Cazul recent în care o femeie a fost ucisă de câinii maidanezi în Capitală a creat adevărate ecouri și în Bacău, în sensul că, dintrodată, toată lumea sesizează că a crescut numărul patrupedelor fără stăpân pe raza orașului. Și nu că nu ar fi adevărat, dar nimeni nu se obosește să vadă exact realitatea din teren. Așa că ne-am propus să însoțim echipa Serviciului de Gestionare a Câinilor fără Stăpân și să luăm pulsul la fața locului.

Înainte de deplasarea în teritoriu, am stat de vorbă cu Dinu Păncescu, cel care conduce acest serviciu din Primăria Municipiului Bacău. Acesta ne-a spus din capul locului că sunt probleme, mai ales în cartierele de la periferia, acolo unde orașul se învecinează cu alte localități cum ar fi de exemplu zona Selgros, la granița dintre Bacău și Mărgineni. În aceste zone, de cele mai multe ori câinii migrează dinspre localitățile rurale spre oraș în căutare de hrană. Sunt și situații în care oamenii de la sat abandonează puii nou născuți, în cutii de carton, șanse în care aceștia să supraviețuiască sunt reduse. „Dar, la momentul acesta, în urma isteriei care s-a declanșat după încidentul din București, lumea este foarte agitată, stresată și înnebunită. Dar trebuie să înțeleagă că sunt aceiași câini care au fost și până acum. Noi încercăm să capturăm, dar soluția asta de a lucra la efect și nu la cauză nu duce la rezolvarea problemei”, a precizat Dinu Păncescu care spune că ar trebui aplicată Legea care spune foarte clar că orice câine care nu are valoare chinologică, trebuie obligatoriu sterilizat. Din păcate, există un refuz al proprietarilor, în special al celor din zonele de case, care nu doresc asta pentru animalele lor, unii crezând că dacă un câine este sterilizat își pierde din agresivitate și nu mai face pază, lucruri care nu sunt dovedite științific.

Nici nou înființata Poliție a Animalelor, nici ANSVSA-ul, nu au posibilitatea să intre pe domeniul privat și să verifice dacă un câine este sau nu sterilizat, și ulterior să dea un termen pentru sterilizare, sau dacă cetățeanul refuză, să dea niște sancțiuni. „Atât noi, cât și celelalte instituții ne oprim la poarta proprietarului, nu poți să faci nimic. Dar oamenii au așteptări de la noi. Spun că au sunat la Primărie și așteaptă să se rezolve”, a mai spus Păncescu care a prezentat și situația apelurilor telefonice înregistrate în această speță. Astfel, în 2016 când serviciul a fost preluat de Dinu Păncescu erau aproximativ 40 de sesizări pe lună. Acestea au scăzut până la 10 pe lună iar de la momentul incidentului din București numărul sesizărilor a crescut la 10 pe zi. „Ne sună și oameni din comune, oameni care nu înțeleg că Serviciul de Gestionare al Câinilor fără Stăpân din Primăria Municipiului Bacău se ocupă doar de câinii de pe raza municipului. Aceștia ar trebui să se adreseze primăriilor acolo unde își plătesc taxele”, a explicat Dinu Păncescu.

Polul sesizărilor

Dacă ar fi să facem o hartă a numărului de sesizări, cele mai multe sunt în zonele ANL Letea, acolo unde după desființarea fabricii tot acel spațiu a devenit o proprietate privată unde sunt în continuare foarte mulți câini, loc în care echipele de hingheri nu au acces. Chiar dacă un patruped iese din perimetru și poate deveni țintă, nu este atât de ușor de capturat. „Mergem cu pușca cu tranchilizant. Dar asta nu înseamnă că atunci când câinele este lovit a și căzut. Este ca la durerea de măsea când te duci la dentist și îți face anestezi, și nu amorțește pe loc. Exact așa e și aici. Ai împușcat câinele și el fuge încă 10 minute și este posibil să îl scapi. Și dacă animalul în timpul ăsta intră pe un domeniu privat noi nu mai avem ce-i face. Și mai pierdem și substanța, și seringa, tot. Sunt mai multe situații…”, a povestit Păncescu. Serviciul de Gestionare al Câinilor fără Stăpân deține o pușcă specială, de ultimă generație, și un trăgător, care este tehnician veterinar și care este vânător, are permis de port-armă, este anual examinat psihologic. De altfel, pușca este ținută în condiții speciale la sediul Poliției Locale. Revenind la zonele cu cele mai multe sesizări dar și cu un număr crescut de maidanezi, pe lângă zona ANL Letea mai este zona Selgros, pe câmpul dintre Bacău și Mărgineni.

