În urmă cu 54 de ani, Dinamo Bacău devenea prima echipă din România calificată în turul patru al unei cupe europene. Astfel, în martie 1970, trupa lui Ghiță, Dembroschi, Vătafu, Pană și Nedelcu o înfrunta pe Arsenal Londra într-o „dublă” care avea ca miză prezența în semifinalele Cupei Orașelor Târguri, Europa League de azi
De pe „Emirates” pe „Aerostar”, cu un ocol pe „Letea”
Sâmbăta trecută, Arsenal a învins-o cu 2-1 pe Brentford. Beneficiind de egalul de a doua zi, dintre Liverpool și Manchester City, „tunarii” londonezi s-au instalat în fruntea clasamentului din Premier League. Cu 64 de puncte, la fel ca Liverpool, dar cu un golaveraj superior. Și cu un punct peste deținătoarea Champions League, City. Tot weekendul trecut, în prima etapă din mini-retur, CSM Bacău a pierdut șefia Seriei 1 din Liga a III-a, după un 0-2 acasă cu Știința Miroslava. „Acasă” e un fel de a spune, „CSMeii” fiind nevoiți să migreze de pe „Letea”- al cărei gazon e ca vai de lume- pe stadionul „Aerostar”. Pe primul loc al Seriei 1 a trecut Bucovina Rădăuți, învingătoare cu 2-0 contra Aerostarului. Ei și? Ce legătură poate fi între Arsenal, lidera din Premier League și fotbalul băcăuan care se zbate de ani buni în mocirla eșalonului trei? În prezent, absolut niciuna. Dar în urmă cu 54 de ani, pe 11 și 18 martie 1970, Dinamo Bacău își disputa cu Arsenal Londra calificarea în semifinalele Cupei Orașelor Târguri, Europa League de azi. La drept vorbind, dinamoviștii băcăuani nu au avut nicio șansă în fața Arsenalului. Radford și ceilalți lorzi s-au impus cu 2-0 la Bacău și 7-1 în returul de pe „Highbury”, zburând în semifinale, unde aveau să dea de pământ cu Ajaxul lui Cruyff, iar de acolo în finala pe care aveau să o câștige contra lui Anderlecht. Istoria reține însă că Dinamo Bacău a fost prima echipă românească ajunsă în turul patru al unei cupe europene, deschizând astfel poarta pe care a pășit, 13 ani mai târziu, Universitatea Craiova. Iar apoi, Dinamo București și Steaua. Așadar, Dinamo Bacău rămâne deschizătoarea de drum. Dinamo Bacău cu Valeriu Neagu și Costică Rădulescu pe bancă. Dinamo Bacău avându-i în teren pe Aristică Ghiță, Alexandru Comănescu, Mircea Nedelcu, Nicolae Vătafu, Laurențiu Velicu, Madocsa Kiss, Constantin David, Constantin Duțan, Emeric Dembroschi, Daniel Ene, Mircea Pană, Petre Băluță, Mihai Rugiubei, Francisc Neumayer, Gheorghe Sinăuceanu și Vasile Panait. Povestea lor e cunoscută. Dar pentru că rămâne cea mai frumoasă din întreaga istorie a fotbalului băcăuan, merită spusă din nou. Chiar și la 54 de ani distanță. Mai ales că unele detalii sunt mai puțin cunoscute. Sau chiar inedite.
