Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 3 (Seria a III-a), Miercuri, 1 iulie 1905. Din sumar: Nimic mai atrăgător decât Slănicul în luna lui iulie, supranumit și ,,Paradisul Moldovei”; aflat în vizită la Slănic-Moldova, marele prozator Mihail Sadoveanu publică, în premieră, una dintre povestirile sale, unică în peisajul literar românesc; sunt publicate, tot în premieră, două poezii dintr-un volum tipărit în același an la München, de poetul Isidor Budu, dar și câteva versuri ale poetului Raul Stavri dedicate ,,unei frumoaase din Slănic”; la teatrul din Slănic, va evolua o trupă de comedie a Teatrului Național din Iași; noua direcție a ziarului aduce o serie de îmbunătățiri și angajează un artist-fotograf pentru a prezenta diverse imagini realizate în stațiune; ministrul de Justiție, A. Bădărău, își stabilește reședința de vară la Slănic, la Hotelul ,,Cerbu”; se pregătește primul concurs de frumusețe, în care va fi aleasă ,,Regina Slănicului”;.
Încă o mostră de promovare a Băilor Slănic-Moldova este oferită și în acest număr, în editorialul intitulat ,,Slănicul”: ,,Deși e stațiunea balneară cea mai reputată și mai căutată din întreaga țară, atât în ceea ce privește eficacitatea apelor sale minerale cât și a poziției pitorești în care este ascunsă, totuși Slănicul e în floare și prezintă un aspect de mai mare animație, în special, în timpul lunii iulie. La această epocă (în această perioadă, n. a.), mai ales, Slănicul din Moldova poate rivaliza fără teamă și din punctul de vedere al distracțiilor, veseliei și excursiilor fără seamăn în munții neasemuit de fermecători ai Carpaților, cu oricare dintre marile stațiuni balneare din Occident. În cursul lunii iulie hotelurile sunt arhipline, comercianții fac afaceri minunate, jocul de căișori marchează rețetele cele mai ridicate din întreg sezonul, iar balurile și reprezentațiile teatrale au ocazia de a anunța ceea ce se numește `o sală plină`. Nimic mai frumos, nimic mai atrăgător decât Slănicul în iulie. E ceva care-ți farmecă și simțurile și mintea și, fără voie, te lași târât de curentul acela puternic, trăind o viață nouă, așa cum de multe ori îți făurești în clipe de adâncă melancolie, când lași gândul ca să zboare, condus de-al imaginației nebun avânt”.
Și iată, o nouă premieră literară ne este oferită de însuși marele prozator, Mihail Sadoveanu (1880 – 1961), care aflat în stațiune, probabil imediat după ce și-a încheiat stagiul militar la Târgu-Ocna (în 1905), publică în paginile acestui număr povestea ,,La sfârșit”, unică în peisajul literar românesc, întrucât nu se găsește inclusă în niciunul dintre ciclurile de povești și povestiri ale scriitorului. Este vorba despre o frumoasă și tristă poveste de dragoste dintre Nistor, un nefericit al sorții și frumoasa Ilinca ,,bălaie, cu păr bogat”. După ani de zile în care au fost despărțiți de problemele vieții, într-o bună zi se reîntâlnesc într-o crâșmă și se recunosc destul de greu, căci timpul și-a lăsat amprente pe chipurile și în sufletele lor, spulberându-le dragostea de odinioară:
,, – Ai noștri au căzut de tot; sărăcia ne-a dărâmat casa, mi-a flămânzit frații și m-a alungat și pe mine… Și mi-am luat lumea în cap! De ce-aș mai fi stat? Tu te-ai dus și m-ai lăsat, așa de izbeliște; ce era să mai fac acolo? Să înăspresc sărăcia? Și m-am dus… Și vezi, Nistore, eu n-am știut, n-am cunoscut răutatea orașelor… Dac-am intrat la boierul Irimia am crezut c-a fi bine. Dar de răutate nu m-am putut feri. A venit așa întâmplarea de m-a silit boierul și și-a făcut râs de mine… Și pe urmă n-am putut să mai dau înapoi; n-am avut ce face. Cât am plâns, cât m-am bătut cu capul de pereți! Dar cine să mă audă? Tu cine știe unde erai! Așa, pesemne mi-a fost norocul, să-mi risipesc zilele de amar prin străini… Așa mi-a fost norocul!