Câte servicii de gestionare câini sunt în județ

Este foarte important și trebuie știut că, în jurul Bacăului, nici o comună nu are un astfel de serviciu. Cel mai apropiat serviciu de gestionare este la Onești. Mai este un serviciu la Moinești iar dacă ar fi să ne orientăm geografic, servicii similare mai sunt la Roman, Bârlad și Adjud. Între toate aceste localități, câinii sunt „în stradă”, trăiesc printre dealuri și păduri, sunt liberi, se înmulțesc și migrează către orașe în căutare de hrană. De aceea, toți câinii din zonele din jurul Bacăului, Nicolae Bălcescu, Letea Veche, Sărata, tind să migreze spre Bacău. „Am discutat aceste probleme. Nu se fac nici campanii de sterilizare în comune, să luăm casă cu casă…”, a spus Dinu Păncesu care a estimat și un număr de câini liberi pe străzile orașului, aceștia fiind între 80 și 100 de exemplare în momentul de față. „Dacă discutăm de societăți comerciale care își țin niște câini acolo, pe care îi hrănesc, acest număr nu pot să îl spun…”, a completat Păncescu care a dat exemplul unei societăți din zona fostelor unități militare unde a văzut peste 20 de câini, animale care cu ușurință ar putea migra către oraș.

Situația din Adăpostul Bacău

Dacă astăzi, ipotetic vorbind, cei 100 de câini care își fac veacul pe străzile orașului ar fi capturați, ar avea loc cu toții în Adăpostul Bacău, acolo unde sunt 26 de boxe goale din totalul de peste 200. Într-o boxă, conform legii, pot sta și 4 câini. Așadar loc este, dar problema este alta, potrivit lui Păncescu: „Nu avem personal suficient. Dacă am umple cele 26 de boxe, ne-ar mai trebui încă un om. Nu avem acest om care ar trebui să facă curățenie, hrănire, ș.a.m.d. și ar trebui să le împărțim cele 26 personalului existent.” În acest moment, schema de personal este compusă din 7 îngrijitori – cei care fac curat și hrănesc fac și capturare, un tehnician veterinar și șeful de Serviciu. „Există la momentul actual pe masa primarului un referat în care am mai cerut 3 îngrijitori”, a precizat Dinu Păncescu.

Metode de capturare

Dacă am pomenit de faptul că Serviciul de Gestionare a Câinilor fără Stăpân are în dotare o pușcă de tranchilizare de ultimă generație, trebuie spus că metodele vechi, de capturare cu laț – crosa de contenție, încă sunt practicate, iar anul trecut au fost achiziționate și niște cuști capcană autorizate care sunt destul de eficiente în zonele aglomerate unde nu poate fi folosită pușca. Mai există și varianta cu „cuțu-cuțu”, în care animalele blânde sunt capturate cu mâna goală. Chiar dacă în primă fază oamenii ar crede că hingherii sunt oameni fără suflet, în realitate sunt iubitori de animale și care înțeleg foarte bine fenomenul. Echipele de capturare acționează în aceste zile pe unele zone cunoscute cu probleme la care se adaugă locurile din care vin reclamațiile zilnice și care nu de fiecare dată se dovedesc a fi reale. „Sunt situații în care sunt reclamate zone cu zeci de câini și găsim o câțea cu cinci pui, dar și zone cu mulți câini cum ar fi spre Mărgineni, acolo unde animalele se ascund prin pădure și sunt greu de prins”, a explicat Dinu Păncescu care a mai explicat că e dificil să faci o medie zilnică a capturilor, fiind zile în care au fost prinși 9 câini, în altele 7… „Lumea trebuie să înțeleagă. Când mergi țintit pe un anume exemplar, sau pe o anumită zonă, prinzi mai puțini decât dacă mergi aleator și este posibil să găsești câni mai blânzi… Când ai reclamație pe un câine agresiv, trebuie să îl cauți. Și până dai de el este posibil să pierzi mult timp și s-ar putea ca în ziua respectivă să prinzi doar acel câine”, a mai spus Păncescu.

