Acasă Blog Pagina 970

Marți, 13 – Ziua Informării Preventive

    Ziua Informării Preventive este organizată anual, ori de câte ori data de 13 coincide cu o zi de marţi, fiind o inițiativă a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) care, începând cu anul 2011, s-a raliat evenimentului derulat la nivel european, identificând astfel încă o oportunitate de diseminare a informaţiilor cu caracter preventiv către populaţie.

    Cu acest prilej, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mr. CONSTANTIN ENE” al Județului Bacău reamintește faptul că diminuarea vulnerabilității în fața riscurilor generatoare de situații de urgență se poate realiza prin respectarea regulilor și măsurilor preventive specifice.

    Astfel, în această perioadă, inspectorii de prevenire, personal din cadrul subunităților de intervenție, dar și reprezentanți ai Serviciilor Voluntare pentru Situații de Urgență desfășoară activități de informare preventivă, în zonele cu afluență mare de persoane, atât în mediul urban, cât și în cel rural.

    Prin aceste activități cetățenii îşi vor îmbogăţi cunoştinţele cu informaţii despre tipurile de risc existente, dar și despre modul în care trebuie să acționeze în cazul producerii unor situații de urgență. Activităţile informativ-educative ce se desfășoară cu această ocazie, urmăresc conştientizarea populației asupra pericolelor la care se poate expune în cazul nerespectării măsurilor şi regulilor de comportare specifice tipurilor de situaţii de urgenţă.

    Cetăţeanul rămâne veriga extrem de importantă în procesul de gestionare a situaţiilor de urgenţă. Rolul său devine unul major prin însuşirea şi aplicarea informaţiilor care vin din partea instituţiilor abilitate, manifestând responsabilitate în relaţiile cu familia, comunitatea şi mediul înconjurător.

    Recviem pentru o grevă trădată

    Greva profesorilor a fost inițiată de la nivel ( sindical) central, după consultarea cadrelor didactice, care cu majoritatea au hotărât-o. Fiind întrebați  când și în ce condiții va înceta această grevă,  liderii sindicali  se eschivau și invocau mereu  că decizia aparține ,,majorității”.

    După golăneala guvernanților care prin primul OUG se jurau,  ,,să moară mama” , că își vor ține  promisiunile și ofereau ca premiu un ciubuc la sfârșit de an, greviștii din teritoriu au stabilit continuarea grevei. Conflictul a escaladat, la fel și susținerea publică, ultima îngrijorându-i atât pe guvernanți cât și pe lideri.  Asta a fost valabil până la începutul acestei săptămâni, 12 iunie, când ”Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, în urma consultării liderilor organizațiilor sindicale afiliate, în cadrul ședințelor Colegiilor liderilor celor două federații, au luat decizia suspendării grevei generale…..”; așa spunea  comunicatul comun al celor două federații .

    Problema e că greviștii din teritoriu nu au fost consultați și nici nu au avut  timpul necesar studierii textului ultimei ordonanțe ( nr. 57, publicată tot pe 12 iunie, în MO 514),  pentru a se putea exprima în cunoștință de cauză. Suspendarea grevei  în atari condiții, într-o deplină netransparență,  prin decizia unilaterală a liderilor de la nivel central, e un cuțit înfipt în spatele greviștilor care, pe bună dreptate, se simt acum trădați.

    Această pagină albă se vrea un  moment de reculegere care să marcheze asasinarea  mișcării sindicale  (și) a învățământului din  România.

    Jr. Adrian M Ionescu

     

    27 iunie 1910,  dublu eveniment istoric în viața stațiunii Slănic-Moldova

    Contiuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.

    În fapt, un  jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.

    În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 2, Anul VIII, Marți, 6 iulie 1910: Momentele istorice ale unei zile de neuitat din viața stațiunii Slănic-Moldova, expuse pe larg: 27 iunie 1910.

    Cum era și firesc, paginile acestui nou număr sunt dedicate, în principal, dublului eveniment care a avut loc, la Slănic-Moldova, duminică, 27 iunie 1910. O zi istorică, ,,o adevărată sărbătoare națională”, dacă avem în vedere importanța sa și prezența unui mare număr de participanți, sosiți în stațiune din mai toate colțurile țării.

    În articolele ,,Un act solemn” și ,,Sărbătoarea Slănicului” se vorbește despre însemnătatea zilei de 27 iunie 1910, care a marcat o dublă inaugurare istorică: noua șosea ce leagă Târgu-Ocna de Slănic-Moldova și noul stabiliment de inhalații și aer comprimat, Inhalatorul, instalație unică în țară la acea dată. ,,Ziua de 27 iunie 1910 va rămâne înscrisă pe vecie în istoria celei mai frumoase stațiuni balneare din țară – în Cartea Slănicului Moldovei. Ea a fost exclusiv consacrată unei solemnități unice în epoca vilegiaturilor de la noi, prin actul solemn și important al inaugurărilor de duminica trecută, respectiv a șoselii Tg.Ocna – Slănic și a noului stabiliment de inhalații. În neîncetata luptă spre progres, România a adaptat întotdeauna sistemele moderne cele mai eficace, pentru a se putea număra cu succes printre statele civilizate. În neîncetata schimbare a obiceiurilor noastre, a trebuit să ne luptăm cu noi înșine, pentru ca, introducând treptat, treptat, cele mai bune reforme apusene – să ne dezvățăm de deprinderile însușite de veacuri. Lupta noastră n-a fost deloc ușoară: pe de o parte am încercat și am și izbutit să realizăm marile reforme apusene, iar pe de alta a trebuit să luptăm a le accepta într-atât încât să putem renunța la atracțiile străinătății, îmbrățișând tot ce s-a adaptat, cu succes, la noi în țară. Și lupta, în ambele aceste direcții a izbutit, spre mândria noastră”. Elocventă remarcă…

    În continuare, ziarul elogiază principalii actori ai acestor mari înfăptuiri: Vasile G. Morțun, ministrul Lucrărilor Publice între 1907 – 1910, cel care a realizat în această calitate reforma legii drumurilor, reorganizarea căilor ferate, îmbunătățirea navigației fluviale și maritime; ing. Elie Radu, supranumit și ,,geniul care a construit România modernă”, care a proiectat și participat la construirea șoselei Tg. Ocna – Slănic-Moldova și a patru poduri peste Râul Slănic (1907 – 1910), la data inaugurării acesteia ocupând funcția de inginer inspector general clasa I, în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice; Epitropia ,,Sf. Spiridon”, prin celebrul său trio de epitropi, foarte angrenați în dezvoltarea și modernizarea Slănicului: C. B. Pennescu, Dimitrie Botez și Dr. Emil Pușcariu.

    Și ziarul relatează: ,,A fost o adevărată sărbătoare națională, la care au participat cu entuziasm și mândrie, în afară de dl. V. G. Morțun, activul și de toți iubitul ministru al Lucrărilor Publice, numeroși vizitatori ai Slănicului și o mulțime de fruntași politici veniți din diferite unghiuri ale țării, ca să asiste la consfințirea actului măreț. Căci măreț este faptul creării șoselei minunate care leagă Slănicul de restul țării, după cum, tot atât de măreț este, realizarea pentru populația românească, a unui inhalatoriu sistematic, unul care, cu succes poate rivaliza cu cele similare din Europa civilizată. Solemnitatea de duminică mai este și o nouă dovadă a cât de rodnic și fericit e programul de activitate al actualilor conducători ai Slănicului, program care se realizează cu sacrificii mari, dar care asigură o eră de progres localității noastre. Frumoasa cuvântare a dlui Pennescu, prim-efor, care a schițat istoricul și activitatea de până acum a Slănicului din Moldova, precum și inimoasele cuvântări rostite de V. G. Morțun, ministrul Lucrărilor Publice, prof. dr. Ludovic Russ Junior și dlui Vlaicu, prefectul județului Bacău, au pus într-o lumină adevărată, importanța totală a epitropilor și a stațiunii în sine, a Slănicului Moldovei. Solemnitatea de duminică este rezultatul unei munci devotate din partea epitropilor actuali – este rezultatul unor acte mărețe săvârșite într-o stațiune măreață, unică în țara noastră: Slănicul din Moldova”.

