- un proiect depus de parlamentari ai USR, printre care și senatorul băcăuan Sebastian Cernic, vrea să limiteze amplasarea acestor săli de jocuri de noroc *Organizația Mondială a Sănătății a introdus dependența de jocuri de noroc pe lista afecțiunilor mintale
„Este un proiect de lege prin care vrem să construim o zonă de siguranță în jurul școlilor. Cetățenii așteaptă responsabilitate din partea noastră, iar faptul că în Senat, colegii mei au dorit amânarea cu două săptămâni a votului pe această inițiativă legislativă înseamnă lipsă de responsabilitate. Documentându-mă pentru această propunere, am dat peste nenumărate mărturii ale tinerilor care s-au luptat să scape de această adicție. În 2019, 25 la sută dintre tinerii de 16 ani au participat la jocuri de noroc pe bani, arată un studiu. În același timp, statul încasează sume enorme din taxarea acestor afaceri. Avem o alegere simplă, între bani și viitorul copiilor”, spune senatorul Sebastian Cernic.
Deputații Diana Stoica, Filip Havârneanu și senatorul Sebastian Cernic sunt parlamentarii Uniunii Salvați România care au propus modificarea legislației pentru a extinde interdicția de funcționare a unei săli de jocuri de noroc pe o rază de 300 de metri față de școală, campus, loc de joacă, instituție de cultură sau religioasă.
Legislația în vigoare (OUG77/2009) interzice doar ca sălile de jocuri de noroc să fie în incinta unităților de învățământ, a campusurilor aferente acestora, centrelor de cultură, spitalelor și bisericilor.
Potrivit proiectului, „pentru obţinerea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, operatorii economici trebuie să facă dovada că: spaţiul propus nu este situat în incinta sau în proximitatea de 300 de metri a unui aşezământ de învăţământ, inclusiv campusurile aferente acestuia, unor locuri de joacă pentru copii, unor aşezăminte de cultură, sănătate, cu caracter social, de culte religioase şi altele asemenea sau în perimetrul delimitat destinat acestora; se interzice desfăşurarea de jocuri de noroc în spaţii care, datorită amplasării, ar conduce la obstrucţionarea traficului sau la limitarea liberului acces către alte locaţii (intrări în imobile, pasaje pietonale, staţii ale mijloacelor de transport în comun, etc); în mod excepţional se admite organizarea de jocuri de noroc în cinematografe, săli de sport, case de cultură şi altele de acest fel, cu condiţia să fie asigurate cumulativ următoarele condiţii: acces separat pentru jucători, să nu fie deranjate în vreun fel celelalte activităţi şi să poată fi restricţionat total accesul minorilor”. Proiectul a primit undă verde de la două comisii ale Senatului, însă Camera Deputaților este for decizional.
Iată doar câteva dintre mărturiile cutremurătoare împărtășite cu privire la dependența creată de jocurile de noroc.
„În primăvara anului 2007 am intrat pentru prima oară într-o agenție de pariuri. Voiam să pariez la fotbal. Am jucat 5 lei și am câștigat 280 lei. Mi-a plăcut mult. Am văzut cât de ușor se pot face banii, semi-conștient și de faptul că poți pierde.
Ulterior, pentru încă vreo 3 luni am tot pariat însă nu am mai castigat niciun bilet. Mergeam zilnic să pariez 1 leu, 2 lei, maxim 5 lei. Văzând cum pierd non stop mi-am dat seama că nu sunt bune si că doar pierd bani, urmând să mă supăr. Dar ceva se declanșase în mine. Aveam nevoie de adrenalina specifică „norocului”. Văzând că la bilete sportive nu castig, am zis: „Ce-ar fi dacă aș încerca la păcănele?”
Așa am început în 2007 să joc la jocuri de noroc (aveam 17 ani). Locuiesc pe un mare bulevard din oraș și țin minte că încă de atunci erau vreo 4 sau 5 locuri special amenajate, pentru „casino stradal”.
Am frecventat același loc timp de jumătate de an și pierdeam sume micuțe, dar importante (eu aveam o bursă de orfan de vreo 300 lei, după decesul mamei). Erau singurii mei bani de buzunar.
Cred că am jucat vreo 6 luni în același loc până când…AM CÂȘTIGAT !! am prins cei 5 șeptari care au însemnat 600 lei.
Nu cred că era vorba de bani, era sentimentul că „AM REUȘIT”. Am prins maxim. Acum sunt liniștit.
Doar că nu a fost așa. Calvarul abia atunci a pornit, pentru că reușisem să câștig ce mi-am propus, iar dopamina eliberată îmi dădea niste stări nemaitrăite până atunci. Evident că am continuat să joc, pentru că deja devenisem dependent. Dependența nu am obținut-o de la câștig.
Dependența am obținut-o din nevoia sentimentului de reușită.
Mi-am scris povestea aici pentru că sunt bucuros de această inițiativă. E NEVOIE!!
Casinourile sunt, efectiv, peste tot! E vorba doar de o perioadă de timp până când copilul tău va intra acolo. Reclamele stradale „zbiară” să îți incerci norocul, să câștigi triliarde și să te distrezi alături de foști fotbaliști plătiți cu sume exorbitante pentru reclame. Internetul e plin de reclame pentru casino.
Tot pe internet e locul în care copilul tău petrece o mare parte din timp. Afli pe această ocazie că internetul românesc are zeci sau sute de „Streameri” care joacă la păcănele live (ORICINE poate vedea), cu o audiență de zeci de mii de privitori în fiecare seară, adulți și minori.
S-a ajuns mult prea departe și singurii care pot face ceva sunt cei din politică. Eu vă implor din suflet să le scoateți în afara legii.”
– Sursa: Deputat Filip Havârneanu
Caseta 2
„Cred că și Las Vegasul ar fi fost un pic invidios. În prezent cred că sunt cel puțin 50 de săli de jocuri cu păcănele sau de pariuri într-un oraș de 7 kilometri lungime. Sunt săli de păcănele la 15 metri una de cealaltă. Și vis-a-vis. Și pe diagonală. Și în canal dacă te uiți te salută un șobolan care în timpul ăla joacă la aparate sau bagă un bilet la pariuri.”
-Sursa: „Confesiunile unui păcăngiu” – Andrei Popa
