Lucratorii de la Gruparea Mobila de Jandarmi (GMJ) Bacau au executat, numai in luna februarie, peste 350 de misiuni specifice, atat independent, cat si în cooperare cu alte institutii. “Scopul acestor misiuni a fost cel de asigurare a ordinii si linistii publice în zona de competenta teritoriala, aparare a drepturilor cetatenilor si protectia acestora, aparare a proprietatii publice si private, prevenirea si combaterea faptelor de natura contraventionala si penala”, a precizat mr. Marius Taranu, ofiter la GMJ Bacau.
Au fost astfel executate misiuni specifice de asigurare a ordinii publice (la manifestari cultural-artistice, sportive), actiuni de interventie (la solicitare “112”, echipe de interventie pentru asigurarea transporturilor speciale si de valori), actiuni executate în cooperare cu alte institutii precum si misiuni de mentinere a ordinii si sigurantei publice (misiuni de patrulare în mediul urban si în mediul rural, actiuni executate în zona institutiilor de învatamant, în piete, targuri, etc.). “De asemenea, pe linia constatarii faptelor de natura penala, în perioada de referinta, pe timpul executarii misiunilor specifice, s-au constatat de catre efectivele unitatii un numar de 17 fapte cu caracter penal – lovire, furt calificat, violare de domiciliu, în urma carora au fost întocmite dosare cu acte premergatoare ce au fost înaintate Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau pentru continuarea cercetarilor. Alte 34 persoane au fost conduse la sediul Politiei, fiind confiscate bunuri în valoare de 800 lei”, a mai declarat mr. Taranu.
Pe linia constatarii si sanctionarii faptelor contraventionale activitatea s-a concretizat în aplicarea unui numar de 523 sanctiuni contraventionale, din care 412 au fost amenzi în valoare de 63.200 lei, iar 111 avertismente scrise. (R. Neagu)
Peste 12 misiuni pe zi pentru jandarmii bacauani
Politistii bacauani au confiscat 1700 de zambile
Poli?i?tii de investigare a fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poli?ie Jude?ean Bac?u, împreun? cu inspectori de la Garda Financiar? Bac?u au ac?ionat zilele acestea în Pia?a Central? a municipiului pentru a verifica legalitatea func?ion?rii unor societ??i comerciale ?i provenien?a florilor expuse spre comercializare. La o societate comercial?, în urma verific?rilor, au fost g?site ?i confiscate 1699 de zambile a c?ror provenien?? nu a putut fi justificat?. Ca urmare a neregulilor constatate s-a dispus suspendarea activit??ii unui num?r de cinci societ??i comerciale, pan? la remedierea deficien?elor ?i intrarea în legalitate ?i s-au aplicat ?ase sanc?iuni contraven?ionale.
Dosar penal pentru injunghierea unui politist
La data de 3 martie 2011, in jurul orei 23.00, politistii din comuna Balcani au fost sesizati telefonic despre faptul ca la barul din comuna are loc o altercatie.
Agentul de politie de la Postul de Politie Balcani insotit de un politist local s-a deplasat in zona barului, unde a fost depistat barbatul reclacitrant, care se afla si sub influenta alcoolului.
Agentul de politie l-a deposedat pe M. Viorel de un cutit pe care acesta il purta in teaca la brau, moment in care acesta i-a aplicat politistului o lovitura cu un alt cutit pe care il avea asupra sa si a fugit.
M. Viorel a fost urmarit, prins si imobilizat de catre agentul de politie si politistul local, fiind incatusat si condus la sediul Postului de Politie Balcani.
Agentul de politie a fost transportat la Spitalul Moinesti pentru ingrijiri medicale si se afla in afara oricarui pericol. In cauza s-a intocmit dosar penal sub aspectul savarsirii infractiunii de ultraj, cercetarile fiind coordonate de procurori din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Moinesti.
Proiect ANAF implementat si in Bacau
Agentia Nationala de Administrare Fiscala anunta organizarea, in data de 7 martie 2011, la sediul Agentiei, a conferintei pentru inchiderea oficiala a proiectului cu titlul "Imbunatatirea abilitatilor tehnice ale functionarilor din cadrul Agentiei Nationale de Administare Fiscala prin instruirea si certificarea ECDL Start", cod SMIS 2724, proiect care a fost implementat in perioada 30 aprilie 2009 – 29 martie 2011. Proiectul a fost cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational "Dezvoltarea Capacitatii Administrative" (PO DCA) 2007 – 2013, la nivelul Axei prioritare 1 – imbunatatiri de structura si proces ale managementului ciclului de politici publice, Domeniul major de interventie 1.3. – imbunatatirea eficacitatii organizationale, Operatiunea orientativa – Module de pregatire in domenii ca achizitii publice, ECDL, limbi straine, dezvoltarea de proiecte, licitarea si managementul proiectelor etc., lansata prin Cererea de proiecte nr. 2/2008 a Autoritatii de Management pentru PO DCA din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. Valoarea totala a proiectului, fara TVA, a fost de 1.724.310 lei, din care 1.718.710 lei reprezinta valoarea eligibila a proiectului, formata din 1.460.903,50 lei, provenind din Fondul Social European si 257.806,50 lei, reprezentand cofinantarea eligibila a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in calitate de beneficiar al finantarii nerambursabile, iar 5.600 lei reprezinta valoarea neeligibila a proiectului. "Proiectul a avut drept scop cresterea gradului de utilizare a tehnologiilor informatice de catre functionarii din cadrul A.N.A.F. prin dobandirea unor cunostinte solide de operare si utilizare a calculatorului", a explicat Adrian Anghel, purtator de cuvant la Directia Finantelor Publice Bacau. Proiectul a presupus organizarea si derularea unui program de instruire si certificare ECDL Start pentru un numar de 1.317 functionari din cadrul sistemului national al administrarii fiscale, respectiv un numar de 26 de directii generale judetene ale finantelor publice, printre care si DGFP Bacau. Din cei 1.317 functionari participanti la instruire, 1.303 au obtinut Permisul ECDL Start, ceea ce reprezinta un grad de promovabilitate de 98,94 la suta. (Roxana Neagu)
Au dat o gaina si au luat un laptop
O femeie din municipiul Bacau era sa plateasca un laptop pentru o gaina! A primit in casa persoane necunoscute care au profitat de neatentia ei si in timp ce se targuia pentru o gaina pe care necunoscutii o vindeau, a ramas fara laptop.
La locuinta Elenei B., de 63 ani, din Bacau, s-au prezentat trei persoane necunoscute cu o gaina de vanzare si sub acest pretext femeia i-a primit in locuinta. A negociat cu ei pretul gainii la 20 lei si in timp ce o persoana negocia pretul, cea de-a doua tinea gaina solicitand lighean si cutit ca sa o taie, cea de-a treia persoana a profitat de neatentia femeii si a sustras un laptop din sufragerie.
Ajuns acasa, ginerele partii vatamate a constatat lipsa laptopului, a sesizat de indata Politia si a plecat in urmarirea celor trei persoane. in scurt timp in apropierea blocului a fost prins si identificat R. Victor, de 38 de ani, care venise cu gaina de vanzare si care era insotit de Lucretia G., de 36 de ani.
Cele doua pesoane au fost conduse la sediul Politiei Municipiului Bacau pentru cercetari. In rucsacul pe care R. Victor il avea asupra sa a fost gasit laptop-ul sustras, care a fost restituit partii vatamate.
Din cercetari s-a mai stabilit ca laptop-ul a fost sustras de catre Lucretia G., care l-a introdus in rucsacul concubinului ei R. Victor. In cauza s-a intocmit dosar penal in care se efectueaza cercetari fata de G. Lucretia pentru savarsirea infractiunii de furt si fata de R. Victor pentru tainuirea infractiunii de furt.
Nu s-a stabilit implicarea celei de-a treia persoane, Gabriel C., in comiterea furtului.