La vânătoare de maidanezi

Între timp am ajuns în zona străzii Tazlăului acolo de unde au venit sesizări că sunt mulți câini, unii chiar agresivi. Doi câini au fost reperați, li s-a dat „momeală” hrană și în foarte scurt timp un câine a considerat că e momentul să îți pună burta la cale. Cred că și-a ales prost momentul pentru prânz pentru că o săgeată cu tranchilizant l-a lovit puternic. După zgomot este posibil să îl fi lovit în os. Cu scherlăituri maidanezul negru a luat-o la goană printre mașini, urmăritorului fiindu-i imposibil să îl repereze. Cel mai probabil maidanezul a servit un pui de somn printr-o parcare printre mașini. Pe un câmp din imediata vecinătate, care aparține de Mărgineni, își făceau veacul o haită de vreo șase câini. La prima vedere bine hraniți, au fugit la vederea mașinilor. Un alt câine, foarte blând, stătea cu botul pe labe pe un loc de parcare. O fi un câine de pază… O doamnă strigă de la etaj că sunt mulți câini, dar să nu-i i-a pe ăia doi de la gunoi, unul alb și unl negru, că sunt ai lor… Exact ca la alba neagra… Asta are, asta n-are! Pe care să-l iei???

La data de 02 februarie a.c, polițiștii băcăuani au continuat administrarea probatoriului în cazul tânărului de 15 ani, reținut pentru loviri sau alte violențe, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Astfel, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de acesta, sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lipsire de libertate.

Ulterior, minorul a fost prezentat instanței care, la propunerea unității de parchet, a dispus măsura arestării preventive pentru o perioadă de 20 de zile.

Poliţiştii băcăuani s-au autosesizat şi au demarat o anchetă la Colegiul Tehnic „Dumitru Mangeron”, după ce pe reţelele de socializare a apărut un filmuleţ în care un elev agresează şi umileşte doi colegi, forţându-i să bage capul în vasul de toaletă a şcolii.

Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.

În fapt, un  jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.

Mențiune: Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană, ca și a a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.

În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 3, Anul V, Marți, 10 iulie 1907.

Din sumarul acestui număr: Reputat bacteriolog și histolog la cârma administrației stațiunii Slănic-Moldova; românii, străinii și ,,moldovenismul balnear”, trei articole în care se continuă demersul de creștere a sezonalității balneare și de atragere a vizitatorilor către stațiunile românești; în ,,Reportajul Slănicului”, cu titlul ,,O viață de dureri” este prezentat un caz ,,sfâșietor de trist” care are legătură cu Slănicul; despre cum se efectuează consultul medical, în ,,Slănicul Medical”; primul duel cu pistoale din istoria Slănicului, între onoare și femei, pe platoul ,,La Trei Fagi” din stațiune, o nouă premieră literară semnată de N. A. Bogdan.

În galeria eforilor Epitropiei Casei Spitalelor ,,Sf. Spiridon” din Iași este prezentată personalitatea profesorului, medicului și cercetătorului de talie mondială, Emil Pușcariu (1859 – 1928), verișor cu academicianul, filologul, lingvistul și istoricul literar, Sextil Pușcariu.

