Acasă Blog Pagina 529

Știința Bacău și-a aflat programul, dar nu-și cunoaște viitorul

Reveniți în A1 după șapte ani de pauză, studenții vor începe sezonul în octombrie, pe terenul campioanei Corona Brașov. De văzut și cu ce lot o vor face, în condițiile în care, pentru moment, nu au decât șapte jucători și nu au realizat niciun transfer notabil

Săptămâna aceasta a fost stabilit programul ediției 2024-2025 a Diviziei A1 la volei masculin. Revenită în prima ligă după o pauză de șapte ani, Știința Bacău va avea parte de un debut de foc.

Pe 5 octombrie, în prima etapă de campionat, studenții antrenați de Eusebiu Țurcanu se vor deplasa pe terenul campioanei, Corona Brașov, pentru ca în runda a doua să primească vizita lui Dinamo București. Nici în Cupa României drumul Științei nu e presărat cu petale de trandafiri. Astfel, dacă vor trece în primul tur de SCM Zalău, pe băcăuani îi așteaptă în „sferturi” campioana de anul trecut, Arcada Galați.

Deocamdată, problema Științei nu o reprezintă adversarii, ci propriul lot. Unul firav, atât calitativ cât și cantitativ. Nou promovata s-a despărțit de o bună parte din jucătorii cu care a acces în A1, singurii „supraviețuitori” fiind Matei, Șnel, Cernov, Țurcanu, Hagatiș sau Munteanu.

Andrei Veber și-a manifestat dorința de a continua alături de Știința, însă, ca și în cazul tratativelor purtate cu jucători din alte părți (dintre care una singură soldată cu un acord de principiu), totul este condiționat de buget.

Ori, în lipsa unei infuzii rezonabile de capital din partea eventualilor sponsori, bugetul actual al Științei (bazat în cea mai mare parte pe sprijinul Ministerul Educației și Cercetării) este în dezacord cu rigorile unui campionat precum A1. Motiv pentru care, gruparea băcăuană nu a putut oficializa niciun transfer până în momentul de față. Timp mai este. Rămâne de văzut dacă se vor găsi și bani.

Revenind la campionat, acesta se va derula după sistemul clasic: sezon regulat tur-retur, urmat de play-off și playout. Programat să înceapă pe 5 octombrie, turul sezonului regulat se va încheia pe 11 decembrie, iar returul se va desfășura între 18 decembrie și 22 februarie.

Faza a doua a campionatului va începe pe 1 martie, cu play-off-ul ce va reuni echipele clasate pe primele opt locuri și cu play-out-ul, în care formațiile de pe pozițiile 9-12 se vor bate pentru a evita ultimele două locuri ce duc în A2. Sezonul trecut, titlul a revenit, în mod surprinzător, dar meritat, unei „matricole”, Corona Brașov.

În ediția care stă să înceapă în octombrie, Știința Bacău, din calitatea de nou-promovată, nu are nicio șansă de a repeta miracolul numit Corona. Echipa băcăuană și publicul său, ar merita, în schimb, un parcurs soldat cu permanența în prima ligă. Sau și asta pare prea mult în condițiile în care, de ani buni, ne-am obișnuit să fim un oraș de mâna a doua, dacă nu chiar a treia?

Programul turului Diviziei A1

Etapa I: Corona Brașov- Știința Bacău, SCM Zalău- Știința Baia Mare, Știința București- Arcada Galați, Steaua București- Unirea Dej, Rapid București- CSM Constanța, SCMU Craiova- Dinamo București.

Etapa a II-a: Știința Bacău- Dinamo București, CSM Constanța –SCMU Craiova, Unirea Dej- Rapid București, Arcada Galați- Steaua București, Știința Baia Mare- Știința București, Corona Brașov- SCM Zalău.

Etapa a III-a: SCM Zalău- Știința Bacău, Știința București- Corona Brașov, Steaua București- Știința Baia Mare, Rapid București- Arcada Galați, SCMU Craiova- Unirea Dej, Dinamo București- CSM Constanța.

Etapa a IV-a: Știința Bacău- CSM Constanța, Unirea Dej- Dinamo București, Arcada Galați- SCMU Craiova, Știința Baia Mare- Rapid București, Corona Brașov- Steaua București, SCM Zalău- Știința București.

Etapa a V-a: Știința București- Știința Bacău, Steaua București- SCM Zalău, Rapid București- Corona Brașov, SCMU Craiova- Știința Baia Mare, Dinami București- Arcada Galați, CSM Constanța- Unirea Dej.

Etapa a VI-a: Știința Bacău- Unirea Dej, Arcada Galați- CSM Constanța, Știința Baia Mare- Dinamo București, Corona Brașov- SCMU Craiova, SCM Zalău- Rapid București, Știința București- Steaua București.

Etapa a VII-a: Steaua București- Știința Bacău, Rapid București- Știința București, SCMU Craiova- SCM Zalău, Dinamo București- Corona Brașov, CSM Constanța- Știința Baia Mare, Unirea Dej- Arcada Galați.

Etapa a VIII-a: Știința Bacău- Arcada Galați, Știința Baia Mare- Unirea Dej, Corona Brașov- CSM Constanța, SCM Zalău- Dinamo București, Știința București- SCMU Craiova, Steaua București- Rapid București.

Etapa a IX-a: Rapid București- Știința Bacău, SCMU Craiova- Steaua București, Dinamo București- Știința București, CSM Constanța- SCM Zalău, Unirea Dej- Corona Brașov, Arcada Galați- Știința Baia Mare.

Etapa a X-a: Știința Bacău- Știința Baia Mare, Corona Brașov- Arcada Galați, SCM Zalău- Unirea Dej, Știința București- CSM Constanța, Steaua București- Dinamo București, Rapid București- SCMU Craiova.

Etapa a XI-a: SCMU Craiova- Știința Bacău, Dinamo București- Rapid București, CSM Constanța- Steaua București, Unirea Dej- Știința București, Arcada Galați- SCM Zalău, Știința Baia Mare- Corona Brașov.

Dan Sion

Băcăuanul Babasha, 22 de ani, huiduit la concertul Coldplay: „Maneaua este rău famată doar din cauza rasismului”

Vlad Babașa, cunoscut sub numele de scenă Babasha, originar din Bacău, a devenit foarte popular pe diverse platforme de streaming audio. Recent, el a stârnit controverse în timpul mult așteptatului concert Coldplay în România, la care au participat aproximativ 50.000 de spectatori.

Invitat pe scenă de solistul trupei Coldplay, Chris Martin, Babasha a interpretat o piesă lentă. În timpul performanței sale, publicul a reacționat mixt, o parte dintre spectatori fluierând și huiduindu-l, în timp ce alții l-au aplaudat.

Chris Martin l-a prezentat pe Babasha publicului ca pe „noul meu prieten român”, încurajându-l să urce pe scenă în ciuda reacțiilor adverse din partea unei părți a auditoriului.

Chris Martin a explicat înainte de concert că a căutat artiști locali și că a găsit mulți pe care îi apreciază, alegându-l pe Babasha, un artist de manele din noua generație. Solistul trupei Coldplay a menționat că speră ca publicul să-l primească pe Babasha cu inima deschisă.

După concert, Babasha a postat un mesaj pe TikTok, în care a abordat reacțiile mixte primite: „Nu sunt în măsură să port discuții tocmai fiind în centrul atenției acum, nu vreau să creadă lumea că profit de așa ceva și nici nu sunt în măsură să vorbesc despre așa ceva, las oamenii la buna lor plăcere să judece situația cum trebuie. (…)

Ei personal au contactat impresarii mei, m-am trezit deodată și nu știu câți dintre voi ați fi refuzat o astfel de oportunitate. (…) Eu sunt doar un puști de 22 de ani care chiar muncesc, zi și noapte pentru un vis. Indiferent că cânt manele, pentru cine nu înțelege treaba asta maneaua este rău famată doar din cauza rasismului, nu din cauza muzicii în sine (…) pentru că uitați străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază.”

Vlad Babașa a câștigat popularitate semnificativă pe platformele de social media. Pe YouTube, el are 104.000 de abonați, iar pe Instagram numără aproape 60.000 de urmăritori.

Succesul său se reflectă și în clasamentele muzicale, unde ocupă locul întâi în trending pe YouTube România. Hitul său „Baklava” a devenit viral pe TikTok, acumulând peste 11 milioane de vizualizări în doar două săptămâni de la lansare.

Pe Spotify, Babasha are peste 565.000 de ascultători lunar și 23.000 de urmăritori activi, cu cinci dintre piesele sale în top 50 cele mai ascultate melodii pe această platformă.

„Baklava” a adunat peste 5,5 milioane de audiții. Pe Spotify, Babasha este descris ca un cântăreț dinamic cunoscut pentru performanțele sale electrizante în lumea manelelor, aducând o energie nouă pe scena muzicală din România.

Primul concert Coldplay în România a avut loc în fața a 50.000 de spectatori, urmând ca al doilea concert să se desfășoare pe 13 iunie.

În spatele unei experiențe Erasmus, este un profesor care crede în tine

    În cadrul proiectului Erasmus+ STRET TT – Students Today – Responsible Entrepreneurs Tomorrow Teacher Toolkit 2, Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” Bacău a găzduit, în perioada 6-7 iunie 2024, 2 cadre didactice din Macedonia de Nord, de la SUGSG ‘Rade Jovchevski-Korchagin’ – Skopje,

    În prima zi, elevii au prezentat diferite tradiții și obiceiuri specifice românești, și, în cadrul competiției gastronomice, fiecare echipă a avut de realizat împreună cu doamnele profesoare din Macedonia de Nord, un produs din aluat dospit, un atelier de preparate de panificație și au participat la o lecție deschisă, în care s-a discutat despre personajul „Mara” – care își asumă rolul de antreprenor, din romanul scris de Ioan Slavici.