Zgura, mai bună ca gazonul; apa, mai scumpă ca sucul
Turul 1: Dinamo Bacău- Floriana La Valetta (Malta) 6-0 (marcatori Grima min. 1- autogol, Dembroschi- 11, 73 din penalty și 83), Băluță (24) și Ene (87) și 1-0 (Ene 32). În ediția 1969-70 a cupelor europene, trei din cele patru echipe românești au capotat încă din turul inaugural. În Cupa Campionilor, UTA a fost spulberată de Legia Varșovia (1-2 și 0-8), în Cupa Cupelor, Steaua s-a predat în fața lui Glasgow Rangers (0-2 și 0-0), în timp ce în Cupa Orașelor Târguri, Rapid a pierdut ambele meciuri cu Vitoria Setubal: 1-3 în Portugalia și 1-4 la București. O singură formație din România mergea mai departe: Dinamo Bacău, în Cupa Orașelor Târguri. Ce-i drept, oamenii lui Valerică Neagu fuseseră favorizați de tragerea la sorți care le scosese în cale modesta grupare malteză Floriana La Valetta. Deși, cu excepția lui Constantin David, care mai avea la activ un singur meci în competițiile internaționale inter-cluburi, toți ceilalți băcăuani erau debutanți în euro-cupe, Dinamo nu a avut probleme cu Floriana, acontând calificarea încă din jocul tur, câștigat pe data de 17 septembrie 1969 cu un scor de tenis: 6-0. Interesant este că maltezii au întâmpinat serioase dificultăți cu terenul gazonat de pe stadionul „23 August”. Și asta pentru că ei erau obișnuiți cu terenurile de joc din propria insulă, care aveau la bază pământ bătătorit, zgură, ba chiar și pietriș! Glumind amar, probabil că dacă ar juca astăzi pe „Municipalul” băcăuan (fostul „23 August”), Floriana s-ar simți mult mai în largul ei: la ce balast e acolo… Și dacă tot am dat-o pe glumă, să amintim și replica plină de umor oferită peste ani de regretatul Aristică Ghiță referitoare la faptul că echipa malteză avea în componență trei de Borg, portarul, mijlocașul ofensiv și antrenorul principal: „Erau doar trei pentru că Bjorn Borg încă nu apăruse la rampă, iar Tu..borg găseai mai mult la Shop”. În fine, mai trebuie spus că, în baza unui acord, cele două cluburi s-au angajat pentru o reciprocitate în privința cheltuielilor de masă și cazare din dubla manșă. „Îmi amintesc că la returul din Malta, întrebați fiind ce preferăm, sucuri sau apă minerală, noi am optat pentru sucuri, iar gazdele se bucurau de mama focului pentru că la ei sucul era la un sfert din prețul apei. La noi era invers, iar în tur, la Bacău, ei comandaseră doar apă, spre satisfacția conducătorilor noștri”, rememora Nicolae Vătafu.
„Dembo” duce Bacăul în turul 3 și România la Mexic ”70
Turul 2: Skeid Oslo (Norvegia)- Dinamo Bacău 0-0 și 0-2 (Dembroschi- min. 47, din 11 metri și 68). În turul doi, băcăuanii au dat peste Skeid Oslo. Norvegienii nu erau neapărat o sperietoare, dar nici nu trebuiau tratați la preț de matineu de vreme ce în turul precedent o scoseseră din cursă pe Munchen 1860. Iar la Munchen 1860 începeau să strălucească viitorul triplu câștigător al CCE cu Ajax, Horst Blankenburg și viitorul campion european și vice-campion mondial cu naționala Germaniei de Vest, Klaus Fischer. Prin urmare, Dinamo Bacău era avizată. În prima manșă, disputată pe „Ulevall” din Oslo, Ghiță a păstrat ograda curată, pentru ca la returul de acasă, de la început de noiembrie, o „dublă” semnată Emi Dembroschi să aducă victoria și, implicit calificarea dinamoviștilor băcăuani. Pentru Dinamo Bacău, deplasarea din capitala Norvegiei a fost una sub semnul austerității economice. Cum diurna la deplasările de peste hotare era de numai trei dolari, iar prețurile afișate de nordici mergeau de minune cu… piperul, Ion Alexandrescu, oficialul federal care a însoțit gruparea băcăuană la Oslo i-a avertizat pe dinamoviști: „Să aveți grijă ce comandați la masă că, la ce prețuri sunt, iau ăștia pielea de pe noi. Eu plec mâine dimineață la Federația Norvegiană, unde am niște treabă și mă întorc după-amiază. Nu o să fiu cu voi, așa că, atenție cu mâncarea: subțire, că-i sănătos pentru… buzunar”. La întoarcere, „Sfinxul”, așa cum era supranumit viitorul conducător al Stelei, i-a întrebat pe jucători cum a fost la masă. „Nea Ioane, te-am ascultat și n-am mâncat nimic la micul dejun. La prânz, însă, n-am mai rezistat și, răzbiți de foame, am băgat porție dublă”, l-a înștiințat Aristică Ghiță. Pe Ion Alexandrescu l-au luat durerile de cap: „Aoleo, ce-ați făcut? Păi la micul dejun trebuia să mâncați ca lumea, că ăla-i inclus în prețul cazării, nu la prânz, care-i contra-cost”. La doar câteva zile de la returul cu Skeid, fotbalul băcăuan a mai avut un motiv de mare satisfacție: golul înscris de Dembroschi împotriva Greciei aducea calificarea naționalei României la un turneu final de Campionat Mondial după o pauză de 32 de ani. „Dembo” merita o statuie: și la Bacău, și la București. Ca să nu mai vorbim de Mexico.
O noapte la Paris și un turneu în Liban
Turul 3, prima manșă: FC Kilmarnock- Dinamo Bacău 1-1 (Morrison-min. 50, respectiv Băluță- min.73). Faza a treia a Cupei Orașelor Târguri urma să o ducă pe Dinamo Bacău tot în Nordul Europei. De data aceasta, în Scoția. La Kilmarnock, cel mai vechi club scoțian, cu o sută de ani de existență bătuți pe muchie chiar în 1969. Adversarul era „hard rock”. Și nu doar prin prisma centenarului. Cu două sezoane mai devreme, „Killie” se oprise tocmai în semifinalele Cupei Orașelor Târguri, fiind eliminată de finalista din respectiva ediție și câștigătoarea trofeului, un singur an mai târziu, Leeds United. Și totuși… Și totuși, pe 17 decembrie 1969, Dinamo lua un punct pe „Rugby Park”, grație golului egalizator înscris de Petrică Băluță. Se apropia Crăciunul, iar în desaga Moșului se întrezăreau biletele pentru sferturile de finală. În așteptarea lui Moș Crăciun, jucătorii băcăuani și-au făcut singuri cadouri. Mircea Pană, puștiul de numai 20 de ani care debutase în cupele europene chiar la Kilmarnock, și-a cumpărat de la Glasgow primele sale ghete de fotbal Adidas. Alte cadouri au venit… din cer. Da, da, din cer! Având în vedere că stratul gros de ceață a împiedicat aeronava British Airways să aterizeze la timp pe aeroportul Orly din Paris, delegația băcăuană a ratat cursa Tarom care urma să o readucă în țară, la București și a înnoptat în Orașul Lumină. Compania britanică nu numai că a acoperit costurile de cazare în Paris ale dinamoviștilor băcăuani, dar le-a oferit acestora și o diurnă-supliment de câte doi dolari! Băcăuanii s-au plimbat toată noaptea prin Paris, trecând și pe la Moulin Rouge. Reveniți acasă, Macea Nedelcu și colegii săi nici nu au avut timp să-și desfacă bagajele, că s-au pus din nou pe împachetat. Cum returul cu Kilmarnock era programat pe 13 ianuarie 1970, iar campionatul intern era întrerupt, conducerea lui Dinamo Bacău a antamat un turneu de jocuri în Liban, prin intermediul fostului rapidist, Ionică Bogdan, devenit antrenor la Racing Beirut. La amicalul Racing Beirut- Dinamo Bacău, Ionică Bogdan s-a prezentat cu o rugăminte: „Fraților, aveți grijă să nu-mi dați multe, că mă zboară ăștia de la echipă”. Oaspeții s-au conformat, iar „Nea Ionică Bogdan/ Tatăl nostru din Liban”, obraz fin, le-a oferit în dar băcăuanilor o navetă de vin roșu.
Daniel Ene cu golurile, Mircea Pană cu barele și Ghiță cu… pumnul
Turul 3, manșa a doua: Dinamo Bacău- FC Kilmarnock 2-0 (Daniel Ene –min. 27 și 79). Returul cu Kilmarnock s-a disputat, așadar, pe 13 ianuarie. Condițiile meteo, vitrege: frig și teren desfundat. În schimb, stadionul, plin-ochi, a încălzit atmosfera. Iar data de 13 s-a dovedit una cu noroc pentru suflarea fotbalistică băcăuană. Dinamo Bacău s-a impus cu 2-0 în manșa de acasă, devenind astfel prima echipă din România ajunsă în turul patru al unei cupe europene. Ambele goluri au fost realizate de Daniel Ene, dar omul meciului a fost desemnat Mircea Pană. Cel mai tânăr jucător al formației antrenate de Valerică Neagu a nimerit de două ori bara și a contribuit, totodată, în mod decisiv la ambele goluri ale echipei sale. O singură umbră peste bucuria calificării: eliminarea lui Dembroschi, ceea ce pune serios sub semnul întrebării lamentările scoțienilor la adresa arbitrajului. „Jucătorii Bacăului erau puternici, iar jocul lor dur era tolerat de arbitrul Istvan Zsolt. Plus că, la cum arăta terenul, partida nu ar fi trebuit să aibă loc. Dar pe atunci, erau alte condiți”, s-a plâns, mulți ani mai târziu, mijlocașul scoțian Jimmy Cook. Într-o altă relatare a celor de la Kilmarnock făcută public de site-ul „Killie Histories” este dezvăluit un episod dinaintea începerii jocului: „Pe tunelul ce ducea spre teren, portarul lor, Aristide Ghiță l-a văzut pe centrul înaintaș de la noi, Eddie Morisson, care-i dăduse gol în tur. Ghiță s-a apropiat de Eddie și i-a întins mâna, ca să dea noroc. Când Eddie a întins, la rândul său, mâna, portarul i-a strâns-o și l-a tras spre el, lovindu-l puternic cu celălalt pumn în coaste. Oficialii nu au văzut însă nimic deoarece lucrul ăsta s-a întâmplat în spatele lor, pe tunelul întunecat”. Tânărul atacant al lui Kilmarnock, Mathie a etichetat gestul lui Aristică Ghiță drept „o mișculație” („shenanigans”), dar adevărul este că, indiferent de ce s-ar fi întâmplat pe tunel, băcăuanii au fost nașii scoțienilor pe teren, așa cum remarca și trimisul Sportului, Constantin Firănescu: „Dinamoviștii s-au acomodat mai bine cu starea terenului de joc, au dominat insistent și și-au creat numeroase ocazii favorabile de gol, spre deosebire de adversarii lor”.
„Ce meci vezi mata, bre nea Valerică?”
Turul patru, prima manșă: Dinamo Bacău- Arsenal Londra 0-2 (Sammels – min. 58 și Radford 81). În sferturile de finală, Dinamo Bacău a dat peste cel mai puternic adversar posibil: Arsenal Londra. Principala favorită la câștigarea trofeului. Reprezentanta campioanei mondiale, Anglia. „Ca să vă faceți o idee la ce nivel de profesionalism era Arsenal, aflați că jucătorii lor aveau stipulat în contract până și ce fel de pantofi trebuiau să poarte pe stradă. Le era interzis să poarte pantofi cu botul ascuțit pentru a nu face bătături”, mărturisea căpitanul lui Dinamo Bacău, Mircea Nedelcu. Și pentru că Arsenal era cu adevărat definiția profesionalismului, „tunarii” au venit la Bacău, în martie 1970, inclusiv cu o echipă de bucătari. Președintele clubului băcăuan, Roli Stratulat s-a frecat la ochi: „Nu-mi venea să cred că puteau exista căpșuni în luna martie, pentru că englezii asta aduseseră cu ei pentru desert: căpșuni”. Profesioniști în afara terenului (au intrat în hotelul „Bistrița”, unde erau cazați, marți, pe 10 martie, la ora 18.00 și nu au ieșit decât a doua zi, când s-au deplasat direct la stadion), londonezii au arătat de ce sunt capabili și pe gazon. Astfel, după o primă repriză încheiată la egalitate, Sammels și Radford au marcat cele două goluri care închideau, practic, discursul calificării. La pauză, când scorul era încă alb, antrenorul Valerică Neagu își făcea iluzii: „Hai băieți, hai că se poate. Fiți mai îndrăzneți în atac”. La care, mucalitul Aristică Ghiță a replicat cu umorul său deosebit: „Ce dracu, brea nea Valerică, te uiți la alt meci? Dacă nu băgăm capul la cutie, ne umflă lorzii curul”. Adevărul este că, dincolo de valoarea clară a adversarilor, Bacăul a fost condiționată la meciul tur și de absența a două piese de bază: Dembroschi și Băluță. În plus, cu doar trei zile mai devreme, Dinamo Bacău jucase în campionat contra campioanei UTA. Băcăuanii au solicitat Federației amânarea meciului din prima etapă a returului Diviziei A pentru a putea pregăti cât mai bine întâlnirea cu Arsenal. FRF nu a fost însă de acord. Astfel, pe 8 martie, Dinamo Bacău își dădea sufletul pe teren, la Moinești (stadionul din Bacău era suspendat), și învingea pe UTA cu 3-1. Iar pe data de 11 încerca să facă față Arsenalului, rezistând însă, doar vreme de un ceas.
Ce-a zis Partidul Comunist și ce-a răspuns tovarășul Kiss
Turul patru, manșa retur: Arsenal Londra- Dinamo Bacău 7-1 (Radford- min. 7 și 77, Sammels – min. 24 și 26, McLintock –min.45, George –min. 59 și 83/ Băluță- min.33). Într-un sistem opac precum cel comunist, înfrângerea de acasă, contra Arsenalului, a constituit motiv pentru critici. Și pentru ședințe de partid în care un politruc l-a luat la rost pe Madocsa Kiss, „vinovat” că fusese depășit prea ușor de zvârluga scoțiană Peter Marinello: „Păi bine, tovarășul Kiss, să te dribleze pletosul ăla de fiecare dată?”. Fundașul băcăuan nu s-a lăsat intimidat: „Și ce să-i fac, tovarășe? Avea ăla o viteză că, atunci când venea spre mine, mă transpira, iar când pleca de lângă mine, mă usca”. După părerea membrilor PCR, Dinamo Bacău putea să „întoarcă” rezultatul la Londra. Dovadă și titlul oficiosului de partid, Steagul Roșu: „Jucătorii noștri pot recupera la Londra handicapul de două goluri”. Jucătorii băcăuani, în schimb, se temeau de o adevărată „răpăială” pe „Highbury”. O temere justificată. Arsenal s-a impus în retur cu 7-1, iar Mircea Pană îți amintește că, la scorul acesta, tribuna scanda „Eight, nine, ten”, cerând astfel să se ajungă și la golul cu numărul zece. „Tunarii” s-au oprit la șapte, dar Aristică Ghiță a fost toată viața convins că dacă Petrică Băluță nu ar fi înscris golul de 1-3, adversarii ar fi redus motoarele la 3-0 sau cel mult 4-0. „Te-ai trezit tu, bă cucuveauo, să dai gol și să-i înfurii pe lorzi, ca să mă ardă cu alte patru bujii și să mă fac de râs! Las” că vezi tu ce bătaie îți iei de la mine”, l-a amenințat Ghițanu pe Băluță la finalul partidei. Berea de după meci, oferită de gazdele de la Arsenal, a mai stins focul lui Aristică. Astăzi, focul și fotbalul continuă să ardă pentru Arsenal, devenită, weekendul trecut, lideră în Premier League. Cât despre fotbalul băcăuan, din acesta nu a mai rămas decât cenușa amintirilor, pietrișul și bălăriile de pe „Municipal”. Plus „derby-urile” cu Miroslava și Rădăuți.