Din biografia acestuia aflăm că a studiat medicina la Universitatea din Budapesta, obținând doctoratul în medicină și chirurgie în 1886. Ulterior, devine asistent la Institutul de Anatomie Patologică și Bacteriologie al Universității din București și, din 1887 a fost numit profesor la Catedra de Histologie a Facultății de Medicină din Iași. Interesat de bacteriologie și, în special, de vaccinarea antirabică, publică o serie de lucrări ca ,,Dare de seamă despre vaccinațiunea contra turbării” (1927) sau ,,Despre accidente paralitice” (1927). În 1891, Emil Pușcariu înființează la Iași cel de al patrulea Institut Antirabic din lume, după cele înființate de Louis Pasteur la Paris, M. N. Gamaleia la Odessa și Victor Babeș la București. Aici pune la punct și aplică, începând din 1896, o nouă metodă de vaccinare antirabică denumită ulterior „Metoda Babeș-Pușcariu”, una dintre cele mai bune metode la timpul ei, pentru care a primit medalia de aur la un congres internațional în 1904, la Atena. Se căsătorește cu Elena Densușianu-Pușcariu, descendentă a binecunoscutei familii Densușianu, cea care este cunoscută ca fiind prima femeie doctor în medicină din România şi prima femeie profesor de oftalmologie din lume!

Cu o întrerupere de doi ani (1899 – 1901), cât a ocupat funcţia de secretar general al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Emil Puşcariu şi-a dedicat energia activităţii didactice şi de cercetare. A susţinut primul curs complet de histologie descriptivă, a reorganizat disciplina, dotând-o cu aparatură, a sporit fondul de carte şi a închegat o echipă, împreună cu care a abordat histologia, teoretic şi practic, la un înalt grad de professionalism (Sursa: https://www.viata-medicala.ro/istoria-medicinei/reputat-bacteriolog-si-histolog-8687 și Wikipedia).

Redacția își continuă, aproape număr de număr, campania de promovare a imaginii Slănicului, dar și de sensibilizare a instituțiilor și opiniei publice, cu privire la adaptarea modelului occidental al stagiunii balneare, care de regulă, se situează între 1 mai și 15 septembrie, de multe ori chiar 15 octombrie, ceea ce înseamnă mai mulți turiști și implicit, venituri mai mari, ca urmare a încasărilor obținute din cazare, masă, tratament și agrement: ,,La Slănic-Moldova, ca și în alte stațiuni românești, limitarea aceasta așa de nerațională a stagiunii balneare la o lună sau la o lună și jumătate, trebuie numaidecât îndepărtată, dacă voim înt-adevăr că frumoasele noastre stațiuni să nu degenereze, să nu se piardă”. Se mai menționează aici și necesitatea schimbării obiceiului ,,de a acorda majoritatea concediilor numai pentru luna iulie, când, foarte bine, acestea ar putea fi repartizate pe trei luni: iulie, august și septembrie”. Și o pledoarie pentru a vizita Sănicul, așa cum arăta pe la 1907:  ,,Dacă frumușeța vrăjită a Slănicului, dacă puterea  dumnezeiască și mântuitoare a izvoarelor lui, dacă conforlul necesar al acestor admirabilebăi, nu sunt încă un titlu satisfăcător pentru pretențioşii mai mult sau nai puţin cuvioși, le recomandă cu satisfacție registrele de la cele mai însemnate hoteluri ale Slănicului, unde vor găsi printre acei care vizitează în toți anii localitatea noastră și personalităţi însemnate din Austro-Ungaria, Rusia, Bulgaria etc. Ca întotdeauna, străinii ne cunosc mai bine decât ne cunoaștem noi înşine”.

În ,,Reportajul Slănicului”, cu titlul ,,O viață de dureri” este prezentat un caz cu final tragic, într-o oarecare legătură cu Slănicul: În urmă cu vreo doi ani a sosit în stațiune, un evreu român, originar din București, unde pe vremuri fusese un comerciant de vază, dar care, în urma unui incendiu care i-a distrus magazinul și casele, a rămas pe drumuri. Bietul om a căzut greu bolnav de nervi și medicul i-a recomandat să facă hidroterapie la Slănic-Moldova, acolo unde reușește să ajungă cu ajutorul amicilor. Dar nici nu a apucat bine să se instaleze în camera de hotel, când primește o telegramă în care este anunțat de moartea subită a soției sale, Marieta!