    Istoric rămâne și discursul prim-epitropului C. B. Pennescu, rostit cu emoție, dar și cu acuratețea și satisfacția faptului împlinit. După o incursiune în istoria Slănicului și evidențierea contribuției adusă de Epitropie la dezvoltarea stațiunii, dl Pennescu a mai spus: ,,De la 1877 începe activitatea Epitropiei `Sf. Spiridon`, pentru a aduce zi cu zi îmbunătățiri Băilor Slănic și astfel, după o muncă de 33 de ani și o cheltuială de 4. 289. 771 lei, s-a transformat această stațiune balneară în ceea ce se vede azi, care deși nu a ajuns la ultimul cuvânt al cerințelor moderne, în tot cazul este superioară, din toate punctele de vedere, stațiunilor balneare ale statului și prezintă vizitatorilor, confortul trebuitor. Două dintre instalațiile Slănicului și dintre cele mai principale, băile calde și aerul comprimat și inhalațiile pot concura acum, cu oricare instalații similare din străinătate, mai mult, pot afirma că sunt cu mult superioare celor din străinătate. Însă, toate sacrificiile făcute de Epitropie în interesul public erau zadarnice din cauza greutăților transportului. Până la 1870 nu existau poduri peste apa Slănicului, iar în loc de șosea exista un drum presărat cu stânci și bolovani, care de la un pas la altul scuturau trăsura, astfel încât cei dinăuntru se loveau unul de altul. Drumul era așa de rău, încât cei 18 kilometri dintre Tg.Ocna și Slănic nu se puteau face în mai puțin de 6 ceasuri și aceasta, în timpuri normale, căci atunci când veneau apele mari era imposibil de a călători”. Epitropul amintește și de cele câteva poduri de lemn, destul de șubrede, construite după 1870, care însă erau rupte în bucăți atunci când veneau apele mari, așa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri și în anul 1893, când torenții au fost așa de puternici, încât au distrus și podurile și drumul, de nu s-a mai putut comunica în niciun fel cu localitățile din jur. ,,În acel an, Epitropia a cheltuit 82. 300 lei cu repararea drumului și reconstruirea podurilor, fără ca statul să vină în ajutorul acestei instituții, care de un veac și jumătate a fost singura în Moldova care a dat asistență publică și care, prin toate căile posibile a adus servicii enorme populației acestei țări. Suferințele din trecut au dispărut și astăzi parcurgem distanța de la Tg.Ocna la Slănic, într-un ceas și jumătate, pe o șosea construită în cele mai bune condiții, cu poduri nu numai solide, dar și frumoase, care fac cinste corpului nostru ingineresc. Această șosea va aduce foloase enorme Epitropiei și populației acestei regiuni și va da un avânt puternic dezvoltării Slănicului, fiindcă nu numai vizitatorii stațiunii se vor transporta ușor și agreabil, dar va fi înlesnită și transportarea materialelor de construcții și deci, posibilitatea de a se clădi cât mai multe vile și hoteluri, de care avem mare nevoie, pentru că acum nu putem găzdui decât un număr destul de restrâns de călători”. În finalul discursului epitropul aduce mulțumiri minsitrului Morțun, proiectanților și constructorilor celor două proiecte, ,,care nu au abandonat interesele acestei regiuni și nici pe cele ale Epitropiei, care a cheltuit milioane pentru binele public”.

    Și tot epitropul Pennescu, în mulțumirile adresate minsitrului, a mai adăugat, un lucru foarte interesant: ,,Domnule ministru, pentru acest bine nemărginit, în numele Epitropiei și a populației acestei regiuni vă mulțumesc și vă asigur că vom rămâne în veci recunoscători. Am săpat numele dumneavoastră pe o stâncă, al cărei vârf a servit la construcția șoselei (de identificat și valorificat momentul consemnat, n. a.). V-am pus numele alături de toți donatorii acestei instituții, din a căror fonduri se dau îngrijiri la mii de suferinzi. Vă urăm, domnule ministru, sănătate, ca să răspândiți activitatea dumneavoastră binefăcătoare în toate colțurile acestei țări!”

    Și alocuțiunea ministrului Morțun a lăsat impresii de neuitat, întrucât a fost una plină de modestie și demnitate, în care a arătat că nu și-a făcut decât datoria atunci când a contribuit la aprobarea și apoi la realizarea șoselei: ,,Meritul cel mare – a zis dl ministru – că realizăm șosele și că ne putem servi din ce în ce mai mult de căi de comunicații mai bune, se cuvine, în primul rând, milioanelor de săteni săraci, căci numai prin contribuția acestora putem obține atâtea îmbunătățiri în viața noastră. Foarte interesant este și modul în care oratorul explică de ce s-a construit atât de târziu această șosea: ,,Această podoabă a României care leagă Slănicul de restul țării a fost întârziată în finalizarea ei, din vina înșiși a moldovenilor, care prin temperamentul lor blajin, nu știu să ceară cu destulă insistență și energie îmbunătățirile necesare”. Se pare că această constatare se regăsește în multe dintre cazuri și în zilele noastre…

    Cu ocazia dublului eveniment inaugural, epitropii Casei ,,Sf. Spiridon” au trimis o telegramă de omagiu întâiului suveran al țării, Regele Carol I: ,,Inaugurând astăzi șoseaua Tg.Ocna – Slănic, cel dintâi gând îl îndreptăm spre Majestatea Voastră, sub a cărui rodnică și glorioasă domnie, țara a luat o așa de repede prefacere și o atât de mare dezvoltare economică. În numele întregii obști de pe Valea Slănicului, în numele suferinzilor care de atâta vreme își găsesc alinare în acest colț al țării, ca și în numele Epitropiei Generale a Casei `Sf. Spiridon`, rugăm pe Dumnezeu să dăruiască Majestății Voastre, încă mulți ani, pentru ca țara să poată propăși și de-acum înainte, cu același avânt! Epitropi, C. B. Pennescu, Dimitrie Botez, Dr. Emil Pușcariu”. Și chiar în toiul neuitatelor serbări, primul-epitrop a primit următorul răspuns din partea Casei Regale a României: ,,M. S. Regele a primit cu bucurie urările de sănătate și omagiile trimise din partea obștii de pe Valea Slănicului, a Epitropiei Casei `Sf. Spiridon`, și este viu mișcat de sentimentele ce le exprimați cu atâta căldură și sinceritate. Adjutant de serviciu, Colonel Alexandru Magheru”.

    O telegramă asemănătoare a fost trimisă de către epitropii Slănicului și domnului prim-minsitru de atunci, Ion I. C. Brătianu (Ionel Brătianu): ,,Terminându-se șoseaua Tg.Ocna – Slănic, începută acum trei ani, nu putem trece ziua inaugurării ei, fără a vă arăta toată dragostea și recunoștința ce vă păstrăm pentru îndeplinirea acestei nevoi, atât de simțite de întreaga vale a Slănicului. Știm bine că fără sprijinul dvs., această lucrare nu s-ar fi putut începe, nicicum termina. Vă urăm ani mulți, pentru ca prin muncă rodnică să puteți desăvârși dezvoltarea economică a țării! Epitropi, C. B. Pennescu, Dimitrie Botez, Dr. Emil Pușcariu”.

    Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA

    Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

    Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.

    Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.

    Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.

    (Va urma)

    CNAIR: Aplicația mobilă Aircash nu este autorizată pentru încasarea rovinietei

      CNAIR a emis un comunicat oficial prin care informează utilizatorii rețelei de drumuri naționale și autostrăzi din România cu privire la aplicația mobilă Aircash. Potrivit informațiilor furnizate de către CNAIR, aplicația Aircash nu este autorizată pentru încasarea tarifului de utilizare (rovinietă).

      Această notificare are ca scop avertizarea utilizatorilor să nu folosească aplicația mobilă Aircash pentru achiziționarea rovinietei. În schimb, CNAIR recomandă ca plata rovinietei să fie efectuată exclusiv pe portalul deținut de către companie, disponibil la adresa www.erovinieta.ro. De asemenea, utilizatorii pot achiziționa rovinietele de la distribuitorii autorizați, ale căror puncte de distribuție și portaluri web autorizate pot fi găsite pe site-ul oficial al companiei, la adresa http://www.cnadnr.ro/ro/puncte-de-distributie.

      Această măsură vine în contextul necesității de a asigura siguranța și legalitatea tranzacțiilor efectuate în legătură cu rovinieta. Utilizatorii sunt îndemnați să respecte aceste recomandări și să utilizeze doar platformele și distribuitorii autorizați pentru achiziționarea rovinietei, în scopul evitării oricăror inconveniente sau probleme ulterioare.

      Un copil a căzut în râul Uz. Intervin Pompierii

      Pompierii băcăuani au fost solicitați să intervină în orașul Dărmănești, în urma unui apel primit pe Numărul Unic pentru Apeluri de Urgență 112, care anunța faptul că un copil a căzut în râul Uz.

      Pentru gestionarea operativă a situației, la locul indicat s-au deplasat trei autospeciale cu echipament specific, o autospecială pentru scafandri, trei bărci, o autospecială de primă intervenție și comandă și o ambulanță SMURD, încadrate cu 17 pompieri militari de la Detașamentele de Pompieri Bacău, Onești, Moinești și Garda de Intervenție Comănești.

      Copilul, un băiat în vârstă de patru ani, a fost găsit la aproximativ 2,5 km în aval de zona în care a căzut. Acesta se afla în stop cardiorespirator, fiind resuscitat de echipajul medical prezent la fața locului, conform protocolului.

      Din nefericire, acesta nu a răspuns manevrelor de resuscitare, fiind declarat decesul de către echipajul SAJ.

      Un român, condamnat în SUA pentru facilitarea distribuției de malware distructiv

      Un bărbat în vârstă de 39 de ani, din București, a fost condamnat astăzi într-un tribunal federal din Manhattan la trei ani de închisoare pentru conspirație de a comite intruziune în computer în legătură cu operarea unui serviciu de „găzduire sigură” care a permis infractorilor cibernetici să distribuie virusul Gozi, troianul Zeus, troianul SpyEye și malware-ul BlackEnergy, toate acestea fiind concepute pentru a fura informații financiare confidențiale. Bărbatul a facilitat, de asemenea, alte infracțiuni cibernetice, cum ar fi inițierea și executarea atacurilor de tip denial of service distribuite (DDoS) și transmiterea de spam.

      Românul a pledat anterior vinovat în fața judecătorului federal Valerie Figueredo pe 24 februarie. El a fost condamnat astăzi de judecătoarea federală Lorna G. Schofield.

      La pronunțarea sentinței de astăzi, judecătoarea Schofield a afirmat că românul a facilitat distribuția „unora dintre cele mai grave tipuri de malware aflate în circulație la momentul respectiv” și „a câștigat considerabil bani din asta”.

      După cum se menționează în documentele judiciare și în declarațiile făcute în instanță, virusul Gozi este un cod informatic rău intenționat sau „malware” care a furat informații personale despre conturile bancare, inclusiv nume de utilizator și parole, de la utilizatorii computerelor afectate. Virusul Gozi a infectat peste un milion de computere victime în întreaga lume, printre care cel puțin 40.000 de computere din Statele Unite, inclusiv computerele aparținând Administrației Naționale Aeronautice și Spațiale (NASA), precum și computere din Germania, Marea Britanie, Polonia, Franța, Finlanda, Italia, Turcia și alte țări. Virusul Gozi a provocat pierderi de zeci de milioane de dolari persoanelor, întreprinderilor și instituțiilor guvernamentale ale căror computere au fost infectate. Odată instalat, virusul Gozi – care a fost intenționat conceput pentru a nu fi detectabil de software-ul antivirus – colecta date de pe computerul infectat pentru a captura informații personale despre conturile bancare, inclusiv nume de utilizator și parole. Aceste date erau apoi transmise către diverse servere de calculatoare controlate de infractorii cibernetici care au utilizat virusul Gozi. Acești infractori cibernetici au folosit ulterior informațiile personale despre conturile bancare pentru a transfera fonduri din conturile victimelor în propria posesie personală.

      Similar cu virusul Gozi, troianul Zeus și troianul SpyEye au fost concepute pentru a fura informații financiare confidențiale de pe computerele victimelor. BlackEnergy a fost inițial conceput pentru a lansa atacuri de tip denial of service distribuite bazate pe World Wide Web și apoi a fost actualizat pentru a include capacitatea de a fura credențiale de acces la conturi.

      Serviciile de „găzduire sigură” au ajutat infractorii cibernetici să distribuie virusul Gozi fără prea mare temere de detectare de către forțele de ordine. Gazdele sigure au furnizat infractorilor cibernetici care utilizau virusul Gozi infrastructura online critică de care aveau nevoie, cum ar fi adresele de protocol internet (IP) și serverele de calculatoare, într-un mod conceput pentru a le permite să-și păstreze anonimatul.

      Românul închiria servere și adrese IP de la furnizori de servicii internet legitimi și, la rândul său, închiria aceste resurse infractorilor cibernetici; furniza servere pe care infractorii cibernetici le utilizau ca servere de comandă și control pentru a efectua atacuri de tip DDoS; monitoriza adresele IP pe care le controla pentru a determina dacă acestea apăreau pe o listă specială de adrese IP suspecte sau nesigure; și muta datele clienților săi către rețele și adrese IP diferite, inclusiv rețele și adrese IP din alte țări, pentru a evita blocarea ca urmare a supravegherii de securitate privată sau a autorităților de aplicare a legii.

      La pronunțarea sentinței, judecătoarea Schofield i-a acordat românului un credit pentru aproximativ un an și două luni în care inculpatul a fost deținut în custodia românească și columbiană înainte de extrădarea sa în Statele Unite. În plus față de pedeapsa cu închisoarea, românul a fost obligat să renunțe la 3,51 milioane de dolari și să plătească despăgubiri în valoare de 18.945 de dolari.

      Comăneștenii au suferit ani de zile din cauza poluării masive provenite de la termocentrala din localitate și de la minele din jur.

        Acesta este mesajul pe care vor să îl facă auzit tuturor celor care consideră altfel.
        Ca parlamentar, consider că sunt datoare să fiu portavocea cetățenilor din teritoriu, să le fac auzite nevoile și îngrijorările.
        Mai mult decât atât, chiar să găsim soluții viabile pentru ca ei să poată avea un viitor tot mai bun la ei acasă.

        Cert este că în orașul Comănești din județul Bacău a existat exploatare de cărbune brun timp de aproape 170 de ani, până recent în anul 2005, luna mai, când s-au închis lucrările în subteran a ultimelor sectoare din bazinul carbonifer al Comăneștiului, cu proiect de închidere și ecologizare.

        Reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a poluării remanente este o necesitate cu atât mai mult cu cât locuitorii orașului Comănești au fost afectați de poluarea remanentă și datorită arderii cărbunelui de la Termocentrala din oraș care a funcționat în perioada anilor 1954 – 2000 la capacitate de 24 MW.

        Există mai multe studii recunoscute care demonstrează efectele nocive asupra sănătății oamenilor provenite de la poluarea remanentă produsă de industria de extracție și prelucrare din subteran. Într-un raport recent întocmit de mișcarea Europe Beyond Coal, sub egida Alianței pentru sănătate și mediu (HEAL) sunt menționate date suficiente cu privire la impactul poluării cronice ca urmare a arderii cărbunelui la termocentralele din Balcanii de Vest.
        Pe baza acestui raport, în cazul Termocentralei din orașul Comănești putem estima că la o capacitate de productie de 24 MW s-a produs o poluare 10200 tone/an de SO2 (dioxid de sulf).
        Această poluare se transpune în costuri ale sistemului de sănătate de milioane de euro, și pierderi inestimabile de vieți omenești. Estimarea poluării pe baza acestui raport poate fi făcută deoarece și termocentrala din Comănești a funcționat mulți ani fără echipamente cu tehnologii care să elimine dioxidul de sulf.

        De asemenea, în localitatea Borsec, care este inclusă în lista localităților ai căror locuitori beneficiază deja de această compensare a vârstei standard de pensionare, a existat o subfilială a Minei din Comănești, și ar fi peste limitele înțelegerii de ce locuitorii orașului Comănești nu ar putea beneficia de această compensare a vârstei standard de pensionare.
        Despre limite am învățat desigur foarte multe la matematică, chiar și în politică după aproape 2 ani jumate de mandat. Ce legatură ar putea avea însă matematica cu poluarea remanentă din zona orașului Comanesti? Ce poluare a avut loc în zonă? Ce praf au înghițit și ce aer au tras pe nas locuitorii zonei? Cum s-a întâmplat ca generații de copii să sufere de boli specifice din cauza acestei poluări?
        Sunt multe semne de întrebare la care putem răspunde prin calcule și estimări pentru că nu au fost preocupări în trecut ca aceste date să fie măsurate și înregistrate.
        Se mai pune chiar și întrebarea dacă facem mult pentru seniorii rămași în viață. Este suficient să reglementăm 2 ani de compensare la vârsta standard de pensionare? Avem desigur nevoie de măsuri suplimentare conexe care să reducă pe cât posibil efectele nocive ale poluării. Este de menționat faptul că această compensare se aplică celor care își vor depune dosarul de pensionare până la 31 decembrie 2030.

        Mă bucur că am găsit înțelegere din partea colegilor privind necesitatea completării legislative, dar pentru eurosceptici, care agrează știința vodoo, am încercat să aduc argumente clare chiar și în cadrul dezbaterilor din comisii.

        Le mulțumesc colegilor care au dat un vot favorabil azi în plenul Camerei Deputaților pentru completarea legislativă pe care am inițiat-o.

        Cătălina Ciofu, deputat PNL

        Ghid complet pentru alegerea anvelopelor potrivite

        De multe ori, alegerea unui set de cauciucuri potrivite poate să-ți aducă bătăi de cap. Dar, atunci când ești bine informat, totul devine floare la ureche. Mai jos ai un ghid complet pe care să îl consulți înainte de a-ți cumpăra noile cauciucuri.

        Nu contează dacă ai niște anvelope Michelin sau de la un alt brand, atâta timp cât ele sunt corect alese pentru autovehiculul tău.

        Dimensiunea anvelopelor și alți factori

        Majoritatea consumatorilor aleg să înlocuiască un set de cauciucuri uzate de pe vehiculul lor cu ceva echivalent ca dimensiune și capacitate. Acest lucru are foarte mult sens; mașina ta a fost proiectată să funcționeze bine pe tipul și dimensiunea cauciucurilor pe care le-a folosit, astfel încât montarea unui set de înlocuire identic sau similar ar menține performanța și siguranța pentru care a fost proiectat vehiculul tău.

        Pentru a lua o decizie informată, va trebui să cunoști dimensiunea cauciucului și viteza vehiculului tău și vei dori, de asemenea, să iei în considerare câți kilometri vei parcurge cu cele noi pe care le ai în vedere (aceasta se numește uzură a benzii de rulare).

        O mare parte din aceste informații sunt imprimate pe pereții laterali ai cauciucurilor care se află pe mașina ta chiar acum. De asemenea, sunt informații disponibile în majoritatea manualelor de utilizare, online și la dealerii autorizați.

        Este foarte important să verifici aceste surse pentru a te asigura că ai informațiile corecte. Iată cum să citești cele mai importante date imprimate pe flancurile cauciucurilor tale.

        Dimensiunea anvelopei

        Dacă ai de gând să-ți  înlocuiești cauciucurile cu ceva echivalent, va trebui să știi dimensiunea potrivită. Dimensiunea cauciucurilor pentru autovehiculele mici și pentru camioanele ușoare este de obicei exprimată într-o serie scurtă de numere și litere, precum exemplul următor: 245/40-R18. Ele se citesc astfel: primul număr indică lățimea cauciucului în punctul cel mai lat în milimetri. Numărul de după bara oblică este ceea ce se numește raport de aspect, care indică cât de înalt este peretele lateral ca procent din lățime. Cu cât numărul este mai mare, cu atât peretele lateral este mai înalt.

        Cauciucurile montate pe mașinile sport, numite cauciucuri cu profil redus, au raporturi de aspect de 30-40. Sedanurile și SUV-urile de familie sunt în intervalul 45-60 sau mai înalte. Numărul final din serie este diametrul roții în inci pe care trebuie să se monteze cauciucul. „R” indică fapcul că este un cauciuc radial, așa cum sunt, practic majoritatea celor de pe piață.

        Desigur, dimensiunea este calculată în funcție de jantele din echiparea autoturismului tău.

        Evaluarea vitezei

        Anvelopele au, de asemenea, un rating de viteză, care indică nu numai cât de repede pot merge în siguranță pentru o perioadă lungă de timp, ci și potențialul general de performanță.

        Cauciucurile pentru mașinile de înaltă performanță au o viteză mai mare decât cele pentru sedanurile și SUV-urile de familie.

        Evaluarea vitezei cauciucurilor originale care au venit pe mașina ta a fost corelată cu viteza maximă pe care o poate atinge mașina, plus o marjă semnificativă de siguranță încorporată. Această cotă de viteză este exprimată ca o literă în codul alfanumeric care urmează imediat dimensiunea cauciucului. Literele variază de la L la Y și acoperă intervale de viteză maximă de la 120 km/h la mai mult de 300 km/h.

        Informații despre uzura benzii de rulare

        Există două date care te vor ajuta să estimezi la câți kilometri te poți aștepta de la un set de cauciucuri:

        1. evaluarea uzurii benzii de rulare și
        2. garanția kilometrajului cauciucului.

        Evaluarea uzurii benzii de rulare este listată ca un număr pe flancul cauciucului după cuvântul „uzură”. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât este mai probabil ca materialul să reziste mai mult. Dar testele care sunt folosite pentru a determina uzura benzii de rulare nu sunt precise, așa că există multă variabilitate în acest număr.

        O modalitate mai bună de a evalua viața potențială a cauciucurilor și de a compara longevitatea așteptată a diferitelor cauciucuri pe care le-ai putea lua în considerare este să te uiți la garanțiile producătorilor privind durata de viață a benzii de rulare.

        Multe, dar nu toate cauciucurile au o garanție pe durata de viață a benzii de rulare, pe lângă garanțiile de calitate/defecțiuni de fabricație. Aceste informații pot fi găsite online, pe anumite site-uri speciale sau în materialele de marketing ale producătorului.

        Regula generală a industriei este că aproximativ trei sferturi dintre toți șoferii vor constata că setul lor durează cel puțin atât timp cât kilometrajul enumerat în garanția de viață a benzii de rulare. În general, dacă se uzează înainte de kilometrajul garantat, poți obține un credit pentru procentul de kilometri pe care le-ai epuizat, pe care îl poți aplica apoi la achiziționarea unui nou cauciuc. Dealerii de cauciucuri se ocupă de obicei de această tranzacție.

        Acum că știi ce trebuie să iei în considerare înainte de achiziție, ești pregătit pentru a-ți echipa autovehiculul în mod corespunzător pentru o funcționare cât mai bună.

         

        Subvenții de 100.000 de euro pentru înființarea de întreprinderi sociale la țară

        Ajutoarele nerambursabile vor putea fi primite de antreprenorii aspiranți în scopul înființării de întreprinderi sociale în mediul rural. Banii vor veni printr-o nouă schemă de fonduri europene care se derulează, din această lună, prin Programul Incluziune și Demnitate Socială (PIDS) – „Sprijin pentru înființarea de întreprinderi sociale în mediul rural”.

        Cu toate că se adresează mediului rural, finanțările nu pot fi folosite de întreprinderile sociale agricole, agricultura fiind exclusă de la finanțare. Bugetul alocat este de 109,46 milioane de euro, sumă care va fi folosită pentru a susține financiar proiectele mari, de minimum 201.000 euro fiecare.

        Finanțările pot fi cerute până pe 10 august

        De reținut că aceste proiecte mari vor fi derulate și administrate de către o serie de organizații și instituții. Potrivit ghidului solicitantului, este vorba despre entități ale economiei sociale, rețele, uniuni, federații din sectorul economiei sociale, furnizori de formare profesională autorizaţi publici şi privaţi, furnizori de servicii de ocupare acreditați publici și privați, furnizori de servicii sociale, organizaţii sindicale şi organizații patronale, asociaţii profesionale, camere de comerț și industrie, ONG-uri, dar și autorități publice centrale sau locale, exclusiv în calitate de parteneri. Cererile de finanțare, inclusiv proiectele și restul documentelor cerute, vor fi depuse, din această lună până pe 10 august a.c., prin intermediul sistemului informatic MySMIS202. Organizațiile câștigătoare vor trece la impementarea proiectelor lor și vor selecta așa -numitul grup țintă, respectiv persoane fără limită de vârstă care doresc să înființeze întreprinderi sociale în mediul rural.

        Cursuri de business și profesionale pentru viitorii antreprenori sociali

        Practic, în cadrul acestor proiecte mari (care se vor derula între 12 și 30 de luni) vor fi recrutați viitorii antreprenori sociali. Aceștia vor fi instruiți în cadrul unor cursuri de business și profesionale, inclusiv ajutați să-și întocmească planurile de afaceri, urmând ca, la final, fiecare să primească granturi de maximum 100.000 euro pentru a-și deschide afaceri sociale în mediul rural. „Indiferent de valoarea ajutorului de minimis solicitată pentru o întreprindere socială nou creată, este obligatoriu ca, în cadrul fiecărei întreprinderi sociale să se înființeze minim 4 locuri de muncă”, se arată în Ghid. Vor avea un plus, la selectarea proiectelor, antreprenorii care angajaează persoane vulnerabile din mediul rural. În schimb,  persoana din grupul țintă care înființează întreprinderea socială trebuie să asigure o cofinanțare proprie, în bani sau în natură, de minimum 10% din valoarea sprijinului financiar primit.

        Câte ceva despre întreprinderile sociale

        Economia socială, reglementată prin Legea Nr. 219/2015, este sectorul care îmbină performanța economică cu impactul social. Aici se regăsesc acele afaceri prietenoase cu omul, mediul și comunitatea. Activitățile sunt diverse, de la producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia la dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil sau dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil. Statutul de întreprindere socială se recunoaște prin dobândirea unui atestat de întreprindere socială, respectând principiile economiei sociale. Mai exact, întreprinderile sociale trebuie să acţioneze în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii, să aloce minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare și să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale. În plus, aceste întreprinderi sociale sunt obligate să aplice principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

        Lucrări de refacere și modernizare în desfășurare pe strada Industriilor din Onești

          Președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea, a anunțat că lucrările de refacere și modernizare a străzii Industriilor din Onești sunt în plină desfășurare. Împreună cu primarul Laurențiu Neghină și antreprenorul general, Ivancea a vizitat șantierul pentru a verifica stadiul lucrărilor.

          Conform declarațiilor, Consiliul Județean asigură 90% din valoarea totală a contractului, estimată la aproximativ 18.7 milioane de lei, prin intermediul unei asocieri cu Municipiul Onești. Proiectul include lucrări complexe, iar modernizarea se efectuează sub trafic.

          În detaliu, se vor efectua intervenții pentru refacerea dalelor degradate și se va realiza un strat de uzură din beton de ciment rutier pe o lungime de 4,7 kilometri. De asemenea, vor fi amenajate drumuri laterale și parcări. Pentru a asigura o colectare și dirijare adecvată a apelor pluviale, vor fi implementate sisteme corespunzătoare, inclusiv podețe dalate la drumurile laterale și 3 podețe transversale tubulare din elemente prefabricate.

          Deși șoferii se confruntă în prezent cu un disconfort din cauza lucrărilor în desfășurare, președintele Ivancea a asigurat că antreprenorul general respectă graficul de lucru și că lucrarea va fi finalizată până la sfârșitul acestui an. După finalizare, conducătorii auto vor beneficia de o arteră complet reabilitată, oferindu-le un mediu rutier îmbunătățit și sigur.

          „Pentru Elise”, o carte – poveste despre marea iubire a genialului Beethoven 

          Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” a fost recent inţiatoarea şi gazda unui eveniment, cu o triplă semnificaţie. Totul a fost pus la cale de managerul prestigioasei instituţii de cultură, scriitorul şi criticul literar Adrian Jicu. A fost prezentarea şi lansarea romanului „Pentru Elise”, autoare, o tânără scriitoare, Teodora Smîntancă -Strugariu, elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, a fost, deci literatură, nu a lipsit nici dansul, arta dansului adusă de un excepţional produs al Colegiului Naţioanl de Artă „George Apostu”, balerina Andra Florea-Romașcanu, la care s-a adăugat muzica, cu un alt talent al şcolii băcăuane, violonista Bianca Condrea, acompaniată de tatăl ei, profesorul şi pianistul Elvis Condrea. A fost o seară a tinereţii, a prieteniei, a exprimării talentelor, voinţei, dedicaţiei şi pasiunii, fără de care nu poţi reuşi în viaţă.

          Totul a fost gândit şi derulat în jurul lansării volumului de proză, considerat de editori, de critică, un debut remarcabil, o carte surpinzătoare, nu numai ca subiect, eroi, personaje, acţiune, ci şi având în vedere vârsta autoarei, Teodora Smîntancă -Strugariu, unul dintre tinerii-minune ai Bacăului, după cum o caracteriza Adrian Jicu, moderatorul evenimentului. Absolventă a Școlii nr. 10 din Bacău și elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău, ea a obținut câteva premii internaționale cu adevărat remarcabile, fiind olimpică nu doar la limba germană, ci și la biologie. E foarte multă pasiune și foarte multă muncă în spatele acestor rezultate de excepție, cu care școala băcăuană se poate mândri, fiindcă ea excelează nu doar la concursurile și olimpiadele școalre, ci și în domeniul literaturii. La 17 ani, a publicat un consistent și surprinzător roman, Pentru Elise” (Editura StoryCraft, Bucureşti), în care reconstituie, cu mână sigură, povestea dramatică a balerinei care a fost marea iubire a celebrului compozitor Ludwig van Beethoven. O carte remarcabilă, care nu e cu nimic mai prejos decât producțiile multora dintre scriitorii profesioniști din literatura contemporană”, a spus Adrian Jicu.

          Au venit la lansare Roxana Popa, editorul volumului, fondatorul editurii StoryCraft, Daniel Zărnescu, colegi, prieteni, părinţii, foarte mulţi tineri. Cu un traseu de care nu mulţi tineri la început de drum au parte, a beneficiat de Programul pentru tinerii scriitori, apoi de o bursă la „Şcoala de scris”, un proiect coordonat de Daniel Zărnescu, dar şi de sprijinul necondiţionat, profesionist al editoarei cărţii, Roxana Popa, care a precizat că „în spatele unei cărţi, mai ales a unui roman, cum este cel al Teodorei, este talent, îndemânare, dar şi ştiinţă, aceasta fiind ceea ce Daniel Zărnescu îi învaţă pe tineri.

          Teodora s-a destăinuit auditoriului, a povestit momente mai bune şi mai puţin bune din „bucătăria” acestei cărţi, din dificultăţile documentării, cât şi a elaborării şi scrierii volumului „Pentru Elise”, lansarea fiind un bun prilej de a intra în intimitatea laboratorului de creaţie a unei cărţi.

          Mai multe bilete la tratament balnear

          La sfârșitul săptămânii trecute Casa Județeană de Pensii (CJP) Bacău a început vânzarea unei noi serii de bilete (a opta din acest an) la tratament balnear. De această dată, județului Bacău i-a fost repartizat un număr mai mare de locuri în stațiuni față de cât i-a fost rezervat la seriile anterioare din anul în curs (la ultima au fost 147, dar la celelalte, cel mult 90).

          Astfel, CJP Bacău are la dispoziție 190 de bilete atât în stațiunile unde baza de tratament aparține Casei Naționale de Pensii Publice cât și în cele în care locațiile sunt deținute de firme private. Este vorba despre stațiunile 1 Mai, Amara, Bălțătești, Căciulata, Călimănești, Covasna, Eforie Nord, Felix, Herculane, Lacu Sărat, Mangalia, Moneasa, Neptun, Nicolina, Pucioasa, Sângeorz, Sarata Monteoru, Slănic Moldova, Tîrgu Ocna, Tușnad și Vatra Dornei. Toate cele 190 bilete le-au fost repartizate unor pensionari și asigurați în sistemul public de pensii, care au depus cerere la CJP Bacău.

          Ei trebuie să-și ridice biletul alocat, de la CJP Bacău, până în data de 16 iunie. La cumpărare vor trebui să prezinte cartea de identitate (original și copie), precum și recomandarea de la medicul de familie ori de la cel de specialitate, pentru tratamentul balnear pe care îl vor urma.

          Pe lângă aceste acte, persoanele cu dizabilități, pentru a beneficia de gratuitate, vor trebui să aducă certificatul de încadrare în grad de handicap și ”Programul individual de reabilitare și integrare socială” (original și copie). Acesta este eliberat de Comisia Județeană de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulte. Amintim că pensionarii contribuie la costurile pe care le implică șederea în stațiune cu 50 la sută din cuantumul total brut al drepturilor de pensie.

          Asigurații ale căror venituri salariale brute sunt mai mici sau egale cu câștigul salarial mediu brut pe economie (6.789 lei) suportă 50 la sută din prețul biletului de tratament. Cei ale căror venituri salariale brute trec de câștigul salarial mediu brut pe țară plătesc integral biletul. Șomerii contribuie cu 50 la sută din indemnizația de șomaj, iar personalul didactic și didactic auxiliar, indiferent de venituri, suportă 50 la sută din prețul biletului.

          De reținut și că 15 la sută din numărul total al biletelor va fi acordat, gratuit, beneficiarilor unor legi speciale cu caracter reparatoriu, precum și persoanelor care au fost victimele unui accident de muncă sau suferă de o boală profesională. Data de plecare în stațiune diferă în funcție de hotelul în care beneficiarii vor fi cazați, respectiv va fi în zilele de 23, 24, 25, 26 sau 27 iunie. Să mai notăm că următoarea serie va debuta în 9, 10, 11 sau 12 iulie.

          Micii roboticieni din Somușca înregistrează un nou succes: Calificați pentru Danemarca!

          Sâmbătă, 10 iunie a.c., doi membri ai echipei RoboKids (pregătită de Centrul American Corner Bacău, din cadrul Casei Corpului Didactic ”Grigore Tabacaru” Bacau) au participat la competiția națională de robotică World Robot Olympiad, secțiunea Starter Game WeDo, desfășurată la București.

          Pe parcursul celor patru runde de concurs, copiii de la Școala Gimnazială din Somușca (Natalia Benchea – 9 ani și Feer Norbert – 10 ani) au concurat de la egal la egal cu copii înregistrați la cluburi de robotică de prestigiu și școli private din București și din țară. La finalul unei zile epuizante fizic și psihic, roboțelul ”antrenat” și programat de copiii somușcani a obținut punctajul maxim (132 p.) și cel mai scurt timp (78 sec.).

          Astfel, echipa RoboKids s-a întors acasă cu Premiul I și Trofeul concursului, calificându-se totodată la etapa internațională ce va avea loc în luna septembrie, în Danemarca.

          Reușita celor doi membria ai echipei RoboKids vine după ce, în luna februarie a.c. echipa completă (Natalia Benchea, Feer Norbert, Benchea Daria, Răducanu Ovidiu și Doca Denis) câștiga Premiul pentru Programare la Festivalul național First Lego League Explore și se califica la internaționalul din Houston, Texas – SUA, de unde avea să revină în aprilie a.c. cu Trofeul și Marele premiu ”Challenge Solution Award”.

           

           

          Adnana și Ștefi, la trei zecimi de un nou barem pentru Europenele U20

          Calificate la CE U20 de la Ierusalim unde vor concura la triplusalt, respectiv ștafetă 4×400 m, atletele SCM Bacău Adnana Vrînceanu și Ștefania Zediu sunt din ce în ce mai aproape de a reprezenta România în întrecerile continentale de junioare și la alte două probe: 200, respectiv 400 m

          Atletele SCM Bacău, Adnana Vrînceanu și Ștefania Zediu sunt sigure de prezența la Campionatele Europene Under 20 ce vor avea loc vara aceasta, la Ierusalim, în Israel. Adnana va concura la triplusalt, probă la care, în urmă cu o săptămână, cu ocazia Internaționalelor României, și-a făcut baremul, odată cu stabilirea unui record personal: 12,73m. În ceea ce o privește pe Ștefania, aceasta va lua startul la ștafetă 4×400 metri. Cele două eleve ale lui Cristi Nemțeanu își doresc însă mai mult. Și speră să reprezinte România în întrecerile continentale U20 de la Ierusalim la încă două probe. Adnana, la 200 m, Ștefi la 400.

          Speranțele sunt justificate. Cu atât mai mult cu cât la etapa a doua a Naționalelor de Seniori, U23 și U20 desfășurată weekendul trecut, la București, cele două băcăuance în vârstă de 18 ani au fost la doar trei zecimi de realizarea baremurilor și la aceste două probe. Cu un rezultat de 24.60, Adnana Vrînceanu s-a clasat a doua în concursul Senioarelor de la 200 m. Pe locul secund, dar la 400 m, s-a poziționat și Ștefania Zediu, care a trecut linia de sosire cu un record personal, 55”79, fiind întrecută doar de multipla campioană Elena Mirela Lavric, în vârstă de 32 de ani. În paralel, Adnana și-a reconfirmat baremul de la triplusalt, realizând un nou Personal Best (12,83 m) cu care s-a clasat a treia la Senioare, în timp ce Ștefania a făcut un nou rodaj reușit cu ștafeta de 4×400 m a României.

          „Fetele sunt în progres și au toate șansele să -și realizeze baremurile și la celelalte două probe: 200, respectiv 400. Pentru aceasta, mai au la dispoziție două concursuri: finala Campionatului Național de Juniori 1, de weekendul viitor, de la Craiova și finala Naționalelor la Seniori și Tineret programată tot la Craiova, pe 8-9 iulie. Ar fi ceva grozav ca Adnana și Ștefi să participe la Europenele de Juniori 1 la câte două probe”, a declarat antrenorul SCM Bacău, Cristi Nemțeanu. În altă ordine de idei, etapa a doua a Naționalelor de Seniori, U23 și U20 de la București, a înregistrat reușite și în contul altor atleți din județ. Înainte de toate, CSM Onești și-a reconfirmat apetența pentru întrecerile de garduri. Astfel, Cosmina Balaban (aflată în dublă legitimare cu LPS Brăila) s-a clasat a doua la Senioare la 100 m garduri, cu timpul de 13,70 secunde, același loc obținând la 400 m garduri U20 un alt reprezentant al oneștenilor, Ilia Padaliuc.

          La 110 m garduri masculin U20, podiumul a fost revendicat în întregime (cu inevitabilele duble legitimări) de CSM Onești prin Darius Techiu (LPS Brăila), cu 13,98, Mario Cobjuc (LPS Brăila), cu 14,82 și David Gheosu (CSȘ Unirea Iași), cu 14,96. Parcurs bun pentru gruparea de pe Trotuș și la aruncări Under 20, acolo unde Dimitrii Maruseac s-a impus la greutate, Alexandra Iacob (dublă legitimare cu Dinamo București) la ciocan, iara Lara Pădure a venit a treia la disc. În fine, protagonista heptathlonului a fost Bianca Coșerariu (CSȘ Unirea Uași/ CSM Onești), care a câștigat cinci probe (100 m garduri, înălțime, 200 m, lungime și suliță), clasându-se a doua la 800 m și a treia la greutate, tot la heptathlon având o evoluție foarte bună și Raluca Răduca (CSM Onești/ CSȘ 6 București): locul 1 la 800 m, locul 2 la 100 m garduri și greutate, locul 3 la înălțime și lungime și locul 4 la 200 m și suliță.

           

           

          Karate/ Cupa României Shotokan ESKU: CSK „Pas cu Pas”, de zece!

          Un pas înainte. Și încă unul. Către spațiile de luptă mai întâi. Apoi, sus, pe podiumul de premiere. Clubul Sportiv de Karate „Pas cu Pas” își continuă evoluția. Și ascensiunea. Pas cu pas, pas după pas. Ultimii au fost parcurși la finalul săptămânii trecute, cu ocazia Cupei României la karate ESKU găzduită de localitatea Dumbrăvița, din județul Timiș. La Dumbrăvița, sportivii din Bacău, Cleja și Nicolae Bălcescu pregătiți de antrenorii Octavian Goga și Dorin Panaite la CSK „Pas cu Pas” au avut o prestație de zece. Zece precum medaliile cucerite, dar și ca nota pe care o merită după un astfel de traseu. „Sunt foarte mulțumit de rezultatele obținute. Ele reflectă munca, sacrificiile și dorința de a performa a copiilor. Țin să-i felicit pe sportivii noștri și să mulțumesc tututor celor care sunt alături de noi și ne sprijină”, a declarat antrenorul Octavian Goga, care a adăugat: „În urma reușitelor de la Cupa României, visăm la o calificare la Campionatul European Goju Riu la probele de kumite ce va avea loc în septembrie”. Prin urmare, pașii continuă. De data aceasta, către Europene!

          Rezultatele CSK „Pas cu Pas” Bacău la Cupa României Shotokan ESKU de la Dumbrăvița

          Locul 1: Eliza Moscu- kata individual copii 3 începători, Leonardo Alexandru Ghiur- kumite masculin copii 3 (-40 kg), Georgiana Ghiuri- kumite cadeți feminin (-47 kg), Larisa Budău- kumite feminin U21 (-55 kg).

          Locul 2: Jesica Martina Budău –kata copii 3 feminin începători, Giuliano Lorenzo Iștoc- kata copii 3 masculin începători, Georgiana Ghiuri- kata cadeți feminin.

          Locul 3: Delia Andor- kumite feminin copii 3 (-40 kg), Paula Irina Benedic- kata feminin minicadeți avansați, Rareș Andrei Nedelcu – kumite juniori (-55 kg).

          Atelier de socializare la Centrul Delfinul

            Luna iunie este dedicată copiilor, zâmbetelor inocente, plăsmuirii universului magic al copilăriei într-o eternă bucurie. În cadrul proiectului educațional „BUCURII GÂNDEȘTI, FAPTE ÎMPLINEȘTI, SUFLETU-ȚI MULȚUMEȘTI”, din Strategia Națională de Acțiune Comunitară, partenerii instituțiilor de învățământ implicați, au desfășurat în data de 9 iunie, ultima activitate din calendarul activităților de voluntariat din acest an școlar, cu o vizită la copiii cu autism de la Centrul Delfinul din Bacău. Elevii voluntari, alături de domnii profesori au oferit mici daruri copilașilor constând în dulciuri, fructe, suc, baloane cu heliu pentru a-i bucura și a crea o atmosferă specială. Toți cei prezenți s-au implicat activ la cele 3 ateliere de socializare, alături de copiii de la Centru.

            Au participat elevi de clasa a II-a de la Școala Gimnazială „Alecu Russo”din Bacău, coordonați de doamna profesor învățământ primar Ramona Adi Gabor. De asemenea, au fost prezenți și elevi de la clasa a VI-a A de la Școala Gimnazială Mihai Eminescu” Lespezi, com. Gârleni, însoțiți de doamna dirigintă prof. Anamaria Domnina Gînju, dar și elevi de la Colegiul Economic „Ion Ghica” din Bacău, prin prezența domnului director adjunct Gabriel Gabor și a doamnei prof. Irina Grigoraș. Cu toții au avut bucuria de a participa la atelierele de socializare organizate de terapeuții de la Centru.  Copiii au parcurs împreună un traseu cu obstacole, în timpul căruia s-au dat pe tobogan, au aruncat la coșul de baschet, și la final au sărit pe trambulină pentru a sărbători reușita. Următoarele 2 ateliere au constat în activități de tip art&craft, unde au confecționat un norișor pe care fiecare dintre copii a scris un mesaj, iar la final au pictat un fluturaș.

            În urma sesiunii de socializare, elevii voluntari au învățat o lecție importantă despre viață, lecția despre cel de-al 6-lea simț, simțul social, demonstrând înțelegere față de semenii lor, toleranță, empatie. Prin această activitate, ne-am dorit să promovăm conștientizarea autismului și acceptarea semenilor noștri, să îi încurajăm pe elevi să îmbrățișeze diferențele celorlalți cu respect, compasiune, bunătate, într-o lume împlinită, bazată pe principii și valori umane care să ne bucure sufletul pas cu pas în viață.

             

               Inițiator proiect S.N.A.C,

            Prof. Anamaria Domnina Gînju

            Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Lespezi

            Despre demnitate, bani, pasiune şi conştiinţă

            O grevă, cea a personalului din şcolile din România, învăţători, educatori, profesori, pedagogi, administratori, contabili, referenţi etc., a pornit promiţător, îmbrăcată în revendicări consistente şi necesare şcolii româneşti, însă a eşuat într-o singură doleanţă, de fapt, dacă mă gândesc bine, aceasta a fost singura – mărirea salariilor.

            La un asemenea nivel şi la o asemenea participare, la care se adaugă durata protestului şi perioada extrem de concentrată în evenimente importante din viaţa elevilor, doar revendicarea măririi  salariilor în vârf de băţ s-a apreciat a fi foarte puţin, în raport cu marile probleme ale învăţământului şi educaţiei din România.

            Fiind o problemă cronică, salarizarea, evident, că nu putea lipsi din lista revendicărilor, acum, ori niciodată, pare a fi fost deviza, indiferent de consecinţe. Salarii, salarii, sporuri şi premii, doar despre ele a fost vorba la negocieri. Foarte bine, nu poţi trimite un profesor în clasă nemâncat, îmbrăcat prost, cu griji zilnice peste măsură, este sub demnitatea lui. Sper ca eforturile şi sacrificiile lor, ale elevilor şi părinţilor, să capete consistenţă în deciziile guvernanţilor, însă ar fi o victorie incompletă.

            Cum şi de ce nu i-a interesat pe distinşii noştri dascăli problema şcolilor cu veceul în fundul curţii, de ce nu au ridicat ca problemă calvarul titularizărilor, rezervării miilor de posturi, dotării şcolilor, cum la fel de important este şi starea fizică şi morală a elevilor, sărăcia lucie de pe la sate, numărul mare de abandonuri, slaba pregătire, discriminările sat-oraş etc., etc., etc.

            Mă bucur dacă dascălii vor primi salariile pe care le merită, am rezerve că s-a spus adevărul, atunci când s-a vorbit numai de salarii şi nu de venituri. Ştim cu toţii despre ce vorbim. Îmi amintesc că, acum vreo 7-8 ani, s-au mărit consistent salariile medicilor. Toţi ştim ce eforturi s-au făcut şi atunci şi am sperat că va fi mai bine, mult mai bine.

            Nu, nimic din ceea ce am sperat noi. Este la fel.  Cu siguranţă şi în şcoli este vorba de mai mult şi de mai bine pentru ridicarea ei din mocirla unde a fost împinsă de guvernanţii noştri din ultimii 30 de ani, însă aici nu-i vorba numai de bani. Şi ar fi bine să medităm toţi, profesor, părinte, elev, ministru, preşedinte, societate în ansamblu, altfel cheltuim banii degeaba.

            Când te îndopi cu propria propagandă

            Când a început acțiunea în Ucraina, guvernele occidentale au făcut două lucruri: au introdus cenzura și au apăsat pedala propagandei. Informațiile din surse rusești au fost interzise sau discreditate, în timp ce tot ce venea din Ucraina a fost amplificat și declarat autentic. Mai mult, serviciile secrete ale fiecărei țări occidentale au început să producă propriile informații de propagandă destinate publicului intern, pentru a menține coeziunea și aprobarea pentru livrarea de bani, arme și muniții Ucrainei.

            Dar combinația dintre cenzură și propagandă este profund distructivă. Propaganda are puterea de a manipula percepțiile și opiniile oamenilor, substituind realitatea cu informații false sau distorsionate. Când aceste informații false sunt internalizate și acceptate ca adevăr absolut, se creează o dezbinare în societate și o slăbire a fundamentelor democrației.

            Până aici nu e nimic, însă, când autoritățile încep să-și bazeze procesul decizional pe informațiile furnizate de propria propagandă, ignorând realitatea de pe teren, începe criza, pentru că se ajunge la decizii neinformate, ineficiente sau chiar dăunătoare pentru cetățeni și pentru societate în ansamblu.

            Prăbușirea începe atunci când manipularea și dezinformarea devin norma, iar vocea realității este înăbușită.

            Autoritățile occidentale sunt surprinse acum, iar presa scrie siderată că „rușii luptă mai bine decât ne așteptam”, după ce zile întregi au respins atacul coloanelor blindate ucrainene fără să permită acestora să ajungă nici măcar la prima linie de apărare, luptele desfășurându-se în zona pozițiilor avansate. „Armele minune” furnizate de Occident – tancurile Leopard și blindatele Bradley – s-au dovedit ineficiente într-un mediu de luptă saturat cu artilerie, aviație militară și câmpuri de mine, fără să aibă propriul sprijin aerian și propria artilerie.

            Atunci când autoritățile încep să primească informații care nu se potrivesc cu versiunea realității pe care au conturat-o, primul instinct va fi să nege aceste informații și să producă mai multă propagandă. Când Marele Vizir Ali Pașa a fost înștiințat de un trimis că trupele sale au fost învinse de Eugeniu de Savoia la Petrovaradin, în 1716, a poruncit să i se taie capul mesagerului; nimeni nu trebuia să afle asta. Ceea ce nu l-a împiedicat, totuși, să fie ucis în scurt timp.

            Unde ne aflăm acum? Încă suntem în etapa de negare. Deși autoritățile încep să se confrunte cu realitatea, încă nu sunt dispuse să abandoneze vechea mantra „rușii sunt slabi, îi batem de le sar fulgii”. Nici o mare parte a publicului occidental, învățat cu propaganda de genul „Fantomei Kievului”, nu este dispusă să iasă de sub această vrajă. Și atunci realitatea este negată, pentru că, astfel, se creează o altă versiune a realității care poate oferi un sentiment de siguranță și protecție emoțională.

            De ce e important să cunoaștem realitatea de pe teren? Pentru a putea lua decizii corecte. Pentru a evita o altă generație sacrificată în stepele ucrainene, ca în ultimul Război Mondial.

            Răzvan Bibire

            Fericirea: ,,lumina dintre două bezne” sau șansa celui care călărește un vârtej?… (VII)

            „Omul preferă liniştea şi chiar moartea libertăţii de a alege singur între bine şi rău”?

