În acest episod legat de Zaheu, păcătosul pocăit şi convertit, observăm acel act de dragoste al lui Dumnezeu pentru toate făpturile sale. Oamenii îl dispreţuiau foarte mult pe Zaheu, fiindcă era compromis din cauza banilor, a funcţiei sale de perceptor, în slujba unei puteri de ocupaţie, şi poate pentru simplul fapt că era mic de statură, încât cu toţii spuneau: „Este un mare păcătos!”
Isus este atins de strigătul orbului şi îl interceptează pe strângătorul infam de impozite căţărat în copac. Când vrea să ajungă la o persoană care o interesează – chiar dacă este exclusă de alţii – Învăţătorul nu ţine cont nici de înghesuială nici de dispoziţia mulţimii. „Zahee, coboară repede, pentru că astăzi trebuie să vin în casa ta”. Poate de multe ori ne este ușor „să urcăm”, dar El ne impune neînduplecat să coborâm, ceea ce este lucrul cel mai greu de acceptat şi realizat. Progresul, în viaţa de credinţă, constă într-o coborâre continuă. Şi nu toţi se resemnează şi se arată capabili să se îndrepte în jos. Calea spre simplicitate şi bucurie este o coborâre spre profunzimi, printr-o despuiere progresivă.
La vederea lui Zaheu căţărat în sicomor, Isus decide să încerce un experiment. Dacă este greu pentru un bogat „să intre” în Împărăţie, poate rămâne pentru totdeauna posibilitatea pentru Învăţător să „intre” în casa bogatului. Incredibil, Zaheu acceptă, încearcă experimentul. Zaheu acceptă riscul de „a coborî”. A înţeles că totul s-a sfârşit când a satisfăcut dorinţa de a-l „vedea trecând” pe Isus. În schimb, el este „văzut”, atrage atenţia, trezeşte interesul. Şi totul începe din acest moment. Dacă te expui, dacă ieşi din mulţime, dacă te laşi cucerit de privirea Lui, provocat de cuvântul lui, Isus nu trece mai departe, stă de vorbă, vrea să săvârşească încă un experiment. Zaheu se eliberează de bunurile proprii, îşi lasă casa golită. „Iată, Doamne, eu dau jumătate din bunurile mele săracilor: şi dacă am nedreptăţit pe cineva, restitui împătrit”. Chiar şi în zilele noastre, omul îşi poate afla forţa, tăria sufletească în a fi darnic şi binevoitor faţă de toţi oamenii, numai atunci când va fi dispus să primească realitatea Împărăţiei, dragostea lui Dumnezeu şi Lumina Sfântului Duh.
Pr. Richardo-Dominic Baciu,
Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” – Bacău