După vreo doi ani, în care boala nervoasă a evoluat, din cauza repetatelor crize de care era cuprins dar și mizeriei în care se afla, acesta a fost internat într-un ospiciu, fiind considerat un real pericol pentru liniștea și ordinea publică. După un timp boala i s-a ameliorat, așa că a fost eliberat, astfel că medicul i-a prescris din nou terapie la Slănic. A plecat spre stațiune condus de fiul său și de bunii lui prietni. Dar în noaptea de 4 spre 5 iunie, pe când acesta se afla în tren, aproape de Tecuci, fatalitatea îl lovește implacabil și cade din vagon zdobindu-și craniul. Iar moartea i-a fost instantanee… Reportajul se încheie într-o notă de amărăciune: ,,Iată epilogul trist al unei vieți zbuciumate, sfârșitul unui lanț de nenorociri sfâșietoare, un roman de lacrimi și durere care a format și distrus viața unui om”.

Vizitatorii care doresc să înceapă tratamentul în stațiune sunt îndrumați ca întâi să consulte pe unul dintre medicii curanți ai stațiunii, pe baza avizului primit de la medicul din localitatea de domiciliu și nu altfel: ,,Tratamentul ce va urma însă pacientul, va fi acela ordonat de medicul băilor, singurul care este în stare să cunoască mai bine și natura apelor și modul cel mai salutar al aplicaţiei lor, după diferitele circumstanţe. De asemenea, nu e suficientă numai prima consultaţie oricât de scrupuloasă s-ar fi făcut examinarea bolnavului; acesta trebuie ca în tot timpul curei, din când în când să se prezinte medicului pentru a-i comunica efectele simţite în timpul curei. Mai multe persoane se arată rebele tratamentului, arată chiar o aversiune, și în unele cazuri, stomacul lor se arată intolerant la apele minerale. Din aceste împrejurări, rareori cura se face din prima zi în tot completul său și cu toată rigoarea sa. În cursul curei la Slănic pot surveni diverite accidente, dintre care, cele mai multe sunt cauzate de imprudența pacienților. Medicul singur este în stare să remedieze și să conducă pe bolnav la completa însănătoșare”.

Iar la final, ,,Foița ziarului Curierul Slănicului” ne prezintă o nouă premieră literară semnată de N. A. Bogdan și intitulată ,,La Trei Fagi”, povestea adevărată a unui duel cu pistoale între onoare și femei, care s-a petrecut în decorul mirific al platoului cu același nume de lângă Cascada Slănicului, unul dintre punctele de atracție ale stațiunii.

Așadar, în zorii unei frumoase și liniștie zile de vară, care nu părea să anunțe întâmplări nefericite, istoricul și scriitorul N. A. Bogdan, împreună cu alți trei prieteni se îndreptau alene către unul dintre principalele puncte de atracție și agrement ale Slănicului, platoul ,,La Trei Fagi”. Copleșiți de frumusețea naturii înconjurătoare păreau ,,beți ca indienii fumători de opium”, cu toate că nu luaseră nimic altceva în gură, decât două-trei pahare de la Izvorul Nr. 1 sau Izvorul Nr. 3. Admirația lor fu întreruptă la un moment dat de o melodie șuierată de cineva prin pădure, din aria ,,La donna e mobile”, piesa centrală a operei ,,Rigoletto”, de Giuseppe Verdi și care, nu părea deloc în acord cu peisajul din jur. După o serie de comentarii pro și contra asupra acestui aspect și după o pauză în care au gustat fiecare câte o cană cu lapte luată direct de la un cioban care mâna vreo șase capre, brusc se aud câteva detunături, care îi făcură să tresară speriați. Ba se mai auziră și țipete, iar ceva mai jos, cei patru drumeți dădură peste câțiva bărbați, ,,din care doi, aplecați în jos, dădeau îngrijiri unuia întins pe pământ”. Din convorbirea cu cei aflați la fața locului au aflat că a avut loc un duel cu pistoale, în care ,,s-au schimbat două rânduri de focuri, cel dintâi fără rezultat, între maiorul Căpreanu și sublocotenentul Binescu”, cel dintâi fiind rănit în umărul drept, dar nu foarte grav. După alte schimburi de replici, mirări și închinări lui Dumnezeu, aflară și motivul acestui duel, primul din istoria Slănicului: ,,nevasta maiorului nu găsi nimic mai bun de făcut decât a părăsi sala de teatru a Cazinoului, pe când bărbatul său își încerca norocul la jocul de căișori”. Plictisită și sătulă să aștepte după soțul său, aceasta îl invită pe sublocotenent să o conducă până la camera de hotel, unde acesta zăbovi mai mult decât ar fi trebuit… Între timp, maiorul, care dădu și ultimul bănuț la jocul de noroc ,,se repezi până la hotel să mai ia câteva hârtii albastre, iar restul se înțelege de la sine”. Concluzia de final o trage unul dintre prietenii scriitorului, Costică: ,,dar dacă femeia e schimbătoare, cum cântă `Regele care petrece`, bărbatul nu mai puţin este, în cele mai multe cazuri, un mare mişel, – căci mulţumită lui, numai, în marea majoritate a întâmplărilor, ideea nenorocită a schimbării pătrunde în creierul puţin conștient şi rezistent al  femeii, care cu ceva mai multă bagare de samă ar fi totdeauna o fiinţă vrednică de cinste şi de adorare”. Povestea are și umor și tâlc, tocmai bună pentru însușirea de învățăminte de către cei care se pot împotmoli în propriile vicii și orgolii.

1. A. Bogdan rămâne unul dintre colaboratorii statornici ai Curierului, cel care, fost elev al inegalabilului povestitor Ion Creangă, l-a însoțit pe acesta în două vizite la Slănic-Moldova (în 1884 și 1885) și l-a imortalizat în cronica intitulată ,,Băile de la Slănic”, publicată la 16 iulie 1885, în ziarul ieșean ,,Liberalul”. În timpul vizitei din 1885, N. A. Bogdan apare într-o fotografie (în dreapta), alături de A. C. Cuza (stânga) și Ion Creangă (în mijloc).

Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.

Sursa foto Emil Pușcariu (în partea de jos apare o însemnare în franceză tradusă ca ,,mare celebritate mondială!”): Adrian Popovici, Iași.

Sursa foto Creangă la Slănic, alături de A. C. Cuza și N. A. Bogdan: Muzeul Literaturii din Iași.

Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.

Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.

În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.

(Va urma)

La data de 29 ianuarie a.c, în jurul orei 17.30, persoane necunoscute, aflându-se în interiorul unei săli de jocuri din Bacău, ar fi profitat de neatenţia angajatei și,  prin folosirea unei chei, ar fi descuiat cutia de valori de la un aparat de jocuri de tip slot-machine, ar fi luat toţi banii din interior, iar ulterior ar fi încasat de la casier, suma afişată de aparat la secţiunea „cashout”, părăsind incinta sălii. Astfel, s-ar fi cauzat un prejudiciu în suma de 4.300 de lei.

Polițiștii au deschis dosar penal în care au efectuat cercetări sub aspectul infracţiunii de furt calificat.

A fost constituită echipă de cercetare formată din polițiști de investigaţii criminale din cadrul Secţiei 1 Poliţie Bacău și criminaliști, iar în urma activităților investigativ-operative au fost identificaţi trei bărbați, cu vârste cuprinse între 38 și 43 de ani, toți din județul Neamţ, bănuiți de comiterea faptei.

Au fost emise trei mandate de aducere faţă de persoanele în cauză, acestea fiind identificate la data de 01 februarie a.c., de către polițiștii din cadrul Secţiei 1 Poliţie Braşov, fiind ulterior conduse la sediul Secţiei 1 Poliţie Bacău sub escortă.

Faţă de unul din bărbați a fost dispusă măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, iar faţă ceilalți doi s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat.