Un autoturism a fost distrus, în această după-amiază, după ce un stâlp de iluminat public a căzut peste el. Se relatează că autoturismul ar fi fost furat de o persoana aflată în stare de ebrietate care a lovit stâlpul care, după ce a fost rupt, a căzut peste mașină.

La fața locului au ajuns serviciile de urgență.

Primarul Bacăului a primit o amendă administrativă de 3.000 de lei din partea Instituției Prefectului.

„Am dat curs sesizării înaintate Instituției Prefectului, la mijlocul lui august, de consilierul D. Chirilescu, dispunând o verificare de fond privitoare la tergiversarea punerii în aplicare a hotărârii de Consiliu Local.

Verificarea a avut loc săptămâna trecută, a presupus analizarea mai multor înscrisuri în Primărie şi la Direcția de Asistență Socială şi s-a finalizat cu un Raport pe baza căruia am stabilit amendarea administrativă a primarului (cu 3000 lei), precum şi fixarea unor termene concrete de punere în aplicare a prevederilor HCL nr. 35/2022”, a declarat prefectul Lucian Bogdănel.

„De jumătate de an, în jur de 190 de familii băcăuane sunt bătaia de joc a Primăriei care refuză punerea în aplicare a hotărârii prin care Consiliul Local a aprobat, cu largă majoritate, acordarea de stimulente pentru nou-născuți.

Nu există niciun impediment real în calea punerii în executare a HCL nr. 35/31.01.2022 şi acordării acestor stimulente: nici de legalitate, nici de sustenabilitate! Mai ales că sursa de finanțare a stimulentelor a fost asigurată odată cu votarea bugetului local, în februarie, când aleşii au aprobat un amendament ín acest sens. Prin urmare, banii există.

Ce nu există este buna-credință de care actuala conducere a Primăriei Bacău, ghidată după principiul „După noi, potopul!”, este complet străină: de neînțeles găunoasa îndărătnicie a primarului Viziteu, în condițiile în care chiar colegii săi de alianță politico-administrativă au recunoscut, în plenul CL, necesitatea şi fezabilitatea acestui stimulent pe care, de altfel, l-au şi votat!”, a mai declarat prefectul județului.

Reprezentantul Guvernului spune că bugetul UAT Bacău, aprobat în februarie, prevede o alocare de 500.000 lei pentru acordarea stimulentelor, în timp ce efortul presupus de punerea lor în plată, conform dosarelor de solicitare depuse, se ridică la doar 200.000 lei.

„Remarcabil e că multe comune din județ oferă de ani de zile acest stimulent pentru nou-născuți, în timp ce reprezentanții legali ai municipiului reşedință de județ – oraş care stă pe un excedent bugetar cumulat de 125 milioane lei (2021 + sem. I din 2022) – «recreează» regulile administrative, refuzând punerea în executare a hotărârilor deliberativului local, care este suveran în deciziile privind oportunitatea acordării de stimulente sau orice alte forme de sprijin financiar din bugetul local!

În loc de petreceri cu bere şi cârnați sau, după caz, cu substanțe psihoactive, toate finanțate şi cu bani publici, administrația Viziteu ar face bine să oprească batjocura la care supune sute de familii băcăuane şi să purceadă, în ceasul al 13-lea, la acordarea stimulentelor pe care părinții le aşteaptă din februarie încoace”, a mai spus Lucian Bogdănel.

Ce spune primarul

„Prefectul știe foarte bine că nu pot pune în aplicare hotărâri care nu au viza serviciului Juridic! Proiectul nu a fost contrasemnat de legalitate de secretar, iar juriștii nu au dat viza de legalitate, drept urmare, nu am semnat ordinele de plată!

În condițiile acestea, să înțeleg că prefectul mă instigă la încălcarea legii?

În plus, Curtea de Conturi ne-a informat că HCL 35/2022 privind acordarea acestui stimulent pentru nou-născuți, aprobat la început de an, nu îndeplinește cerința de a face dovada cheltuirii banilor in interesul superior al copilului.
Am anunțat deja că am avea posibilitatea de a susținele mamele la început de drum în condițiile OUG 113/2022, prin fonduri europene și am cerut Direcției de Asistență Socială să vadă care sunt familiile care se încadrează pentru a primi acest sprijin! „, a declarat primarul Lucian – Daniel Stanciu – Viziteu.

Polițiștii băcăuani acționează zilnic, pe drumurile publice din județ în vederea reducerii riscului rutier.

Se acționează cu mijloacele omologate de măsurare a vitezei, dar și aparatele drugtest și etilotest, la intrările și ieșirile din localități, în zonele pretabile de manifestare a unor comportamente iresponsabile în trafic din partea conducătorilor auto, dar și în punctele cu risc rutier ridicat.

Exemplificăm: La data de 29 august a.c., polițiștii Serviciului Rutier Bacău au acționat pe DN 2 pentru reducerea riscului rutier.

Într-un interval de două ore, în zona comunei Faraoani, pe Dn 2-E 85, au fost aplicate 10 sancțiuni contravenționale și au fost reținute 4 permise de conducere, în vederea suspendării.

Totodată, polițiștii rutieri, sprijiniți de către un reprezentant R.A.R. au verificat timp de 3 ore, autovehicule în trafic privitor la starea tehnică.

În urma activităților desfășurate, au fost aplicate 34 de sancțiuni contravenționale, din care 18 pentru nereguli privind starea tehnică. Totodată, au fost reținute 3 permise de conducere și retrase 7 certificate de înmatriculare.

Pentru reducerea riscului rutier, poliţiştii le recomandă cetățenilor să respecte normele rutiere privind prioritatea de trecere, indiferent că este vorba despre pietoni sau vehicule, să circule cu o viteză adaptată permanent condiţiilor concrete din trafic, să evite depăşirile riscante, iar pentru un plus de siguranţă, să păstreze distanţa în mers între vehicule.

Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal istoric al stațiunii Slănic-Moldova, prezentat online în premieră, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”.

În acest episod: ,,Migrația temporară” a românilor către stațiunile din Occident, o problemă care poate fi rezolvată și pe plan intern. Îmbulzeală mare în stațiune pe toată perioada sezonului și gratuitățile oferite de Epitropia din Iași unui număr de peste 600 de persoane, dintre care foarte multe ,,dezmoștenite de soartă”

În ,,Curierul Slănicului”, Nr. 6, din 14 iunie 1904, pe lângă rubricile consacrate apar și altele noi, precum ,,Note și impresii” (cu precădere despre Băile Slănic), ,,Galeria Epitropilor”, ,,Fugitive”, ,,Slănicul medical”, ,,Slănicul vesel”, la care se adugă și o publicitate mai diversă, cu reclame mai atrăgătoare, de mai mare impact. Prețul unui ziar a rămas 10 bani, iar un abonament pe tot timpul sezonului băilor costa 1 leu.

Deși pe parcursul numerelor trecute au mai fost prezentați epitropi care s-au ocupat de buna cârmuire a stațiunii, de data aceasta ei sunt incluși într-o galerie de portrete, cel prezentat în acest număr fiind Grigore N. Macri, originar din Iași, avocat și decan al Corpului de avocați, epitrop al Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, fost președinte al Clubului ,,Radical” din Iași, deputat național-liberal. Considerat la suflet ,,un exemplar de elită, cu o inteligență superioară, cultură vastă și pătrundere fină”, Grigore N. Macri este ,,un destoinic epitrop – tot așa de destoinic în această activitate ca în toate”, iar ,,pentru Băile Slănic arată o deosebită solicitudine”.

Și din nou, în articolul ,,Rămâneți în țară”, problema ,,emigrației periodice, temporare, care face ca în fiecare vară, populația orașelor române să inunde străinătatea” este considerată de către redacția ziarului ,,o chestiune gravă și de mare interes național”, afirmație întărită și de următoarea frază: ,,Căci nu e lucru fără importanță și fără consecințe, ci un fenomen care pe de o parte denotă o stare sufletească îngrijorătoare, iar pe de alta dă naștere la urmări regretabile. E decât o chestie națională și patriotică, și în același timp, una economică și socială”.

Pentru că, vechea și permanenta deprindere a românilor de a frecventa în timpul verii doar stațiunile balneare străine, nu-și mai are suportul, atâta timp cât ,,lucrurile însă și–au schimbat fața cu desăvârșire: astăzi este dovedit că solul țării noastre conține ape minerale de o bogăție, varietate și eficacitate incontestabile; inițiativa particulară, asociată cu cea a administrațiilor publice și a statului au venit la timp să exploateze rațional ceea ce natura ne oferise cu dărnicie, astfel că, astăzi avem în țară localități de băi și stațiuni climaterice, ale căror amenajări le fac să poată rivaliza cu similarele lor străine”. Ideea este reiterată și într-o altă pagină a ziarului:

,,(…) Noi românii suntem obișnuiți să admirăm numai ce este străin, sau în cel mai bun caz, ce este al nostru numai atunci când ni l-a lăudat și recomandat străinătatea. În acest caz, dacă frumusețea vrăjită a Slănicului, dacă confortul excelent al acestor admirabile băi nu sunt încă un titlu satisfăcător pentru pretențioșii mai mult sau mai puțin curioși, le recomandăm cu satisfacție registrele de la cele mai însemnate hoteluri ale Slănicului, unde vor găsi printre aceia care au reținut deja camere pentru sezonul de față, personalități însemnate din Austro-Ungaria, Rusia, Bulgaria, Serbia etc. Ca întotdeauna, străinii ne cunosc mai bine, decât ne cunoaștem noi înșine!” (articolul ,,Străinii și Slănicul”)

Și ca un elocvent exemplu, poate fi luat articolul prin care este anunțată ca iminentă ,,sosirea la Slănic, în cursul lunii iulie sau începutul lunii august, a Reginei Natalia a Serbiei, mama nefericitului Rege Alexandru I, asasinat de curând, împreună cu soția sa” (în urmă cu doar un an, n. a.). Iar știrea continuă: ,,Ilustra Doamnă, care a trăit mult timp în România și în special la Iași, cunoaște foarte bine măreția și binefacerile Slănicului, unde, în anul acesta, va căuta odihna și uitarea vieții agitate, provocată de recentele triste evenimente. Maiestatea Sa, după toată probabilitatea, va ocupa marele salon al hotelului ,,Racoviță”, iar din Slănic va pleca prin punctul Ungheni în Rusia, stand mai întâi câteva zile în Iași, unde are numeroase și distinse legături familiar”.

Din numerele ulterioare ale Curierului nu reiese clar dacă Regina Natalia a mai ajuns la Slănic pentru refacerea stării sale după dramaticele evenimente. Sau, posibil să fii ajuns, dar din dorința de a păstra discreția impusă de o atare situație, ziarul să nu fii publicat nicio știre în perioada sejurului reginei…

În fapt, Natalia Obrenovici (1859 – 1941), născută Cheșco (sau Keșco) este prima regină-româncă a Serbiei, căsătorită cu regele acesteia, Milan Obrenovici. Și el, cu sânge de român, din partea mamei sale, Maria Catargi (din marea familie boierească Catargi), tatăl ei, dar şi bunicul ei fiind mari logofeţi ai Moldovei. ,,Şi mai mult decât atât, cei doi (Natalia şi Milan) erau rude – veri de-al doilea. Străbunicul Nataliei a fost domnitorul Moldovei Ioniţă Sturdza Vodă, iar fratele străbunicii lui Milan a fost un alt domnitor moldovean, Mihail Sturdza Vodă. Şi încă un aspect: mama prinţului sârb, Maria Catargi, a fost iubita primului domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza”, se arată pe site-ul https://www.lovendal.ro/, unde continuă povestea destinului tragic al reginei și familiei sale ( https://www.lovendal.ro/wp52/natalia-kesco-si-milan-obrenovici-regina-si-regele-serbiei-cu-sange-romanesc-ce-destin-tragic-au-avut/).

Dar ce s-a întâmplat în noaptea fatidică a zilei de 10 iunie 1903? Site-ului mai sus menționat relatează următoarele: ,,Un grup de ofiţeri (ai organizației panslaviste ,,Mâna Neagră”, n. a.) a luat cu asalt palatul, cerându-i lui Alexandru să divorţeze sau să abdice. Refuzul categoric al regelui (cunoscut pentru politica sa pro-occidentală, n. a.) a dezlănţuit furia complotiştilor, cei doi soți fiind masacraţi cu săbiile şi împuşcaţi. Rămăşiţele regale au fost înmormântate în grabă în mănăstirea `Sf. Marcu`, fără participarea rudelor, iar familia reginei a fost expulzată din Serbia. După aflarea teribilei veşti, regina Natalia s-a retras într-un doliu perpetuu, la călugăriţele Ordinului Sionului. În 1905, s-a convertit la catolicism şi şi-a sfârşit viaţa printre ele, fără a se călugări. Mormântul ei se află în apropierea Parisului, la Lardy (Essone)”.

Alte informații interesante din acest număr al ziarului se referă, printre altele, la: unitățile de cazare, care sunt acum în număr de 25, dintre care 5 hoteluri aflate în proprietatea Epitropiei Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași (,,Cehan Racoviță Voievod”, ,,Puf”, ,,Cerbul” (în care se afla și sediul administrației stațiunii), ,,Zimbru” și ,,Nemira”), plus alte 20 de vile particulare, ,,toate alcătuite pentru a putea împăca toate exigențele și toate pungile, cu prețul fiecărei odăi fixat de mai înainte și placardat pretutindeni”; alte atracții ale stațiunii, cum ar fi Cazinoul Regal, zgomotoasa cascadă a Slănicului, micul platou pentru lawn-tenis (tenis pe gazon, n. a.) de ,,la trei fagi”; curele care se fac aici: ,,de ape revoluționare, de hidroterapie, de plimbare, o sumă de cure, care izbutesc, înainte de orice, să-ți stimuleze pofta de mâncare, de unde se înțelege că plăcerea de frunte a tuturor începe cu ora mesei”; animația care crește exponențial o dată cu apropierea mesei de prânz: ,,E ora 11 și ceva. Trăsura de poștă tocmai vine și cu ea, jurnalele Capitalei. O devastare: fiecare s-a asortat cu foaia favorită și o pornește spre unul din cele trei restaurante ale Slănicului. Se mănâncă cu abonamente de la 2,50 până la 7,00 lei pe zi. Toate sunt pline. Dar cel mai înțesat decât celelalte este cel de la Cazinou. De-a lungul frumoasei terase de piatră, mesele curate se întind nesfârșite. E umbră și răcoare. Este rendez-vous-ul `lumii bune`. Rentieri, magistrați, doctori, ofițeri, literați, ziariști și mai toate grațioasele elegante pe care în Slănic le regăsești mai numeroase și mai încântătoare ca oriunde. (…) În tot acest timp, muzica militară cântă în chioșcul din fața terasei, iar seara, un taraf de lăutari oftează de-ale inimii, pe când ochii se desfată în bogăția nesfârșită a verdelui ce îmbracă munții”; afluența vizitatorilor stațiunii devine tot mai mare, camerele fiind rezervate ,,încă de pe la începutul lunii iunie”; neplăcerile manifestate de vizitatori cu privire la frumusețea și ordinea parcului, în toți anii, nu mai sunt acum auzite, întrucât ,,mulțimită vigilenței Epitropiei, toate vechile barăci, chioșcuri și magazii de lemn care erau cam putrezite și dădeau un aspect atât de urât parcului ți aleilor, au fost distruse și înlocuite cu pavilioane spațioase, artistic lucrate”; muzica militară a Regimentului 4 Roșiori – Regimentul Principesei Maria, care încântă publicul ,,în zori de zi, la dejun și în cursul zilei, cu un potop de opera și melodii dumnezeiești”; gratuitățile oferite de Epitropie, care, credincioasă tradițiilor ei filantropice a venit și anul acesta în ajutor la peste 600 de persoane, ,,dintre care foarte multe dezmoștenite de soartă” (ajutoare materiale, camere și băi minerale gratuite); comunicația între Târgu-Ocna și Slănic este perfectă: șoseaua a fost reparată, este perfect întreținută și au mai fost făcute și noi poduri peste râușorul Slănicului.

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA

Sursa: BCU Iași

Foto: Natalia Kesco Obrenovici. Fotografie executată în atelierul lui Panta Christits din Belgrad.

(Din colecțiile speciale ale BCU Iași), conform https://evenimentulistoric.ro/

Următorul episod: Vineri, 2 septembrie 2022

Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.

    – Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul  pe care-l sculptați în operă?

– Cuvântul este cheia către o cale de acces, o formă de echilibru a progresului, un colac de salvare.  Pentru mine este verbul, înainte de toate, momentul oportun, o pasăre, o floare, carotida care pulsează, aer, sânge, formă de apel, orașul, un cuțit, o bijuterie, ținerea de minte a vieții, măsura cea mai probabil conformă gândului, expresia persoanei pe care nu o cunoști, și totuși, ești tu. Petre Ispirescu spune cel mai bine: sarea din bucate. Interdependența dintre cuvânt și gândire este pentru mine tandemul perfect. Ca și celulele din corpul nostru, cuvintele pot fi bune sau alterate, toxice. Depinde de noi cu ce valoare încărcăm aceste fabuloase componente ale comunicării.

–  Cine vă este lipit de suflet: Fiul Risipitor sau Fratele său?

– Rispia și agoniseala sunt, în principiu, antagoniste. Daca luăm strict parabola, sigur, ne vom limita la ideea iertării. Într-un sens mai larg însă, fară un proiect la bază, irosirea și economia pot fi la fel de neproductive. Este bine să fii econom, dar nu poți să fii numai atât. Existența nu se bazează pe o singură componentă, economia nu se bazează, desigur, vorbim de sistemul de astăzi, pe un singur tip de sac, de portofoliu, nu-i așa?! Să faci ceva cu agoniseala, este bine, să îi dai o altă valoare, este o obligație, nu pot sa nu fac referință la un aspect calvinist al religiei protestante, care, invitând la austeritate, la chibzuială, invită totodată la o redistribuire a bogăției. Această redistribuire, fiind plăcută lui Dumnezeu, este garanția însăși a prezervării averilor. Ceva trebuie să dai ca să poți să te califici pentru a primi. În fapt, ceea ce ne învață protestantismul este legea simplă, dar eficace a lui donnant-donnant, legea acordării unei compensații mutuale. Din această perspectivă, fratele nu are viziune, nu știe, nu poate face altceva decât să se supună orbește, să execute și să continue să acumuleze. Ai fi tentat, avansat în vârstă, să zici, ei, foarte bine! Este important faptul că strânge, în plus, este un model de disciplină. Totuși, parcă simți că la un moment dat îți vine să-l împingi, să meargă în lumea mare, să înceapă, nu o bucată de viață, ci viața. Dar nu este nici Fiul, modelul. Risipa, la rândul ei este condamnabilă. Dar. Există un dar. Dorința de a pleca, de a ieși din cerc este justificabilă, chiar dacă nu este justificată. Are acasă tot ceea ce îi trebuie, natura lui aventurieră îi cere să spargă un tipar. Și, este foarte bine. Că își cere dreptul este până la un punct legitim. Ceea ce face însă cu el este condamnabil din perspectivă divină și umană. Mărgăritarul ajunge unde nu ar trebui. Întors acasă, spășit, cere iertare. I se acordă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aici, e greu. Greu, cu iertarea la oameni. Dar ar fi un alt subiect. Revenind, fiecare suntem și Fratele, și Fiul, deci mă identific în amândoi. Puțin mai mult în Frate decât în Fiu. Doar puțin. Aplicabilă parabola și la noi, aceia care scriem. Să fii înzestrat și să te auto-reții este la fel de păgubos ca atunci când îți risipești aptitudinea într-un mod neesențial. Centrul just, evitarea extremelor, recunoașterea slăbiciunilor și asumarea lor, acesta ar fi punctul în care Fiul și Fratele s-ar putea confunda. Punctul în care ne va fi ușor să ne recunoaștem și să-i recunoaștem pe semenii noștri.

• Stați uneori la taclale, la o șuetă cu  Dumnezeu?

– Dumnezeu știe că îmi place tăcerea, ca formă de comunicare. Bun și Atotputernic îmi respectă alegerea. Dar avem momente, desigur, în care conversații se ivesc. Eu întreb mereu cam aceleași lucruri, El îmi spune să nu-l mai întreb banalități. De pildă, îl întreb cum de ne suportă… Este o întrebare care îl irită, cu toate acestea îmi spune de fiecare dată că ne-a făcut bine, cu liber arbitru, că problema nu mai este la El. Îl întreb de ce mă ajută… Nu prea mă rog, nu merg la biserică, nu mă dau în vânt după preoți, nu sunt un… copil prea cuminte. Mult timp nu mi-a răspuns nimic, am insistat. Mi-a spus că este ubicuu. Să încerc să înțeleg răspunsul. De altfel, această discuție avea loc în autobuz. Daca întrebările mele  s-au formulat cu ușurință, răspunsurile Lui, aparent simple, conțin multiple semnificații. Cred că nu-ți ajunge viața ca să le pătrunzi.

• Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului dumneavoastră habitat?
• Raiul și Iadul, da, variante cât se poate de reale. Descoperirea focului a reprezentat un salt extraordinar pentru om, dar i-a lăsat în gene viermele nebuniei ivite din adrenalină toxică. Piromanul din noi, se joacă de prea mult timp cu focul, pe care îl aprinde și stârnește pe secetă și vânt. Raiul și Iadul suntem noi, este o iluzie să ne gândim că Binele câștigă întotdeauna. Dovada: Răul a pus mâna pe habitat, pe viață, pe gânduri, pe fapte, pe viitor, în timp ce Binele s-a deshidratat. Ar fi o șansă dacă ar fi udat. Din păcate, Răul s-a făcut șef și pe apă. Vremea revoluțiilor s-a terminat, este vreme doar de războaie iar șansa de a recupera Binele s-a diminuat periculos de mult.

– Când ați trădat, uneori, ce-ați simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?

–Trădarea este un cancer invaziv, cu multiple metastaze. Este o tranzacționare periculoasă cu principiile. Nu există mică trădare sau mare trădare. Din această perspectiva toți am trădat ceva, cândva. A fi neloaial, a te abate de la o linie de conduită este ceva care te va urmări toată existența, chiar dacă ai făcut tot posibilul să repari, chiar dacă nu ai mai trădat. Rușine, furie, da, împotriva ta, cu toate că trădarea ar fi părut o soluție. Șarpe constrictor, medalion la gât, cel mai sufocant sentiment, regretul, cronic instalat.

– Dac-ați putea cârpi esențial ceva din zămislirea Facerii,  ce ar viza acest  petic?

• Nu aș interveni cu nimic, nu aș schimba nimic din Facerea divină. Dacă vorbim despre creația mea, întrețin cu ea multiple și diferite tipuri de relații. De afecțiune, de critică lucidă, de agitație și anxietate. Caut cuvântul just. Caut contextul oportun. Fiind o poetă postmodernistă, infrarealistă, realitatea devine sursa poietică. Dar realitatea este agitată, tulbure, spasmele nu mai contenesc, mă aflu ca poetă militantă în prima linie, la frontiera dintre oboseala cronică și pericolul iminent. Folosesc autocenzura ca pe o igienă necesară, obligatorie.  Ceea ce este important, spun, ceea ce iese bine spus, las să treacă. Am convingerea însă că nu tot ceea ce creăm este remarcabil, bun de împărtășit. Nu dau voie orgoliului să ia prizonieră creația pe care o consider ca fiind proprietatea comună a mea și a cititorilor mei.

– Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult?…

• Paul Celan, Sus, fără zgomot. Poet uitat de literatura română, cu toate că este unul din cei mai mari poeți ai literaturii universale. Orice act de redescoperire, de traducere a lui Celan este salutar. Nu pot să nu amintesc, în acest sens, efortul poetului Adrian Graunfels…

,,călătorii: vultur şi stea.

Jos, după tot, noi,

zece la număr, poporul de nisip. Timpul,

cum să nu, are

şi pentru noi o oră, aici,

în oraşul de nisip.

(Povesteşte despre fântâni, povesteşte

despre cununa fântânilor, roata fântânilor, despre

adâncurile fântânilor – povesteşte.

Numără şi povesteşte, ceasul,

şi acesta, trece.

Apă: ce

cuvânt. Te înţelegem, viaţă.)

Străinul, nechemat, de unde,

oaspetele.

Rochia lui picurătoare.

Ochii lui picurători.

(Povesteşte-ne despre fântâni, despre –

Numără şi povesteşte.

Apă: ce

cuvânt.)

Rochia lui şi ochii, el stă,

ca noi, în plină noapte, el arată

înţelegere, el numără acum,

ca noi, până la zece

şi nu mai departe.

Sus,

călătorii

rămân

de neauzit.”

• Îmi iau libertatea de a vă cita un poem din volumul Afacerile merg bine, volumul dumneavoastră aflat în curs de apariție. Un poem citadin, între tensiune și dezinvoltură, între zgomot și muzică, măsurabile cu cheia… franceză, la Montréal…

,,Cheia franceză

decalajul măsurabil cu cheia franceză indica un

nivel important de instabilitate a materialului în

cădere.

în sfârșit, o clipă în care poți să observi omul

din stația de metrou care mânuiește vioara erhu,

rupt,

de orice contact vicios și viciat cu lumea din jur

superstarul anonim, deghizat în cerșetor, cel care

asumă

libertatea de a trece și nu obligația de a fi liber,

implicit pasajul dintre două piste paralele care

nu duc nicăieri.

30 de secunde. timpul necesar să ieși din tunel, să

abandonezi armonia celor două corzi, apoi orașul

epuizat

de zgomote metalice, de voci sparte și dezordine

trântește peste tine cu sălbăticie apocalipsa diurnă.”