            Ne propunem, pentru a accesa noi zări ale căutătorilor de fericire, scurte popasuri în universurile literare sugerate de Dostoievski și Antoine de Saint-Exupéry. Andrei Pleșu ne încurajează căutările: ,,Există, în sfârșit, întrebările «mari», întrebările ultimative, cărora îmi place să le spun «rusești», căci fac substanța multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea? De ce există răul? Care este sensul vieții?” („Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste”, București, Editura Humanitas, 2012, p. 11-12). Ștefan Munteanu nuanțează: ,,Metafizica lui Dostoievski […] este o contemplare originală a lumii, a universului, în care omul este chinuit de dilema: libertate sau fericire, libertate prin suferință sau fericire fără libertate?” („Picături de filosofie”, Bacău, Editura Deșteptarea, 1997, p. 109). Asediat de bucurii, Dostoievski îi scria criticului N.N. Strahov: „Ah, de ce nu eşti căsătorit şi de ce n-ai copii?, stimate Nikolai Nikolaievici. Îţi jur că asta constituie trei sferturi din fericirea noastră, iar restul abia dacă face un sfert” (apud Anna Dostoievskaia, „Amintiri”, București, Editura Univers, p. 166). În „Caiete”, Dostoievski nota: „Nu există fericire în confort, fericirea se răscumpără prin suferinţă. Omul nu este născut pentru fericire. Omul îşi merită fericirea totdeauna prin suferinţă”. „S-ar părea că eroii lui Dostoievski”, scrie Lucian Raicu în prefaţa la una dintre ediţiile romanului „Idiotul” (București, Editura B.P.T., 1965, p. XXIV), ,,sunt cu toţii trimişii, aleşii pentru a fi reprezentanţi ai omenirii la un mare congres al Suferinţei Omeneşti şi acolo […] îşi strigă suferinţa lor, care nu-i priveşte doar pe ei, pe fiecare în parte, ci priveşte omenirea întreagă, care le receptează strigătul, care le recunoaşte suferinţa şi le-o înţelege”. Ei sunt nişte performeri ai suferinţei care întemeiază fericirea.

            În discursul său memorabil despre Puşkin, Dostoievski scria: „Smereşte-te, om mândru, şi înainte de toate frânge-ţi mândria… De te vei birui, te vei smeri şi vei deveni liber, cum nici nu te-ai fi închipuit vreodată. Şi vei începe o lucrare măreaţă şi-i vei face liberi şi pe alţii şi vei vedea fericirea, căci viaţa ţi se va umple” („Jurnal de scriitor”, vol. al III-lea, Iași, Editura Polirom, 2 000, p. 324). Eroul „Subteranei” zice: „Ştiu că nu pot trăi fără să-mi manifest puterea, fără să fiu tiranul cuiva…” („Însemnări din subterană”, în „Jucătorul şi alte microromane”, Iași, Editura Polirom, 2003, p. 161). Apoi, fascinat de jocurile spiritului, se tot întreabă: „Chiar aşa: acum, din partea mea, pun o întrebare superfluă: ce-i preferabil – fericirea ieftină sau suferinţele sublime? Ei, ce-i preferabil?” (ibid. p. 165)… „Şi de ce sunteţi atât de ferm şi solemn convinşi că numai normalul şi pozitivul, într-un cuvânt, că numai prosperitatea îi este omului avantajoasă? […]. Nu s-ar putea ca suferinţa să-i fie exact tot atât de avantajoasă ca şi prosperitatea?” (ibid., p. 64)…

            Celebră, antinomia filosofică a „Marelui Inchizitor” reprezintă imperativul alegerii între libertate şi constrângere, libertatea nefericită sau a nefericirii şi fericirea lipsei de libertate, dar şi o încoronare a dialecticii dostoievskiene, expresia fericită a unui tragic impas care, depăşit, ar putea înălţa spiritul: „…fiindcă nu există nimic mai insuportabil și nici n-a existat vreodată pentru om și societate decât libertatea!” (F.M. Dostoievski, „Frații Karamazov”, vol. al II-lea, București, Editura Univers, 1982, p. 359). Trăind tragic, eroii dostoievskieni îndrăznesc să creadă că Hristos nu poate oferi oamenilor decât o libertate care seamănă cu o nesfârşită Golgotă, cu o crucificare perpetuă, în vreme ce Anticristul nu le poate oferi decât tot o variantă de coşmar: liniştea şi îndestularea unui prizonierat etern în care le este asigurată doar pâinea robiei. Această tragică dilemă, între neîmplinirea morală lumească şi împlinirea imorală, între nemulţumirea sacră şi diabolica mulţumire, între chinul libertăţii sufleteşti şi bucuria slugărniciei trupeşti, între visul nefericitului de a cuceri fericirea vieţii de apoi şi realitatea nefericită a unei vieţi terestre marchează destinul majorităţii personajelor dostoievskiene, care încearcă dezlegarea sa. Care este calea pe care trebuie s-o urmeze? Extravagante şi paradoxale, trăind mereu la limită, asemenea lui Othello sau Hamlet, amintind adeseori de mitul faustian, ele privesc viaţa ca pe un dar provizoriu pentru care, parcă, nu sunt dispuse să mulţumească nimănui, pentru că darul aduce o fericire care are un preţ mult prea mare. Construite pe câte o parabolă creştină, romanele lui Dostoievski sunt filosofice, prin excelenţă, trebuie decriptate în nivelul lor profund, de esenţă. Se pare că întreaga sa operă este centrată pe parabola biblică a bobului de grâu, care rodeşte doar murind, sugerând genial că fericirea nu poate fi dobândită decât prin durere, că măreţia îşi are obârşia în umilinţă. „O, da, o să fim ferecaţi în lanţuri, îi spune Mitea lui Aleoşa, şi văduviţi de libertate, dar din noianul durerii noastre vom reînvia pentru bucurie căci fără ea omul nu poate să trăiască, nici Dumnezeu nu poate să existe” (ibid., p. 364). Ideii hristice a ispăşirii, Marele Inchizitor îi opune, în discursul său, un proiect armonizat cu poveţele pe care Satana i le dăduse lui Iisus în pustie. Libertatea de a alege, în cunoştinţă de cauză, între Bine şi Rău este apreciată ca fiind un supliciu al spiritului uman. Sfâşiat de nelinişti, de îndoieli, aflat mereu pradă contradicţiilor, omul nu şi-ar găsi adevărata fericire decât prin recursul la cele trei ispite propuse de diavol: prefacerea pietrelor în pâini; influenţarea prin minuni; acapararea puterii pământeşti. Marele Inchizitor dezvoltă proiectul unei lumi în care fericirea este preferată libertăţii, iubirea de oameni este mai presus de iubirea de Dumnezeu, în vreme ce adevărul nu este o condiţie sine qua non a fericirii. În acest proiect, „povara libertăţii” de a alege între Bine şi Rău are o alternativă: ademenirea cu pacea, cu liniştea deplină a spiritului. Libertatea conştiinţei insului ar trebui îngrădită, pentru că „nu există ceva mai ademenitor decât libertatea conştiinţei, dar în acelaşi timp nu există ceva mai cumplit”. Pentru Marele Inchizitor, „nu există nimic mai insuportabil şi nici n-a existat vreodată pentru om și pentru societate decât libertatea!” (ibid., p. 359). Povara liberei alegeri l-ar arunca pe ins în mrejele nefericirii. Adevărata mântuire a individului n-ar putea fi găsită decât prin eliberarea sa de această povară. Raiul terestru propus de Marele Inchizitor are chipul unei fiinţări filistine. Insului trebuie să-i fie străine conştiinţa tragediei, incertitudinea, conflictul cu sine şi cu semenii. Adevărata fericire ar presupune întoarcerea la starea de nevinovăţie a pruncului, la un primitivism edenic în care nu există doruri epistemice, îndrăzneli către piscuri. Este posibil un asemenea proiect? Fireşte, susţine Marele Inchizitor, căci „omul preferă liniştea şi chiar moartea libertăţii de a alege singur între bine şi rău” (ibid., p. 363). Oamenii vor fi fericiţi atunci când „vor scăpa de o grijă împovărătoare şi de înfricoşătorul chin la care îi supune […] necesitatea de a alege singuri şi în deplină libertate” (ibid., p. 370). Ei ar avea nevoie de o „fericire tihnită şi umilă, o fericire pe măsura unor făpturi nevolnice, aşa cum au fost plămădiţi” (ibid. p. 396). Marele Inchizitor crede că idealul acelei lumi în care oamenii „ne vor aduce singuri plocon libertatea” (ibid., p. 360) şi vor striga „Înrobiţi-ne, dar astâmpăraţi-ne foamea!” (ibid.) va deveni realitate, povara libertăţii urmând a fi purtată „de cei o sută de mii, în mâinile cărora se află destinele” (ibid., p. 370) oamenilor.

                 Mesajul lui Dostoievski este simplu şi tulburător: fericirea fără libertate este o imposibilitate. Calea către fericire trebuie să treacă prin încercările libertăţii. Insul autentic simte nevoia să bea mereu, cum zice stareţul Zosima, „vinul cel nou, vinul bucuriei proaspete, neţărmurite” (ibid., p. 53), nu vrea să fie înlănţuit în tradiţie, în algoritmi. El are mereu o nestăvilită foame de noi piscuri, este aidoma lui Aleoşa, cel al cărui suflet era „setos de libertate, avea nevoie de spaţiu, de tot cuprinsul lumii” (ibid., p. 54).

                    

             

            13 iunie 2023

              ULTIMELE ȘTIRI