Ridicăm ziduri sau deschidem uși?

Odată cu Ziua Națională, am intrat în luna sărbătorilor de iarnă, o lună minunată în care oamenii încearcă să fie mai buni pentru că așa simt sau pentru că au fost învățați că așa e frumos. Și la noi, în centrul orașelor, va fi împodobit bradul, vor fi organizate târguri de Crăciun și campanii cu daruri și premii, iar asta ne face să sperăm că suntem „în rândul lumii”.

Al lumii civilizate. Ascultam zilele trecute imnul național și, pentru a nu știu câta oară, mă înfiorau acordurile și mai ales versurile. De data aceasta, unul anume mi-a rămas înfipt în minte: „să dăm dovezi în lume”.

Iar împreună cu versul a apărut și întrebarea: „Mai suntem în stare?” În clipa asta chiar nu știu dacă noi, românii, mai avem puterea și înțelepciunea de a ne liniști, de a ne împăca și de a construi împreună o Românie din care să nu ne mai fugă copiii. Soarta românilor nu mai este decisă, ca pe vremuri, de oameni instruiți în marile universități, care să își dorească cu ardoare să se întoarcă acasă și să facă ceva pentru progresul țării lor. Nici măcar doctrinele nu mai contează.

Nu mai există Dreapta și Stânga, există niște partide în derivă, cu multe probleme interne, multe conflicte și dizidenți mai realiști decât liderul lor. Soarta noastră depinde, azi, de orgolii și războaie minore. Tinerii valoroși nu se mai întorc în țară și e de înțeles. Și eu simt un dor de ducă, un dor de altă lume, o lume normală, apoi îmi dau seama că, la urma urmei, nici nu aș avea unde să plec.

În decembrie 2017, când aflu despre un târg de Crăciun deschis în Occident sau peste ocean, știți la ce mă gândesc? La apetitul pe care îl au teroriștii pentru zonele aglomerate. Există normalitate? Există, dar arată puțin altfel decât în secolul trecut. Pe de altă parte, dacă tânjim după o viață normală nu ar trebui să ridicăm ziduri în Piața Victoriei și să cumpărăm praf de pușcă, ci să pregătim rumeni colaci și să deschidem ușile căci, iată, vin colindătorii.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"