joi, 18 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 691

Noua Lege a pensiilor, un măr otrăvit pentru silvicultori

Federația Sindicatelor Silva, împreună cu Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din Romania și Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu susținerea Confederației Sindicale Naționale Meridian, organizează joi, 16 noiembrie, între orele 10,00 și 13,00, în Piața Victoriei, la sediul Guvernului României, un miting de protest față de Proiectul Legii privind sistemul public de pensii și a Legii nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare. La manifestare sunt așteptați aproximativ 5.000 de membri de sindicat din întreaga țară.

Protestatarii acuză Guvernul României și Ministerul Muncii că în loc să intervină pentru respectarea legii și punerea în aplicare a Statutului personalului silvic, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 234/2019, adoptată de Parlament cu susținerea unanimă a tuturor formațiunilor politice în luna noiembrie 2019, vin acum cu o măsură inacceptabilă în Proiectul Legii pensiilor, la art. 168 lit. e), prin care abrogă posibilitatea de încadrare a anumitor locuri de muncă din domeniul silvicultură în condiții speciale de muncă (fosta grupa I de muncă), ceea ce făcea posibilă o reducere a vârstei de pensionare pentru personalul silvic de teren cu 1 an la fiecare 5 ani lucrați în condiții speciale.

„Astfel – spun sindicaliștii -, silvicultorii își exprimă profunda indignare și nemulțumire cu privire la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, adoptată de Guvernul României în ședința din data de 9.11.2023, de a fi abrogat, fără absolut nicio justificare, așa cum reiese din Expunerea de motive a proiectului de lege, art. 20 din OUG 59/2000 Statutul personalului silvic, modificat și completat prin Legea nr. 234/2019”.

Ce se propune

 

Se propune abrogarea încadrării unor activități din domeniul silvicultură în condiții speciale, condițiile de muncă din domeniul silvicultură nu s-au îmbunătățit. Sindicatele din silvicultură vor susține:

  • Eliminarea art. 168 lit. e) din Proiectul de Lege privind sistemul public de pensii prin care Guvernul propune abrogarea art. 20 din OUG 59/2000 Statutul personalului silvic care legiferează activitățile încadrate în condiții speciale;
  • Recunoașterea activităților încadrate în condiții speciale prin OUG 59/2000 Statutul personalului silvic și introducerea acestora în Proiectul Legii pensiilor prin completarea prevederilor art. 28, alin. (1) lit. k);
  • Adoptarea de măsuri urgente din partea Guvernului României și a Ministerului Muncii pentru aplicarea Statutului personalului silvic în forma legiferată de Parlament;
  • Respectarea prevederilor contractelor colective de muncă așa cum sunt negociate;
  • Asigurarea unor condiții de muncă, de viață, de salarizare și de pensionare decente;
  • Eliminarea măsurilor fiscal-bugetare din Legea nr. 296/2023 care conduc la diminuarea veniturilor salariaților și încalcă drepturile negociate prin contractele colective de muncă în vigoare.

Pasiunea pentru cai, la rang de ambasador

Un localnic din Berești Tazlău a pus localitatea pe harta curiozităților, făcând-o cunoscută tuturor, prin caii de rasă pe care-i crește de-o viață.

Costel Dospinescu, de 47 de ani, din satul Boșoteni, comuna Berești Tazlău, este un declarat pasionat de cai. De altfel, cred că stă în sângele localnicilor din zonă să crească astfel de nobile animale. În localitate, erau vremuri când mai fiecare sătean avea câte un animal sau mai multe, în bătătură. „Iubesc caii. De mic copil am avut cai…Frumoși. Adică, «de top»”, mi se destăinuie Costel Dospinescu.

De la „jupânul” Tache Florea, moștenire

Pasiunea a preluat-o de la părinți, tatăl lui Costel fiind unul dintre renumiții păstrători de tradiții din Strugari. De altfel, și bunicul lui Costel a avut cai „de top”, Lipițani de-ai noști, dar extrem de valoroși. Înainte, aprovizionarea la cooperative se făcea … cu caii. Ghiciți cine le ducea marfa?! Tache Florea, bunicul meu. Așa era cunoscut, pentru că, în zonă, erau mai mulți cu numele de Dospinescu, și astfel îl deosebea de ceilalți. El era «jupânul», pe vremea aia. Comuniștii i-au confiscat caii, iar după Revoluție, i-au dat înapoi…o vacă și niște oi”, povestește Costel Dospinescu. Își amintește cum tatăl său a început pasiunea pentru cai, cu o iapă dintr-o rasă comună. Apoi, a crescut cai lipițani cu valoare sub medie, iar, în timp, prin încrucișări repetate, a reușit să „ridice” rasa, ajungând să obțină exemplare mult mai spectaculoase, cei mai recenți din împerecherea cu o rasă din Ungaria, probabil descendenți din Pur Sânge Arab.

Frizian din linia Jasper

A deținut și încă mai are exemplare fabuloase de cai, cu extraordinare calități, remarcate de toată lumea care-i privește. Singurii cai pe care încă nu i-a avut sunt cei din rasa Andaluz. Deocamdată. Bunăoară, în primăvară, și-a cumpărat, tocmai din Olanda, doi cai negri, maiestuoși, din rasa Frizian, pe care n-ai cum să nu-i admiri privindu-i cum se mișcă în toată splendoarea lor. Se trag din linia Jasper, bunicul lor fiind tot din zona Țărilor de Jos. Nici n-ai zice că sunt mânji de doi ani jumate, la cât de impunător arată. „E drept, am plătit foarte mulți bani pe ei. 26.000 de euro, perechea. Dar, știți cum e … Plăcerea inimii. Am prieteni care, de banii ăștia, și-au luat Audi X6. Eu mi-am luat unul mai «șmecher». De regulă, caii pe care i-am cumpărat, de-a lungul timpului, i-am ținut cam 5-6 ani, după care i-am vândut și mi-am luat alții, din alte rase”, mai aflăm de la pasionatul de cai. Pentru necunoscători, precizăm că rasa Frizian, provine din … Frizia, Țările de Jos, fiind folosiți, inițial, pentru tracțiune. Se știa despre această rasă încă de pe vremea Imperiului Roman, fiind un cal preferat chiar de Iulius Caesar. Frizian a fost calul preferat al cavalerilor, în Evul Mediu, grație puterii sale, nobilul animal fiind capabil să transporte soldații în armurile grele ale acelei perioade istorice. La un moment dat, exista riscul ca rasa să fie pierdută, fiind salvată de utilizarea acestor cai în agricultură și, apoi, la tracțiunea atelajelor pe două roți, în Olanda. „Sunt eleganți și mai ales foarte docili, comparativ cu alte rase. E suficient să le spui, de exemplu, că au greșit ceva, arătându-le palma, și ei au înțeles că nu e bine, iar data viitoare nu mai fac. Sunt foarte puternici, poți să-i folosești la muncile agricole, dacă este cazul. Eu am două tractoare, acasă, și nu este nevoie să-i pun la muncă, dar dacă, ipotetic, ar fi nevoie, inclusiv la pădure, la cărat de lemne, nu s-ar da deoparte. De fapt, ei au nevoie să-și consume energia, de asta mai și merg pe la diverse evenimente, ca să-i pun la treabă, cumva”, mai explică pasionatul de cai de la Berești Tazlău.

