23 februarie 2024

Hublou

Portret de cărturar

Într-un exercițiu de admirație față de domnul Constantin Călin, am spus, când i-am prezentat cartea recent apărută, „Scrisori către un redactor”, vol. II, că este un „om vechi”, în...

 Mrs. Maestro

Între filmele de anul trecut, care au stârnit mult interes și vii discuții pro...

Clipa visează să ajungă primăriță

Talentata actriță păpușar Mihaela Murafa, înzestrată și cu darul scrisului, revine în atenția publicului...

Cine trage sforile?

Mă străduiesc, cum pot și eu, să înțeleg câte ceva din lumea în care...

Spiritul cadourilor

În minunatele și atât de melancolicele sale cărți, scrise înainte de plecarea sa definitivă,...

E timpul poveștilor

Neamul pisicesc se mândrește cu multe exemplare celebre. Iar pentru egiptenii din vremuri îndepărtate pisicile erau animale sacre. Regele Ludovic al XV-lea avea un motan preferat, „Le général”, iar pentru mulți scriitori pisicile au fost muze. În „Alice în Țara Minunilor”, Lewis Carroll a făcut din Cheshire, un personaj...

În ciuda celebrității

 Revin la unul dintre subiectele mele preferate, la oamenii de teatru care au schimbat configurația acestui fascinant teritoriu. Teatrul, care de peste două milenii nu încetează să se înnoiască mereu. Unul dintre cei mai importanți creatori, care se pare că a găsit secretul tinereții perpetue în artă, este regizorul...

Ce ne scoate din sărite

 Am fost curioasă să aflu ce anume îi irită pe unii dintre oamenii pe care nu-i cunosc în mod direct, ci din scrisul lor, așa că am urmărit o anchetă deloc convențională (așa cum sunt de obicei cele făcute de revista bănățeană „Orizont”), ca să văd ce au răspuns....

O carte a gândirii pe viu, de unde și farmecul ei

Pe îndelete și fără nicio ordine, citesc de câtva timp un „divan de vorbe”, un erudit taifas între doi oameni apropiați, dragi mie, Ion Fercu și Marius Manta. Doi intelectuali veritabili, de clasă, pe care-i prețuiesc mult. Deschid la întâmplare un capitol din „Cuvântul și carele de foc” (...

Noi lumi posibile

Mărturisesc că, deși au trecut mai bine de patruzeci de ani de când mă duc la teatru din motive profesionale, simțurile mele nu s-au tocit deloc. Nu profesia de critic este cea care se află pe primul loc în neîntreruptul ritual al mersului la teatru, ci o curiozitate mereu...

 Frica de curaj

Una dintre vorbele care circulă pe la noi, popor ludic cum suntem, care face haz de necaz, spune: „cu cât e mai rău, cu atât mai bine”. Formulă în care e condensată o întreagă atitudine faţă de viaţă pe plaiurile mioritice. E o manifestare bizară a ceea ce s-ar...

Cărțile sunt bune

E un adevăr știut și foarte vechi, dar felul în care o spune, repetând-o de câteva ori, un personaj dintr-un film cu care m-am delectat recent, te cucerește prin simplitate și umor. Mă refer la „Exorcistul papei”, în care Russell Crowe, în rolul titular, este simpatic, mucalit, pontos, neezitând...

Tristețea de a deveni propria statuie

Cât de ușor ies la iveală adevăratele trăsături de caracter ale unui om care ajunge într-o poziție de putere! În cele mai multe cazuri se produce o rapidă schimbare la față, un transfer de personalitate și persoana în cauză e atinsă parcă de sminteală. Toate obiceiurile urâte, care formează...

Aripile bunătății

O mică poezie scrisă de Toma Caragiu avea în titlu o întrebare simplă, de o sinceritate uluitoare, exprimând o candidă nedumerire: „Oare de ce sunt atât de bun?” Probabil că el, actorul uriaș, genial, o mină de generozitate, după cum aveau să mărturisească toți cei care l-au cunoscut și...

Al cincilea element

Am mărturisit de multe ori că, plăcerea mea cea mai mare vine de la citit și că scrisul înseamnă muncă pentru mine. N-am invidii, mă feresc de sentimentul ăsta atât de urât,  mai precis așa am fost construită, ca să nu mă perpelesc că eu nu am nu știu...

Pentru o igienă a minții

De câteva zile am în minte un vers, „Toamna se apropie cu pași de animal sălbatic”. Așa e, după atâtea zile văratice, a stat la pândă, s-a apropiat tiptil și acum venit, îi simt răsuflarea rece dimineața devreme și când stă să pice seara. Era și timpul, m-am împăcat...

Nu putem împiedica inevitabilul, dar îl putem îmblânzi

Generația mea spunea „mișto”, „nasol”, cei de acum folosesc „super”, „tare”, „cool”, „chill” etc. Sunt multe expresii și mai ales abrevieri din cuvinte englezești pe care cei foarte tineri le folosesc. Și pe care vârstnicii nu le înțeleg și nici nu le acceptă, ba chiar se arată foarte revoltați,...

Citizen VEM, chapeau!

Sunt mulți cei care bombăne mereu, nemulțumiți de orașul nostru, și au, desigur, multe motive, dar Bacăul nu este chiar un loc în care nu se întâmplă nimic, cel puțin cultural vorbind. Are câteva instituții și personalități cu nimic mai prejos decât în alte părți mai răsărite din țară....

O maladie a secolului nostru, singurătatea

Lider de opinie foarte influent în lume la ora actuală, Noreena Hertz, considerată a fi și una dintre cele mai puternice voci feminine ale zilelor noastre, a scris o lucrare foarte interesantă, intitulată „Secolul singurătății”, despre care celebrul economist Nouriel Roubini afirmă că va deveni clasică. Cartea a apărut...