Doi muncitori au lasat fara ton la telefon un sat intreg
Joi, 3 martie 2011, politistii din Palanca au fost sesizati prin SNUAU 112, despre faptul ca in urma efectuarii unor lucrari la podul peste raul Trotus, a fost sectionat un cablu telefonic. La fata locului politistii au stabilit ca P. Nelu, de 36 ani, din judetul Constanta si H. Ilie, de 30 ani din Ramnicul Sarat, ambii angajati ai unei societati comerciale, executau o lucrare de consolidare a podului de peste raul Trotus, in satul Palanca. In timp ce sapau un sant la piciorul podului au sectionat cablul telefonic. Au ramas fara semnal telefonic un nr. de 98 de abonati. In cauza s-a intocmit dosar penal, sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere din culpa.
Au votat „pentru” in unanimitate!
Consilierii judeteni s-au intrunit vineri in sedinta extraordinara. Principalul punct de ordinea de zi a fost legat de extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in judetul Bacau. Sedinta fulger la Consiliul Judetean! Intalnirea s-a datorat aprobarii studiului de fezabilitate, a indicatorilor tehnico-economici si a politicii de tarifare pentru Proiectul "Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in judetul Bacau". In conformitate cu prevederile de aderare la Uniunea Europeana, Romania are obligatia de a investi in serviciile de alimentare cu apa si canalizare. "Documentul aprobat in unanimitate de consilierii judeteni este extrem de important pentru ca reprezinta ultima piesa a aplicatiei de finantare pentru POS Mediu pe apa si canalizare. Este o investitie care se estimeaza a fi in jurul sumei de 118-119 milioane de euro, pentru intreg judetul Bacau. In prima etapa acesta vizeaza municipiul Bacau, municipiul Moinesti, orasul Buhusi, orasul Tg. Ocna si cateva comune din jurul municipiului Bacau”, a declarat Dragos Benea, presedintele Consiliului Judetean Bacau. Saptamana viitoare documentul se va depune la Ministerul Mediului urmand a fi inaintat apoi Comisiei Europene pentru aprobare. Incluzand timpul pentru aprobari, licitatii si eventuale contestatii, implementarea proiectului va necesita aproximativ 5 ani. (N. Timaru)
FCM Bacau a castigat cu 5-0 dupa doar o repriza
Vineri, de la ora 15, a debutat returul Ligii a III-a la fotbal. Etapa a XVI-a a programat doar trei din cele patru echipe bacauane ale seriei I. Astfel, stadionul Municipal a gazduit confruntarea dintre FCM Bacau si FCM Onesti, incheiata cu 5-0 pentru "galben-albastri" dupa numai 44 de minute. Au marcat Boghian (min. 17), Vraciu (min. 33), Dobos (min. 35, 43) si Apostu (min. 41). Disputa a luat sfarsit in minutul 44 ca urmare a faptului ca FCM Onesti a ramas in doar 6 jucatori. Echipa din municipiul de pe Trotus a inceput partida in 9 oameni din cauza unor probleme de regulament, ulterior alti 3 fotbalisti fiind nevoiti sa paraseasca definitiv terenul de joc in urma unor accidentari.
Intr-o alta confruntare, SC Bacau s-a impus in deplasare, la CSM Focsani, cu 4-0, prin reusitele lui Ungureanu (p.), Pricop si Petrea (de doua ori).
Incendiu pe strada George Bacovia
Locatarii imobilelor de la intersectia strazilor Banca Nationala si George Bacovia au avut parte de emotii astazi. Un incendiu izbucnit in curtea unei case i-a tinut cu sufletul la gura, mai ales ca intre imobile nu este distanta prea mare. Pompierii au raspuns foarte repede la solicitare si au stins focul inainte ca acesta sa se intinda la multimea de anexe din jur. „Au ars 30 de metri patrati dintr-o magazie de lemne si acoperisul unui garaj, ne-a declarat lt. Andrei Grecu, purtator de cuvant al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta. Suntem in curs de cercetare pentru a stabili cauza izbucnirii incendiului.” Cea mai probabila varianta este un scurtcircuit la instalatia electrica veche a anexelor. ISS a intervenit cu 3 ofiteri, 3 subofiteri, 2 autospeciale cu apa si spuma si 2 autospeciale de prima interventie si comanda. Traficul a fost deviat in zona, ceea ce dus la crearea aglomeratiei pe strada Banca Nationala, pe primul tronson al strazii George Bacovia si in sensul giratoriu de la Parcul Trandafirilor.
Doina Mincu
Numarul bugetarilor romani, in scadere
Conform ultimelor statistici, numarul de bugetari a scazut la 1,26 milioane de persoane. Aceasta diminuare a numarului de angajati la stat a rezultat din aplicarea standardelor de cost in administratie, a precizat premierul Emil Boc la postul public de televiziune. Totodata, premierul a declarat ca in Romania trebuie sa continue eficientizarea aparatului bugetar si reforma administrativa astfel ca in fiecare domeniu sa fie atatia angajati cati sunt necesari.
La sfarsitul lui 2010, seful Executivului a anuntat ca numarul de bugetari a scazut la 1,27 milioane de persoane, sub limita convenita cu FMI, iar procesul de restructurare va continua si in acest an, in domenii in care procedurile nu au fost inc? finalizate, precum ministerele Administratiei si Finantelor. Asadar, si in 2011 va fi mentinuta politica de angajare doar a unei persoane pentru sapte posturi eliberate.
Cupa Davis: Romania lupta contra Argentinei pentru calificarea in sferturi
Incepand de astazi, 4 martie, echipa Romaniei de Cupa Davis se lupta, la Buenos Aires, cu gazdele argentiniene pentru accederea in sferturile competitiei. Primul meci al zilei va fi David Nalbandian – Adrian Ungur, de la ora 16 (in direct la TVR 2), urmand ca a doua partida sa se dispute intre Juan Monaco si Victor Hanescu. Romania ar putea face o figura frumoasa in Argentina. Fostul jucator de tenis Florin Segarceanu mizeaza pe o victorie la dublu a perechii Hanescu / Tecau, dar si pe faptul ca liderul echipei noastre va prinde o zi mare.
Argentina si Romania s-au mai intalnit pana acum o singura data. In perioada 9-11 iulie 1981, tricolorii au infruntat "pumele", la Timisoara, in "sferturi". In prima zi, Andrei Darzu si Florin Segarceanu au pierdut fara drept de apel, in trei seturi, in fata jucatorilor Guillermo Villas, respectiv Jose Luis Clerc. La dublu, Segarceanu si Darzu i-au invins pe adversarii din prima zi, dar in confruntarile decisive, Florin Segarceanu nu i-a putut rezista lui Villas, astfel ca victoria lui Andrei Darzu, obtinuta in ultimul joc, prin abandon, in fata lui Clerc n-a mai contat decat pentru palmares.
Celelalte partide de la Buenos Aires se vor disputa dupa urmatorul program:
- Sambata, ora 16 (TVR 2): Eduardo Scwank / Juan Chela – Victor Hanescu / Horia Tecau
- Duminica, ora 16 (TVR 2): David Nalbandian – Victor Hanescu si Juan Monaco – Adrian Ungur
34 de ani de la cutremurul devastator din 1977
4 martie 1977, o zi neagra in istoria Romaniei. Cutremurul a lovit fara sa anunte. Mii de oameni au fost prinsi sub daramaturi. 1.578 nu au mai iesit vii. De atunci au trecut 34 de ani. 4 martie 1977, ora 21.22. Romania este zguduita de cel mai devastator cutremur din istorie. Intr-un minut si 12 secunde, 33 de cladiri din Capitala s-au transformat in ruine. Zece mii de oameni au fost prinsi sub daramaturi. Actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocanet si cantareata Doina Badea si-au pierdut viata atunci. Cutremurul a fost atat de puternic incat orasul Zimnicea aproape a fost ras de pe fata pamantului. Bilantul total al cutremurului de 7,2 grade pe scara Richter: 1.578 de morti si 11.300 de raniti, iar pagubele au fost estimate la 2 miliarde de dolari la vremea aceea.