    A doua zi, elevii au realizat obiecte 3D, pe care le-au oferit oaspeților, iar în cadrul firmei de exercițiu, elevii claselor a XI-a, profil economic și alimentație au realizat o activitate de bilanț, și o analiză SWOT a acestora.

    La S.A. AEROSTAR BACĂU doamnele profesoare, venite pentru o experiență de tip job-shadow, au văzut atelierele unde elevii de la școală profesională fac practică pentru a învăța o meserie, conform specializărilor alese din oferta educațională.
    Activitățile culturale și gastronomice prin care elevii au promovat bucătăria tradițională românească, precum și vizitarea diferitelor obiective turistice, le-au oferit invitatelor posibilitatea de a ne cunoaște mai bine țara și cultura.
    prof. coordonator, Claudia Benchea

    Mărturii ale elevilor:

    Carnariu Denisa: „Această activitate a fost cu siguranță una dintre cele mai bune la care am participat. Mi-a plăcut să vorbesc despre țara noastră iubită, România, și despre comorile pe care le avem în bucătăria noastră. Cea mai bună parte a fost fără îndoială gătitul cu vizitatorii noștri și împărtășirea rețetelor noastre cu ei. Cu siguranță aș participa din nou!”

    Răzvan Pușcașu (clasa a XI-a C): „Am învățat că dincolo de dorința de a obține profit într-o întreprindere, e important să ne gândim cum putem fi de folos societății în care trăim, dezvoltând un anteprenoriat de tip social.”

    Cristinel Olaru (clasa a XI-a B): „Astăzi mi-am reconfirmat ideea că, atunci când ai un vis, prin muncă și perseverență poți să ți-l îndeplinești.”

    Daniela Matei (clasa a XI-a C): „Am primit sfaturi legate de punerea în practică a unei idei de afaceri, am discutat despre ceea ce este dincolo de dorința unei firme de a fi lider pe piață, adică dorința de a ajuta comunitatea, într-o atmosferă memorabilă.”

     

     

    Coșa, dinastie de portari meserie

    Băcăuanul Tudor Coșa, fiul fostului campion european la minifotbal Gabi Coșa, a câștigat, pentru al doilea an la rând, titlul național în Liga Elitelor cu Universitatea Cluj; în 2023 la U15, acum la U16. Născut pe 22 martie 2009, Tudor este titularul naționalei României Under 15 și, fiind considerat unul dintre cei mai valoroși portari europeni ai generației sale, a intrat în vizorul mai multor cluburi continentale de primă mărime

    Portari din tată în fiu. OK, avem o figură de stil. Dar și o dinastie. Una băcăuană. Dinastia Coșa. Tatăl, Gabi Coșa a fost portarul naționalei României de juniori, în perioada când aceasta îi includea, printre alții, pe Mirel Rădoi, Răzvan Raț ori Marius Niculae. Iar în 2013 s-a laureat campion europen la mini-fotbal. Fiul, Tudor Coșa, zăvorește, la rândul său, poarta reprezentativei tricolore Under 16, în ciuda faptului că nu are decât 15 ani. 15 ani și două titluri de campion național câștigate cu Universitatea Cluj în Liga Elitelor. Așadar, în cazul său, nu e loc pentru minifotbal. E loc, în schimb pentru o maxi-carieră, de vreme ce pentru el și-au manifestat interesul cluburi din Anglia, Spania, Italia și Austria. De altfel, la finala Ligii Elitelor pe care Universitatea Cluj a câștigat-o, luna trecută, la penalty-uri contra Universității Craiova, au fost prezenți scouteri de la mai multe grupări importante din Europa, în frunte cu Inter Milano. Pe Coșa senior și Coșa junior îi leagă, evident, talentul și dragostea pentru fotbal, dar și o chimie aparte, cum nu întâlnești mereu între un tată și fiul său. Deloc întâmplător, Tudor Coșa spune despre părintele său că „este cea mai importantă persoană din cariera sa”. În replică, Gabi Coșa îl are trecut în agenda telefonică nu la litera T, pentru „Tudor”, ci la C: „Campionul meu”.

    -Cum se simte campionul nostru la al doilea titlu național din Liga Elitelor cucerit cu „U” Cluj?

    -Să legi două titluri de campion la categorii succesive de vârstă îți oferă o senzație aparte. Îți arată, înainte de toate, că ai muncit bine, că ai crescut, că nu te-ai oprit în loc. Titlul de anul trecut, cucerit în fața Farului m-a motivat foarte mult, mai ales că jucam- și joc- la o categorie superioară de vârstă. M-a făcut să trag și mai tare. Și pot spune că astăzi sunt un jucător mult mai complex decât în 2023, iar asta e rodul muncii, a ambiției și seriozității.

    -Asemănări și diferențe între cele două titluri?

    -Sunt mai multe. Personal, mă bucur că în ambele ediții am avut evoluții bune, care s-au dovedit decisive. Îmi vin și acum în minte cele două parade din victoria, fără gol primit, contra lui UTA- un șut la colțul lung, respins și imediat după aceea un nou șut, de data aceasta la colțul scurt, de asemenea parat. Sau intervențiile din partida tur cu Sepsi. Ori cea de la 1-0 din finala de anul acesta contra Craiovei, care s-a dovedit un episod-cheie deoarece din acest moment am prins un tupeu extraordinar. Sigur că sunt și diferențe multe. Ca să mă rezum doar la una, sezonul acesta, înainte de începerea returului din play-off, noi eram la cinci puncte în spatele liderei Viitorul Cluj. Iar Craiova la șapte. Și totuși, în semifinale am mers noi și Craiova. Mai mult, și finala s-a jucat între noi.

    -Tudor, cum este să joci o finală de campionat național știind că în tribune au venit, inclusiv pentru tine, reprezentanți ai mai multor cluburi importante din Europa?

    -Să știți că nu am resimțit nicio presiune din acest punct de vedere. M-am concentrat numai și numai pe meci. Aveam o finală de jucat și un titlu de câștigat. Și m-am concentrat perfect asupra a ceea ce aveam de făcut în teren, dovadă că- nu că mă laud singur, dar chiar așa s-a întâmplat- am fost calm, cu o atitudine de lider. Înțeleg ce vreți să spuneți și anume că, atunci când cluburi mari își manifestă interesul pentru tine, poate apărea o tensiune foarte mare, pe care s-ar putea să nu o gestionezi. Nu e cazul la mine deoarece tot ceea ce ține de discuții, tratative sau chiar oferte, dacă se pune problema, nu mă privește. De astea se ocupă tatăl meu. El ia toată presiunea de pe mine.

    -Și chiar nu te face să te simți, hai să spunem mai important, atunci când afli că, Inter Milano, de exemplu, e interesată de tine?

    -Important pentru mine este altceva: să mă pregătesc cât mai bine, zi de zi. Să mă pregătesc astfel încât să ajung sus, cât mai sus. Să ajung, de exemplu, ca la 20-22 de ani să apăr titular într-un campionat mare. De ce să mâ gândesc însă la Inter sau la o altă echipă acum? Risc să-mi pierd capul. Așa cum am spus, are cine să se ocupe de asta. Eu prefer să mă concentrez la ce am de făcut la echipa mea, „U” Cluj, astfel încât să devin mai bun de la o zi la alta.

    -Apropo: care ar fi calitățile tale? Dar minusurile?

    -Calități: atitudine, joc bun de picior- mai ales că azi portarul a devenit un fel de libero de pe vremuri, faptul că vorbesc în teren, coordonându-mi colegii, plasament și coordonare, că tot vorbeam de asta. Toate însă trebuie perfecționate prin muncă, muncă multă. Așa cum trebuie să mă perfecționez pe centrări, unul din minusurile mele.

    -Nu obișnuiești să ieși pe centrări? Doar ai un fizic care te ajută, 1,91…

    -Ba ies, dar dacă e să greșesc o dată, intervine o anumită teamă. Dacă, dimpotrivă, ies bine, capăt încredere și nu mai am probleme.

    -Vorbeai de jocul de picior, unul în ton cu cerințele moderne în ceea ce privește postul de portar . Nu ai fost tentat niciodată să joci în câmp?

    -Nu doar că sunt tentat, ba chiar joc uneori la antrenamente. Și, poate că o sâ râdeți, dar, în ciuda taliei, prefer să joc bandă!

    -Prima amintire de când ai început fotbalul?

    -Era noiembrie 2014, aveam cinci ani, iar primul meu antrenor, Radu Ciobanu de la FC Bacău, m-a trecut în poartă, văzând, probabil, anumite calități ale mele pentru acest post, dar știind și faptul că tatăl meu a jucat ca portar.

    -La Cluj ai ajuns în 2022, pe când aveai doar 13 ani. Nu ți-a fost greu singur?

    -Nu. Faptul că de mic am fost plecat prin turnee sau cantonamente m-a ajutat. În plus, deși am o relație extraordinar de apropiată cu familia mea, tata nu m-a dădăcit așa cum s-a întâmplat cu alți colegi, iar asta m-a ajutat mult.

    -Anul acesta lucrurile au mers șnur și la echipa de club, dar și la naționala U15, unde ai avut evoluții foarte apreciate, motiv pentru care ai și intrat în vizorul unor importante cluburi europene. Un meci aparte?

    -Am debutat la națională pe 7 octombrie 2023, contra Moldovei, în deplasare. S-a terminat 1-1 și am fost foarte aproape să apăr un penalty. De atunci încoace, s-au succedat acțiunile, meciurile și turneele sub tricolor ceea ce m-a ajutat mult să cresc. Un meci aparte? Mi-e greu să aleg: probabil cel cu Franța, din februarie.

    -Apropo de meciurile internaționale jucate, dintre fotbaliștii adverși cu care te-a confruntat, care te-a impresionat cel mai mult?

    -Un internațional francez U15 de bandă stângă. Părea Jeremy Doku reîncarnat în corpul unui copil. Ce dribling, ce tehnică în regim de viteză, ce ușurință de a manevra balonul! Și aș mai nominaliza doi jucători. Îmi sunt coleg de echipă, dar îmi dau de furcă la antenamente: Tudor Zoicaș și Alex Bota.

    -Portarul preferat? Echipa favorită? Fotbalistul pe care ai vrea să-l cunoști personal?

    -Când eram mai mic, îmi plăceau ca portari Buffon și Casillas. Acum, îi am ca modele pe Courtois și Kobel. Cât despre formația favorită, și aceasta s-a schimbat în timp. La început era Liverpool, între timp a devenit Real Madrid. Fotbaliștii pe care aș dori să-i cunosc personal sunt mulți, dar dacă este să mă opresc la unul singur, acesta nu poate fi decât Cristiano Ronaldo. Un adevărat monstru în ceea ce privește mentalitatea de profesionist.

    -Care este cea mai importantă întâlnire pe care ai avut-o până acum în lumea fotbalului, Tudor?

    -Cea cu Horațiu Modovan, chiar dacă a fost una de la distanță. Anul acesta, de ziua mea, mama mi-a trimis un colaj cu urări din partea prietenilor și colegilor. La final- surpriză!- portarul naționalei mari și a lui Atletico Madrid, Horațiu Moldovan. M-a impresionat cu atât mai mult cu cât el avea meci contra Irlandei de Nord. Super!

    -Pe final, având în vedere că ai terminat clasa a VIII-a și urmează examenul de evaluare nu pot să nu te întreb dacă ai emoții și dacă acestea sunt mai mari ca înaintea unei finale de campionat național.

    -Mă pregătesc, există și emoții- nu știu dacă mai mari sau mai mici ca la o finală- dar știu în schimb că școala este importantă. E nevoie și de un plan B, chiar dacă am convingerea că viitorul meu este strâns legat de fotbal.

     

    Lucian Viziteu nu exclude o candidatură la șefia USR care să ducă la o candidatură pentru prezidențiale

      Lucian Viziteu, primarul municipiului Bacău, recent reales în funcție, a declarat miercuri că este în discuții cu colegii din partid și ia în considerare o posibilă candidatură la șefia Uniunii Salvați România (USR). În cadrul unei emisiuni televizate la Prima News, Viziteu a subliniat necesitatea unui candidat care să își asume atât conducerea partidului, cât și candidatura la președinția României.

      Viziteu a evidențiat două probleme majore în cadrul partidului: pierderea unor membri valoroși și insuficiența comunicării către electoratul de dreapta. „Cred că au existat greșeli mari în a lăsa să plece o serie de oameni valoroși, pe care îi putem recupera. În al doilea rând, cred că nu am comunicat suficient pentru a transmite cu adevărat electoratului de dreapta că suntem un partid de dreapta. Nu e de ajuns să spunem asta, trebuie să și facem acțiunile care să reflecte această orientare,” a declarat Viziteu.

      Întrebat dacă va candida la șefia USR, Viziteu a menționat că scopul său este să asigure stabilitatea partidului până în toamnă. „Sunt în discuții cu toți colegii și cu filiala pe care am clădit-o și, dacă nu găsesc altă variantă, nu exclud să îmi asum și o candidatură,” a afirmat primarul Bacăului.

      Viziteu a reiterat necesitatea unui candidat care să își asume atât conducerea partidului, cât și candidatura la președinția României, evidențiind astfel direcția strategică pe care o consideră vitală pentru viitorul USR.

      Această declarație vine într-un moment crucial pentru USR, în contextul în care partidul caută să își consolideze poziția și să recâștige încrederea electoratului de dreapta. Viziteu, prin poziția sa, propune o abordare strategică pentru revigorarea partidului și pentru maximizarea potențialului său de creștere pe scena politică românească.

      Biroul Electoral a anunțat rezultatele oficiale pentru alegerile din Bacău

        Duminică, 9 iunie 2024, s-au desfășurat alegerile locale pentru funcția de primar al municipiului Bacău. Conform procesului-verbal oficial, rezultatele finale au fost centralizate și prezentate publicului. Iată rezultatele obținute de principalii candidați:

        1. Ștefan Daniel-Dragoș (Alianța pentru Unirea Românilor) – 3198 voturi
        2. Ivancea Valentin (Alianța Electorală PSD PNL) – 13636 voturi
        3. Ichim Iulian-Gabriel (Alianța Etocrată pentru Reformă) – 491 voturi
        4. Sechelariu Sergiu (Partidul Verde) – 6541 voturi
        5. Stanciu-Viziteu Lucian-Daniel (Alianța Dreapta Unită USR – PMP – Forța Dreptei) – 21876 voturi
        6. Brăila Ștefan (Partidul S.O.S. România) – 1485 voturi
        7. Manolache Cristinel (Partidul Ecologist Român) – 6559 voturi
        8. Ghingheș Cristian (Partidul Sănătate Educație Natură Sustenabilitate) – 2798 voturi
        9. Găzdaru Adrian (Candidat Independent) – 669 voturi
        10. Chirilescu Dorin (Candidat Independent) – 1125 voturi

        În urma numărării voturilor, Stanciu-Viziteu Lucian-Daniel din partea Alianței Dreapta Unită USR – PMP – Forța Dreptei a obținut cel mai mare număr de voturi, devenind noul primar al municipiului Bacău. Cu un total de 21876 voturi, acesta a reușit să se detașeze clar de ceilalți candidați și să câștige mandatul.

        Doru Pușcașu, solistul ”Om la lună”:”Despre asta a fost mereu muzica noastră: despre oameni cu capul în nori și în luni, în lumea celor cu picioarele pe pământ”

        Pe 1 iunie, la Berăria Valhalla, trupa ”Om la lună” a electrizat publicul cu un concert memorabil. Formația, cunoscută pentru amestecul unic de rock alternativ și influențe folk, a creat o atmosferă plină de emoție și energie. Doru Pușcașu, solistul trupei, a împărtășit cu noi, într-un interviu exclusiv, detalii interesante despre parcursul formației. ”Om la lună” ne-a captivat cu pasiunea și dedicarea lor pentru muzică.

         

        Anisia Mardale: Care e mesajul pe care vreți să-l transmiteți lumii, ca trupă?

        Doru Pușcașu: Că fiecare dintre noi e important, că nu suntem deloc diferiți, iar poveștile noastre sau drumurile noastre sunt asemănătoare. Ce încercăm noi este să le spunem cu voce tare, în așa fel încât oamenii să se regăsească în ele.

         

        Anisia Mardale: Credeți că gusturile muzicale personale influențează modul în care voi compuneți?

        Doru Pușcașu: Absolut. Pe de altă parte, diversitatea gusturilor noastre muzicale dau tocmai stilul nostru care este foarte personal. Cred că în toți anii aceștia am reușit, din suma influențelor și referințelor noastre muzicale, să aducem ceva nou și original.

         

        Anisia Mardale: Cum a fost perioada pandemiei pentru voi, ca trupă?

        Doru Pușcașu: Pentru noi, ca trupă, a fost o perioadă foarte prolifică muzical. Toată perioada aceea de frici și incertitudini ne-a făcut să scoatem ce aveam mai bun din noi, ne-a provocat să găsim metode noi de a ajunge la oameni și de a ne duce muzica mai departe. Ne-am împins zdravăn limitele.

         

        Anisia Mardale: Ce temă abordează albumul la care lucrați în prezent?

        Doru Pușcașu: E un album mai luminos decât celelalte. Fiind scris la mare, în perioada în care am stat împreună la Corbu, are niște teme solare. E cu mai multă observație analitică față de lumea în care trăim, e mai mult legat de natură și de cursul ei firesc. Abia așteptăm să vi-l arătăm pe tot.

         

        Anisia Mardale: Care sunt dorințele voastre în ceea ce privește viitorul trupei?

        Doru Pușcașu: Ne dorim să putem ajunge în cât mai multe locuri, în așa fel încât oamenii să descopere muzica noastră cântată live, ne dorim să putem rămâne relevanți și actuali, dar mai ales ne dorim să putem scoate tot ce avem de scos din noi, muzical vorbind.

         

        Anisia Mardale: Aveți și alte pasiuni pe lângă muzică?

        Doru Pușcașu: Sigur. Fiecare dintre noi își găsește bucuria și în alte lucruri. Călătoriile, timpul petrecut cu familia, sportul, mersul pe munte, cititul și așa mai departe. Cred că avem pasiuni ca orice alți oameni.

        Anisia Mardale: Cum vă scrieți versurile?

        Doru Pușcașu: Versurile vin atât timp cât le caut. Trebuie să iau creionul în mână și să mă pun pe scris. Am învățat de-a lungul timpului să pun în cuvinte emoții sau trăiri, să fiu un observator al vieții și al situațiilor prin care trecem cu toții. Pe mine scrisul m-a ajutat să înțeleg lucrurile mai bine, despre mine sau despre alții, să le dau o nouă semnificație care să mă ajute să merg mai departe.

         

        Anisia Mardale: Vă simțiți conectați cu publicul?

        Doru Pușcașu: Absolut întotdeauna. E un schimb fantastic de energie și de emoție între noi și ei. Oamenii care vin la concertele noastre spun mereu treaba asta, că au fost niște momente în care ne-am conectat incredibil, lucru care e de mare ajutor. Și lor și nouă.

         

        Anisia Mardale: Cum ați ales numele trupei? Ce semnifică?

        Doru Pușcașu: E un joc de cuvinte, vine de la “om la apă” – strigătul semnal al celui care a căzut peste bord. Pentru că despre asta a fost mereu muzica noastră, despre salvatori și salvați, povești comune și drumuri comune, despre oameni cu capul în nori și în luni, în lumea celor cu picioarele pe pământ.

        Anisia Mardale: Cum simțiți publicul băcăuan? Vă face plăcere să reveniți la Valhalla?

        Doru Pușcașu: Absolut de fiecare dată revenim cu aceeași mare bucurie. Vedem aici generații de oameni care se întâlnesc la concertele noastre, puști și tineri, adulți cu copiii lor, familii întregi. Și cântă și simt împreună și se bucură și se întristează. Dar la final toată lumea pleacă acasă cu un sentiment de împlinire. Pentru noi e foarte plăcut să descoperim atâta viață în locul acesta. Abia așteptăm să revenim.

         

        Interviu realizat de Anisia – Maria Mardale (clasa a IX-a), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului

        Copiilor Bacău

        Prof. coord. Laura Huiban

         

        Foto credit portret Doru Pușcașu: Roxana Cociorva

        Copilăria, Leagănul Vieții

        Data de 1 Iunie reprezintă de foarte mult timp, în memoria colectivă, Ziua Copilului. Și poate nu întâmplător această zi a fost hărăzită pentru Sărbătoarea,  revederea după 52 de ani, Promoției 1972 – a fostei Școli generale nr.1 Păncești, care între timp a devenit structură a Școlii Gimnaziale Explorator Theodor Gheorghe Negoiță-Sascut. Cu bucuria în privire și înveșmântați în haine de aleasă sărbătoare, noi – Promoția 1972, ne-am adunat în foaierul acestei memorabile zile, de început de vară, pătrunși de emoție, dar și de o curiozitate adolescentină-sănătoasă, deoarece și acest sentiment face parte din latura noastră umană.

        Iar așa cum spune Valeriu Butulescu: „Copilăria este singurul paradis pierdut”. Cu siguranță, fiecare, dintre foștii colegi, a dorit să descopere, găsească, măcar un colțișor din acea lume magică, acel paradis pierdut și, precum un puzzle, am încercat să-l construim, edităm din numeroase amintiri. Iar ca să parafrazez un vechi dicton din vremea de glorie a imperiului roman, în această primă zi de iunie, din acest an, „Toate drumurile au dus la Școala de la Păncești”! Revederea, sărbătoarea Promoției 1972- a Școlii generale de la Păncești, a început la Biserica satului cu o slujbă de pomenire -parastas, în memoria fostelor cadre didactice, care acum predau în eternitate și ne veghează de Sus, cât și pentru acei colegi care nu mai sunt printre noi. Programul dedicat evenimentului – Promoției 1972, a continuat la Școala unde opt ani am învățat – un fel de Templu, al copilăriei noastre. Am fost întâmpinați cu flori și alte accesorii de sărbătoare de către o parte dintre elevii actuali, iar domnul diriginte Băluță Constantin a sunat clopoțelul. Cuprinși de emoții și lacrimi de bucurie am pășit, urcat sfioși treptele școlii și am mers în sala de clasă, unde am luat loc în bănci. Pentru început s-a desfășurat un scurt moment artistic susținut de Ansamblu „Mugurelul” de la Păncești și coordonat de  inspector școlar, profesoara Ionela Sandu împreună cu profesoara Anca Pârvan. Programul a continuat cu „Ora de dirigenție”, care s-a deschis cu Imnul Promoției 1972-Păncești. Apoi domnul diriginte Băluță Constantin a strigat după 52 de ani , din nou, catalogul și fiecare dintre cei prezenți s-a simțit iarăși elev.  Atât doamna învățătoare Onea Constanța, doamnele profesoare Fasolă Ana-Olimpia, Negoiță Emilia și domnul profesor Negoiță Vasile, care ne-au onorat cu prezența, au ținut scurte alocuțiuni. Mulțumiri deosebite, doamnei învățătoare Onea Constanța, pentru efortul de-a ne fi alături cu prilejul acestui important eveniment și un anticipat „La mulți ani”… Peste mai puțin de trei luni va împlini venerabila vârstă de 90 de ani. La mulți ani și multă sănătate, doamnă învățătoare Onea!

        De asemenea alese mulțumiri și prețuire, doamnelor profesoare, domnilor profesori, cât și domnului diriginte, pentru neobosita dăruire, o nobilă meserie care formează oameni și caractere, dar în același timp plină de sensibilitate, frumos și blândețe!

        Cu acest prilej s-au depănat nenumărate amintiri: atât de la orele de curs cât și despre forfota specifică recreațiilor, jocurile dar și nenumăratele năzdrăvănii care au făcut parte din viața de elev. Iar în aer s-au simțit miresmele anilor de gimnaziu ce ne-au „înfiorat” copilăria. Chiar dacă timpul curge într-un singur sens, precum un râu de munte, iar peste chipurile noastre toamna s-a așternut, de ceva vreme, sufletul ne miroase a primăvară. În palme ne-au ars toate acele decenii iar prin fața ochilor, ca la o paradă, au defilat amintiri nenumărate. Viața, însă, ne-a împrăștiat în lumea largă cu „vâltorile grele” ‘- ca să-l citez pe George Bacovia, dar fără să uităm vreo dată de Școala din satul natal, cu „lungi coridoare”, unde de multe ori ne zbenguiam, spre disperarea domnilor, „tovarășilor” învățători și profesori (păstrând adresarea din acele vremuri).

        Partea a treia a Revederii noastre s-a desfășurat  la un restaurant cu tradiție din Sascut, unde  pe muzică de calitate și cu bucate alese s-a petrecut, dansat și povestit până târziu… Ne-am despărțit cu regretul că ziua de 1 iunie a trecut precum un vis, dar cu siguranță pentru noi Promoția 1972-a Școlii de la Păncești, este un vis împlinit. Dar și cu speranța că ne vom revedea mai des. Ce este viața, dacă nu un drum lung pavat cu pietre din speranță? Am plecat de la această revedere, venită după 52 de ani, mai bogați sufletește și având inimile înveșmântate cu emoția minunatelor ore petrecute împreună. Cu toate că întoarcerea la lumea copilăriei nu mai este posibilă, dar, precum o umbră, trecutul ne urmărește prin amintiri.

        Nu în ultimul rând, mulțumiri deosebite, pentru prezență și  susținere, conducerii Școlii Gimnaziale-Sascut, prin cei doi directori: profesorii Pascu Ion și Carmen Stanciu, Inspector școlar, profesor Ionela Sandu, profesori: Gabriela Cerbu, Anca Pârvan Anca și Costel Leonte. Aceleași mulțumiri și oficialităților locale, reprezentate de domnul primar.

        Închei cuvântul meu despre  această întâlnire de suflet, prin a mulțumi tuturor, colegilor care au fost  prezenți, împreună cu urări de sănătate, fericire, reușite nenumărate. Să vă bucurați de fiecare zi, lăsată de la Dumnezeu. La Bună Revedere și Doamne-ajută!

        Maria-Ileana Tănase

        Cristina Breahnă-Pravăț: Președintele Consiliului Județean Bacău promite responsabilitate și transparență

        Cristina Breahnă-Pravăț, noua președintă a Consiliului Județean Bacău, a transmis un mesaj de mulțumire și angajament față de locuitorii județului, după câștigarea alegerilor. În declarația sa, Breahnă-Pravăț a subliniat importanța responsabilității și colaborării pentru dezvoltarea județului.

        „Calitatea de Președinte al Consiliului Județean Bacău va reprezenta o responsabilitate imensă, dar și o oportunitate de a demonstra că, împreună cu colegii din echipa social-democrată – primari, consilieri județeni, consilieri locali, parlamentari, reprezentanți de la nivel executiv, conducerea organizației – vom fi capabili să continuăm dezvoltarea județului nostru,” a declarat Breahnă-Pravăț.

        Ea a evidențiat principiile fundamentale care vor ghida administrația sa: omenia, transparența, integritatea, meritocrația și comunicarea susținută.

        „Îmi doresc ca aceste valori să fie principiile care să călăuzească viitorul administrativ al Județului Bacău,” a adăugat aceasta. Breahnă-Pravăț a subliniat deschiderea către dialog și cooperare cu cetățenii, asigurându-i că ușa biroului său va fi întotdeauna deschisă pentru sugestii și preocupări. „Doar împreună putem defini direcțiile viitoare corecte pentru Bacău,” a afirmat ea.

        Noul președinte a promis să fie în aceeași echipă cu băcăuanii, menționând că succesul și realizările din 2028 vor depinde de respectul și efortul depus pentru a găsi soluții la nevoile locuitorilor. „Voi pune în slujba dumneavoastră energia și priceperea mea pentru a livra județului și municipiului Bacău investiții, nu vorbe și studii de fezabilitate,” a subliniat Breahnă-Pravăț.

