Intrarea României în război este adesea privită cu scepticism sau chiar cu umor de către unii cetățeni. În această context, există numeroase voci care susțin că nu s-ar înrola în armată, ar părăsi țara sau ar boicota efortul de război. Este important să înțelegem cum poate fi manipulată percepția publică în astfel de situații, iar un exemplu edificator este tragedia de la Colectiv.
Tragedia de la Colectiv a avut un impact profund asupra opiniei publice românești. Fără a discuta dacă incendiul a fost provocat intenționat sau nu, este evident modul în care acest eveniment a fost folosit de forțele politice pentru a modela percepțiile și reacțiile publicului. Utilizarea unui eveniment tragic pentru a stimula schimbări politice sau sociale nu este un fenomen nou. Astfel de incidente sunt adesea „ambalate” într-un mod care să provoace reacții emoționale puternice și să direcționeze opinia publică într-o anumită direcție.
În contextul actual, mulți români sunt împotriva războiului, dar istoria ne arată cât de repede se poate schimba opinia publică în urma unui incident major. Un exemplu notoriu este atacul japonez de la Pearl Harbor. Până la acel moment, opinia publică americană era în mare parte împotriva implicării în al Doilea Război Mondial. După atac, însă, sentimentul naționalist și dorința de răzbunare au dus la un val de susținere pentru intrarea în război. Un incident similar, cu victime românești, atribuit Rusiei, ar putea avea același efect, determinând publicul să ceară intrarea în conflict, la fel cum a cerut, acum câțiva ani, instaurarea lock-down-ului.
În condițiile actuale, România ar trebui să-și păstreze neutralitatea și să evite orice provocare care ar putea fi interpretată ca un pretext pentru escaladarea conflictelor. România trebuie să rămână neutră, mai ales în contextul în care ucrainenii au anunțat că avioanele F16 vor fi staționate pe aeroporturi NATO iar rușii au anunțat că aeroporturile de pe care vor decola avioane care vor ataca trupele rusești devin ținte legitime.
Rămâne de văzut cum vor decide liderii noștri și ce libertate de decizie vor avea. În orice caz, orice țară normală la cap ar încerca să evite pe cât posibil un război devastator, oricâte garanții ar primi de la aliații strategici. Dacă nu pentru faptul că nu avem de ce să sprijinim un regim care ne-a fost dușman aproape pe față și care ne-a creat numeroase dificultăți în ultimele decenii, măcar pentru faptul că țara nu este pregătită pentru un conflict. Nici militar, nici economic.
