binele fără rău. Mai mult, binele își are originea în rău, pentru că, da, numai în lacuri cu noroi cresc nuferi. Mai târziu, am înțeles și integrat această posibilitate. Posibilitatea ca noroiul să susțină creșterea și existența nuferilor. Am văzut cu ochii mei cum o greșeală poate crea o competență, un conflict poate genera  conectare emoțională, un eșec poate contribui la un succes, o cădere la o înălțare. Între timp, am făcut loc în mintea mea pentru paradox, ambivalență și completitudine.

Circa 55 de absolvenți ai Liceului „Lucrețiu Pătrășcanu” (actualul Colegiu Național „Gheorghe Vrănceanu”) din Bacău s-au revăzut la împlinirea a 40 de ani de când au părăsit școala. Ei sunt Promoția 1982 a acestei prestigioase școli, foști elevi în clasele a XII-a A, B și C.

„Practic – ne-a împărtășit unul dintre absolvenți, finanțistul Iulian Cerbu, în prezent și liderul sindicatul Sed Lex de la Administrația Finanțelor Publice din Bacău -, ne-am revăzut după numai zece ani, pentru că ne-am reîntâlnit și când s-au împlinit 30 de ani de la absolvire”.

Așadar, pentru cei 55 de absolvenți, care au venit din mai multe colțuri ale țării și ale lumii la acest eveniment (inclusiv din Israel, din Marea Britanie, din Franța și din Finlanda) a sunat din nou clopoțelul. În clasă au intrat și foștii profesori ai elevilor de acum peste 40 de ani, Paul Deboveanu – proful de educație fizică, Smaranda Macarie – profesoară de matematică și chiar directoarea școlii la un moment dat, Elena Chiriac și Mariana Guțu – profesoare de limba franceză, respectiv limba engleză.

Veteranul cancelariei, Paul Deboveanu, a strigat cataloagele, iar foștii elevi au povestit, pe rând, ce au mai adăugat la experiența lor de viață în ultimii zece ani.

Un salut emoționant le-a fost adresat elevilor din perioada 1978-1982 și de actuala directoare a Colegiului, Monica Resmeriță.

Foștii colegi au stabilit, de această dată, să se reîntâlnească mai des, dar încă nu au stabilit o dată precisă: poate la cinci ani, poate chiar la un an. Oricum, poveștile de viață au continuat să fie împărtășite, după reîntâlnirea din acest an, la o minunată agapă colegială.

Fotografiile care însoțesc acest text au fost făcute de talentata și motivaționala Tatiana Șoldeanu, în prezent Inspiring Coaching & Mastermind la Maxwell Leadership România, ea însăși absolventă în 1982 a fostului Liceu Pătrășcanu.

Un studiu meteo început de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași și doi profesori din orașul nostru conturează ideea că există zone în municipiul Bacău unde din anumite motive, temperaturile sunt mai mari decât în restul orașului. Care sunt cauzele și la ce ajută asta vom afla în articolul de astăzi. (Deșteptarea)

În contextul actualității temei schimbărilor climatice, nu numai din punct de vedere strict științific, dar și pentru publicul larg, crește interesul pentru înțelegerea impactului pe care acestea îl au la nivel societal și individual. Din acest punct de vedere cunoașterea condițiilor de climat urban prezintă cel mai mare interes, determinat de concentrarea mare a populației în orașe – în prezent aproape 60% din populația planetei trăiește în orașe – cât și prin capacitatea pe care orașele o au de a transforma clima la nivel local. Astfel, orașele generează așa-zisa insulă de căldură urbană ce indică prezența unui areal, ce corespunde spațiului cel mai dens locuit, în care temperaturile sunt mai ridicate decât în regiunile rurale înconjurătoare.

Chiar dacă de cele mai multe ori acest fenomen este văzut ca având un efect negativ prin creșterea stresului termic resimțit de locuitori în timpul verii, trebuie să avem în vedere că la latitudini mari insula de căldură urbană conduce la un plus de căldură ce ameliorează stresul termic determinat de temperaturile reduse în timpul iernii.

Dată fiind importanța acestui subiect un proiect de cercetare științifică ce este coordonat de Conf. dr. Lucian Sfîcă din cadrul Departamentului de Geografie al Facultății de Geografie și Geologie a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (https://www.geo.uaic.ro/uclar/) își propune o evaluare detaliată a condițiilor de climat urban în 16 centre urbane din Moldova.

Această evaluare poate constitui mai apoi o bază solidă pentru administrațiile locale pentru dezvoltarea unor politici fundamentate și coerente de reziliență la schimbările climatice, politici care în prezent riscă să se transforme într-o înșiruire de obiective pe cât de generale, pe atât de lipside de consistență.

Studiul a început acum 10 ani

Demersul științific a fost început la Iași cu 10 ani în urmă prin instalarea unei rețele de observație a condițiilor de temperatură și umiditate ce a scos în evidență caracteristicile insulei de căldură urbană pentru capitala istorică a Moldovei.

În actuala etapă proiectul este extins la toate orașele principale din regiune și include și orașul Bacău, de la începutul anului 2022, odată cu instalarea a 5 puncte de monitorizare a condițiilor meteorologice pe arealul municipiului. Acest demers este completat de campanii de observații meteorologice expediționare și de investigarea caracteristicilor termice ale arealului cu ajutorul imaginilor satelitare.

Astfel, rezultatele parțiale obținute până în prezent, derivate din toate măsurătorile și analizele indicate anterior, conturează un climatul urban bine individualizat cu temperaturi mai ridicate în centrul orașului cu până la 1°C față de periferia rurală pe baza măsurătorilor clasice din adăposturile meteorologice.

Insula de căldură urbană

Observațiile expediționare conturează de asemenea o insulă de căldură urbană ce se suprapune foarte fidel peste regiunea centrală a orașului, dar și puncte constant mai reci pe parcursul nopții în regiunile periferice.

Această insulă de căldură urbană este la fel de bine conturată și cu ajutorul imaginilor satelitare ce indică temperatura suprafeței terestre în cazul cărora temperaturile sunt mai ridicate față de regiunile periferice pe timpul verii, atât în timpul zilei cât și al nopții cu 2-3C.

Demersul de cercetare a fost și este susținut la nivel local de către profesorii de geografie Lucian Șerban și Bogdan Pădurariu, iar rezultatele finale ale proiectului sunt așteptate în prima parte a anului 2024 când ele vor fi puse la dispoziția administrației locale.

Conf. dr. Lucian Sfîcă, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

„Extinderea studiului efectuat de specialiștii Facultății de Geografie și Geologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași prezintă un interes deosebit. Mozaicul și particularitățile suprafeței subiacente a intravilanului municipiului Bacău (orientarea tramei stradale, prezența suprafețelor acvatice, densificarea zonelor construite, geomorfologia regiunii adiacente, spațiile verzi ș.a.) constituie un studiu de caz cu numeroase elemente de specificitate. Am convingerea că acumularea unor serii ample de date meteo și interpretarea lor vor conduce la concluzii inedite, ieșite din tiparul unor generalizări canonice, având o reală importanță teoretică și practică. Mulțumesc colectivului de geografi de la UAIC pentru efortul depus în implementarea acestui proiect care a prins viață la începutul acestui an”.

Prof. Șerban Lucian, C.N. „Gh. Vrănceanu„ Bacău 

Faptele băiatului au șocat comunitatea din orașul Onești, județul Bacău, unde locuiește. Pe 01.12.2021, în jurul orei 1,30 noaptea, a stropit cu benzină un om al străzii cu care cerșea adeseori și se droga, iar apoi i-a dat foc în timp ce acesta dormea pe terasa unui restaurant din oraș, scrie Adevărul.ro.

În noaptea fatidică, pe 1.12.2021, adolescentul a mers la o stație PECO din Onești și a cumpărat benzină într-un recipient de plastic prin intermediul unui client. S-a dus apoi la un restaurant unde știa că doarme un om al străzii cu care cerșea și se droga adesea, l-a stropit cu benzină și i-a dat foc.

Victima a fost transportată la spital, dar a murit o săptămână mai târziu din cauza rănilor extrem de grave pe care le-a suferit. Incendiul provocat de adolescentul cunoscut cu afecțiuni psihice s-a extins la întreaga clădire a restaurantului si a unui bloc de locuințe învecinat, provocând pagube însemnate.

Tribunalul Bacău l-a condamnat în 22 septembrie pe un adolescent de 16 ani la măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 12 ani. Mama și tatăl adolescentului au fost obligați să îi plătească despăgubiri civile de peste 200.000 de lei unei rude a persoanei fără adăpost care a murit. Decizia instanței nu este definitivă.

Citiți articolul integral