        În final, Breahnă-Pravăț a mulțumit celor 100.000 de băcăuani care au susținut-o în competiția pentru președinția Consiliului Județean și a reafirmat angajamentul echipei social-democrate de a rămâne aproape de cetățeni și de a acționa responsabil.

        Marșul absolvenților de la Colegiul Național Gheorghe Vrănceanu

          5 Iunie, Ziua națională a învățătorului a fost sărbătorită de profesorii Colegiului Naţional Gheorghe Vrănceanu, alături de absolvenții claselor a XII a, promoția 2024 şi părinții acestora.

          Emoții, trăiri şi zâmbete, toate au concurat la reuşita unui moment memorabil în viața absolvenților noştri.

          Cei 208 absolvenți ai Colegiului Național „Gheorghe Vrănceanu” și-au luat rămas bun de la viața de licean, sărbătorind astfel propria devenire. A fost prilej de bucurie, de emoție și de rememorare. Fulgurant, imaginea chipurilor de acum 4, 3, 2 ani, a momentelor de bucurie provocate de reușitele lor ne trec prin minte sub forma, deja, a amintirilor. Au făcut parte din viața noastră, așa cum noi am făcut și vom face parte din viața lor, pentru că la „Vrănceanu, cu noi, s-au format, au crescut intelectual și spiritual. Ceea ce s-a clădit în acești 4 ani reprezintă zestrea dăruită lor la intrarea în viața adevărată, aceea în care singuri își vor croi viitorul. Știm că nu vor uita ce au acumulat în acești ani: informații și competențe, atât de necesare, de altfel, reușitei la examenele ce vor urma, dar și învățămintele unor lecții la fel de importante: lecția generozității, a curajului, a bucuriilor împărtășite, a prieteniei și a camaraderiei, a puterii de a face, uneori, haz de necaz, de a depăși greutățile, de a fi optimiști și veseli, de a privi cu umor și luciditate întâmplările lumii și pe cele personale.

          Prin reușitele lor, au contribuit la menținerea prestigiului acestui colegiu, onorând standardele sale înalte prin participări în competiții naționale și internaționale. In cei patru ani ne-au bucurat cu performanțele lor elevii: Cristea Ioana-Daria (Olimpiada Internațională Științele Pământului, nominalizată să reprezinte România a IX-a Adunare Internațională prilejuită de Ziua Internațională a femeilor și a fetelor în știință, desfășurată la sediul Națiunilor Unite de la New York, Năstuneac Ștefan-Alexandru (Olimpiada de Matematică), Tanasov Răzvan (Olimpiada Științele Pământului și Olimpiada de Geografie), Drăghin Antonia (Olimpiada de Biologie), Sandu Raluca (Olimpiada de Filosofie), Turcu Anastasia (Olimpiada de Psihologie și de Religie), Cosma Mateea-Ioana (Olimpiada de Limba Franceză), Popa Ema-Ioana (Olimpiada de Astronomie și Astrofizică),  Farcași Raluca (Olimpiada de Istorie), Antălucă Maria și Boboc Ilinca (Olimpiada Națională de volei).

          O mândrie reprezintă și cei 14 șefi de promoție: Constantin Serena-Mara, Cosma Mateea-Ioana – clasa a XII-a A, Cernat Alexia-Gabriela, Ficău Alexandru, Florea Emilia, Năstuneac Ștefan-Alexandru, clasa a XII-a D,  Antal Beatrice Estera, clasa a XII-a E, Savin Alexia, Turcu Anastasia,Tanasov Răzvan, clasa a XII-a F, Farcasi Raluca, Nistor Teodora Racovita David, Solomon Denisa – clasa a XII-a G.

          Felicitări tuturor !

          Închei cu un gând pentru promoția 2024:

          ”Dragii noștri, viața de liceeni s-a încheiat pentru voi. Ați trăit-o cu grația adolescenței, ați pășit ferm și, dacă uneori ați fost ezitanți, nesiguri, v-ați redresat cu instinctul tinereții care învață repede mersul pe valuri. Suntem mândri de voi, de progresul făcut constant, de reușitele care au confirmat valoarea personală, dar și temeinicia educației oferite de profesorii voștri.

          Urmează examenul de maturitate, cel care confirmă că ați atins nivelul adecvat de cultură generală și de maturitate intelectuală și care vă deschide poarta către instituțiile de învățământ superior. Vă dorim să treceți cu bine acest prag, cu rezultate foarte bune. Știm că v-ați pregătit cu seriozitate, că aveți cunoștințele și deprinderile de lucru necesare, energia și motivația să performați.

          Să învingeți toate probele care vor urma, să vă împliniți visurile, iar în lunga călătorie ce vă așteaptă să nu uitați de adolescentul pe care îl întruchipați astăzi, plin de speranță, încredere, elan și frumusețe.

          Succes și încredere în voi, căci nimic nu va fi prea greu dacă ai terminat la „Vrănceanu”!

           

           

          Director,

          Prof. Monica RESMERIȚĂ

          Despre noi și despre lumea în care trăim

          Omenirea „va intra (dacă nu cumva a și intrat, spunem noi) în faza pe care […] Ivan Karamazov o definea prin sintagma totul e permis. Fază postreligioasă, postculturală, postsocietală. În care nu contează decât prezentul, în care oamenii își caută fericirea prin orice mijloc în afara criteriilor de ordin moral, religios, cultural”, avertiza marele cărturar Nicolae Manolescu într-unul dintre ultimele sale editoriale din România Literară.

          De cele mai multe ori omenirea nu a ținut cont de semnalele de alarmă ale elitelor culturale, științifice, artistice, iar consecințele au fost pe măsură.

          În contextul crizei în care omenirea a intrat, există „o fascinație în creștere pentru autoritarism care apare în propriile noastre democrații” (Emmanuel Macron) și care, veți spune, nu are a face cu fenomenul cultural în general și cu artele în mod special.

          Are! Iar aceasta se vede în modul difuz și supraîncărcat cu imaginea paradoxală a unei lumi în cădere, al organizării multora dintre evenimentele culturale, în special în spațiul stradal care a preluat funcțiile instituției de cultură aici, la noi, și aiurea prin lume.

          Mergem la muzeu o dată pe an și atunci noaptea, mergem din ce în ce mai rar la teatru sau la un concert, la operă, la o expoziție, pentru că, vezi Doamne, le regăsim, în mers, pe trotuare, străzi, în parcuri și avem senzația că este bine așa.

          De cele mai multe ori, în zgomotele străzii, nu ne dăm seama că nu vedem ceea ce vedem, că nu auzim ceea ce auzim și că pe zi ce trece luăm distanță față de noi înșine neregăsindu-ne, că luăm distanță față de celălalt și față de Dumnezeu.

          Alienarea este metamorfozată într-un mod de a fi în concretul clipei repede trecătoare care se eternizează într-un „prizonier”, numit trecut, trecut ce nu mai contează și față de care nu ne mai raportăm.

          Și totuși!

          Avem încă a spune lumii deschis și curat că nu putem fi doar pulbere de stele, că suntem ceva mai mult, că suntem unici, atâta timp cât dialogăm direct și fără teamă în acest spațiu/timp ce ne-a fost dăruit pentru a-i da strălucire prin gândurile și gesturile noastre ziditoare.

          În acest ritm se instalează și cea de-a treia etapă a Zilelor Centrului „George Apostu” – 2024, etapă posibilă prin frumoasa și rodnica colaborare cu o instituție etalon a culturii române, Complexul Muzeal Național „Moldova” – Muzeul de Artă, cu susținerea mediului academic și universitar al capitalei, dintotdeauna culturale, Iași.

          Vin aici să-și spună povestea artiști importanți din spațiul artelor vizuale, să construiască trainice poduri de legătură spirituală muzicieni din țara muzicii, Italia, să vorbească despre noi, despre patrimoniu, despre valorile unei umanități care trebuie să-și regăsească strălucirea pierdută.

          Doar întru o astfel de solidaritate culturală credem că putem regăsi ritmul adevărat al vieții și existenței omului scormonitor în stele și trăitor pe Pământ, pentru care nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să-i fie indiferent.

          Gheorghe Geo Popa

          Director general

          Centrul de Cultură „George Apostu”

           

          „Pentru băcăuani, continuăm modernizarea orașului!”, spune primarul Lucian Viziteu, proaspăt reales în funcția de primar al Bacăului

          Lucian Daniel Stanciu Viziteu a fost reconfirmat duminică, 9 iunie, în funcția de primar al municipiului Bacău pentru următorii patru ani, cu 37 la sută din voturile celor prezenți.

          Al doilea mandat începe abia în luna octombrie, când va avea și un nou consiliu local, din care vor face parte 23 de consilieri, majoritatea de la PSD-PNL – 8 și ADU -7. 

          „Le mulțumesc băcăuanilor care au venit în număr mare la urne. Le mulțumesc pentru votul de încredere. A fost o campanie în care nu s-a jucat corect dar, până la urmă, oamenii cu care ne-am întâlnit pe stradă au înțeles care este adevărul. Au înțeles că proiectele de modernizare au nevoie de timp pentru a fi implementate, mai ales că au fost atât de multe șantiere pornite în paralel. Le mulțumesc și colegilor alături de care am făcut campanie, pentru că a fost un maraton de întâlniri în stradă”, a declarat primarul Viziteu.

          Campania acestuia s-a concentrat pe ideea unui „oraș, prieten cu familia”. L-am întrebat și ce înseamnă acest slogan. „Este un proiect la care am început să lucrăm încă de acum trei ani, investind în școli și grădinițe, în infrastructură de deplasare cu bicicleta, aducând autobuze electrice, investind în modernizarea locurilor de joacă și a curților de școli și alte proiecte asemănătoare. Și ceea ce a pornit ca un deziderat se va transforma și mai mult în realitate în acest al doilea mandat pentru că sunt proiecte importante pe care le vom face”, a spus primarul. Acesta a și detaliat. „Este vorba despre modernizarea celor două parcuri: Cancicov și Gherăiești – la care am recuperat terenurile private și le-am readus în patrimoniul băcăuanilor, deci public. Cele două comori verzi se vor transforma complet. La acestea adaugăm și realizarea Promenadei Bistriței – un loc unde ne vom petrece timpul liber cu drag”, a spus edilul.

          Acesta i-a felicitat și pe colegii săi de alianță din județ care au câștigat câteva primării în premieră. Este vorba despre Nicolae Bălcescu – Marcelin Iosif Trifescu, Berzunți – Sorin Mihai Panțîru, Urechești – Neculai Stoica și Vultureni –Iulian Dragomir. A recunoscut și meritele contracandidaților din municipiu și județ.

          „A fost o campanie foarte intensă, în care a fost o „bătălie” clară între ideile liberale și de alt tip. Mă bucur că băcăuanii au confirmat că își doresc o conducere liberală la primărie. Le mulțumesc pentru asta și nu o să îi dezamăgesc. Voi continua să fiu un partener al mediului antreprenorial, vom continua proiectele de modernizare ale orașului, cu folosirea cu înțelepciune a banilor publici și sper să am și colaborarea consilierilor locali. M-am luptat în această campanie pentru a avea mai multă stabilitate în consiliu și oameni care să înțeleagă direcția de dezvoltare pe care am setat orașul”, a mai spus primarul. Acesta nu a dat detalii despre posibilele alianțe din noul consiliu.

          Lucian Viziteu are 39 de ani, este doctor inginer și a devenit primar după ce a fost parlamentar al României între 2016 și 2020. În primul mandat a atras 198 de milioane de euro, care s-au tradus în numeroase proiecte de investiții, în toate domeniile.

          Zilele Centrului de Cultură „George Apostu” – 2024

          * Expoziția „Patrimoniu – valoare și valorizare” * Concert ZENOSYNE SAXOPHONE QUARTET (Italia)

           

          Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău, în parteneriat cu Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași – Muzeul de Artă, anunță deschiderea expoziției „Patrimoniu – valoare și valorizare”, care va avea loc vineri, 14 iunie 2024, începând cu ora 17.00, la Palatul Culturii din Iași. Această expoziție face parte din proiectul Zilele Centrului de Cultură „George Apostu” – 2024 (Constanța-Bacău-Iași), care are drept scop promovarea patrimoniului cultural, prin facilitarea circulației valorilor dincolo de limitele spațiilor tradiționale ale instituției.

          Expoziția „Patrimoniu – valoare și valorizare” (pictură și sculptură) oferă publicului ocazia de a descoperi o colecție impresionantă de opere de artă din patrimoniul Centrului de Cultură „George Apostu”, semnate de George Apostu (1934-1986), Geta Caragiu (1929-2018), Nicolae Fleissig, Alexandru Gheorghiță (1931-2011), Napoleon Tiron, Min-Chin Tung, Aurel Vlad, Gheorghe Zărnescu, Marin Gherasim (1937-2017), Florina Breazu, Vasile Tolan, Vladimir Palamarciuc, George Mircea (1979-2018), Timotei Bătrânu, Mihai Chiuaru, Mariana Papară, Ilie Boca, Alexandru Macovei, Andreea Palade Flondor, Liviu Nedelcu, Dan Palade Flondor, Ion Văsâi, Victor Cuzmenco, Tudor Zbârnea, Gabriela Culic; lucrările sunt rezultate în urma activităților culturale desfășurate de-a lungul celor peste 30 de ani de existență a instituției, incluzând donațiile artiștilor participanți la expozițiile personale și de grup, precum și lucrările create în cadrul Simpozionului internațional de sculptură „George Apostu” (1994-1998) și Rezidenței Internaționale de Sculptură „Albastru” (2017-2019).

          Prin lucrările de artă intrate în patrimoniul Centrului, prin miracolul „creației”, în care spiritul și materia se întâlnesc, spațiul instituției s-a încărcat de spiritualitate; operele au devenit semn și, totodată, însemn, punând la dispoziția tuturor celor interesați mărturii relevante despre artiști și uriașul potențial creator, care merită expus și valorizat. Expoziția va fi prezentată de criticul de artă Maria Bilașevschi și prof. univ. dr. Petru Bejan.

          Pentru a oferi o perspectivă profundă asupra vieții și operei sculptorului George Apostu (1934-1986), va putea fi vizitată expoziția de fotografie „George Apostu – inedit”, realizată de regretatul istoric de artă Mihai Oroveanu, organizată în holul de la intrarea în sala „Henri Coandă”.

          Cu această ocazie va fi prezentată o vastă colecție de produse culturale marca Centrul de Cultură „George Apostu”, adevărate branduri intrate în patrimoniul spiritual local și național (unul dintre acestea fiind revista „Vitraliu”), care nu doar consemnează un destin instituțional, ci deschide noi orizonturi de cunoaștere și înțelegere a lumii de ieri, de azi și de mâine.

          Pentru că arta și muzica au capacitatea de a uni oamenii și de a crea conexiuni între culturi, de la ora 18.00, în Sala „Henri Coandă” a Palatului Culturii, publicul meloman ieșean este invitat la un concert special, susținut de ZENOSYNE SAXOPHONE QUARTET din Italia, eveniment organizat în parteneriat cu Asociația de Concerte „Syrinx” (președinte Pavel Ionescu Ambrosie).

          ZENOSYNE SAXOPHONE QUARTET, alcătuit din Serena Tarozzo (saxofon sopran), Luca Boscolo (saxofon contralto), Martino Luxich (saxofon tenor), Samuele Molinari (saxofon bariton), absolvenți ai Conservatoarelor din Veneția și Ferrara și, ulterior, ai programului de Master în Muzică de Cameră de la „Conservatorio B. Marcello” din Veneția, a fost înființat în anul 2023 cu scopul principal comun de a urma un parcurs profesional legat de pregătirea cvartetului, promovând calitățile sale distincte în diverse contexte.

          Membrii grupului desfășoară o activitate artistică intensă: concerte, colaborări cu compozitori și alți muzicieni, dar și educațională (prin cursuri de master și lecţii-concert). În 2024, cvartetul a primit Premiul I la prestigioasa competiție internațională „Giulio Rospigliosi” la categoria Muzică de cameră.

          Evenimentul marchează a treia etapă a proiectului Zilele Centrului de Cultură „George Apostu”, care a debutat cu Expoziţia de fotografie „Tur de confrerie” – Ovidiu Ungureanu, organizată la Muzeul Naţional al Marinei Române (Constanța, 10 aprilie 2024) și a continuat cu Expoziția de pictură „Vâlva visului” semnată de Gabriela Culic, lansarea albumului de artă „Vâlva visului”- Gabriela Culic, lansarea revistei „Vitraliu” și recitalul extraordinar susținut de Raluca Dobre (vioară) și Edit Arva (pian), desfășurate la Centrul de Cultură „George Apostu” (Bacău, 23 aprilie 2024).

          Proiectul beneficiază de lungi și fructuoase colaborări cu mediul artistic, academic și universitar din Iași: Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Iași; Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iași; Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași; Universitatea Națională de Arte „George Enescu” și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.

          Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile!

          Programul cultural pentru anul 2024 al Centrului de Cultură „George Apostu” se desfăşoară sub genericul „Patrimoniu – valoare și valorizare”.

           

          Vom avea minte să evităm războiul?

          Intrarea României în război este adesea privită cu scepticism sau chiar cu umor de către unii cetățeni. În această context, există numeroase voci care susțin că nu s-ar înrola în armată, ar părăsi țara sau ar boicota efortul de război. Este important să înțelegem cum poate fi manipulată percepția publică în astfel de situații, iar un exemplu edificator este tragedia de la Colectiv.

          Tragedia de la Colectiv a avut un impact profund asupra opiniei publice românești. Fără a discuta dacă incendiul a fost provocat intenționat sau nu, este evident modul în care acest eveniment a fost folosit de forțele politice pentru a modela percepțiile și reacțiile publicului. Utilizarea unui eveniment tragic pentru a stimula schimbări politice sau sociale nu este un fenomen nou. Astfel de incidente sunt adesea „ambalate” într-un mod care să provoace reacții emoționale puternice și să direcționeze opinia publică într-o anumită direcție.

          În contextul actual, mulți români sunt împotriva războiului, dar istoria ne arată cât de repede se poate schimba opinia publică în urma unui incident major. Un exemplu notoriu este atacul japonez de la Pearl Harbor. Până la acel moment, opinia publică americană era în mare parte împotriva implicării în al Doilea Război Mondial. După atac, însă, sentimentul naționalist și dorința de răzbunare au dus la un val de susținere pentru intrarea în război. Un incident similar, cu victime românești, atribuit Rusiei, ar putea avea același efect, determinând publicul să ceară intrarea în conflict, la fel cum a cerut, acum câțiva ani, instaurarea lock-down-ului.

          În condițiile actuale, România ar trebui să-și păstreze neutralitatea și să evite orice provocare care ar putea fi interpretată ca un pretext pentru escaladarea conflictelor. România trebuie să rămână neutră, mai ales în contextul în care ucrainenii au anunțat că avioanele F16 vor fi staționate pe aeroporturi NATO iar rușii au anunțat că aeroporturile de pe care vor decola avioane care vor ataca trupele rusești devin ținte legitime.

          Rămâne de văzut cum vor decide liderii noștri și ce libertate de decizie vor avea. În orice caz, orice țară normală la cap ar încerca să evite pe cât posibil un război devastator, oricâte garanții ar primi de la aliații strategici. Dacă nu pentru faptul că nu avem de ce să sprijinim un regim care ne-a fost dușman aproape pe față și care ne-a creat numeroase dificultăți în ultimele decenii, măcar pentru faptul că țara nu este pregătită pentru un conflict. Nici militar, nici economic.

          Alături de cei în suferință

           

          Anii cât am lucrat în presă și-au pus amprenta, inevitabil, asupra mea, au lăsat urme adânci, de neuitat. Momentele în care am putut fi alături de cei în suferință m-au marcat cel mai tare. Lucrând mult pe zona de intervenții, am avut și șansa de a putea ajuta. Copii, persoane în vârstă, oameni suferinzi. Iar satisfacția că, da!, am putut întinde o mână salvatoare, a fost imensă. E acea satisfacție pe care ți-o dă meseria de ziarist, după părerea mea, cea mai frumoasă și provocatoare meserie din lume.

          La pas cu… salvarea!

          Iulie, 2005. Apele s-au revărsat puhoaie peste toată Valea Trotușului. Norii s-au spart efectiv în noapte, iar a doua zi toată zona era inundată! În jur de ora 15.00 am primit mesaj că se intervine din nou, cu elicopterul, pentru a salva oamenii sinistrați, prinși în vârtejul furiei apei, oameni care au reușit să se refugieze pe acoperișurile caselor, în copaci, prin poduri. De dimineață, salvarea din cer intervenise deja de vreo patru ori. Acum, se primise un nou ordin! În cinci minute eram deja în mașină, alături de Daniel Ciorcilă, colegul meu cameraman, de la TV Alfa Bacău, cu ținta finală Dofteana. Acolo se intervenea! Acolo, Trotușul a rupt maluri, a frământat totul în cale, a adus prăpădul pe pământ. În maximum o oră am ajuns. Imagini apocaliptice, imposibil de uitat. Lacrimile, suferința de pe chipurile localnicilor m-au marcat cel mai mult. Puhoaiele le măturase locuințele și le-au distrus, multora, agoniseala de o viață. Mi-am pus cizmele de cauciuc în picioare și am început să ajut. Daniel deja urcase în elicopterul de intervenție pentru a lua imaginile dezastrului de la înălțime. A urcat în picioarele goale. Sandalele pe care le purta îl incomodau. Eu, jos, în mijlocul suferinței, ajutam. Orice! Întindeam mâinile pentru a scoate o bunică din casa plină de noroi, am împărțit apă și alimente, aduse de Crucea Roșie, am luat un copil în brațe, până ce mama lui a putut și ea să iasă din curtea în care totul se făcuse una cu pământul. Se scoteau porci din cotețe, vaci și oi din grajduri, cei în putere ajutau și ei. Într-un lanț uman se cărau saci cu nisip care urmau să se transforme în diguri pentru a opri apa. Eram acolo, printre ei, salvatorii! Nu mai conta nimic. Ploaia se oprise, dar și acum simt în spate acea căldură umedă care se lăsase peste noi, făcând aerul irespirabil. Colegul meu aterizase pe terenul de sport. Un jandarm m-a dus cu mașina acolo, pentru a merge spre o altă misiune, unde intervenția se mutase din aer, în apă. Trei bărbați fuseseră luați de viitură și apucaseră să se agațe de niște crengi mari de copac. Daniel, încă desculț, a deschis din nou camera, în fugă. Alături de noi, jandarmii aruncaseră spre sinistrați o funie groasă, ce abia a putut fi prinsă de o creangă. Lângă mine, comandantul Jandarmeriei Bacău, Nicolaie Rugină, venit în zonă încă de când s-a declanșat potopul. Cu o mână pe funie și una pe camera, ridicată sus, peste nivelul apei, Daniel a intrat pur și simplu în vâltoare să surprindă cât mai bine momentul intervenției. A intrat și comandantul Rugină în apa învolburată a Trotușului. Eu, pe margine, încercam să surprind totul prin obiectivul aparatului foto. Nici nu realizasem că picioarele mi se afundaseră adânc în mocirla de la mal. Atât Daniel, cât și domnul Rugină, intrați fără nicio o vestă sau alt echipament de protecție în apă, au fost la un pas să fie luați de furia apei. Secundele curgeau greu. Se ducea o luptă contracronometru, cu o forță supraomenească. Se vedea asta pe chipurile salvatorilor, pe zoom-ul aparatului meu. Și cei trei bărbați sinistrați își adunau ultimele puteri pentru a prinde mâna salvatoare. Daniel filma. Începusem să mă rog, cu ochii în lacrimi. Se mai adunaseră și alți oameni pentru a ajuta. În apă interveniseră și trei jandarmi. Unul a fost întors de apă, dar a fost scos imediat de colegii lui. Cei trei bărbați plângeau. Momentele acelea au rămas pe vecie în memorie. Pe cameră, ulterior, am văzut că totul nu a durat nici 10 minute. Dar nouă, celor de față, ni s-au părut o veșnicie. Salvarea a reușit. Epuizați, sinistrații au căzut în genunchi, când s-au văzut din nou pe pământ. Daniel atât mi-a spus: „Aprinde-mi, te rog, o țigară! ” Era epuizat. Domnul Rugină tăcea. Șocul trecuse. Trebuia să ne revenim cu toții pentru a merge mai departe.

          Am stat pe Valea Trotușului până târziu în noapte. Am revenit la redacție, pentru a preda imaginile și materialul scris, iar a doua zi, am plecat din nou, în aceeași echipă, în Dofteana. Sinistrații erau cazați la corturi, jandarmii încă mai scoteau apa și noroiul din curțile și beciurile oamenilor, apele se retrăseseră, în urmă erau doar imaginile hâde ale dezastrului. Cadrele filmate de Daniel au rulat zile întregi și la toate televiziunile naționale. După acele zile, comandantul Rugină a fost înaintat în gradul de general. Eu și cu Daniel am primit premiul I la Gala Presei Băcăuane – categoria reportaj.

          Ziariști în bărcile de intervenție

          La fel de încărcate au fost și momentele trăite în 2008, de data aceasta la inundațiile din Săucești. Făceam echipă cu Iuri Leteanu, cameraman la aceeași televiziune, devenită, între timp, TV Bacău. Toate satele comunei – Schineni, Siretu, Săucești – au fost înecate de Siret într-o noapte. Alarma s-a dat pe la 9 seara. Potopul a năvălit peste tot aproape instant. Au sunat sirenele, pe care încă le mai aud în urechi. S-a creat panică, s-a intervenit prompt, jandarmi, polițiști, pompieri, autorități locale și județene. A doua zi, intervenția s-a făcut din …. bărci. Nivelul apei se ridicase atât de mult, încât nu mai existau șosele, drumuri sau alte căi de acces spre casele oamenilor sinistrați. Ca jurnalist, în astfel de momente, te simți una cu suferința. Nu ai cum altfel. Nu mai contează nimic, decât să încerci să ajuți. Chiar dacă o mână o ai pe aparatul de fotografiat, iar, cameramanul, pe butonul de pornit al camerei, cealaltă mână nu caută decât să ajute! Trei ore a durat intervenția în satul Schineni pentru a aduce în perimetrul de protecție (școala de centru, transformată în zonă de campanie) pe toți oamenii blocați în case. Au fost trei ore cât o viață. Plecam cu o barcă doar 2 persoane, ca să putem să aduce cât mai multe înapoi. Mi-am legat aparatul foto de breteaua rucsacului din spate, pentru a avea ambele mâini libere, în caz de intervenție. Am salvat atunci trei bătrâni, o mamă cu doi copii, doi soți trecuți de 80 de ani, care nu mai puteau să se deplaseze, s-a intervenit cu targa, s-au strigat oameni scriși pe o bucată de hârtie de cei de la primărie, pentru a ne face auziți, am apelat chiar și la un fluier (nu am crezut niciodată, până atunci, că pot sufla atât de tare într-un fluier!). Au fost clipe de groază, de deznădejde, de emoție cumplită, dar și de bucurie. Bucuria victoriei. Mai ales atunci când simțeai brațul strâns cu putere de un sinistrat, de nici de unde, care, cu voce tremurândă, spunea simplu: „Mulțumesc!”. Și am primit multe astfel de apelative în cei aproape 20 de ani de presă. Scriu de inundații doar pentru că, poate, așa pare, m-au marcat cel mai mult. Dar au mai fost și alte, și alte, sute de astfel de cazuri, care s-au întipărit în minte, în suflet, în tot corpul.