Comenzi speciale, în Polonia și la… Faraoani

Costel mai are în gospodărie și câteva trăsuri cu aspect deosebit, amintind de cavaleri și prințese, de nobili și de petrecerile fastuoasedin trecut. folosite la ocazii, cum ar fi nunți, petreceri de gală sau la diverse expoziții cabaline în aer liber. „Aceasta, de pildă, este adusă din Polonia, pe comandă. Mai am încă una. N-aș zice că mă îmbogățesc din asta. De obicei, sunt solicitat la nunți, de către oamenii care apreciază pasiunea mea. Să vă dau un exemplu: la o nuntă, cineva a închiriat serviciul meu, timp de trei ore, plătindu-mă să merg cu întreg atelajul la mire acasă, apoi la nași, la mireasă și, la final, la biserică. 1.000 de euro, atât mi-a dat. Fără să se uite. Zicea că «table» din astea, ML-uri (Mercedes n.r.) și X6 (Audi), găsești pe toate drumurile, dar ce am eu, nu”, povestește Costel. Până și harnașamentele cailor sunt din clasa Premium, foarte frumos confecționate. Sunt făcute după „mofturile” lui Costel, cum bine îmi zice, de niște meseriași de la Faraoani.

Tradiția … merge mai departe

Cred că marea mulțumire a lui Costel este faptul că pasiunea pentru cai nu se va opri la el, ci va fi dusă mai departe de copii săi. Deja, băiatul, Rareș, i-a preluat din plăcerea de a crește cai, la nici 12 ani pe care-i are. L-am inspitit cu un ATV, ca să-i încerc dragostea pentru cai. Evident, m-a refuzat. Nici un SUV nu-l pasionează. „Dacă-mi dați un mânz, primesc cu plăcere”, îmi răspunde ștregărește puștiul. „Asta vreau, din toată inima. Mă refer la cei care-și permit. Să ducem mai departe tradițiile care-au fost. Poate nu vom putea face atât cât au făcut strămoșii noștri, dar măcar să nu se piardă de tot. Într-o comunitate în care sunt 10 oameni care păstrează tradiția creșterii cailor reprezintă deja un câștig. Să nu-i uităm pe străbuni”, își încheie pledoaria pentru cai, Costel Dospinescu.

Accident feroviar în comuna Nicolae Bălcescu: Bărbat lovit de tren

    Ieri, în jurul orei 15.00, o tragedie a avut loc în comuna Nicolae Bălcescu, când un bărbat a fost lovit de trenul IR 1754, care se deplasa pe ruta Bacău – Adjud. Incidentul a fost raportat de către mecanicul de locomotivă al trenului prin intermediul SNUAU 112, iar polițiștii de la Postul de Poliție T.F. Bacău au fost imediat mobilizați pentru a investiga.

    La fața locului, polițiștii au confirmat că un bărbat a fost identificat fără semne vitale. Echipajul Serviciului de Ambulanță Județean (SAJ) Bacău prezent la fața locului a constatat decesul și a preluat corpul neînsuflețit, transportându-l la Serviciul de Medicină Legală Bacău pentru a efectua necropsia.

    Cercetările sunt în desfășurare pentru a elucida circumstanțele exacte ale tragediei, iar autoritățile au deschis un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă. Este esențial să se stabilească dacă accidentul a fost rezultatul unui act neglijent sau dacă au existat alte circumstanțe care au dus la acest tragic eveniment.

    Oportunități de Angajare la Spitalul „Prof. Dr. Eduard Apetrei” Buhuși

    Spitalul „Prof. Dr. Eduard Apetrei” din Buhuși anunță deschiderea unor noi poziții pentru medici, respectând în totalitate legislația în vigoare și continuând să își extindă echipa medicală în vederea oferirii unor servicii de calitate în comunitate.

    Printre nevoile urgente ale spitalului se numără posturi pentru specialiști în domeniile diabetului și bolilor de nutriție, precum și în cardiologie. Aceste poziții sunt disponibile cu normă întreagă, iar candidații selectați vor avea oportunitatea de a contribui la îngrijirea pacienților într-un mediu medical modern și bine echipat.

    Spitalul „Prof. Dr. Eduard Apetrei” dispune de o capacitate impresionantă de 173 de paturi destinate internărilor continue, distribuite în 16 secții și compartimente, alături de 20 de paturi pentru internări de zi. De asemenea, sunt disponibile 5 linii de gardă pentru a acoperi o gamă variată de specialități, inclusiv medicale, chirurgicale, ATI, radiologie și imagistică medicală (cu gardă la domiciliu), precum și o linie de gardă la Compartimentul de Primire Urgențe, conform standardelor impuse de Ordinul nr.1706/2007.

    În prezent, spitalul are peste 60 de medici angajați, beneficiind de facilități de vârf, inclusiv echipamente de diagnostic de ultimă generație, precum R.M.N. și C.T.

    Bianca Ghelber: „PARIS, ultimul vis”

    Campioana Europei la aruncarea ciocanului își anunță retragerea din activitate după Olimpiada de anul viitor, din capitala Franței. „În proporție de 99 la sută voi spune stop. Este timpul să mă dedic familiei. Dar înainte de a pune punct carierei de sportivă, îmi doresc o nouă figură frumoasă la Jocurile Olimpice”, declară atleta antrenată de Mihaela Melinte la SCM Bacău

    Distanța până la Paris? 74 de metri. Sau chiar mai puțin: 73,80, de exemplu. Nu e nicio greșeală. Nici de calcul și nici de redactare. Baremul de calificare pentru Olimpiada de anul viitor, de la Paris, este, în proba feminină de aruncarea ciocanului, de 74 de metri. Dar pentru a ajunge la Jocurile Olimpice din capitala Franței nu este obligatoriu să atingi cei 74 de metri. Astfel, campioana Europei, Bianca Ghelber (SCM Bacău) are toate șansele de a fi la cea de-a patra Olimpiadă din carieră în baza ranking-ului. „Putem spune că, aproape sigur, Bianca este calificată la Jocurile Olimpice. De altfel, și la Tokyo, în 2021, acolo unde a reușit cea mai bună performanță a carierei, 74,18, Bia nu a ajuns grație baremului, ci tot a rankingului”, precizează Mihaela Melinte, antrenoarea Biancăi. „În mai multe concursuri mari de anul acesta am dat mereu peste 73 de metri, ceea ce-mi poate asigura prezența la Olimpiadă și fără barem”, punctează Bianca Ghelber, care consideră că Paris 2024 va fi punctul terminus al carierei sale: „Fizic, mai pot duce. Dar psihic, îmi e foarte greu. M-am săturat să stau departe de familie. Prin urmare, Paris va fi ultimul vis. Dar îmi doresc să fie un vis frumos, cât mai frumos cu putință”.

    -Bia, parcă mai ieri te întrebam cum îți dorești să fie 2023. Ne întâlnisem în februarie, la Gala Sportului organizată de DJS Bacău și tu te pregăteai de primele competiții. Uite că mai e puțin și se duce anul, așa că este vremea pentru o altfel de întrebare: cum a fost 2023?

    -Într-adevăr, fuge timpul; nici nu știi când trece. Ne plângem că ne este greu, că nu mai reușim să facem față ritmului de zi cu zi, că ne lipsește asta sau ailaltă, dar oare cum se descurcau cei dinaintea noastră și mai ales cei dinaintea lor, pentru care un automobil sau o mașină de spălat ori chiar un simplu telefon -mă refer la unul fix, nu la minunățiile mobile de azi- reprezentau un lux? Concluzia mea este că nu știm să apreciem ce avem. Eu încerc să mă bucur de fiecare zi lăsată de la Dumnezeu, chiar dacă nici mie nu-mi este deloc ușor, cu atât mai mult cu cât în 2023 am stat patru luni departe de familie. Patru am zis? Ba nu, uite că sunt cinci: cinci luni în cantonamente. Și din acest punct de vedere, 2023, ca să răspund, în sfârșit, la întrebare, a fost un an tare greu.

    -Și din care alt punct de vedere a mai fost greu?

    -Prin prisma concursurilor. Am avut concursuri foarte puternice: Campionatele Mondiale, Jocurile Europene, World Athletics International Tour, ca să amintesc doar câteva. Competiții cu un grad foarte ridicat de dificultate, care m-au ținut în și sub presiune: oboseală, stress, gânduri.

    -Ai făcut însă față cu bine presiunii. Dacă ar fi să rezumăm, am putea spune că în timp ce 2021 a fost anul celei mai bune aruncări ale tale- 74,18 m la Olimpiada de la Tokyo, iar 2022 a fost anul celei mai mari performanțe- titlul de campioană europeană cucerit la Munchen, în schimb 2023 este anul cu rezultatele cele mai bune ale tale ca și constanță. Corect?

    -Așa este și asta cred că arată gradul de maturitate sportivă la care am ajuns la 32-33 de ani. Am început cu un 73,09 la Naționalele de Iarnă din februarie, după care a urmat, în martie, 73,26 la Leiria, în Portugalia, rezultat care mi-a adus argintul la Cupa Europei de aruncări. Niciodată nu mi s-a mai întâmplat să încep anul cu aruncări de peste 73. Am dat apoi 73.80 în meetingul de la Madrid și 73.20 la Jocurile Francofone, din Congo, competiții pe care le-am câștigat. După care, la Mondiale am reușit, din a cincea aruncare, un 73,70 cu care m-am clasat pe locul 7. În Polonia, la Jocurile Europene, mi-au lipsit trei centimetri pentru a trece, din nou, de 73 metri, însă tot a fost suficient pentru a lua argintul. Așa cum spuneam, un an greu, dar așa cum ați remarcat, unul cu rezultate constant bune.

    -Ai avut vacanță?

    -Puțină. Am luat-o la sfârșitul lui august, imediat după Mondialele de la Budapesta: am plecat cu familia, în Turcia, la mare. După care, din nou la treabă, din nou la antrenamente.

    -Normal: urmează Jocurile Olimpice de la Paris, de vara viitoare. A patra Olimpiadă din cariera ta.

    -Și ultima. Un motiv în plus pentru a fi acolo. Trag de mine cât pot pentru a ajunge la Paris deoarece văd Olimpiada 2024 ca pe momentul retragerii.

    -Sigur?

    -Aproape sigur. Aș putea continua, dar s-au adunat multe și cred că e timpul să mă dedic familiei, soțului meu, fiicei mele Victoria. La ce probleme medicale am avut în carieră mă puteam retrage de vreo zece ori, mai ales după ce s-a născut Victoria. Dar am tras de mine și Dumnezeu mi-a răsplătit ambiția, eforturile și sacrificiile. Titlul de campioană europeană cucerit anul trecut, la Munchen, a fost izbânda supremă. Iar faptul că aurul continental a fost obținut în fața soțului meu și a fiicei mele, prezenți în tribunele stadionului „Olympia”, a fost ceva extraordinar. De altfel, nimic din tot ce am realizat nu ar fi fost posibil fără sprijinul familiei mele.

    -Cum spunea soțul tău? „Îți voi fi alături până la…”

    -„Până la ultima aruncare”. Ce poate fi mai frumos?

    -Vor fi alături de tine, pe stadion, și la Paris?

    -Ei, aici e o problemă. Nu mai sunt bilete: s-au vândut toate. Ar mai fi unele foarte scumpe- între 700 și 900 de euro. Să vedem: poate reușim să facem două acreditări prin Federație sau două invitații. Deocamdată, eu îmi văd de antrenamente.

    -Te stresează că nu ai realizat încă baremul?

    -Absolut deloc. Nici pentru Tokyo nu am dat 74 de metri, iar odată ajunsă acolo am reușit acel 74,18, adică cel mai bun rezultat al carierei. Am învățat ceva în anii aceștia: că toate lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple, nu când ne dorim noi să se întâmple.

    -Așa ai ajuns și să colaborezi cu Mihaela Melinte; exact când trebuia să se întâmple. Sunteți un cuplu istoric: ea, fostă campioană mondială, tu, campioană europeană.

    -Nici nu mă văd fără Meli.

    -Și totuși, la Tokyo, că tot aminteai de Olimpiada din Japonia, cei din Federație și din COSR te-au văzut fără ea, devreme ce au hotârât să nu o includă în delegație. O mare nedreptate, care a fost îndreptată doar prin rezultatul tău fantastic.

    -Ei bine, la Paris, vom fi amândouă. Cel puțin, așa sper. Îmi doresc foarte, foarte mult să fac o figură foarte frumoasă.

    -Și ce-ți mai dorești, Bia?

    -Ca în 2024 să nu-mi mai ia fața Sara Fantini. În ultima vreme, italianca m-a „ciocănit” mai mereu: și în Portugalia, și în Polonia… Și culmea, e prietena fiică-mii!

    -Serios?

    -Da, da, se înțeleg de minune. Dacă intru pe cameră, pe whatsup, să vorbesc cu Victoria după vreun concurs, fiică-mea mă întreabă imediat: „Sara e pe acolo?”. Și dacă e, imediat i-o pasez. „Ciao!”, „ciao!”. Uite, și de asta e frumos sportul: se creează tot felul de legături emoționante. Dar anul viitor vreau ca Sara să nu mă mai întreacă! E ambiția mea.

    -Hai să încheiem cu o amintire mai deosebită din 2023. OK?

    -OK. O experiență aparte au constituit-o Jocurile Francofone din vară, de la Kinshasa, din Republica Democrată Congo, unde am cucerit aurul. Dar nu competiția în sine m-a marcat, ci viața de acolo. Era dezastrul de pe fața pământului. După o zi, îmi venea să-mi iau bilet de întoarcere. Stăteam într-un campus universitar și eram tot timpul păziți pentru că era foarte periculos să ieșim, în special la modul în care se conduc mașinile prin Kinshasa. E prăpăd, e junglă: nu sunt semne de circulație, iar, din ceea ce ne-a zis un congolez care făcuse facultatea în Iași, mai mult de jumătate din conducătorii auto nu aveau permis. Am văzut cinci oameni pe un singur scuter, vă dați seama! Foarte multă sărăcie, dar, în ciuda acestui fapt, lumea de acolo era fericită: zâmbeau, dansau, n-aveau treabă. Ei apreciau puținul pe care-l au, noi, în schimb, așa cum spuneam la început, mereu ne plângem de câte ceva.

    Nu mai e război, e genocid

    Am văzut clipuri cu ceea ce se întâmplă în Gaza. Acolo nu mai este război, acolo este de-a dreptul genocid. Când coloanele de refugiați sunt bombardate cu aviația, când spitalele sunt țintite deliberat, când clădirile civile sunt puse la pământ pentru că ar putea să ascundă teroriști, nu mai este război.

    Pentru că în război numărul civililor uciși ar trebui să fie mai mic decât numărul combatanților uciși. În câteva săptămâni doar numărul civililor uciși de bombele israeliene a depășit de câteva ori numărul civililor uciși în doi ani de război în Ucraina. Diferența este că în Gaza trăiesc cetățeni de mâna a doua, a căror moarte nu este la fel de importantă pentru media internațională ca victimele israeliene ale aceluiași conflict.

    Când cetățenii israelieni sunt uciși de Hamas sau de Hezbollah, evenimentul ține prima pagină a ziarelor occidentale; când IDF ucide femei și copii palestinieni e liniște; Occidentul nu vede și nu aude. Am mai spus acest lucru: câtă vreme se va face această diferență între victime, când un mort israelian va fi mai important decât 1000 de morți palestinieni, nu va fi pace în zonă.

    Iar numărul morților crește; se vehiculează cifra de 10.000 de morți palestinieni, din care jumătate femei și copii. Gaza este distrusă metodnic cu bombe de aviație, cu proiectile de artilerie și rachete, iar cei care nu sunt sfâșiați de explozii pe loc mor din cauza rănilor pentru că IDF – cea mai morală forță armată din lume, cum își place să se eticheteze, țintește deliberat spitalele, ucigând medici și asistente, distrugând proviziile medicale ca nu cumva de tratament să beneficieze luptătorii Hamas.

    Asta nu este război, asta este răzbunare împotriva unui popor, iar evenimentele de luna trecută nu justifică în niciun fel aceste acte de teroare. Nu lupți împotriva teroriștilor ucigând poporul din care fac parte. Niciodată în istoria lumii genocidul nu a putut fi justificat de considerente morale.

    Nu lupți împotriva terorii ucigând copiii decât dacă vrei să faci inamicul să lupte până la capăt și, eventual, să stârnești un război și mai mare.

    Iohannis continuă călătoria luxoasă în jurul globului

    Preşedintele României s-a deconentat total de la aparate, el a pierdut total contactul cu poporul, cu opinia publică, cu realitatea din ţară, fiind preocupat aproape exclusiv de viitorul lui, după ce predă cheile de la Palatul Cotroceni. Orice mişcare a lui Klaus Ioahannis, de la Bucureşti la Sibiu sau de la Bucureşti la Tokyo devine secret de stat: obiectivele vizitelor, rezultatele cât şi costurile, mai ales costurile, sunt puse la index, nu sunt de nasul plebei.

    Efectiv nu răspunde la întrebările care privesc aceste cheltuieli, fiind singurul preşedinte din Uniunea Europeană care se deplasează peste graniţele ţării cu avioane private şi tot singurul care nu comunică, nici cu presa, nici cu Guvernul sau cu Ministerul Afacerilor Externe, practic, aceste deplasări semiprivate, tot mai dese în ultima perioadă, devin călătorii de vacanţă, pe banii naţiunii. 10 zile în America Latină, acum, 10 zile în Africa, în patru ţări, Kenya, Tanzania, Capul Verde (vizite de stat) şi Senegal, vizită oficială.

    Vizitele încep cu un laconic comunicat de presă, în care, iată cum este îmbrăcată vizita: „…reprezintă primul demers politico-diplomatic la acest nivel din ultimii 30 de ani și vizează relansarea relațiilor României cu continentul african, atât în relația directă a țării noastre cu statele africane, cât și ca parte a efortului comun european.”

    Vedeţi ce grijă are preşedintele României faţă de Europa, care a pierdut influenţa în Africa, acolo dominând Rusia şi China. Aiurea! Iohannis cheltuie cu nemiluita milioane de euro pentru viitorul lui, mai nou ţinteşte o înaltă funcţie la nivel european: Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate.

    După Americai Latină şi Africa, urmează, la anul, Polinezia, Australia şi Asia, în timp ce ţara este la pământ, sugrumată de inflaţie, preţuri aberante la alimente, corupţie, crizele financiară, politică şi morală. După plimbarea cu cămile prin Egipt, urmează safari prin Africa, toate pentru albumul doamnei Carmen, că România nu se alege cu nimic din aceste vizite de lux. 

     

     

    Incendiu la Motoșeni din cauza unui burlan defect

      Vineri, 10 noiembrie, pompierii din Bacău au fost solicitați să intervină în comuna Motoșeni, satul Șendrești, pentru a stinge un incendiu ce a cuprins o locuință.

      Două autospeciale de stingere cu apă și spumă și o ambulanță SMURD au fost trimise pentru a gestiona situația de urgență. La sosirea echipelor de intervenție, incendiul afecta o suprafață de aproximativ 70 de metri pătrați din locuință, distrugând acoperișul și deteriorând bunuri din interior.

      După investigațiile inițiale, pompierii au indicat că sursa probabilă a incendiului ar fi fost coșul sau burlanul de fum defect sau necurățat. Această situație subliniază importanța revizuirii și întreținerii periodice a instalațiilor de evacuare a fumului în locuințe pentru a preveni astfel de incidente.

      Intervenția rapidă a pompierilor a limitat extinderea incendiului și a contribuit la protejarea celorlalte locuințe din zonă.

      Autoritățile reamintesc importanța măsurilor de prevenție și întreținere a instalațiilor casnice pentru a evita astfel de situații dramatice și pentru a asigura siguranța locuitorilor.

      Părinții a doi elevi care au jignit o profesoară trebuie să-i plătească 30.000 de lei daune morale

      Vineri, 8 noiembrie 2023, Tribunalul Cluj a confirmat o hotărâre semnificativă emisă anterior de Judecătoria Cluj-Napoca într-un caz în care părinții a doi elevi cu vârsta sub 14 ani au fost obligați să plătească o sumă de 30.000 de lei unei profesoare de la Școala Gimnazială „Ion Agârbiceanu” din Cluj-Napoca. Decizia a fost luată în urma unor insulte aduse profesorului pe grupul de Whatsapp al clasei și pe platforma de socializare Facebook, informează educatiaprinlectura.ro.

      Faptele prezentate în instanță au arătat că un elev, în vârstă de 12 ani, și altul, în vârstă de 13 ani, au comis acte de insultă online îndreptate împotriva profesorului BM. Într-un incident din 2018, primul elev a modificat o fotografie a profesoarei, asociind-o cu un animal, și a distribuit-o pe grupul de Whatsapp al clasei. În altă situație, în decembrie 2018, a postat o altă poză denigratoare, pe care a setat-o ca imagine de grup. În martie 2019, al doilea elev a creat un cont de Facebook folosind acele imagini și a trimis mesaje colegilor pentru a adera la acest cont fictiv.

      Profesoara a solicitat despăgubiri în valoare de 50.000 de lei, argumentând că insulta adusă numelui și imaginii sale a fost popularizată printre elevii din clasă și din alte clase, afectându-i astfel viața privată, demnitatea, dreptul la imagine și autoritatea sa profesională.

      În fața instanței, părinții elevilor au susținut că aceștia au făcut glume copilărești, iar acțiunile lor au fost o formă a libertății de exprimare. Au subliniat că grupul de Whatsapp era privat și că profesoara nu era membră în acel grup. De asemenea, au menționat că unul dintre elevi s-a mutat la o altă școală.

      În urma examinării probelor, instanța a decis că părinții celor doi elevi minori trebuie să plătească profesoarei suma de 30.000 de lei și să publice hotărârea într-un ziar, pe cheltuiala lor. Sentința a fost contestată cu apel, însă pe 8 noiembrie 2023, Tribunalul a menținut în întregime decizia Judecătoriei Cluj-Napoca.

      Această hotărâre reprezintă un precedent important în abordarea justiției în cazurile de insulte și hărțuire online în mediul școlar.

      Consiliul Național al Românilor din Ucraina cere măsuri urgente pentru rezolvarea problemei limbii române în învățământul din regiunea Odesa

        Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) a făcut o solicitare fermă către conducerea politică a Ucrainei, cerând măsuri urgente pentru rezolvarea problemei distincției artificiale dintre limba română și așa-numita limbă „moldovenească” în regiunea Odesa. Această problemă, care nu a fost soluționată după o serie de promisiuni în cadrul întâlnirilor bilaterale recente, rămâne o preocupare majoră pentru comunitatea românească din Ucraina.

        Desfășurându-se în ciuda declarațiilor oficiale referitoare la „urgența” implementării schimbărilor, CNRU a subliniat că în instituțiile de învățământ din regiunea Odesa nu s-a produs nicio schimbare în ultimele 30 de zile în ceea ce privește eliminarea termenului „limba moldovenească” din procesul de învățământ în clasele de limbă română. Mai mult, o editură didactică națională continuă să tipărească manuale în așa-numita limbă „moldovenească”, pe baza unor comenzi vechi ale Ministerului Educației de la Kiev.

        După recenta întâlnire dintre președinții Volodimir Zelenski și Klaus Iohannis, precum și între premierii Denis Șmîhal și Marcel Ciolacu, CNRU consideră că promisiunile făcute de Ucraina trebuie să se transforme în pași politici concreți. Conform membrilor CNRU, este necesară interzicerea oficială a folosirii termenului „limba moldovenească” în Ucraina.

        Într-un memorandum publicat de BucPress, CNRU argumentează că această sintagmă reprezintă „o atitudine disprețuitoare față de limba română și minoritatea națională (comunitatea) românească din Ucraina și un veritabil instrument, armă hibridă și componentă a propagandei sovietice, comuniste și ruse, având scopul de divizare artificială a cetățenilor vorbitori de limbă română din Ucraina după criterii de apartenență națională și lingvistică”.

        În cadrul memorandumului adresat președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski, primului ministru Denis Șmîhal și ministrului Educației și Științei Oksen Lisovîi, CNRU solicită:

        1. Recunoașterea oficială și publică a identității limbii „moldovenești” ca fiind limba română în Ucraina.
        2. Înlocuirea urgentă a termenilor „limba moldovenească” și „literatura moldovenească” cu „limba română” și „literatura română” în documentele școlare interne și în certificatele de studii medii generale în regiunea Odesa.
        3. Implementarea, în timpul anului școlar curent 2023-2024, a programelor școlare pentru instituțiile de învățământ mediu general cu predare în limba română în regiunea Odesa, înlocuind programele educaționale pentru instituțiile de învățământ cu predare în așa-numita limbă „moldovenească”.
        4. Redenumirea imediată a Olimpiadei școlare la „limba și literatura moldovenească” în Olimpiada de „limba și literatura română” în regiunea Odesa.
        5. Asigurarea, în regim de maximă urgență, a manualelor și altor materiale educaționale în limba română pentru toți elevii care studiază în această limbă în școlile din regiunile Odesa, Cernăuți și Transcarpatică.
        6. Anularea comenzilor curente pentru tipărirea manualelor școlare în așa-numita limbă „moldovenească”.
        7. Elaborarea și implementarea modificărilor legislative necesare pentru înlocuirea termenului „limba moldovenească” cu „limba română” în toate documentele oficiale și programele de nivel local, regional sau național.
        8. Interzicerea oficială a folosirii termenului „limba moldovenească” în Ucraina.

        CNRU subliniază că aceste măsuri sunt cruciale pentru respectarea drepturilor tinerilor vorbitori de limbă română din Ucraina și pentru consolidarea relațiilor de bună vecinătate cu România. Așteaptă un răspuns prompt din partea autorităților ucrainene în vederea soluționării acestei chestiuni sensibile.

        Notre Dame din Ath (Belgia) devine Biserică Ortodoxă Românească: Mitropolitul Iosif a sfințit oficial lăcașul de cult

        Foto credit: Trinitas TV / Pr. George Aniculoae

        Într-un pas important pentru comunitatea ortodoxă românească din regiunea Valonia, Biserica Notre Dame din localitatea belgiană Ath a fost oficial desemnată biserică ortodoxă românească în urma unei înțelegeri de închiriere pe o perioadă de 30 de ani, încheiată cu Biserica Catolică locală.

        Într-un eveniment solemn desfășurat sâmbătă, Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale a sfințit lăcașul de cult, acum cunoscut oficial sub numele de „Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”.

        Cu o vechime de 72 de ani, Biserica Notre Dame din Ath a fost locul de închinare al comunității ortodoxe române încă din septembrie 2019. Cu toate acestea, abia în septembrie 2021 au fost semnate oficial actele de preluare a bisericii, marcând începutul unui amplu proces de renovare și adaptare la riturile ortodoxe.

        Foto credit: Trinitas TV / Pr. George Aniculoae

        Mitropolitul Iosif a subliniat importanța acestui eveniment în contextul unei Europe în care discuțiile despre credință sunt tot mai puțin prezente în instituțiile publice. Într-un discurs emoționant, Mitropolitul a îndemnat comunitatea să-și mărturisească credința și să aducă „lumina” în locuri unde vorbirea despre Dumnezeu este tot mai rară.

        În cadrul ceremoniei, Preotul paroh Ioan Gabor a fost hirotesit iconom stavrofor, marcând astfel angajamentul său în slujirea noii biserici și comunității.

        Ce să le spunem copiilor despre sex când noi avem inhibițiile noastre?!

        Florin Ștefănescu, în dialog cu psihologul și sexologul Mioara Iacob.

        Județul Bacău la Târgul de Turism al României: O destinație de neocolit

        Consiliul Județean Bacău, reprezentat prin Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), a participat, în perioada 9 – 12 noiembrie 2023, la ediția de toamnă a Târgului de Turism al României (TTR), cel mai important eveniment din industria turismului românesc găzduit de Centrul Expozițional ,,Romexpo” din București.

        Pe parcursul celor patru zile ale târgului, reprezentanții SPJPTCAS Bacău au prezentat și promovat cele mai reprezentative obiective și atracții turistice din județ, punând la dispoziția vizitatorilor o gamă bogată și diversificată de materiale de promovare: pliante tematice, broșuri de promovare, flyere, hărți turistice și hărți de drumeții montane, albume foto, gadgeturi, materiale audio-video.

        De asemenea, aceștia au oferit informații cu privire la activitățile și evenimentele cultural-artistice și sportive, la opțiunile de cazare, tratament și agrement din stațiunile balneare Slănic-Moldova și Târgu-Ocna, alte facilități de petrecere a timpului liber în județul Bacău.
        Pentru a-i ajuta în planificarea vizitei, reprezentanții SPJPTCAS i-au încurajat să descopere județul Bacău și prin intermediul alternativelor digitale administrate și prezentate de acest serviciu, precum site-ul și pagina de Facebook www.turism-bacau.ro, ca și aplicația ,,Visit Bacau”.

        Promovarea arealului turistic al județului a fost susținută și de Ansamblul Folcloric ,,Busuiocul” din Bacău, coordonat de Liliana-Maria Vlase, care a încântat publicul cu recitaluri de muzică și dansuri populare specifice plaiurilor băcăuane. În incinta standului a fost realizată și o inedită expoziție de costume populare, confecționate și prezentate de meșterii populari ai ansamblului, Niculina Mardare și Marlena Enășoaie.
        Potrivit reprezentanților SPJPTCAS Bacău, participarea la Târgul de Turism al României a avut ca principal obiectiv, creșterea vizibilității județului ca destinație turistică, atât pe plan național cât și internațional.

        Principalul scop al acestui târg îl constituie consolidarea industriei turismului din țara noastră, prin promovarea zonelor de atracție turistică și a serviciilor din România, dar și prin organizarea de conferințe și sesiuni de dezbateri în care sunt abordate problemele industriei de profil, împreună cu instituțiile publice cu atribuții în acest domeniu.

        Palatul Administrativ din Bacău, într-o ilustrată din 1945

        Ilustrata a fost tipărită în 1945, dar acest exemplar a circulat în 1946, înaintea alegerilor. Dealtfel, se vede și un timbru cu publicitate politică – Votați Soarele – pe cealaltă parte a ilustratei. 

        În anul 1880, arhitectul Paul Petriciu a câștigat un concurs de proiecte pentru Palatul Administrativ din Bacău, un edificiu emblematic care avea să-și pună amprenta asupra istoriei locale. Cu toate acestea, încă de la începutul construcției, au apărut dificultăți și provocări financiare.

        După mai multe încercări de a stabili un deviz, fiecare încercare aducând o altă cifră, în 1886 a avut loc o licitație. Câștigătorul, domnul Solomonică, a oferit o reducere semnificativă de 8,18% față de suma de aproape 400.000 de lei la care ajunsese ultima estimare. Cu toate acestea, județul Bacău a fost nevoit să plătească încă 50.000 de lei în plus până la finalizarea lucrărilor din cauza unor adăugiri neașteptate.

        Într-un raport din 1890 privind construcția Palatului, s-a constatat că, dacă s-ar fi făcut sondaje serioase pe teren, s-ar fi identificat mai devreme calitatea materialelor, în special a mortarului, al cărui compoziție a fost schimbată de trei ori în timpul construcției fundației.

        Schimbările neplanificate au contribuit la creșterea devizului, inclusiv înlocuirea cărămizilor cu piatră la soclu, utilizarea pardoselilor cu parchet american, schimbarea materialului pentru acoperiș și înlocuirea sobelor de porțelan cu sobe de fier.

        La finalizarea lucrărilor, parterul a găzduit Tribunalul și Curtea cu Jurați, Poșta, Telegraful și Casieria generală a județului, iar la etaj a fost amenajat biroul Prefectului de Bacău. Aripa stângă a adăpostit intrarea separată pentru prefect și scara de ceremonie, ducând la un salon și două camere rezervate regelui, în cazul unei posibile vizite în oraș.

        Pivnița de sub aripa stângă a fost pusă la dispoziție pentru arhive, în timp ce restul clădirii era rezervat Consiliului Județean și Prefecturii. Un detaliu fascinant al istoriei acestui edificiu iconic, Palatul Administrativ din Bacău, care își păstrează importanța și frumusețea sa arhitecturală și în zilele noastre.

        Băcăuani cu care ne mândrim: Nadia Comăneci – Legendă a gimnasticii mondiale

          La 12 noiembrie 1961, în orașul Onești din județul Bacău,  s-a născut o stea a gimnasticii mondiale – Nadia Elena Comăneci. Cunoscută și sub numele de „Zeița de la Montreal,” Nadia a redefinit standardele performanței sportive în gimnastică și a devenit prima gimnastă din istorie care a obținut nota perfectă de zece într-un concurs olimpic de gimnastică.

          De la Onești la victoria olimpică

          Fiica lui Gheorghe și a Ștefaniei-Alexandrina Comăneci, Nadia a început să-și pună amprenta în lumea gimnasticii la vârsta de 13 ani. A fost antrenată de cuplul legendarei Béla Károlyi și Márta Károlyi, care mai târziu au emigrat în Statele Unite. Primul ei mare succes a fost în 1975, la Campionatele Europene din Norvegia, unde a câștigat trei medalii de aur și una de argint.

          În 1976, la vârsta de doar 14 ani, Nadia Comăneci a devenit vedeta Jocurilor Olimpice de Vară de la Montreal. A câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele inegale), o medalie de argint (echipă) și bronz (sol). Performanța ei remarcabilă și nota perfectă au adus ovații în întreaga lume și au consacrat-o ca un simbol al excelenței sportive.

          Evoluția și retragerea onorabilă

          După Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, unde a obținut încă două medalii de aur, Nadia Comăneci s-a retras din competițiile active. În ciuda zvonurilor, nu a avut niciodată o relație cu Nicu Ceaușescu și nu a fost implicată în nicio controversă. După retragere, a devenit membră a Federației Române de Gimnastică și a contribuit la antrenarea tinerelor talente.

          Într-un gest surprinzător, în 1989, Comăneci a trecut ilegal granița româno-maghiară, solicitând azil politic în Statele Unite.

          Viața după gimnastică

          Nadia Comăneci nu s-a limitat la gloria sportivă. A devenit o prezență activă în promovarea sportului și a cauzelor caritabile la nivel mondial. Împreună cu soțul ei, Bart Conner, un alt campion olimpic, au fondat Academia de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy și Perfect 10 Production Company. Cuplul s-a căsătorit în 1996 și împreună au devenit figuri marcante în lumea gimnasticii.

          Comăneci a fost distinsă cu numeroase premii și onoruri, inclusiv Ordinul Olimpic acordat de CIO și Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer în 2021. În prezent, Nadia Comăneci își dedică timpul gimnasticii și acțiunilor caritabile, având roluri importante în organizații precum Special Olympics și Federația Internațională de Gimnastică.

          Astfel, Nadia Comăneci rămâne nu doar o legendă a gimnasticii, ci și un model de inspirație pentru generațiile viitoare, reprezentând perseverența, talentul și grandoarea sportului.

          Județul Bacău, campion la capitolul radieri de firme în primele 9 luni ale acestui an

          Potrivit datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), judetul Bacau a înregistrat cea mai semnificativă creștere a numărului de radieri de firme în primele nouă luni ale anului 2023. Conform statisticilor, 47.854 de firme au fost radiate la nivel național în această perioadă, înregistrând o scădere de 7,9% în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent.

          Cu toate acestea, Bacau a ieșit în evidență cu o creștere notabilă de 19,52% în numărul de radieri, depășind astfel mediul național. Aceasta marchează o schimbare semnificativă în peisajul economic al județului, generând preocupări și analize în rândul experților economici și al antreprenorilor locali.

          Celelalte județe care au consemnat creșteri semnificative ale numărului de radieri sunt Botoșani, cu o creștere de 14,09%, și Dâmbovița, înregistrând o creștere de 11,95%. Aceste cifre ridică întrebări cu privire la factorii care stau la baza acestei creșteri și generează discuții privind starea economică a acestor regiuni.

          La nivel național, municipiul București rămâne lider în ceea ce privește numărul total de radieri, cu 7.900 de firme în primele nouă luni ale anului 2023. Cu toate acestea, se observă o scădere de 6,21% față de aceeași perioadă a anului anterior. Județele Cluj, Constanța și Timiș se numără și ele printre cele mai afectate, înregistrând scăderi de 2,53%, 6,5% și, respectiv, 8,15%.

          La polul opus, județele Ialomița, Covasna și Giurgiu au înregistrat cele mai mici numere de radieri, cu scăderi semnificative comparativ cu anul anterior.

          Analizând domeniile de activitate, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor a fost cel mai afectat, înregistrând 12.109 radieri și o scădere de 14,02%. În contrast, agricultura, silvicultura și pescuitul au înregistrat o creștere de 3,92%, reflectând o schimbare de trend în anumite sectoare ale economiei.

          Luna septembrie 2023 a înregistrat 4.860 de radieri de firme la nivel național, cu cele mai multe înregistrate în București (926) și în județele Cluj (268), Constanța (202) și Timiș (200). Aceste cifre pun în evidență tendințele lunare și pot oferi indicii privind dinamica economică la nivel local și național.

          Glăvănești: Un tânăr beat a furat o mașină și a făcut accident. A fost reținut

          La data de 11 noiembrie a.c., polițiștii Secției 4 Poliție Rurală Podu Turcului au reținut, 24 de ore, un tânăr, de 22 de ani, din comuna Glăvănești, bănuit de comiterea infracțiunilor de furt în scop de folosință, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe și fără permis. Cel în cauză a fost introdus în Arestul I.P.J. Bacău.

          Din cercetări a reieșit că, în seara zilei de 10 noiembrie a.c., tânărul ar fi sustras un autoturism ce se afla parcat în fața locuinței unui bărbat, de 33 de ani, din comuna Glăvănești.

          Ulterior, cel în cauză ar fi condus autoturismul pe DJ 241, până în localitatea Motoșeni, unde ar fi pierdut controlul direcției de deplasare, intrând în șanțul din afara părții carosabile. În urma evenimentului a rezultat avarierea autoturismului.

          Polițiștii l-au testat cu aparatul etilotest pe tânăr, rezultatul fiind de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, acesta fiind transportat la spital unde i-au fost prelevate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.

          În urma verificărilor efectuate în baza de date a rezultat că, tânărul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

          După administrarea probelor, polițiștii au luat măsura reținerii, pentru 24 de ore și l-au introdus pe cel în cauză în Arestul I.P.J. Bacău.

          Cercetările sunt continuate în cadrul unui dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt în scop de folosință, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe și fără permis.

          Pe urmele lui Pârvan (II)

          „Atât există pe lume cât se poate aminti”

          G. Călinescu

           

           

          Concepția istorică a lui Vasile Pârvan a fost puternic marcată de studiile postuniversitare realizate în spațiul german, ca urmare a bursei de cercetare-formare oferită de Universitatea din București, din fondul Hillel. Astfel, după depunerea jurământului la numirea în funcția de profesor de latină al Liceului „Ferdinand I” din Bacău (5 septembrie 1905), Pârvan pleacă într-un intens stagiu de studii, urmând cursurile a trei universități – Jena, Berlin și Breslau – și având deseori probleme materiale și de sănătate (1905-1908). La Jena, Pârvan a ajuns în urma recomandărilor lui N. Iorga și Alexandru Sturdza; tot aici, și-a concentrat atenția asupra studiului istoriei antice, domeniu în care, cu timpul, a căpătat o extrem de vastă competență.

          La finalul acestui stagiu teutonic, în anul 1908, a reușit să obțină titlul de Doctor cum laude al Universității din Breslau, cu lucrarea „Naționalitatea negustorilor din Imperiul Roman” sub coordonarea profesorului Conrad Cichorius. Lucrarea, care a fost publicată în limba germană în anul 1910, este și astăzi una de referință, fiind considerată de către specialiști drept unul dintre cele mai bune studii despre dezvoltarea comerțului în Antichitatea clasică. În acea perioadă, Pârvan a căpătat în rândul colegilor germani reputația unui foarte bun cercetător, aceștia numindu-l „micul Mommsen”, fapt care – ținând seama de faptul că „marele” Theodor Mommsen fusese distins în anul 1902 cu premiul Nobel pentru monumentala „Istorie a Romei Antice”, în opt volume – sugera aria de interes istoric pentru Pârvan.

          În mediul universitar german, Pârvan a intrat în contact cu ideile și concepțiile de avangardă ale științei și filozofiei europene, cariera lui științifică fiind puternic influențată de conceptele umaniste deprinse aici, fapt care-l va preschimba după întoarcerea sa acasă într-un adevărat reper al culturii românești, în materie de istorie și filosofie.

          Pentru a-și completa și actualiza metoda și tehnicile de cercetare arheologică, Vasile Pârvan a mers apoi în Anglia, Franţa şi Italia, zăbovind în peninsula Apeninică timp de patru luni, perioadă în care a vizitat Florenţa, Neapole, Herculanum, Pompei, Capri, Paestum și Roma, acolo unde a asistat la săpăturile care se efectuau în Forul Roman și pe colina Palatin – prima locuită și cea mai încărcată de istorie dintre toate cele șapte coline din Roma.

          În anul 1909 a fost numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie veche, epigrafie și antichități greco-romane a Universităţii din Bucureşti, rămasă vacantă în urma decesului profesorului Grigore Tocilescu, fiind titularizat pe post în anul 1913. Tot în anul 1913 a devenit, la numai 30 de ani, membru titular al Academiei Române (18 mai 1913) – după ce a lucrat ca funcționar la Secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române (1903) și a trecut prin etapa de membru corespondent al celui mai prestigios for științific din România (1911-1913). Ulterior, deși încă foarte tânăr, Vasile Pârvan a fost ales vicepreședinte al Academiei Române (1920-1923) și secretar general (1923-1927).

          În anul 1919, numit profesor de istorie antică și la Universitatea din Cluj-Napoca, Pârvan a rostit în fața studenților prelegerea intitulată „Datoria vieții noastre”, militând atât pentru impunerea unui model de intelectual integru, de înaltă noblețe morală, în numele unei „confraternități universale”, dar și pentru „spiritualizarea vieții marelui organism politic și cultural-creator care este Națiunea.” S-a implicat activ în organizarea Universității „Dacia Superioară Ferdinand I” din Cluj-Napoca, cu precădere a Facultăţii de Litere și Filosofie, care includea secţia de Istorie – pentru care a propus înfiinţarea a nouă catedre – și a ajutat la crearea unor institute de cercetare și a Muzeului de Arheologie – Vasile Pârvan este membru fondator al Institutului de Antichități din Cluj-Napoca (1919).

          Prin prelegerile sale a exercitat în epocă o mare atracție asupra intelectualității tinere, creând totodată o școală istorică proprie cu discipoli iluștri; a avut o consistentă contribuție la formarea istoricilor Hortensia Dumitrescu, Vladimir Dumitrescu, Ecaterina Dunăreanu Vulpe, Ion Nestor, Dionisie M. Pippidi, Dorin Popescu, Gheorghe Ștefan, Radu Vulpe, istorici și arheologi de mare anvergură intelectuală, care i-au dus mai departe activitatea.

          În cursul întregii sale activități științifice, Pârvan s-a implicat în mod activ în crearea unei școli naționale de arheologie precum și în formarea unei generații întregi de specialiști, ucenicii săi marcând, în mod fundamental, evoluția ulterioară a acestei științe aplicate. În acord cu această preocupare, Pârvan a organizat „Școala română din Roma” și a coordonat aici apariția revistelor anuale „Dacia”, „Ephemeris Dacoromana” și „Diplomatarium Italicum”, editate chiar de el. Vasile Pârvan este unul dintre fondatorii Institutului de studii sud-est europene, în anul 1913. A condus, în calitate de director, Școala română din Roma (1921-1927) și Muzeul Național de Antichități din București (1910-1927).

          Vasile Pârvan este cel care a înființat în anul 1911 Muzeul de Istorie naţională și Arheologie din Constanța și cel care a avut un rol crucial în salvarea muzeelor devastate de trupele germano-bulgare în timpul Primului Război Mondial – printre altele, Pârvan a coordonat, în anul 1918, activitatea de recuperare a monumentelor confiscate de trupele bulgare. A fost membru al unor prestigioase organisme științifice naționale și internaționale: Comisiunea monumentelor istorice (din 1913), Institutul arheologic german (din 1913), Pontifica Academia Romana di Arheologia, Reale Societa Romana di Storia Patria (din 1924), Academia Lincei din Roma (1927). Din anul 1926 a fost professeur agrégé la Sorbona și membru fondator al Comitetului Internațional al Științelor Istorice (Geneva).

           

          „Deosebirea esențială între istorie și celelalte atitudini creatoare ale omului stă în însuși izvorul de inspirație și materialul de prelucrare al ei. În vreme ce pentru artă ori știință natura e obiectul și ținta supremă a prelucrării creatoare, pentru istorie cultura e singurul obiect posibil. Căci numai unde începe cultura, adică manifestarea reformatoare umană în mediul natural cosmic, numai acolo începe istoria”.

          Vasile Pârvan, 1919 – „Datoria vieții noastre”

           

          Duminica a XXXII-a din Timpul de peste An (A)

          „Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!” (Mt 25,13)
          Lecturile sfinte din această duminică ne provoacă să ne întrebăm dacă suntem pregătiți pentru întâlnirea cu Dumnezeu de la sfârșitul vieții, care poate avea loc în orice clipă.
          Întâlnim în fragmentul evanghelic parabola celor zece fecioare (Mt 25,1-13), pe care Isus le încadrează în două categorii: cinci nechibzuite și cinci înţelepte.
          Putem spune despre cele cinci simțuri cu care ne-a înzestrat Dumnezeu că sunt o fereastră pentru sufletul nostru, deoarece, cu ajutorul lor, percepem tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
          Unii Părinți ai Bisericii spuneau că cele cinci fecioare înțelepte din parabola acestei duminici îi reprezintă pe cei care își folosesc cele cinci simțuri după voința lui Dumnezeu, în timp ce fecioarele nechibzuite îi reprezintă pe oamenii care își răsfață simțurile trăind o viață dezordonată, în păcat.
          Plecând de la lumea creată, cu ajutorul celor cinci simțuri putem ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu: putem vedea frumusețea lui Dumnezeu în creație, mai ales în ceilalți oameni, putem asculta Cuvântul lui Dumnezeu, putem simți mirosul florilor și gustul fructelor, putem simți ceea ce atingem. Toate acestea ne pot înălța mintea și inima spre Dumnezeu.
          De asemenea, există o legătură între folosirea corectă a simțurilor, și uleiul din candelele celor zece fecioare. Părinții Bisericii spuneau că uleiul este un simbol al carității, al faptelor bune. Caritatea este cea care ne ajută să dobândim Împărăția lui Dumnezeu, să ieșim în întâmpinarea Mirelui chiar dacă apare într-un moment neașteptat. Cei care fac acte de caritate folosesc darurile naturale ale lui Dumnezeu pentru slava sa.
          Cele cinci simțuri ne pot ajuta să găsim modalități prin care să-l glorificăm pe Dumnezeu și să împlinim voința sa sfântă. În același timp, simțurile ne pot conduce cu ușurință și la o căutare egoistă a plăcerilor trupești. Când se întâmplă acest lucru, uleiul carității scade, iar momentul morții, când Mirele se întoarce, ne va găsi nepregătiți.
          Evanghelia din această duminică ne învață că putem fi asemenea fecioarelor înțelepte sau asemenea celor nechibzuite după modul în care ne folosim cele cinci simțuri.
          Simțurile sunt calea de acces a lui Dumnezeu către sufletul nostru. Dacă ne păzim simțurile și le îndreptăm spre fapte bune, vom produce uleiul carității, care ne va ajuta să fim mereu pregătiți pentru venirea Domnului.

          Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău

          Știi cum să dobândești viața cea de veci?

          O pericopă de 12 versete (Luca 10, 25-37) marchează ultima Duminică dinaintea celor 40 de zile ale Postului Nașterii. Iar două interogații se fac prag de înțelegere a tainelor Împărăției Cerurilor. Prima, „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”, adresată ispititor de un personaj important în ierarhia valorilor vremii și în interpretarea Scripturii, un nevârstnic învățător de lege. Dar și un răspuns – interogație al Domnului: „Ce este scris în Lege, cum citești?”. De fapt, acest „cum citești?” poate fi înțeles drept întrebarea din întrebare. Pentru că demască! Și titlul de învățător de lege (tânărul combinând cu ușurință și pe loc texte din cărțile Levitic, Deuteronom și Iosua, ca de pildă: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău. Iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”) și viclenia, dar și faptul că ușor poți cădea în propria-ți cursă, atunci când începi a te considera superior. Magistrală este pedagogia Domnului! Nu merge la adânc, până ce nu descoperă. Abia după, replică: „Drept ai răspuns; fă aceasta și vei fi viu!”. Ca și cum i-ar fi zis: Fă ceea ce știi că trebuie făcut! Nu provoca! Nu răstălmăci învățătura! Nu o aplica formal în viața ta! … Tânărul ispititor continuă, prefăcându-se a nu ști ceea ce se poate înțelege prin termenul aproapele. Drept răspuns, Domnul potrivește o pildă, spre a mijloci înțelegerea conținutului: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. Tot așa şi un levit.. Dar un samarinean, văzându-l, i s-a făcut milă. Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Tânărul rosti: Cel care a făcut milă cu el. Iisus încheie: Mergi şi fă şi tu asemenea!” (25-37)
          Lecția zilei este și pentru noi, cei trimiși în lume să nu ispitim, ci să să coborâm dintr-ale noastre, să slujim, să creăm, să dăm sensuri, să ducem începutul Domnului înainte. Merită încercat! Harul Său ne însoțește.

          Inspector scolar,
          pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu