22 mai 2024
Actualitate27 iunie 1910,  dublu eveniment istoric în viața stațiunii Slănic-Moldova

Ziarul ,,Curierul Slănicului  Moldova” (44)

27 iunie 1910,  dublu eveniment istoric în viața stațiunii Slănic-Moldova

Contiuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare.

În fapt, un  jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.

În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 2, Anul VIII, Marți, 6 iulie 1910: Momentele istorice ale unei zile de neuitat din viața stațiunii Slănic-Moldova, expuse pe larg: 27 iunie 1910.



Cum era și firesc, paginile acestui nou număr sunt dedicate, în principal, dublului eveniment care a avut loc, la Slănic-Moldova, duminică, 27 iunie 1910. O zi istorică, ,,o adevărată sărbătoare națională”, dacă avem în vedere importanța sa și prezența unui mare număr de participanți, sosiți în stațiune din mai toate colțurile țării.

În articolele ,,Un act solemn” și ,,Sărbătoarea Slănicului” se vorbește despre însemnătatea zilei de 27 iunie 1910, care a marcat o dublă inaugurare istorică: noua șosea ce leagă Târgu-Ocna de Slănic-Moldova și noul stabiliment de inhalații și aer comprimat, Inhalatorul, instalație unică în țară la acea dată. ,,Ziua de 27 iunie 1910 va rămâne înscrisă pe vecie în istoria celei mai frumoase stațiuni balneare din țară – în Cartea Slănicului Moldovei. Ea a fost exclusiv consacrată unei solemnități unice în epoca vilegiaturilor de la noi, prin actul solemn și important al inaugurărilor de duminica trecută, respectiv a șoselii Tg.Ocna – Slănic și a noului stabiliment de inhalații. În neîncetata luptă spre progres, România a adaptat întotdeauna sistemele moderne cele mai eficace, pentru a se putea număra cu succes printre statele civilizate. În neîncetata schimbare a obiceiurilor noastre, a trebuit să ne luptăm cu noi înșine, pentru ca, introducând treptat, treptat, cele mai bune reforme apusene – să ne dezvățăm de deprinderile însușite de veacuri. Lupta noastră n-a fost deloc ușoară: pe de o parte am încercat și am și izbutit să realizăm marile reforme apusene, iar pe de alta a trebuit să luptăm a le accepta într-atât încât să putem renunța la atracțiile străinătății, îmbrățișând tot ce s-a adaptat, cu succes, la noi în țară. Și lupta, în ambele aceste direcții a izbutit, spre mândria noastră”. Elocventă remarcă…

În continuare, ziarul elogiază principalii actori ai acestor mari înfăptuiri: Vasile G. Morțun, ministrul Lucrărilor Publice între 1907 – 1910, cel care a realizat în această calitate reforma legii drumurilor, reorganizarea căilor ferate, îmbunătățirea navigației fluviale și maritime; ing. Elie Radu, supranumit și ,,geniul care a construit România modernă”, care a proiectat și participat la construirea șoselei Tg. Ocna – Slănic-Moldova și a patru poduri peste Râul Slănic (1907 – 1910), la data inaugurării acesteia ocupând funcția de inginer inspector general clasa I, în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice; Epitropia ,,Sf. Spiridon”, prin celebrul său trio de epitropi, foarte angrenați în dezvoltarea și modernizarea Slănicului: C. B. Pennescu, Dimitrie Botez și Dr. Emil Pușcariu.

Și ziarul relatează: ,,A fost o adevărată sărbătoare națională, la care au participat cu entuziasm și mândrie, în afară de dl. V. G. Morțun, activul și de toți iubitul ministru al Lucrărilor Publice, numeroși vizitatori ai Slănicului și o mulțime de fruntași politici veniți din diferite unghiuri ale țării, ca să asiste la consfințirea actului măreț. Căci măreț este faptul creării șoselei minunate care leagă Slănicul de restul țării, după cum, tot atât de măreț este, realizarea pentru populația românească, a unui inhalatoriu sistematic, unul care, cu succes poate rivaliza cu cele similare din Europa civilizată. Solemnitatea de duminică mai este și o nouă dovadă a cât de rodnic și fericit e programul de activitate al actualilor conducători ai Slănicului, program care se realizează cu sacrificii mari, dar care asigură o eră de progres localității noastre. Frumoasa cuvântare a dlui Pennescu, prim-efor, care a schițat istoricul și activitatea de până acum a Slănicului din Moldova, precum și inimoasele cuvântări rostite de V. G. Morțun, ministrul Lucrărilor Publice, prof. dr. Ludovic Russ Junior și dlui Vlaicu, prefectul județului Bacău, au pus într-o lumină adevărată, importanța totală a epitropilor și a stațiunii în sine, a Slănicului Moldovei. Solemnitatea de duminică este rezultatul unei munci devotate din partea epitropilor actuali – este rezultatul unor acte mărețe săvârșite într-o stațiune măreață, unică în țara noastră: Slănicul din Moldova”.

Istoric rămâne și discursul prim-epitropului C. B. Pennescu, rostit cu emoție, dar și cu acuratețea și satisfacția faptului împlinit. După o incursiune în istoria Slănicului și evidențierea contribuției adusă de Epitropie la dezvoltarea stațiunii, dl Pennescu a mai spus: ,,De la 1877 începe activitatea Epitropiei `Sf. Spiridon`, pentru a aduce zi cu zi îmbunătățiri Băilor Slănic și astfel, după o muncă de 33 de ani și o cheltuială de 4. 289. 771 lei, s-a transformat această stațiune balneară în ceea ce se vede azi, care deși nu a ajuns la ultimul cuvânt al cerințelor moderne, în tot cazul este superioară, din toate punctele de vedere, stațiunilor balneare ale statului și prezintă vizitatorilor, confortul trebuitor. Două dintre instalațiile Slănicului și dintre cele mai principale, băile calde și aerul comprimat și inhalațiile pot concura acum, cu oricare instalații similare din străinătate, mai mult, pot afirma că sunt cu mult superioare celor din străinătate. Însă, toate sacrificiile făcute de Epitropie în interesul public erau zadarnice din cauza greutăților transportului. Până la 1870 nu existau poduri peste apa Slănicului, iar în loc de șosea exista un drum presărat cu stânci și bolovani, care de la un pas la altul scuturau trăsura, astfel încât cei dinăuntru se loveau unul de altul. Drumul era așa de rău, încât cei 18 kilometri dintre Tg.Ocna și Slănic nu se puteau face în mai puțin de 6 ceasuri și aceasta, în timpuri normale, căci atunci când veneau apele mari era imposibil de a călători”. Epitropul amintește și de cele câteva poduri de lemn, destul de șubrede, construite după 1870, care însă erau rupte în bucăți atunci când veneau apele mari, așa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri și în anul 1893, când torenții au fost așa de puternici, încât au distrus și podurile și drumul, de nu s-a mai putut comunica în niciun fel cu localitățile din jur. ,,În acel an, Epitropia a cheltuit 82. 300 lei cu repararea drumului și reconstruirea podurilor, fără ca statul să vină în ajutorul acestei instituții, care de un veac și jumătate a fost singura în Moldova care a dat asistență publică și care, prin toate căile posibile a adus servicii enorme populației acestei țări. Suferințele din trecut au dispărut și astăzi parcurgem distanța de la Tg.Ocna la Slănic, într-un ceas și jumătate, pe o șosea construită în cele mai bune condiții, cu poduri nu numai solide, dar și frumoase, care fac cinste corpului nostru ingineresc. Această șosea va aduce foloase enorme Epitropiei și populației acestei regiuni și va da un avânt puternic dezvoltării Slănicului, fiindcă nu numai vizitatorii stațiunii se vor transporta ușor și agreabil, dar va fi înlesnită și transportarea materialelor de construcții și deci, posibilitatea de a se clădi cât mai multe vile și hoteluri, de care avem mare nevoie, pentru că acum nu putem găzdui decât un număr destul de restrâns de călători”. În finalul discursului epitropul aduce mulțumiri minsitrului Morțun, proiectanților și constructorilor celor două proiecte, ,,care nu au abandonat interesele acestei regiuni și nici pe cele ale Epitropiei, care a cheltuit milioane pentru binele public”.