          Solidaritatea ne-a fost mereu alături

          Cum m-a impresionat foarte mult, un alt caz de undeva, dintr-un cătun din comuna Racova. Tatăl a trei copii a rămas sub cerul liber după ce casa i-a ars complet în urma unui incendiu. Trăiau toți patru (pentru că mama celor mici murise în urmă cu un an) într-o magazie de lemne, șubredă și minusculă, singura care nu fusese cuprinsă de flăcări. Era o toamnă târzie, iar vântul rece deja îngheța pământul. Copiii erau desculți, tatăl se pregătea să plece cu munca, în sat. Singurul lor venit! Cei mici s-au bucurat de prezența noastră. A mea și a fotografului Nelu Bîșcă. Nu știu ce glume a făcut Nelu, că micuții deja râdeau, inocent, uitând de viața grea pe care o duceau. Tatăl a plâns tot timpul cât a stat de vorbă cu mine. Mi-a povestit toată viața, toată suferința, lipsurile, neputința lui de părinte. La plecare i-am întrebat pe cei mici – doi băieți și o fetiță, toți cu ochii albaștri și păr blond, creț – ce își doresc cel mai mult acum. Cel mare mi-a spus: „O bicicletă, să ajung mai repede la școală”. Al doilea nu-și dorea decât să aibă din nou „căsuța lor”, iar fetița: „O văcuță, să avem mereu lapte bun și cald”. Așa mi-am încheiat atunci articolul publicat în cotidianul „Deșteptarea”, care a apărut pe piață a doua zi. La prima oră, am primit deja un telefon. Apoi încă unul, și încă unul. Erau cititori care voiau să ajute familia. În trei zile, copiii au avut în curte și bicicletă, și materiale de construcție și… o văcuță.

           Roxana (Neagu) Cerghici    

           

           

          Partidul S.O.S. ROMÂNIA mulțumește pentru voturi băcăuanilor

            Stimați băcăuani!

            Analizând prezența la vot în municipiul Bacău, pot spune că a fost una slabă comparativ cu numărul alegătorilor înscriși. Cauzele sunt de natură mai mult subiectivă, însă evident că au fost și unele obiective care au împiedicat desfășurarea normală a procesului de vot.
            Dincolo însă de aceste aspecte, doresc să le mulțumesc din suflet tuturor băcăuanilor inimoși, curajoși și raționali care au avut încredere în echipa propusă pentru candidatura la Primărie și Consiliul local și în Partidul S.O.S. România și ne-au votat!
            Aveți tot respectul și considerația noastră și ne angajăm să facem tot ce ne stă în putere să nu vă înșelăm încrederea și sprijinul pe care ni l-ați acordat, și să luptăm în continuare pentru voi, pentru noi, pentru orașul nostru, pentru România!
            Vă promitem că mergem mai departe, că nu ne dăm bătuți. Pentru un partid tânăr, înființat de numai doi ani, scorul obținut este unul onorabil, mai ales că ne-am clasat nu foarte departe de pozițiile principale. Acest fapt ne motivează și ne ambiționează și mai mult să devenim ceea ce ne dorim: o forță naționalistă care să aducă reforme majore în economie, să readucă și să refacă identitatea culturală și istorică, demnitatea, suveranitatea și independența României ca stat.
            Vă așteptăm în continuare să fiți alături de noi, să creștem și mai mult și să strângem cu toții rândurile pentru o cauză comună. Aceea de a Salva ROMÂNIA!

            Mihaela Bujor
            Președintele Organizației Municipale Bacău
            Partidul S.O.S. ROMÂNIA

            Cum a fost inventată Pizza Margherita

            Bărbatul din dreapta imaginii este Raffaele Esposito, un nume sinonim cu revoluția unuia dintre cele mai iubite feluri de mâncare din lume: pizza. Esposito, un talentat „pizzaiuolo” din Napoli, a transformat pizza dintr-un fel de mâncare simplu, considerat „sărac”, într-o delicatesă recunoscută la nivel mondial.

            Istoria Pizzei înainte de Esposito

            Înainte de inovațiile aduse de Raffaele Esposito, pizza era un preparat popular în cartierele sărace din Napoli, însă opțiunile erau limitate. Una dintre cele mai cunoscute versiuni era pizza Marinara, preparată simplu cu sos de roșii, usturoi și oregano, fără brânză. Această variantă era consumată adesea de pescari și de muncitori datorită ingredientelor sale ieftine și accesibile.

            Momentul de glorie din 1889

            Anul 1889 a marcat un moment crucial în istoria pizzei. În timpul vizitei regelui Umberto I și a reginei Margherita di Savoia la Napoli, chef Raffaele Esposito a dorit să creeze ceva special pentru regalitate. Inspirat de culorile steagului italian, Esposito a conceput o pizza care să îmbine roșul sosului de roșii, albul mozzarellei și verdele busuiocului. Aceasta nu doar că a surprins plăcut familia regală, dar a devenit și o emblemă a mândriei italiene.

            Nașterea Pizzei Margherita

            Astfel, în 1889, la Napoli, s-a născut pizza Margherita datorită talentului și viziunii lui Raffaele Esposito. Regina Margherita a fost atât de încântată de noua creație încât Esposito a primit mulțumiri oficiale din partea acesteia, consolidându-și astfel reputația și lansând pizza Margherita pe drumul spre faimă internațională. Pizza Margherita nu este doar un fel de mâncare, ci o poveste despre inovație, mândrie națională și influența unui om care a transformat o mâncare simplă într-un simbol culinar mondial. Raffaele Esposito rămâne în istorie nu doar ca un „pizzaiuolo” talentat, ci ca un adevărat revoluționar al bucătăriei italiene.

            Sănătatea din forile de tei

            Florile de tei sunt cunoscute de secole pentru proprietățile lor medicinale și beneficiile aduse sănătății. În primul rând, ceaiul de tei este utilizat pe scară largă pentru calmarea nervilor și reducerea anxietății.

            Consumul regulat de ceai de tei poate ajuta la inducerea unui somn liniștit, fiind de mare ajutor persoanelor care suferă de insomnie. Pe lângă efectele sale calmante, ceaiul de tei are și proprietăți antiinflamatorii și antioxidante.

            Aceste proprietăți îl fac eficient în ameliorarea simptomelor răcelii și gripei, precum și în combaterea inflamațiilor gâtului. Florile de tei conțin compuși flavonoizi și uleiuri volatile care contribuie la detoxifierea organismului. Consumul de ceai de tei poate ajuta la eliminarea toxinelor prin stimularea transpirației.

            De asemenea, ceaiul de tei poate sprijini sănătatea digestivă prin ameliorarea spasmelor stomacale și reducerea flatulenței. Un alt beneficiu al florilor de tei este capacitatea lor de a reduce tensiunea arterială datorită efectului lor vasodilatator.

            Acest lucru contribuie la îmbunătățirea circulației sângelui și la reducerea riscului de boli cardiovasculare. În plus, băile cu flori de tei sunt recomandate pentru relaxarea musculară și reducerea durerilor reumatice. Aplicarea externă a infuziilor de tei poate ameliora iritațiile pielii și eczemele datorită proprietăților lor calmante și antiinflamatorii. Florile de tei sunt folosite și în produse cosmetice pentru îngrijirea pielii, oferind hidratare și împrospătare.

            Este important de menționat că, deși florile de tei au numeroase beneficii, utilizarea lor trebuie făcută cu moderație și prudență. În concluzie, florile de tei reprezintă un remediu natural valoros pentru sănătate, având multiple utilizări terapeutice și beneficii dovedite.

            13 iunie 2024

              Și aceasta este viața veșnică… (Ioan 17, 1-13)

              O Evanghelie de treisprezece versete se face punte de înțelegere a modului în care Dumnezeu e viu în mijlocul nostru. Dar și a manierei în care sărbătorile prin care trăim această extraordinară pedagogie a prezenței Lui, Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, ne invită a da glas bucuriei de veacuri a Bisericii: „Domnul S-a Înalțat la ceruri, ca să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gatit scaunul Lui, norii, suirea Lui. Îngerii se minunează, văzând om mai presus de ei. Căci, Tatăl primește pe Cel pe Care îl are în sânuri de-a pururi, iar Duhul Sfânt poruncește îngerilor Săi: Ridicați, căpetenii, porțile voastre! Toate neamurile bateți din palme, căci, Domnul, S-a suit unde era mai înainte” (Stihirile Înălțării, gls. 6).
              Cuvintele ioaneice par esențiale în a răzbi spre taina Bisericii. Este important a încerca să trecem dincolo de simpla narațiune descriptivă a textului biblic. Avem de a face cu un dialog al Proslăvirii: Tatăl proslăvește pe Fiul și Fiul pe Tatăl, întru așteptarea Pogorârii Duhului Sfânt. Ni se deschide, astfel, putința cunoașterii Dumnezeului Treime: Tatăl, Fiul și Duh Sfânt. Domnul ține a se ruga pentru ”ca toți să fie una”, cu o unitate ce-și are puterea și modelul în însăși unitatea Sfintei Treimi. Dăduse ucenicilor Săi cuvintele vieții veșnice. Dar, ucenicii trebuiau să lucreze și cunoașterea, în împreună lucrare cu El, Dumnezeul cel Adevărat. Nu este lipsită de sens pedagogia prezentării, în duminicile care au trecut, a femeii din Samaria și a orbului celui vindecat, cărora Hristos Domnul le răspunde prin aceste cuvinte: Eu sunt! Și li se descoperă… Pentru a face cunoscută Treimea.
              Suntem și în duminica ce face pomenirea părinților participanți la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea (325). Cei care au combătut o erezie ticăloșită, împotriva Fiului lui Dumnezeu. Socotit de către Arie, asemeni multor vectori de imagine de astăzi, cel mult o icoană de moralitate și iubire. Un om special, dar nu Dumnezeu. Să luăm curaj din curajul sfinților! Căci, fără dumnezeirea Domnului Hristos, ne-am preface continuu că suntem oameni. Fără un destin și sens al împlinirii.

              Inspector scolar,
              pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

              ULTIMELE ȘTIRI