Să pornim de la câteva întrebări pe care eu nu mi le mai pun: Pământul e rotund? Dar dacă e plat? Se mai învârte Pământul în jurul Soarelui? Dar dacă Soarele se învârte în jurul Pământului? Cât mai „supraviețuiește” Pământul și când se va stinge Soarele?
E suficient să se dorească a fi formulate răspunsurile la întrebările de mai sus, și, gata! E ca și făcut! Va trebui să credem, nu-i așa?
Se spune că în numele și pentru folosul omenirii va trebui să „protejăm” Pământul. Că „natura” e în pericol, dar de „natura umană”, când se va ocupa „știința” ?
Să începem prin a ne reaminti de expediția din anul 1769 a căpitanului James Cook, marinar, dar și geograf și etnograf englez care a descoperit importante insule din Pacific și care în anul 1771 s-a întors acasă cu date geografice, meteorologice, zoologice, botanice și nu numai, dar cel mai important domeniu, pentru om, la care a contribuit James Cook a fost… Medicina!
Ca urmare a unei „boli necruțătoare” , în decursul anilor au pierit în jur de un milion de marinari: este vorba despre scorbut. Nimeni nu știa care ar fi fost cauza apariției bolii până in anul 1747 când medicul britanic James Lind a făcut un experiment pe un grup de marinai bolnavi de scorbut și care pe timpul experimentului au fost hrăniți cu varză crudă și citrice. Desigur, la acea vreme Lind nu știa că varza și citricele ( lămâile și portocalele) conțineau ceea ce noi, astăzi, numim „vitamina C”.
Chiar dacă „ Royal Navy” nu a fost convinsă de experimentele făcute de medicul Lind, Cook îl crede și decide ca pe navele sale să fie încărcată o însemnată cantitate de fructe, legume și citrice. Rezultatul a fost acela că, pe timpul expedițiilor sale Cook nu a pierdut nici măcar un marinar din cauza scorbutului.
Plecând de aici aș mai îndrăzni o întrebare: este vreo legătură între știință ( medicină) și colonizare? Și dacă da…Ia să vedem:
„Royal Society” finanțează cea mai mare parte din cheltuielile expediției ( vă este cunoscută „generozitatea” unor „filantropi” care „finanțează” diferite instituții de interes…„umanitar”?), dar fiecare ambarcațiune a fost dotată și cu tunuri, puști și „pulbere” și cu câte optzeci și cinci de marinari bine antrenați și specializați care culegeau date de natură geografică, meteorologică și antropologică de o importantă valoare politică și militară.
Iată cum descoperirea „tratamentului” pentru vindecarea scorbutului a contribuit la controlul oceanelor de către englezi și cum expediția lui James Cook a pus bazele ocupației britanice pe Oceanul Pacific sud-occidental, a dus la cucerirea Australiei, a Tasmaniei, a Noii Zeelande; transformarea acestora în colonii britanice și popularea lor cu milioane de europeni. Concomitent a pus bazele eliminării sistematice și programatice a culturii și tradiției dar și exterminarea în masă a populației indigene. În doar o sută de ani de la expediția lui James Cook colonialiștii europeni și-au însușit cele mai fertile terenuri din Australia, Noua Zeelandă, fiind practic furate de la locuitorii indigeni. În tot acest răstimp, populația indigenă a scăzut la mai puțin de 90%, iar supraviețuitorii ( aborigeni din Australia și maurii din Noua Zeelandă)
au fost supuși la un „regim” dur de opresiune rasială din care nu și-au mai revenit. Niciodată!
Socotind aceeași perioadă istorică ( doar o sută de ani) de la „expediția” lui Cook locuitorii Tasmaniei, după 10.000 de ani de viață pașnică și liniștită în splendida lor insulă au fost uciși, alungați, „până la ultimul om, ultima femeie și ultimul copil”. Puținii supraviețuitori au fost închiși în lagăre religioase unde misionarii „bine intenționați” îi „educau” pentru a-și însuși „obiceiurile” din „lumea modernă”. Până la urmă tasmanianii au ales: moartea.
Dar „interesele” „ științei” nu se opresc aici:
În numele „științei” corpurile ultimilor tasmaniani au fost „confiscate” de către antropologi, au fost secționate, cântărite, comparate, măsurate apoi expuse în muzee și expoziții antropologice. Vă spune ceva filmul „Ultimul mohican”?
Doar în anul 1976 Muzeul Tasmania a aprobat înhumarea scheletului lui Truganini, ultimul indigen al Tasmaniei, mort înainte cu o sută de ani.
Se înțelege că „scopul” expedițiilor lui James Cook a fost unul „științific”, dar protejat de o forță militară, sau a fost o expediție militară care „întâmplător” avea la bord câțiva „oameni de știință”?
Eu nu știu să apreciez.
Știința modernă înflorește odată cu apariția și dezvoltarea imperiilor, având o bază solidă în tradiția științifică a Greciei antice, a Chinei, a Indiei și a islamului și odată cu expansiunea imperială a Spaniei, Portugaliei, Angliei, Franței, Rusiei și Olandei. În prima jumătate a epocii moderne, chinezii, indienii, americanii au adus o contribuție însemnată la „Revoluția” științifică. Intuiția inegalabilă a economiștilor musulmani a fost studiată de Adam Smith și de Karl Marx. Tratamente medicale experimentale, diferite teste medicale aplicate pe oameni de către medici americani și englezi, precum și vaste studii ale culturii polineziane au contribuit la „revoluționarea” antropologiei occidentale.
Dar care ar fi elementul comun între „omul de știință” „atașat” echipajului și căpitanul de la marina militară care intenționează să cucerească noi teritorii și să le transforme în colonii? Și unul și altul se simt atrași și împinși totodată în căutarea de „lucruri noi”, dar amândoi speră că toate acele „noi cuceriri” îi va fi făcut „stăpânii lumii”. „Setea de putere”! Nemăsurata „sete de putere” pare să fie o „boală” incurabilă. Pe care „știința” o ignoră, pur și simplu.
Făcând un salt peste sute de ani, nimic nu s-a schimbat: „Revoluția” științifică și Imperialismul merg „mână în mână”. Ne devin tot mai familiare expresii precum: „refugiat și refugiați”; „exod”; „depopulare”; „genocid”; „criminal” de război, sau nu; „fals-adevăr și minciuna sau adevăr”; „pericol”; „teritorii”; „bogății” furate; „resurse” ale cui?; „foamete”;
Meritul pare să fie al „oamenilor de știință” . Indiscutabil, pornind cam de la 1850 „supremația” europeană și sau americană se bazează în cea mai mare parte pe Companiile militaro-industrial-științifice și pe o extraordinară „capacitate tehnologică”. În tot acest timp cea mai mare parte a oamenilor de știință se dedică studiului „armelor-medicamente” și a „mașinilor” pentru „patronii” lor imperiali. Dacă „unii” se lăudau: „Fie cum o fi, noi avem tunurile noastre, ei nu!”, acum auzim tot mai des: „Fie cum o fi, noi avem armele noastre nucleare, chimice, biologice, voi, nu!”.
Și dacă până mai ieri erau folosite „arme convenționale”, acum se excelează cu arme mult mai subtile și se pare că, mai eficiente: FRICA și DEZINFORMARE.
Doinița Ioneț