Si Bacaul a avut de suferit pagube serioase in urma seismului devastator, chiar daca nu au fost de amploarea celor din capitala. Clipele care au urmat cutremurului au fost de groaza si spaima. Aproape o treime din locuintele aflate pe atunci in fondul locativ de stat au fost afectate de seism, in special cele de pe strada Mihai Viteazu, fosta Strada Mare. Tot atunci, multi dintre evreii care locuiau in Bacau si-au abandonat casele subrezite de seism si au plecat din tara. Printre alte cladiri care au avut de suferit in urma seismului din 1977 se numara fosta Scoala Nr. 1, cladirea Teatrului Bacovia si blocurile de pe Calea Marasesti. De mentionat ca evenimentele de groaza din urma cu 34 de ani au avut loc tot intr-o zi de vineri.
Peste 24.000 de pasapoarte eliberate in judetul Bacau
In anul 2010, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple Bacau a primit 24.786 de cereri de pasapoarte. Cele mai multe dintre acestea au fost cereri pentru eliberarea pasapoartelor simple electronice. Cea mai incarcata perioada pentru lucratorii acestui Serviciu a fost in lunile de vara, in special in august, când numarul solicitarilor a fost de 3 ori mai mare fata de celelalte luni ale anului.
Numarul bacauanilor care au avut nevoie de un pasaport nou in anul 2010 depaseste 24.000. Mai exact, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple Bacau a primt in anul care tocmai s-a incheiat nici mai mult, nici mai putin de 24.786 de cereri de eliberare a acestui act de identitate. Daca la aparitia lui, pasaportul electronic a creat ceva controverse, ei bine, pe parcursul lui 2010 numarul pasapoartelor simple electronice eliberate a fost de 13.170, fata de 11.989 cele simple temporare. „In luna august 2010 au fost primite de 3 ori mai multe cereri de pasapoarte fata de celelalte luni ale anului, iar trimestrul III al anului 2010 a fost cea mai aglomerata perioada din an, aspect relevat de primirea unui numar total de 11.597 de cereri de pasapoarte”, a declarat Nicoleta Zarnescu, purtator de cuvânt Serviciul de Pasapoarte Bacau.
Din experienta anilor trecuti, in lunile de vara, iunie, iulie si august, au fost considerate perioade de vârf pentru activitatea Serviciului de Eliberare a Pasapoartelor Bacau. Asta din cauza ca la Serviciile de Evidenta a Populatiei din teritoriu, din comunele si orasele arondate Bacaului, nu se mai depun cereri de pasapoarte, iar solicitantii se adreseaza serviciului bacauan. Aglomeratia se datoreaza in mare parte si faptului ca din ce in ce mai multi stranieri se intorc in tara in concediu pe perioada verii. Pentru a evita eventuale neplaceri, reprezentantii serviciului au fost nevoiti sa introduca un sistem de distribuire a bonurilor de ordine. Chiar si asa oameni s-au inghesuit in fiecare zi la primele ore ale diminetii in fata institutiei. Conducerea Serviciului a fost nevoita sa ia si o serie de masuri organizatorice. Concediile de odihna pe perioada lunilor iulie si august au fost reduse, pentru a deschide un al treilea ghiseu Serviciul a primit aparatura necesara, iar programul de lucru cu publicul a fost prelungit.
Mai putine infractiuni la regimul pasapoartelor
De remarcat este faptul ca in anul 2010 numarul infractiunilor la regimul pasapoartelor a scazut de la 14, câte s-au inregistrat in 2009, la doar 3. Asta pentru ca lucratorii din cadrul Serviciului au desfasurat si o serie de activitati de punere in executare a masurilor de limitare a dreptului de libera circulatie in strainatate a românilor, conform Legii nr. 248/2005. In continuare, prioritatea serviciului de pasapoarte consta in imbunatatirea serviciilor cu impact direct asupra cetatenilor. Asta presupune luarea unor masuri menite sa reduca birocratia si sa creasca gradul de transparenta. ”De asemenea, solicitantii de pasapoarte care se adreseaza institutiei noastre sunt încurajati sa sesizeze orice fapta de coruptie la numarul de telefon 0800.806.806, linia gratuita anticoruptie a Directiei Generale Anticoruptie”, a mai adaugat Nicoleta Zarnescu.
Si pretul pasapoartelor s-a modificat incepând cu 2 iulie anul trecut. Pentru un pasaport electronic, valabil cinci ani, bacauanii trebuie sa plateasca in loc de 266 de lei, 276 lei. Pentru cele temporare, valabile un an, valoarea a crescut de la 212 lei, la 216 lei.
Sinziana Filimon
Viata printre carti
Biblioteca pentru cei mici si cei mari
Putini stiu ca in comuna Gârleni, la doi pasi de sediul primariei, functioneaza o biblioteca. Un lucru probabil normal pentru unii, dar surprinzator, poate, pentru mediul rural. Infiintata inca din 1986, biblioteca din Gârleni are acum peste 11.000 de volume. In plus, in camera de lectura sunt montate si patru calculatoare, cu acces gratuit la internet, câstigate prin programul Biblionet, sponsorizat de sotii Bill si Melinda Gates.
A inceput cu 5.000 de volume de carte si acum are peste 11.000 de exemplare. Prin Hotarârea nr. 10/26 iulie 2006, Consiliul Local al comunei Gârleni a acordat Bibliotecii comunale numele “Dr. Julieta Cioban", in amintirea celei care a fost medic in comuna timp de opt ani. “Familia Cioban se afla printre cei care au donat carti acestei biblioteci. In cursul anilor 2006-2007 au donat peste 2.000 de volume, iar apoi, anual au adus si altele. Au fost oamenii comunei, chiar daca nu i-a legat nimic de aceste locuri. Au botezat 8 copii, au cununat, au ajutat foarte mult localnicii”, ne-a declarat Mihaela Schiopu, bibliotecar in sat de peste 14 ani. In prezent, in inventarul bibliotecii sunt carti foarte valoroase din literatura româna si universala. De asemenea, aici se gaseste un numar insemnat de manuale, dictionare, ghiduri de conversatie pentru limba engleza, franceza, italiana, spaniola, germana sau rusa. Cele patru calculatoare, dotate cu imprimante, scannere, casti, microfoane, web-cam-uri, obtinute prin programul Biblionet, sponsorizat de sotii Bill si Melinda Gates, sunt utilizate intens mai ales de elevii care invata sa foloseasca internetul, dar si programele de calculator, sub indrumarea aceleiasi bibliotecare Schiopu. “Multi nu au acasa calculator si nici internet, asa ca aici invata cum sa-l foloseasca, afla cum se lucreaza pe un calculator, sau programele Word, Excel sau Power Point. Insa mai vin si adulti, pentru ca multi dintre ei au cel putin o ruda in strainatate si vin sa vorbeasca cu ei pe messenger”, explica Mihaela Schiopu.
Cartea care sta pe raft si asteapta sa fie citita
Bibliotecara este dedicata meseriei. In fiecare zi, micuta incapere, bine compartimentata, care dispune chiar si de un depozit de carte, este de fapt “casa ei”, in care isi petrece ore intregi, alaturi de copiii, printre carti. O viata printre carti. “Multi se intreaba daca in ziua de azi mai citeste copilul sau tânarul. Avem cititori. Mai ales ca pe cei mici ii obliga si scoala sa citeasca. Unii vin de placere. Cel mai tânar cititor are 7 ani, iar cel mai in vârsta, 72 de ani. Copiii adora cartile lui Ion Creanga, povestile si amintirile lui, iar adultii sunt fascinati de tot ce inseamna medicina. Vor sa afle tot ce e nou in domeniu, pentru a invata cum se poate trai sanatos”, mai spune bibliotecara. Tot aici sunt organizate si activitati culturale, realizate in colaborare cu scolile din comuna. Vizitele la biblioteca fac si ele parte din politica acestei institutii, care isi pune in fiecare zi in valoare colectiile. Expozitiile de carte realizate cu ocazia unor aniversari culturale, colaborarea cu primaria si cu celelalte structuri administrative locale pun in valoare cartea care sta pe un raft si asteapta sa fie citita. Iar meritul este tot al bibliotecarei Mihaela Schiopu.
