Şi francezii au aceeaşi problema vizavi de “citirea” şomajului şi a locurilor de muncă disponibile. Şi politicienii lor, oamenii lor de afaceri tratează problema ca şi cei români, şi, desigur, asta înseamnă că ratează cu succes miezul problemei.
Scrie Le Monde: «Ascultând mai multe discursuri despre locurile de muncă vacante, ai zice că Franţa ar fi aşezată pe depozite uriaşe de muncă plătită. Astfel de observaţii consolidează o propunere politică: să fie crescut controlul şomerilor astfel încât, prin constrângere, să fie scoşi din apatie şi să fie determinaţi să muncească».
“Şomerii doresc cu adevărat să lucreze ?”, se întreabă animatorii de televiziune. “Unii nu vor să ajungă la lucru”, trăgea concluzia fostul preşedinte Sarkozy. O organizaţie a companiilor a demarat chiar o campanie de comunicare TV bazată pe aceeaşi idee: că şomerii nu vor să se angajeze, există sute de mii de locuri de muncă şi nimeni nu le doreşte.
«Cu toate acestea, jurnaliştii şi politicienii produc numere fără să le cunoască originea şi sensul real», scrie Le Monde. Chiar dacă oferta de locuri de muncă pare să depăşească numărul şomerilor, situaţia nu e chiar aşa de simplă.
«Multe anunţuri nu reuşesc să-i incrimineze pe şomeri: salariu ridicol comparativ cu aptitudinile necesare, recrutorul neexperimentat, inexistentă postului oferit, oferta pentru constituirea de către angajator a unei baze ilegale de CV etc. »
Mai mult, numeroase oferte se referă la contracte pe termen scurt şi/sau cu normă redusă de genul două ore pe săptămâna. Mai mult, scrie publicaţia, acelaşi loc de muncă poate fi găsit şi la agenţia de stat şi la Camera de Comerţ şi la recrutorii privaţi, ceea ce înseamnă că, în loc de trei joburi numărate de politicieni, nu e decât unul singur. Iar dacă va fi ocupat, se va crea un singur loc de muncă fără că celelalte două să fie refuzate de vreun şomer.
«Echivalarea beneficiarilor de drepturi sociale cu leneşii sau potenţiali fraudatori determina ca o parte semnificativă a acestora să nu-şi ceara drepturile. În Franţa, suma taxelor neachitate depăşeşte cu mult frauda socială […]. Stigmatizarea şomerilor deschide calea pentru o creştere a neutilizarii beneficiilor şi a reducerii lor; economii în detrimentul unei populaţii care votează tot mai puţin.»
Precum se vede, şi Franţa are aceeaşi problema: consideră că, indiferent de calificarea avută, de nivelul remuneraţiei şi de distanţa până la locul de muncă, acesta trebuie neapărat acceptat de un şomer.
Mai mult, imaginea această este distorsionată de existenţa teoretică a numeroase joburi disponinile la Bursele de locuri de muncă, când, de fapt multe dintre acestea nu există. Iar când există sunt prost plătite.
De fapt, modelul de business românesc se bazează pe ideea că presiunea socială îi va determina pe şomeri să accepte să lucreze cât doi pe jumătate de salariu.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