Și Ilinca plângea în liniștea potecii, acolo lângă țintirim (cimitir); iar bietul Nistor simțea că sufletul, cu cea din urmă rază de mângâiere, se duce pe drumul veșniciei. Asculta întunecat, cu fața galbenă de durere, cum au căzut durerile potop!
O boare ușoară scutură un pâlc de fluturași albi din cireșul înflorit. Și Ilinca plângea.
– Așa mi-a fost norocul, Nistore!
Slănic, M. Sadoveanu”
În anul 1905, Mihail Sadoveanu, care dobândise consacrarea literară cu un an înainte, prin publicarea a patru volume de proză – ,,Povestiri”, ,,Șoimii”, ,,Dureri înăbușite” și ,,Crâșma lui Moș Petcu”-, se afla la Târgu-Ocna, unde și-a satisfăcut o parte din serviciul militar, astfel că, așa cum afirma istoricul Corneliu Stoica, ,,timp de trei luni, el a putut cunoaște viața vechiului târg, munca infernală din ocne, viața din cazarmă, dar și pitorescul acestui orășel la început de secol XX”. Impresiile din scurta, dar semnificativa perioadă din viața prozatorului petrecută ca militar în acest oraș își vor găsi reflectarea literară în 1906, în volumul ,,Amintirile căprarului Gheorghiță”.
Interesant și inedit este și faptul că prin 1940, Mihai Sadoveanu se afla din nou la Slănic-Moldova, unde se povestește printre altele, că s-a ospătat din belșug, dar că la final nu a achitat cele consummate, drept pentru care a fost somat să plătească chiar de către primarul de atunci, nimeni altul decât părintele ortodox Nicolae Grebenea, unul dintre luptătorii și eroii anticomuniști, cu 23 de ani de temniță la activ, autor al celebrelor ,,Amintiri din întuneric”. Părintele-primar Grebenea, care a trăit 101 ani (1905 – 2006) a povestit cele de mai sus într-un interviu acordat cu ani în urmă, medicului și publicistului slănicean Dorel Rape: ,,Sadoveanu a mâncat și a băut de 60. 000 de lei, pe vremea când salariul unui dascăl era de 3. 000 de lei. L-am somat să plătească, dar el o făcea pe nisnaiu: `Chiar n-am plătiti pe nicăieri?` L-am somat, mă enervase la culme, dar nu l-am împușcat, că era însurat și avea copii mulți”.
În continuarea povestirii lui M. Sadoveanu și tot în premieră sunt publicate două poezii (,,Cântec” și ,,Florăreasa”) din volumul ,,Din flori”, recent tipărit la München, semnat de poetul Isidor Budu (1881 – 1938) și trimis către redacția ziarului, cu rugămintea autorului ca aceasta să facă o mică referire la volum și la persoana sa: ,,Autorul s-a gândit și la distinșii oaspeți de vară ai `Paradisului Moldovei` și probabil că versurile distinsului poet, nu vor avea nimic de pierdut, citite în încântătorul decor de verdeață. Din versurile dlui Budu, scrise în țara berii și a frumoaselor fete blonde, pline de acea nostalgie de care suferea românul în străinătate, și în special în civilizatul Occident, reproducem două poezioare, ca dovadă că întreg volumul trebuie să fie în mâinile tuturor amatorilor”. Și partea poetică a ziarului se încheie cu alte câteva versuri din creația lui Raul Stavri și dedicate ,,Unei frumoase din Slănic”. Raul, care a murit destul de tânăr a fost fratele poetului și publicistului botoșănean, Artur Stavri (1869 – 1928), considerat ,,poetul naturii și al nostalgiei”, care mai târziu a ajuns deputat, apoi prefect al județului Dorohoi.
La rubrica ,,Din lumea artelor”, în articolul ,,Teatrul la Slănic” se vorbește despre ,,cocheta sală de teatru și concerte, în care au loc și obișnuitele baluri”, ca și despre artiștii-societari de la Iași, care începând cu acest an (1905) au închiriat sala, pe termen de trei ani.