Centru local de informare
Intr-o lume in continua schimbare, biblioteca publica din comuna este rezultatul efortului creator al localnicilor care nu-si doresc decât sa pastreze, sa stocheze, sa prelucreze si sa transmita informatiile de azi pe mâine. Biblioteca din Gârleni reuseste sa fie centrul local de informare. Cititorii sai au acces la carti, periodice, dictionare, informatii si sunt indrumati mereu de Mihaela Schiopu in orice tip de activitate legata de carte, de studiu, redactare, intocmire de materiale bibliografice. De altfel, tot bibliotecara Schiopu a infiintat in acest sens Clubul “Prietenia”, in cadrul bibliotecii, prin care copiii satului invata sa confectioneze masti, picteaza, realizeaza martisoare, felicitari, danseaza, organizeaza jocuri in aer liber. O viata de om… printre carti.
Roxana Neagu
Bric-Brac: Valoarea terapeutica a cuvantului si a prieteniei
Se spune ca, de obicei, criticii nu prea au vorbe bune pe limba, sunt zgârciti cu laudele. Unii chiar cred despre specia asta ca e incapabila de entuziasm, zicând despre critici (literari, dramatici, de film, de arta, etc.) ca nu sunt altceva decât niste "acrituri cu stil". Ceea ce stiu si eu, pe cont propriu, este ca e mult mai usor sa scrii de rau decât de bine, pentru ca îti iese altfel materialul, are zvâc. Dar critica poate fi si o forma de admiratie, si o bucurie de a transmite emotia resimtita în fata unui act artistic autentic. Cum nu mi s-a mai întâmplat cam de mult timp sa vad un film cu adevarat remarcabil, am avut, zilele trecute, un fel de stare euforica dupa ce am urmarit "Discursul regelui", si am fost pe deplin satisfacuta ca a fost atât de "oscarizat", pentru ca merita cu prisosinta. M-am uitat si pe net, la niste comentarii, si mi-a placut reactia unor tineri vizavi de filmul respectiv. Unul dintre ei folosea o expresie cu tâlc, marturisind ca prefera filmele de "vorbarie" (piata fiind invadata de pelicule cu superactiune, cu pac-pac-uri, împuscaturi, violenta, sex, si multa tehnologie, neavând nicio noima, ca sa nu mai amintim de calitati artistice, "sublime", dar lipsind cu desavârsire) fiindca le considera "mai umane". Buna observatie! "Discursul regelui" este chiar un film despre puterea extraordinara a cuvintelor. Si despre o prietenie mai putin obisnuita, dintre o alteta regala si un om simplu. Cred ca ati auzit câte ceva despre aceasta poveste. Despre Ducele de York, bâlbâit, incapabil sa vorbeasca în public, care merge la un logoped cam excentric (dupa ce epuizase toata floarea specialistilor în domeniu), si fara studii, un australian iubitor de teatru, si de Skakespeare, of corse, acesta redându-i încrederea în sine si, lucru extrem de pretios, simtul relativitatii si al umorului. Asadar, Lionel, logopedul, face un fel de antrenament actoricesc cu viitorul monarh (dupa abdicarea lui Edward al VIII-lea, Ducele de York va prelua tronul, sub numele de George al VI-lea), obisnuindu-l cu publicul. Calea e lunga si întortocheata, dar n-am de gând sa va povestec tot filmul, care e minunat si complex, cu scene antologice. Vreau doar sa va trezesc curiozitatea de a-l vedea si de a savura momentele lui de mare frumusete si intensitate, de adevar uman, psihologic. Veti vedea o impecabila demonstratie de finete interpretativa, Colin Firth fiind, într-adevar, magistral, very british, extrem de expresiv cu o maxima economie de mijloace, în timp ce Geoffrey Rush e foarte nostim, mobil, atasant. Într-o epoca în care se înmultesc retelele de comunicare, de socializare, lumea fiind, de fapt, tot mai însingurata, trancanind în gol, într-un schimb de frivolitati, de tâmpenii, ca sa-si ascunda frustrarile, "Discursul regelui" (în excelenta regie a lui Tom Hooper) vine sa ne aminteasca lucruri care pareau uitate: valoarea terapeutica a cuvântului bine gândit si rostit, si a prieteniei adevarate (democratice prin excelenta), dincolo de orice deosebiri, de rang si de pozitie sociala.
Carmen Mihalache
„Din neatentie, nu mi-am dat seama cand au trecut anii”
Universitarul Stefan Munteanu a primit un martisor inedit: a douasprezecea sa carte: Bulevardul conditiei umane (Adagii), Editura Corgal Press, 2011. Este un cadou pentru vârsta de senior al spiritului pe care o sarbatoreste. „Din neatentie, nu mi-am dat seama când au trecut anii”, zice scriitorul în interviul „de deschidere” acordat lui Cornel Galben. Grozava sa întâlnire cu filosofia nu a fost întâmplatoare: „Eram îngrozit de perspectiva de a-mi consuma viata asemenea unui robot”. A fost încununat si cu premiul „Ion Petrovici”, al Academiei Române. Zice iar: „Am gresit însa, crezând ca si cei din jur se vor bucura de bucuria mea. Naivitate!” Nimic nou: succesul atrage invidie, esecul aduce singuratate. Poate ca o alta perspectiva ar fi reasezat altfel lucrurile: „Daca as fi câstigat un milion de euro la loto, gasca de admiratori ar fi ramas activa, sperând la firimituri”. A fost sa fie altfel, sublim, în ordine spirituala, astfel ca toate „clanurile interesate si-au dat mâna” si…
Aforismele din Bulevardul conditiei umane – chintesente ale unei cugetari originale, profunde, uneori amare – ne dezvaluie credinta celui îndragostit de Eminescu: „Omul, prin conditia sa, se situeaza între conditia fiarei si conditia îngerului. Acesta este bulevardul conditiei sale. Numai alergând pe acest bulevard îsi poate trai drama ori îsi poate savura norocul. Orice încercare de viraj, la stânga sau la dreapta, îi este fatala; îsi pierde conditia, adica pierde totul”. Stefan Munteanu traieste cu mare folos si împlinire pe acest bulevard „cu piste multiple, dar cu sens unic”.
Adagiile, adevarata roua a sufletului, nu se comenteaza; se savureaza… Va oferim câteva dintre aceste „sentinte” stefanmuntenesti… „Pentru a fi cu adevarat liber, omul trebuie sa devina sclavul filosofiei”. „Nu pot fi fericiti doar cei care urmaresc doar fericirea”. „Daca nu sunt iubit, înseamna ca nu sunt vrednic de aceasta”. „Uneori, cea mai buna alegere este abtinerea de la alegere”. „Prostia nu poate fi pusa pe seama biologiei”. „Cine nu are dusmani nu-si poate descoperi prietenii”. „Omul este valoare nu numai prin ceea ce este, ci si prin ceea ce aspira”. „Asemenea oamenilor, nici cuvintele nu pot trai singure”. „Pentru a avea întrebari, trebuie sa avem pasiuni”…
Volumul este încheiat de o postfata (a subsemnatului…) de patruzeci si una de pagini, Reabilitarea discursului filosofic în agora moderna. Demersul reprezinta o sinteza a creatiei autorului, cea mai mare parte a acestor însemnari fiind publicate, de-a lungul anilor, si în Desteptarea. O prezenta elevata a dezbaterilor filosofice nationale si internationale, eseist elevat, instanta axiologica, polemist redutabil, Stefan Munteanu ni se marturiseste ca unui duhovnic: „Am fost un marginal, un tacut, un rusinat, un nemultumit. M-am împacat cu gândul ca nu pot ocupa pozitii centrale, comode, ca trebuie sa ma bazez doar pe mine. N-am crezut niciodata ca pot învinge prin minciuna, prin hotie, ori prin lovituri mârsave”. Din acest motiv are si o fiintare luminoasa; traieste pe bulevardul cel mai frumos al conditiei umane.
Ion Fercu
„Fabrica de martisoare”
Parteneriat educational inedit
Prescolarii de la Gradinita numarul 1, impreuna cu elevii de la Scoala cu Clasele I-IV din cartierul Izvoare si cei de la Colegiul National “Ferdinand I” au initiat un proiect inedit intitulat “Fabrica de martisoare”. Activitatea face parte dintr-un amplu parteneriat educational intre unitatile de invatamânt, bazat pe actiuni de voluntariat.
Anul 2011, fiind declarat “Anul voluntariatului”, la initiativa prof. Adriana Vrabie, director la Scoala “Octavian Voicu” si a prof. Vasile Stoica, de la Colegiul National “Ferdinand I”, s-a initiat un parteneriat educational intre cele doua unitati de invatamânt bazat pe actiuni de voluntariat in care beneficiari si prescolarii Gradinitei cu program prelungit nr. 1, din cartierul Izvoare. Acum, pentru ca deja am intrat in luna martie, s-a organizat o actiune inedita, intitulata sugestiv “Fabrica de martisoare”, impreuna cu Scoala cu Clasele I-IV nr. 1, structura a Scolii cu clasele I-VIII “O. Voicu” Bacau. “Aceste activitati sunt o continuare a proiectului educational «Esti mic – te ajut sa devii voinic», derulat anul trecut in parteneriat cu elevi si profesori de la Colegiul National «Vasile Alecsandri» si Scoala cu clasele I-VIII «Spiru Haret», beneficiari fiind atunci prescolarii Gradinitei nr. 34”, a explicat inv. Georgeta Ilcos, coordonator Scoala nr.1 din cartierul Izvoare. Prima activitate din acest an scolar, derulata prin parteneriatul educational, s-a desfasurat in luna decembrie, cu ocazia sarbatorilor de iarna, activitate in care s-au implicat aceiasi elevi din clasa a V-a A, de la Colegiul National “Ferdinand I”, prezenti si acum la activitatea prin care in “fabrica de martisoare” s-au confectionat felicitari si obiecte diferite ce vor fi oferite cu ocazia Zilei de 8 Martie. Au participat in jur de 25 de copii, dintre care mai mult de jumatate sunt prescolari. “La activitatea de acum, elevii au venit cu diverse materiale pentru ca, impreuna cu prescolarii, sa realizeze martisoare. Drept multumire, prescolarii grupei mari-pregatitoare, condusa de educator Loredana Verman, au oferit invitatilor si un «martisor muzical»”, a mai precizat inv.Ilcos. “Practic, prin aceste activitati urmarim sa aducem impreuna copiii de vârste diferite, proveniti din medii diferite. Fiecare elev de-al meu a luat in grija un mic partener, un prescolar, pentru a lucra si invata impreuna. Este si un prilej de a ne vizita micii prieteni”, a declarat si prof. Vasile Stoica – diriginte clasa a V-a A, CN “Ferdinand I“ Bacau. Urmatoarea activitate din parteneriatul educational va fi o actiune Eco, ce va avea loc in luna mai, iar ultima actiune, intitulata “Impreuna de ziua noastra”, se va desfasura pe 1 Iunie.
Roxana Neagu
Sansa la o viata mai buna
Viata unui tânar din comuna Gârleni care si-a petrecut aproape 18 ani in orfelinate, dupa ce a fost abandonat de familie, s-a schimbat radical in momentul in care o fundatie din România i-a intins o mâna de ajutor. Mâna sperantei, pentru o viata normala.
Sute de copii sunt abandonati in fiecare an in România, fie in maternitati, fie pe strazi. Nu au copilarie, nu au prieteni, nu au sprijin. Pe scurt… nu au nimic! Sunt suflete pustii care nu stiu ce inseamna familie. Traiesc intr-un sistem defect, bolnav, lipsit de umanitate si de caldura. Pentru ei “acasa” inseamna o incapere stinghera, pe care de cele mai multe ori o impart cu alte suflete, la fel de nefericite. Ei ajung in cele mai multe cazuri in centrele de plasament. Altii ajung pe strazi, dorm in baraci, cersesc si manânca resturi. Asa arata viata celor mai multi dintre copiii carora soarta nu le-a surâs. Daca ajung in orfelinat au o perna pe care sa puna capul, insa doar pentru câtiva ani. La implinirea vârstei de 18 ani sunt nevoiti sa ia viata in piept si sa o ia de la zero, fara o casa, fara venituri si de cele mai multe ori, fara sprijinul celor dragi. Acum, mii de copii sunt in grija statului. In cele mai fericite cazuri, statul sau organizatiile nonguvernamentale ii ajuta suportând valoarea unei chirii. Asta insa doar pe o perioada de cel mult sase luni.
Abandonat de la trei luni
Este si povestea lui Ionut, un tânar de 23 de ani, din comuna Gârleni, judetul Bacau. La doar 3 luni de la nastere a fost abandonat de familie. Saracia, neajunsurile i-au impins pe cei care i-au dat viata sa-l lase in voia sortii. Ani la rând a trait in mai multe centre de plasament. “Viata mea a fost la camin. Tata m-a luat intr-un an, m-a tinut o perioada si apoi m-a lasat pe strazi. Asa am fost gasit de reprezentantii unui orfelinat de stat, unde am ramas timp de sase ani”, povesteste Ionut. Nici aici nu a fost mai bine pentru el. Acelasi sistem bolnav a reusit sa-l indemne pe tânar sa renunte la ajutorul primit de la stat. Asa ca a ales sa fuga incotro a vazut cu ochii. Doar el stie cum s-a descurcat si cu ce si-a potolit foamea. “Din cauza batailor si a faptului ca mi se fura mâncarea am fugit si m-am adapostit la metrou”. In tot acest timp, macinata de gestul necugetat pe care l-a facut cu ani in urma, mama lui l-a cautat, insa nu mai era. “Nici nu pot sa va spun cât am suferit ca a trebuit sa-l abandonez. L-am cautat, dar tatal lui il luase si nu am mai dat de el”, a spus Monica Ladaru, mama lui Ionut. De la 18 ani, de când a fost nevoit sa paraseasca centrul de plasament, Ionut a locuit cu chirie, pe unde a putut. A muncit cu ziua, insa gândul i-a fost tot la parinti. Suferinta pe care a trait-o atâtia ani nu a putut sa-i umbreasca dorul de familie. Mai târziu a reusit sa se intoarca alaturi de mama lui, de tatal vitreg si fratele mai mic. Insa viata i-a pus din nou piedici. A redobândit dragostea celor pe care si i-a dorit mereu aproape, insa traiul intr-o comuna saraca nu e tocmai usor. Banii abia daca le ajung de mâncare. Locuiesc intr-o casa uitata de lume, la câtiva kilometri departare de sat, pentru care platesc si chirie. De medicamente nici nu poate fi vorba. Ionut a ales totusi sa ramâna si sa-i ajute cum poate pe cei dragi. Munceste cu ziua prin sat, ajuta la renovarea bisericii si mai face din când in când pe mecanicul. Visul cel mai mare a fost sa aiba o casa doar a lui. Sa nu se mai gândeasca mereu ca oricând ar putea sa ramâna din nou sub cerul liber.
A primit o casa noua
Norocul i-a surâs lui Ionut. Inca de când locuia in orfelinat, Fundatia Internationala pentru Copii România l-a luat sub aripa sa. Impresionati de povestea tânarului, reprezentantii acesteia l-au sprijinit cu tot ce a avut nevoie. “Pentru mine fundatia inseamna o familie, pentru ca a avut grija de mine. M-a imbracat, mi-a dat de mâncare, m-a dus la scoala si mi-a dat o educatie buna”, a zis Ionut. Aceeasi fundatie este cea care i-a indeplinit visul. Anul trecut, Ionut a primit o casa noua, numai a lui. Asta cu ajutorul venit din partea fundatiei. Tot el a fost cel care si-a cautat locuinta. A gasit-o in comuna Gârleni, lânga fostul sediu al CAP-ului si a fost exact asa cum si-a imaginat-o.
O poveste trista. Ca multe altele legate de vietile copiilor abandonati de parinti. Povestea de viata a lui Ionut este dintre putinele cu final fericit. Altii insa ajung sa sufere psihic, din cauza lipsei de afectiune si a caldurii materne. Copii abandonati care nu au nimic sunt multi.
Sinziana Filimon
“Acest copil este astazi un tânar care se poate bucura de o educatie. A avut noroc si a primit o casa, modesta, dar bine ca o are. Este un baiat serios care vrea sa-si construiasca o viata mai buna. Fundatia i-a influentat viata in bine. Dupa 4 ani aceasta a reusit sa-i implineasca visul.”
Valentin Flenchea, primarul comunei Gârleni
„Scoala si copilul sunt ecuatii complicate”
interviu cu Ionela Daraban, invatatoare la Scoala Secuieni
– Doamna invatatoare, ce credeti ca s-a schimbat fundamental in ultimii ani in scoala româneasca?
– S-au schimbat multe, unele sunt pozitive, altele trebuie sa mai suporte in continuare modificari. S-au pierdut, in opinia mea, prea multi ani in cautari, pentru a gasi o formula care sa raspunda conditiilor din tara noastra si cerintelor din mediul european. Din punctul meu de vedere este foarte important ca elevul poate sa-si spuna parerea, fara sa fie cenzurat, oprit, pus la colt. Incet, incet a disparut rigiditatea care exista intre invatator, intre profesor si elev. Este foarte important sa existe comunicare.
– Aveti o pregatire tehnica, ati terminat facultatea de subingineri. De ce si cum v-ati ales meseria de invatator?
– Am avut exemple in familie. Este o continuare a ceea ce au facut parintii mei, chiar daca ei nu au dorit sa le urmez exemplul. Tatal meu a fost profesor de matematica, director al Scolii 9 din Gheraiesti, un profesor eminent, Ion Sandu, un dascal deosebit, un om dedicat scolii, iar mama, invatatoare, multi ani, la Cleja. Nu mi-am dorit neaparat sa devin invatatoare, eu mi-am dorit informatica, dar pe vremea aceea era un singur liceu in Moldova, insa fiind si fata, mi-a fost greu sa plec din Bacau. Asa ca am terminat liceul in Bacau, apoi Facultatea de subingineri, tot in Bacau, in 1987. Am lucrat o perioada ca subinginer, a venit acea aglomeratie din 1989 si a trebuit sa ma reorientez. Având inclinatie spre cariera didactica, iubind copiii, am ajuns, dupa alte studii, sa lucrez in invatamânt, echivalându-mi-se pregatirea de institutor. Legea este foarte prost facuta…
Incepem mereu cu finalul
– Noua lege sau vechea lege a invatamântului?
– Noua lege. Ca profesori pentru invatamântul primar sunt platiti doar cei care au terminat liceul pedagogic si o forma de invatamânt superior. Cei care nu au liceul pedagogic, dar au terminat o forma de invatamânt superior, sunt platiti ca institutori, cu toate ca, daca eu as fi terminat acum matematica si as fi fost titular, eram platita ca profesor, fara liceul pedagogic. Daca sunt titulara pe invatator si as fi terminat si matematica as fi fost platita ca institutor, nu ca profesor. Nici legea veche nu era mai breaza. Institutorul primeste mai mult cu 10 lei decât invatatorul! Este un pic mai complicat pentru cei neinitiati cu terminologia.
– Daca tot am ajuns la noua lege a invatamântului, ce alte prevederi credeti ca nu sunt in consonanta cu realitatea?
– Nu vreau sa fac o analiza critica a intregii legi. Are partile ei bune, insa multe probleme specifice au ramas nerezolvate. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca tot ce tine de educatie, si vrea ministerul sa faca ceva, pentru a ajunge la finalitate trece mult timp sau nu duce reglementarile pâna la capat. Nu se spune prin ce metode, prin ce mijloace. Cum este posibil sa anunti la jumatatea anului scolar ca de la anul nu mai ai postul? Anunti acum ca desfiintezi 28 de scoli, ca nu stiu câti invatatori si profesori vor ramâne fara catedra. Cu ce tragere de inima mai lucrezi. Cu ce suflet vii la scoala? In lege se stipuleaza finalitatea unui proces, nu si modul cum se va intâmpla. Ramâne la latitudinea scolilor, a unor oameni sa puna in aplicare cum doresc si cum li se spune. Incepem mereu cu finalul, aruncam piatra si mai vedem noi cum o scoatem. Pe nimeni nu mai intereseaza ce faci la clasa, toti te intreaba câte hârtii ai. Topuri, tone, care au sau nu acoperire.
– Legea nu are inca normele de aplicare. Poate acolo se vor lamuri mai bine articolele din lege. Poate. Dar de ce Secuieni si nu Bacau?
– Am fost repartizata in comuna Secuieni prin titularizare si am plecat din Secuieni in 2004, faceam o naveta grea la Ciuturesti, mergeam multi kilometri pe jos. Am revenit la Secuieni printr-un pretransfer, atunci când a fost posibil. Am lucrat doi ani si la Glodisoarele, dupa ce s-a construit noua scoala. Acolo am pus mult suflet, daca intrebati parintii va vor spune ca nu au avut niciodata o asa invatatoare. Am reusit sa scot copiii de acolo in lume, in excursii, la concursuri, i-am dus la Teatrul de Animatie de trei ori pe an. Nu am beneficiat niciodata de microbuzul scolii, de fapt nici nu mai merge de câtiva ani, ba n-are baterie, ba se mai defecteaza ceva. I-am dus pe banii lor, si stiti care este conditia sociala la Glodisoarele, insa parintii isi iubesc foarte mult copiii. La Secuieni am gasit un climat care ma stimuleaza, lucrez foarte bine cu elevii mei, cu parintii, am colegi foarte buni.
Criza se vede fara ochelari
– Doamna invatatoare, cunoasteti scoala bacauana, aveti copil la o scoala din Bacau, care sunt diferentele dintre o scoala din mediul rural si una din mediul urban?
– Singurele diferente sunt de ordin material. Materia prima este aceeasi si la oras, si la tara. Copiii din oras au acces la mai mult, au alte posibilitati de informare, televizorul, calculatorul, telefonul mobil etc. Daca eu iau o noua generatie, ar fi a patra, si pornesc cu o colega de-a mea de la oras, munca mea va fi mult mai grea decât a colegei mele de la oras. Isi spun cuvântul gradinita, starea sociala, mediul in care traiesc. Sunt progrese vizibile si in sat, parintii sunt mult mai tineri, au alte conceptii, idei, au alte studii, majoritatea au macar un liceu. Am o generatie buna acum, in clasa a II-a. Nu am refuzat pe nimeni, sunt parinti care si-au mai tinut copiii acasa inca un an pentru a-i da in clasa mea. Sunt micile satisfactii ale oricarui dascal.
– Cum se vede criza din clasa a II-a?
– Se vede bine. Chiar foarte bine. Nu-mi trebuie ochelari sa vad ca unii copii nu au rechizite, sunt scumpe, nu au toate cartile. Vad cum sunt imbracati, cum sunt hraniti. Se vede, se observa cel mai bine la copii, la cei care nu au nicio vina ca noi, cei maturi, nu am reusit si nu reusim sa-i ferim de efectele unor decizii proaste.
– Dar cartile sunt gratuite, fiecare scolar a primit un ghiozdan de la Consiliul Judetean…
– Sunt gratuite, dar niciodata suficiente. Am luat carti de la Faraoani, de la Scoala 20 din Bacau. Nu am avut in scoala. Este o criza de manuale pentru clasa a II-a ce nu va puteti inchipui. Doar pentru zece copii am avut manuale noi, insa nu le-am dat setul intreg. Niciun copil nu a avut un set intreg de manuale noi. Am facut in asa fel ca fiecare copil sa se bucure de un manual nou. Sa-i fi vazut cum s-au bucurat! Sunt insa si discipline unde nu este nevoie de manuale, cum sunt educatia plastica, consiliere, educatie muzicala.
Cadrul didactic este vazut ca un functionar
– Invatatorul, profesorul vin la scoala ca trebuie sa intre la ore, este un orar, o programa. Care sunt satisfactiile unui invatator de la tara, dupa un an de scoala?
– Satisfactiile noastre sunt, cred, aceleasi ca in oricare din scolile judetului. Cele mai mari satisfactii le ai la sfârsitul clasei intâi. Intri intr-o clasa, in care gasesti 25-30 de copii pe care nu i-ai mai vazut, nu-i cunosti, o clasa de gâgâlici care se uita la tine intrebator, cu teama si sfiala. Un aluat neframântat, iar la sfârsitul anului, la Serbarea Abecedarului, vezi ca pot citi, pot sa scrie, sa adune si sa scada. Mie imi dau lacrimile de fiecare data, alaturi de parinti. O alta satisfactie este ca, peste ani, te intâlnesti cu ei si iti dau buna ziua. Este mare lucru.
– Revin la o obsesie de-a mea: cum este privit invatatorul in sat? Invatatorul meu mi-a ramas la suflet, nu-l pot scoate de acolo. Tata când il vedea pe ulita, il saluta cu palaria scoasa de la distanta.
– Nu mai este chiar asa. Este privit ca un functionar, ori postasul, ori invatatorul, cu tot respectul pentru cel care aduce vesti. Nu pot sa generalizez, insa nu mai este acea stima, acel respect pentru cadrul didactic.
– Care sunt cauzele?
– Eu cred ca… Ne-am scolit toti, suntem o tara de intelectuali cu diplome, insa cu educatia stam prost. Eu am o vorba, o scoala o poti face si la 60 de ani, dar cei sapte ani de acasa nu-i mai recuperezi niciodata. Daca nu sunt, oricât te-ai stradui tu, golul ramâne. Cei sapte ani se vad imediat in clasa. Este posibil ca si invatatorul sa fie la originea acestui comportament. Este si el bântuit de griji, de necazuri, poate a abdicat de la unele norme de conduita, de la deontologia profesionala. Lumea este grabita, ritmul de viata este altul, valorile se schimba.
Copiii de la tara se maturizeaza prea repede
– Ce v-au intrebat astazi copiii in clasa, nu cele de la materiile din orar?
– Prima intrebare a fost daca am emotii la examen, eu saptamâna viitoare am examen de grad. A doua intrebare a fost legata de ortograme. Erau nedumeriti de ce le-am scris pe tabla. In manualele noastre sunt foarte multe greseli, nu stiintifice: de neconcordante. Noi, in clasa a II-a, invatam doar câteva ortograme, insa in manualele lor sunt foarte multe, pe care nu poti sa le explici, deoarece mental ei nu le pot asimila, nu au notiunile necesare. De aceea eu le scriu pe tabla, sa le vada, sa se obisnuiasca cu ele, le explic la nivelul lor de intelegere, altfel le asimileaza mecanic si nu iese nimic.
– Invatatorul, invatatoarea sunt pentru copii si mama, sora, si frate. Dumneavoastra incurajati copiii pentru discutii, intrebari care privesc viata lor, viata intima?
– Da, in general sunt deschisi, sinceri, in nevinovatia lor. De multe ori nu vreau sa intru in intimitatea lor, insa ei spun, se destainuie. Si mi-s dragi, ei nu gasesc raspunsuri in alta parte si vin la mine, in recreatie, chiar in clasa. Sunt copii care au o viata destul de grea acasa, chiar chinuita. Sunt copii care sunt treziti la cinci si pusi sa mulga vaca, sa faca curat in grajd, in curte, sa aduca apa. Mici sau mai mari lucreaza la câmp, au grija de fratii si surorile mai mici. Si au opt-noua ani. Mai sunt batuti. Nu vreau sa va spun chiar tot ce discut cu ei, sunt deschisi, insa de multe ori nu stiu ce sa le spun, nu pot sa le rezolv problemele. Devin neputincioasa si mi-e ciuda. Incerc sa vorbesc cu parintii, insa nu pot sa-i dau de gol. Acei parinti nici nu au disponibilitatea de a discuta cu invatatorul. Ne invârtim intr-un cerc vicios, iar copilul se inchide in el si l-am pierdut de prieten.
– Aveti copii reusiti, i-ati urmarit si in anii de dupa scoala primara?
– Multi. Elevii de la Ciuturesti din clasa la care am predat sunt acum in clasa a VIII-a, sunt mândra ca este o clasa performanta, sunt cei mai buni. Am copiii de la Rosiori si de la Prajesti care acum sunt liceeni, ne vedem, ma suna de Sfântul Ion, sa-mi spuna La multi ani! Câtiva, dupa informatiile mele sunt studenti. Nasc si la sate oameni!
Sanse egale, conditii inegale
– Cât mai costa un grad profesional? V-am auzit ca va dati gradul I.
– Intelectual mult, ca timp, la fel de mult. Material, nu foarte mult. Lucrarea mea este din domeniul matematicii. Circula foarte multe zvonuri, devii si tu timorat când dai ochii cu universitarul, insa nu este asa. Tu te pregatesti, comisia te asculta, iti vede lucrarea. Treci sau nu, fara alte “ingrediente”. Stiu unde bate intrebarea dumneavoastra, insa eu nu am avut nicio indoiala asupra calitatii si moralitatii membrilor comisiei de grad.
– Copiii de la sat, revin iar la aceeasi tema, au aceleasi sanse ca elevii de la oras atunci când vor sa intre la un liceu?
– Dupa parerea mea au sanse egale. Scoala noastra are aceleasi conditii ca oricare alta din oras. Poate si apropierea de oras isi spune cuvântul. Eu am lucrat si la Racatau, la 40 de kilometri de Bacau, acolo mi s-au parut mai motivati copiii, decât cei de aici. Scoala si copilul sunt ecuatii foarte complicate. Nu poti sa spui da sau nu, nu poti generaliza. Nu poti lucra doar cu doua culori: alb si negru. Sunt multe necunoscute, pe care doar familia, scoala, institutiile statului le pot rezolva. Sau ar trebui sa le rezolve. Si vreau sa va mai spun ceva. Sigur ca exista cladiri, scoli, insa nu-i suficient. Este nevoie de mai mult, de politici care sa aseze invatamântul de la sate pe baze mult mai solide. Nu vorbesc aici numai de Secuieni, vorbesc de toate localitatile rurale: cadre didactice pregatite, baza materiala, conditii sociale pentru dascalii satului. Comunitatile locale au posibilitati reduse, ceva ar trebui facut repede pentru stabilizarea cadrelor didactice, pentru a stimula tinerii din sat sa urmeze studii de specialitate. Nu stiu, un sistem de burse locale, judetene, astfel ca fiecare scoala sa aiba oameni la catedra din comunitate. Selectie, exigenta, recompensa pe masura statutului si a importantei muncii, altfel vom vorbi si peste 50 de ani despre aceleasi probleme. Ceea ce spun eu nu este opinia scolii, sunt doar gânduri de-ale mele.
– Câti bani cereti copiilor, parintilor la inceput de an?
– Glumiti sau intrebati serios? Ca o gluma va spun ca strângem 500 de lei, serios va spun ca nu iau bani la copii. Insa am avut ajutor din partea parintilor, nu pot sa ma plâng. In rest, scot bani din buzunar pentru ceea ce imi mai trebuie in clasa.
Am incredere in generatiile care vin
– Ce salariu are un invatator gr. II, dupa marirea din ianuarie?
– 1123 de lei, cu tot cu sporul de vechime. Mai avem un avantaj ca Primaria ne deconteaza banii pentru transport. Nu stiu cum face doamna primar, de unde ia bani, insa ne-a decontat in fiecare luna.
– Spuneati ca sunt copii buni, ca au aceleasi conditii de studiu ca oricare alt elev din judet, ca 85 la suta merg la licee, se pregatesc, invata. Aveti in incredere in aceasta generatie?
– Da, eu am incredere, ii cunosc si pe cei din clasele mari, am tangenta cu ei, conduc un proiect-concurs de Evaluare a educatiei pe domeniul matematicii. Progresele se vad de la an la an. Teama mi-e ca atunci când sunt mari, generatiile se suprapun ca responsabilitate sociala si ramân in functii, in posturi de decizie, oameni din generatiile anterioare, care se vor opune, se opun schimbarii, ii vor coplesi, cum se intâmpla si acum. Am incredere ca pâna atunci societatea se va mai curata de tarele trecutului. Eu m-am dus la Cleja, pe o suplinire la franceza. Atunci nu aveam calculator in casa, insa ei erau conectati la internet. Au accesat harta Frantei, citeau istoria, invatau pronuntia. Am avut un soc. A trebuit sa ma apuc serios de invatat, de zece ori mai mult ca pâna atunci. De aceea am incredere in acesti copii.
Fericirea nu depinde de un articol din Constitutie
– Vorbeati de proiecte, de concursuri scolare. Au posibilitatea elevii din Secuieni sa participe, sa se confrunte cu elevii din alte scoli, inclusiv cu cei de la scolile din mediul urban?
– Eu, toti colegii mei, cred ca important este ca ei sa participe. Sa se confrunte si cu alti elevi de la alte scoli. Sa vada cu ochii lor unde se afla. In acest an scolar am reusit sa obtin organizarea concursului National “Evaluare in educatie” la disciplina matematica la Scoala Secuieni. In octombrie 2010, la etapa intâi am obtinut un loc I, câstigat de elevul meu Ciuchi Sebastian Gabriel, care a obtinut 100 de puncte, diploma si medalia de aur. In scoala s-au mai obtinut si alte locuri II si III. Elevii nostri participa si alte concursuri, Cangurul matematic, Cangurul lingvistic, la multe alte confruntari pe diferite domenii. Pe 1 noiembrie 2010, am initiat un proiect educational “Datini si obiceiuri stramosesti pe meleaguri moldovene”, care se finalizeaza in octombrie 2011. Sunt coordonator de proiect, iar printre parteneri se afla CCD Bacau, Muzeul de Istorie “Iulian Antonescu”, Ansamblul “Busuiocul” si ISJ Bacau. In perioada 20 decembrie 2010 – 7 ianuarie 2011 s-a desfasurat concursul national “Datini si obiceiuri de iarna”, concurs de desene si creatii literare care s-a finalizat cu acordarea de diplome, iar creatiile literare si desenele premiate vor fi publicate. Am participat la multe alte proiecte, in calitate de coordonator, cel mai important fiind “Hora anotimpurilor”. Asemenea proiecte se desfasoara in toata scoala, cadrele didactice si elevii au disponibilitate pentru socializare, pentru pregatirea elevilor in mai multe domenii.
– Acasa sunteti si mama, si invatatoare.
– Am o fetita in clasa a IV-a la Scoala “Miron Costin”. Este un copil bun. Invatatoare sunt mai putin, deoarece are un dascal foarte bine pregatit si nu prea am cu ce o ajuta, insa suntem bune prietene, vorbim de toate, ne sfatuim, alegem lecturi. Poate mai târziu va fi nevoie sa o ajut, in conditiile in care materiile sunt din ce in ce mai dificile, mai grele. Am si un baiat pe care l-am crescut de la vârsta de opt ani, este matur, are 33 de ani, casatorit, are la rândul lui un baietel de cinci ani. Are o meserie noua la noi, paramedic la SMURD. Nora mea lucreaza la Cleja, la CEC. Suntem o familie fericita, atât cât poti fi astazi fericit. Inima, sufletul sunt mari, insa nu-i de-ajuns. Fericirea nu tine numai de un articol din Constitutie, nu este un dat, ea se plamadeste in fiecare zi din foarte multe alte “consumabile”.
Imi plac matematica si literatura
– Faceti naveta zilnic, pregatire pentru scoala, pentru concursuri, pentru grad, sotie, mama, pare ca nu mai aveti timp. Ce ii mai place invatatoarei Ionela Daraban sa faca?
– Stau foarte rau cu timpul, niciodata nu am timp, insa imi rezerv o mica placere in fiecare zi, la ora cinci imi beau cafeaua cu sotul meu si cu mama. Este mica noastra clipa de intimitate, de liniste. Gatesc ca orice femeie, insa nu-mi place sa calc. Citesc foarte mult, tin foarte mult la cartile mele, daca imi dispare una sau nu mi-o mai aduce cineva intru in panica, fac tot ce pot sa fac rost de ea. In toata casa am carti, multe de specialitate, dar si stiinta, beletristica, carti pentru copii. Nu mi-am uitat dragostea dintâi, mostenire de la tatal meu: matematica. In luna februarie 2011, am publicat ca autor unic “Euristica rezolvarii problemelor de matematica”, o carte metodico-stiintifica, având ca referent stiintific pe conf. univ.dr. Valer Niminet. Ii indemn si pe elevii mei sa citeasca, incerc sa le dezvolt deprinderea de a citi. Ma duc la biblioteca scolii, iau carti pe fisa mea si le repartizez copiilor. Sa nu credeti ca ramân numai cu atât, ii intreb, le dau tema de scris, ii pun sa povesteasca, este instructiv, nu o corvoada, incerc sa-i invat sa citeasca cu placere. Imi place ceea ce fac si ma bucur in fiecare zi de fiecare reusita a elevilor mei.
Gheorghe Baltatescu
Atentat la sanatatea bacauanilor
Primaria Bacau face economii când nu trebuie
Si in acest an, Primaria Bacau depoziteaza zapada adunata din oras in zona Salii Sporturilor. Peisajul este dezolant, iar trecatorii se gândesc ingroziti ca muntii de zapada murdara se vor topi in curând si vor transforma aleile intr-o mocirla. Primaria se apara spunând ca a ales cea mai economica solutie. Garda de Mediu, la rândul sau, sustine ca nu se poate implica deoarece nu are legislatie care sa reglementeze conditiile de depozitare a zapezii.
Munti de zapada murdara au rasarit lânga Sala Sporturilor. Primaria Bacau si-a facut un obicei din a depozita aici tot ce se aduna de pe strazile centrale. Norocul trecatorilor ca administratia a uitat de strazile laturalnice sau mai dosnice. Altfel, prin aceasta zona nu s-ar mai putea trece deloc. Zapada amestecata cu sare, nisip si cloruri se va topi in zilele urmatoare. Trecatorii stiu, din experienta anilor trecuti, ca vor avea de infruntat noroaie pâna la glezna. “Asa au facut si anul trecut, ne-a declarat Rodica Iacob. Când se topeste zapada adunata aici se face un noroi de nu poti trece. Nu este bine deloc. Pe aici merg si copiii spre Bazinul de inot. Ar fi trebuit depozitata altundeva.” Printre cei care au vazut depozitul improvizat de primarie sunt si persoane ingrijorate de efectul asupra solului. Elena Alexa crede ca “este foarte urât si poluat”. “Pe lânga tot nisipul care se vede deja amestecat prin zapada, mai este si sarea care s-a aruncat pe strazi, ne-a declarat si Vasile Marin. Cred ca este destula, fiindca am trecut dimineata si nu era inghetata, asa cum ar fi trebuit la multe grade sub zero, câte au fost. Toata sarea se va scurge pe spatiul verde.”
Inchideti ochii si ocoliti!
Primaria Bacau are mai multe motivatii pentru alegerea acestui loc in care a depozitat zapada adunata din oras. “In primul rând, acela este un teren privat, ne-a declarat Viorica Marcu, director al Directiei de Salubritate. Noi am fi avut un singur loc in care am fi putut depozita zapada, in Gheraiesti, dar ne-am gândit sa nu cheltuim banii publici pe transport. In rampa de gunoi este exclus sa ducem zapada. Cea veche este inchisa, iar in cea noua nu este permis. Nu intelegem cu ce deranjeaza zapada. Poate doar estetic. Compensam cumva, fiindca aici va fi amenajat un parc. Cât despre noroi, exista destule variante de ocolire a zonei.” Am incercat sa aflam pozitia institutiilor de mediu in aceasta problema. Directorul si purtatorul de cuvânt de la Agentia de Mediu nu au putut fi contactati. Iuliana Romaniuc, prim-comisar la Garda de Mediu, nu stia ca zapada mizerabila din oras este depozitata in acea zona. “Noi nu aveam legislatie cu privire la depozitarea zapezii, ne-a declarat Iuliana Romaniuc. Am discutat si la primarie si la Agentia de Mediu. Mi s-a spus ca anul acesta s-a dat o cantitate mica de sare pe strazi. Am vorbit cu cei de la Agentia de Mediu sa analizeze compozitia zapezii depozitate acolo, pentru a vedea continutul de cloruri si impactul asupra solului.”
Doina Mincu
