Recent, Anca Mihăilă ne-a invitat la un „Dialog ceramic”, personala ei de la Muzeul de Artă Contemporană al Centrului de Cultură „George Apostu”. O expoziție de anvergură, atent elaborată, înglobând efort creativ și o muncă enormă. Ceramica, artă a focului, nu e deloc simplă, ușoară, cerând și trudă fizică până ce cuptorul este umplut.
La vernisaj, prezentând-o pe Anca, am mărturisit că, înainte de a-i cunoaște lucrările, cu ani de zile în urmă, am fost atrasă de vocea ei. Pentru că, „în voce e adevărul omului”, asta era credința lui Antonin Artaud, formula fiind preluată și de un alt om de teatru celebru, regizorul Peter Brook. Iar Anca are o voce așa cum este ea, delicată, caldă, copilăroasă, plăcută. Ușor cântată, cristalină, vocea ei are dulceață și moliciuni moldovenești.
Fata cuminte, modestă, puțin timidă, căreia nu-i plăcea să iasă în față, a evoluat admirabil în parcursul său profesional, în ultimii ani. Anca Mihăilă, absolventă a Universității de Teologie Ortodoxă, de la Iași, secția restaurare icoane vechi, și-a continuat studiile la Universitatea Națională de Arte, București, unde a obținut diploma de master în ceramică. Perseverența ei în aprofundarea cunoștințelor despre artă și în extinderea cercetărilor personale este întru totul lăudabilă. Ca și prezența foarte activă, în ultima vreme, mai cu seamă, la multe manifestări expoziționale din țară și din străinătate. Este deja la a cincea personală, iar participările la expoziții de grup trec de cifra cincizeci, ceea ce este remarcabil la vârsta ei tânără. Anca își urmează vocația cu pasiune, cu multă credință (ea fiind și un spirit religios, iubitoare de profunzimi, pe care le găsește în literatura patristică), știind că nu-i de-ajuns să ai talent, care se poate pierde dacă nu este îngrijit, crescut, pus la lucru permanent, confruntat cu noi realități, cu obstacole chiar. Care trebuie înfruntate, depășite. Își hrănește sensibilitatea citind multă poezie și ținându-și atenția trează la tot ce este frumos, expresiv, stimulându-i creativitatea. Își folosește apoi toată această încărcătură a unei vieți interioare bogate pentru a spune povești, plămădind forme în lut, într-o varietate de tehnici bine stăpânite. S-a concentrat pe tema mâinii, cu o lungă istorie în arta plastică, ilustrată, în opere diverse, de mari pictori și sculptori, fiecare adăugând ceva în plus la simbolistica motivului. Mâinile sunt instrumentul oamenilor și sunt făcătoare de adevărate minuni, purtând atâtea și atâtea mesaje. Ele aduc mângâiere și vindecare, se împreunează în rugăciune, exprimând stări, emoții, trăiri. Artista surprinde o multitudine de ipostaze ale mâinilor, cu semnificații dintre cele mai diferite. Sunt, în expoziție, fluturări de mâni care par aripi de înger. Le vezi înșirate într-un desiș de gesturi, întinse spre tine, ca într-o arhitectură muzicală a unui infinit al tandreții. Te încântă, în alt grup de lucrări, alăturarea mâinilor cu elemente decorative colorate, din zona vegetală, și simți parcă sevele urcând în nervurile frunzelor de un verde proaspăt. Iar în asamblajele de sticlă fuzionată și ceramică (în panouri luminate de un led, dispuse pe pereți și arătând ca niște ferestre), vibratile, cu jocuri de transparențe, sunt amprente de mâini, unele întregi, altele fragmentate, evocând imagini de pictură rupestră. Pentru că, de fapt, întreaga expoziție „Dialog ceramic” este un demers artistic complex, de valorificare a istoriei ceramicii, de sinteză și reinterpretare personală a tradiției. Arta prelucrării argilei e veche, dar concepția artistei este una modernă, imaginația ei manifestându-se în deplină libertate. Așa cum se vede și în vasele mari și mici, frumos modelate, cu simț ludic, fantezist, decorate cu motive geometrice sau vegetale, unele cu smalț de un roșu aprins în interior, priveliștea lor, vitalistă, fiind o bucurie pentru ochiul privitorului.
Expoziția, în ansamblul ei de surprinzătoare metamorfoze și alchimii, este una inundată de lumină, spectaculoasă, cu o scenografie inteligentă, inventivă, are putere de evocare, de sugestie, îmbinând delicatețea sentimentului cu forța, cu vigoarea gestului creator.