,,Trupa de comedie care va începe reprezentațiile la Slănic peste două sau trei zile, e compusă numai din artiști ai Teatrului Național din Iași, sub direcțiunea dlui Constantin Ionescu, unul dintre cei mai talentați și simpatici societari ai teatrului din cea de a doua capitală a țării. Elementele acestei trupe de comedii au de partea lor talentul, o reputație artistică bine stabilită și pe lângă aceasta, și un repertoriu în care figurează piesele care au însemnat adevărate succese pe scena teatrului din Iași. Și trupa mai are încă un avantaj: piesele sunt studiate la perfecție, fiecare actor e plasat în rolul potrivit genului și temperamentului său artistic, ceea ce înseamnă că succesul moral e asigurat cu prisosință. Câteva ceasuri petrecute la reprezentațiile trupei de comedie din Iași vor însemna pentru numeroșii vizitatori ai Slănicului, cea mai plăcută distracție, una dintre atracțiile cele mai de seamă ale încântătoarei noastre stațiuni balneare. Elementele prime (adică actorii principali, n. a.) din trupă sunt: Verona Cuzinschi, C. Ionescu, C. B. Penel, Vlad Cuzinschi, Mircea Pella și Constantin Momuleanu, toți societari ai Teatrului Național din Iași”.
Rubrica ,,Informațiuni” cuprinde noutăți de sezon, începând cu cele privitoare la acest ziar: ,,`Curierul Slănicului` va publica numele tuturor vizitatorilor ce vor sosi la Slănic și va mai publica, pe lângă o serie de articole literare datorate celor mai distinși publiciști, dări de seamă amănunțite asupra tuturor serbărilor și excursiilor la care vor lua parte vizitatorii Slănicului. Noua direcție, necruțând niciun sacrificiu și-a asigurat serviciul unui artist-fotograf datorită căruia, în fiecare număr al ziarului vor apărea clișee cu vederi din Slănic și împrejurimi, amintiri de la serbări și excursii, precum și fotografiile celor mai distinși oaspeți. Pe lângă acestea, direcția își rezervă drepturile de a introduce treptat în ziar, toate îmbunătățirile posibile, care vor fi adevărate surprize pentru cititori, dacă aceștia își vor da concursul necesar”.
Ziarul anunță că unul dintre redactorii săi s-a întâlnit cu dl Alexandru Bădărău, ministrul de Justiție (prezentat într-un număr anterior), a doua zi după sosirea sa la Slănic: ,,Domnul ministru e încântat de minunatele împrejurimi ale Slănicului cât și de frumusețea localității, cu regretul că Slănicul e prea închis de munți într-un spațiu restrâns, a cărui menire ar fi să se întindă fără încetare. Se știe că dl Bădărău vine anul acesta pentru prima oară în cea mai frumoasă stațiune de vară din Moldova și din țară. Cum însă dl ministru de Justiție și interimar la Finanțe e foarte ocupat cu afacerile ambelor ministere, nu va putea petrece la Slănic decât trei zile pe săptămână, restul timpului fiind silit să stea în Capitală”.
Tot de la ,,Informațiuni” mai aflăm că vremea este deosebit de frumoasă în stațiune, că lumea face băi, cure de ape minerale, ascultă muzică și petrece la Cazinou, se plimbă sau joacă tenis de câmp, așa cum o fac mai în fiecare zi, tinerii Teodor și Mircea Bădărău, fiii dlui minsitru de Justiție.
Și într-o ultimă informație din acest număr al ziarului (,,Concursul nostru de frumusețe”), redacția anunță că ,,abonații vor primi o dată cu ultimul număr al `Curierului Slănicului` (în 10 august) și o planșă, artistic executată, cu fotografia celei mai frumoase doamne sau domnișoare dintre vizitatoarele stațiunii, pentru alegerea `Reginei Slănicului`”. Și, mai face o mențiune: ,,Modul în care se va face alegerea celei mai frumoase vizitatoare îl vor afla cititorii într-unul dintre numerele viitoare ale ziarului nostru. De pe acum însă, putem spune că atât abonații cât și cititorii noștri vor lua parte activă la această grea și delicată alegere”.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)