Și tot epitropul Pennescu, în mulțumirile adresate minsitrului, a mai adăugat, un lucru foarte interesant: ,,Domnule ministru, pentru acest bine nemărginit, în numele Epitropiei și a populației acestei regiuni vă mulțumesc și vă asigur că vom rămâne în veci recunoscători. Am săpat numele dumneavoastră pe o stâncă, al cărei vârf a servit la construcția șoselei (de identificat și valorificat momentul consemnat, n. a.). V-am pus numele alături de toți donatorii acestei instituții, din a căror fonduri se dau îngrijiri la mii de suferinzi. Vă urăm, domnule ministru, sănătate, ca să răspândiți activitatea dumneavoastră binefăcătoare în toate colțurile acestei țări!”

Și alocuțiunea ministrului Morțun a lăsat impresii de neuitat, întrucât a fost una plină de modestie și demnitate, în care a arătat că nu și-a făcut decât datoria atunci când a contribuit la aprobarea și apoi la realizarea șoselei: ,,Meritul cel mare – a zis dl ministru – că realizăm șosele și că ne putem servi din ce în ce mai mult de căi de comunicații mai bune, se cuvine, în primul rând, milioanelor de săteni săraci, căci numai prin contribuția acestora putem obține atâtea îmbunătățiri în viața noastră. Foarte interesant este și modul în care oratorul explică de ce s-a construit atât de târziu această șosea: ,,Această podoabă a României care leagă Slănicul de restul țării a fost întârziată în finalizarea ei, din vina înșiși a moldovenilor, care prin temperamentul lor blajin, nu știu să ceară cu destulă insistență și energie îmbunătățirile necesare”. Se pare că această constatare se regăsește în multe dintre cazuri și în zilele noastre…

Cu ocazia dublului eveniment inaugural, epitropii Casei ,,Sf. Spiridon” au trimis o telegramă de omagiu întâiului suveran al țării, Regele Carol I: ,,Inaugurând astăzi șoseaua Tg.Ocna – Slănic, cel dintâi gând îl îndreptăm spre Majestatea Voastră, sub a cărui rodnică și glorioasă domnie, țara a luat o așa de repede prefacere și o atât de mare dezvoltare economică. În numele întregii obști de pe Valea Slănicului, în numele suferinzilor care de atâta vreme își găsesc alinare în acest colț al țării, ca și în numele Epitropiei Generale a Casei `Sf. Spiridon`, rugăm pe Dumnezeu să dăruiască Majestății Voastre, încă mulți ani, pentru ca țara să poată propăși și de-acum înainte, cu același avânt! Epitropi, C. B. Pennescu, Dimitrie Botez, Dr. Emil Pușcariu”. Și chiar în toiul neuitatelor serbări, primul-epitrop a primit următorul răspuns din partea Casei Regale a României: ,,M. S. Regele a primit cu bucurie urările de sănătate și omagiile trimise din partea obștii de pe Valea Slănicului, a Epitropiei Casei `Sf. Spiridon`, și este viu mișcat de sentimentele ce le exprimați cu atâta căldură și sinceritate. Adjutant de serviciu, Colonel Alexandru Magheru”.

O telegramă asemănătoare a fost trimisă de către epitropii Slănicului și domnului prim-minsitru de atunci, Ion I. C. Brătianu (Ionel Brătianu): ,,Terminându-se șoseaua Tg.Ocna – Slănic, începută acum trei ani, nu putem trece ziua inaugurării ei, fără a vă arăta toată dragostea și recunoștința ce vă păstrăm pentru îndeplinirea acestei nevoi, atât de simțite de întreaga vale a Slănicului. Știm bine că fără sprijinul dvs., această lucrare nu s-ar fi putut începe, nicicum termina. Vă urăm ani mulți, pentru ca prin muncă rodnică să puteți desăvârși dezvoltarea economică a țării! Epitropi, C. B. Pennescu, Dimitrie Botez, Dr. Emil Pușcariu”.

Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.

Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.

Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.

(Va urma)

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri