Interviu cu Vilica Munteanu, seful Serviciului Judetean Bacau al Arhivelor Statului
Sectia Bacau a Arhivelor Statului, infiintata in 1951, va sarbatori anul acesta 60 de ani de existenta, fiind o institutie foarte importanta pentru comunitate, mai ales dupa 1989. Va rog sa spuneti cititorilor cotidianului nostru, pentru inceput, care este activitatea Arhivelor Nationale?
– Arhivele Nationale sunt pastratoarele tezaurului documentar al tarii, iar in Bacau, pentru zona Bacaului, pentru fosta regiune, dar nu numai, deoarece au fost institutii care aveau competente si in multe alte judete. La noi sunt depuse documente create de persoane fizice si juridice, sunt documente feudale, incepând cu 1400, acte domnesti, hrisoave, zapise si alte asemenea, iar dupa Regulamentele Organice si aparitia institutiilor moderne ale statului, avem documente create de institutii precum Ispravnicia tinutului Bacau, devenita dupa reformele lui Cuza Prefectura judetului Bacau, Eforia orasului Bacau, devenita Primaria orasului, institutiile judecatoresti si ajungând la primariile oraselor si comunelor, institutii de coordonare, precum Revizoratul, devenit apoi Inspectoratul Scolar, Camera de Comert si Industrie, Camera Agricola, Directia Silvica, Serviciul Regional al Apelor, dar si de la aproape toate scolile din judet, pâna pe la 1954. De asemenea, sunt documente create si de institutiile de ordine publica, Jandarmerie (pâna in 1948), institutii de cultura, cum ar fi actuala Directie de Cultura (pâna in 1970), fostul Comitet Judetean al Presei. Aici avem documente create si dupa 1950, in general am preluat de la institutiile administrative, pâna in 1968, când a avut loc noua impartire administrativ-teritoriala. La arhive se gasesc documente ale fostelor structuri ale PCR, judetene, orasenesti si comunale, pâna la desfiintarea lor, in 1989.
Viata din arhive
Observ ca ati folosit in descriere perioade foarte indepartate de când sau pâna când aveti documente. Care este perioada in care o institutie trebuie sa predea documentele la arhive?
– Este Legea 16 din 1996, care preia prevederile altor legi si reglementari anterioare, care stabileste perioade si ani pentru fiecare institutie sau entitate juridica. In general, termenul este de 30 de ani de la crearea lui, in format clasic, pe hârtie, pentru planuri, se pot lua dupa 20 de ani. Documentele de stare civila se preiau dupa 100 de ani, acestea fiind cele mai importante documente care privesc viata personala, iar daca ar fi sa le preluam tot dupa 30 de ani, ne-am supraincarca spatiul. Aceste documente ramân la emitent 100 de ani, de aceea autoritatile locale trebuie sa acorde o mare atentie pastrarii si manipularii acestora in teritoriu.
Am vorbit de persoane fizice si institutii ale statului. Ce se intâmpla cu arhiva, cu documentele societatilor comerciale, intreprinderilor si cooperativelor?
– Avem in depozite documente de la aceste entitati juridice cu valoare documentar-istorica, documente care se pastreaza permanent, conform nomenclatoarelor. Nu am preluat si nici nu preluam statele de plata sau alte documente de personal, acestea se pastreaza 50 de ani si, conform Legii 16/1996 trebuiau depuse la Casele de Pensii, dar prin Ordonanta 39/2006 s-a stabilit sa nu se depuna la acestea, ci la o structura care nu s-a infiintat nici pâna acum.
Multe documente ale PCR au fost sustrase
Dar sunt multe societati, mai mari sau mai mici, care si-au incetat activitatea, s-au desfiintat, au fost rase de pe fata pamântului. Ce se intâmpla cu aceste documente, extrem de importante pentru persoanele care au avut relatii contractuale cu acestea?
– In general, ele sunt preluate si pastrate de lichidatori, este obligatia lor in aceasta directie. Ce se intâmpla practic, nu cunosc in totalitate. In acelasi timp, au inceput sa apara societati de arhivare, deja exista in dezbatere parlamentara o lege de modificare a Legii Arhivelor, prin care se permite functionarea acestor societati de arhivare, de preluare a documentelor cu valoare practica.
Pe lânga Arhivele Nationale, mai sunt institutii care au arhive proprii. De ce?
– Sunt, intr-adevar, institutii care sunt exceptate de lege pentru a depune documente la noi, au arhivele lor proprii. Este vorba de fosta Securitate, actualul SRI, Ministerul de Externe, Ministerul Apararii Nationale, formatiunile politice. Cred ca din motive de siguranta nationala. Noi am luat si arhiva fostului PCR in regim de salvare, pentru ca nici nu era o alta institutie care sa o preia. Va spun, in cunostinta de cauza, ca sunt documente extrem de valoroase.
Pacat ca foarte multe s-au distrus.
– Da, s-au distrus documente contemporane, din ultimii ani (1987-1989), cele gasite prin fisete, birouri, documente uzuale, cele care au ajuns in arhiva lor nu s-au distrus. Ce s-a mai distrus in Bacau? S-au distrus documentele Colegiului de partid, de fapt este impropriu spus ca s-au distrus, ele au fost sustrase de oameni bine intentionati, cu ghilimelele de rigoare. Colegiul de Partid era un organism care avea o oglinda a activitatii fiecarei persoane cu functie, activisti, membri alesi in diferite organe de conducere, cu bune, dar, mai ales, cu rele.
Viata intima a persoanei este protejata
Ce se intâmpla in conditiile in care, din cauze naturale sau accidentale, arhiva unei institutii, a unei societati este distrusa?
– In general, un document distrus este bun distrus. Sunt posibilitati de recuperare, in urma unui incendiu, hârtia nu arde in intregime, mai ales daca este compactata intr-un dosar. Distrugatorul cel mare este apa si de pe urma unei inundatii este imposibil sa mai recuperezi documente. Se mai pot face reconstituiri, multe documente se gasesc si la alte institutii, cum ar fi bilanturile contabile, proiecte, contracte. Problema este la documentele unice, gen cele scolare. La Starea Civila documentele se fac in doua exemplare, este vorba de Registrul de stare civila, unul ramâne in localitatea emitenta, alt exemplar, atunci când se incheie anul sau registrul, se trimite la judet. La institutia noastra a inceput din anii ’70 salvarea pe microfilme. Este adevarat ca in ultimii sapte-opt ani ritmul de microfilmare a scazut, din cauza lipsei de bani. Noi nu am mai primit pelicula din 2003. Este in lucru, am auzit, punerea la punct a unor programe pentru salvarea documentelor in format electronic, insa si aici intervin resursele financiare. Durabilitatea in timp a dovedit-o tot hârtia.
La Arhivele Bacau exista aproape 8000 de metri liniari de documente. Toate aceste documente pot fi consultate, sunt valide pentru a fi studiate?
– Mai precis sunt 7.240 de metri liniari de polite-raft. Documentele sunt arhivate in cutii speciale, in mape speciale, asezate pe polite, totalitatea lor ne-a dus la aceasta lungime. Dar nu lungimea este foarte importanta, am facut publica aceasta informatie pentru a vedea si a realiza dimensiunea si importanta fondului arhivistic pe care il gestionam. Toate documentele pot fi consultate, fara restrictii, in afara doar de cele care, potrivit legii, privesc viata intima a persoanei, cele medicale, care se scot la vizionare dupa 100 de ani pentru cercetare, documentele care privesc siguranta nationala, care au o perioada bine stablita prin lege, dupa care pot fi cercetate. Valorificarea este o activitate importanta, mai ales ca noi suntem primii care intram in contact cu aceste documente si este si firesc, daca esti pasionat, daca te ajuta condeiul, sa folosesti aceste informatii cu diferite ocazii si pentru un anumit public, dar chiar si pentru publicul larg, prin carti, comunicari la diferite simpozioane, studii, articole in presa, lucrari de specialitate etc. Valorificare se poate face si de persoane din afara institutiei, interesate, din diferite motive, de anumite documente, cercetatori, cadre didactice, scriitori.
Bacaul a fost un oras unionist
Care este cel mai vechi document pe care il detineti?
– Cel mai vechi document pastrat integral la noi este un document de la Alexandru cel Bun, din 1424, dar mai vechi decât acest document avem sigiliul documentului din 1400, luna iunie, primul document pastrat emis in Cancelaria lui Alexandru cel Bun. Originalul se pastreaza la Bucuresti, iar pecetea atârnata se pastreaza in Bacau. Suntem siguri de autenticitatea lui deoarece a fost cumparat din zona Beresti Tazlau, la inceput de secol XIX si tot din acel sat am luat noi pecetea prin anii ’70. A stat in lada cu valori a aceleiasi familii. Nu stiau ce valoare istorica si arhivistica au in posesie. Celalalt document este o carte domneasca de intarire a unei mosii, pentru dreapta credinta si slujire a domniei.
Exista in Arhivele Bacau documentul de atestare documentara a orasului nostru?
– Din pacate, nu. Actul emis de Cancelaria lui Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408, se afla la Moscova. Din informatiile noastre ar fi intr-un muzeu si nu este nicio posibilitate de a-l aduce in Bacau. Acum doi ani, dupa demersuri sustinute, am obtinut o copie digitala a acelui document.
Care ar fi documentele cele mai reprezentative pentru Bacau pastrate la institutia pe care o conduceti?
– Marea majoritate a documentelor se refera la judetul si orasul Bacau si am putea nominaliza pergamentul din martie 1574, prin care Ioan Voda cel Cumplit intareste dreptul de stapânire a mosiei Luncani pâna la fântâna de slatina, trei documente din iulie-august 1741, prin care Grigore Ghica Voievod judeca si stabileste proprietatile târgului Bacau, planul mosiei târgului Bacau din 1816, documentul din 23 iulie 1823, prin care Ionita Sandu Sturza Voievod stabileste veniturile „cutiei” târgului Bacau, modalitatile de realizare si cheltuire a lor, documentele privind evolutia organizarii administrative, functionarea unor institutii, precum prefectura, primarii, pompierii, judecatorii, institutii de coordonare, scoli, spitale, banci etc. De asemenea, sunt documente referitoare la personalitati: Vasile Alecsandri, Constantin Platon, Vasile Pârvan, Grigore Tabacaru, George Bacovia, D.D. Patrascanu, Garabet Ibraileanu, generalii Averescu si Badiu, Mircea Cancicov, Radu Beligan, Ernest Maftei, Toma Caragiu, precum si familii boieresti cu traditie – Buhus, Lecca, Rosetti, Ghica Comanesti, Braescu, Atta Constantinescu, Crupenschi, Giurgea… Însiruirea documentelor reprezentative ar însemna un capitol dintr-o carte.
Suntem in luna ianuarie, pe 24 sarbatorim Unirea Moldovei cu Tara Româneasca. Avem documente, avem mostenire fapte scrise ale bacauanilor de la acest eveniment istoric?
– Principalele documente referitoare la Unire sunt la Iasi si Bucuresti. Exista si in arhivele noastre asemenea documente. Sa nu uitam, Bacaul a fost un tinut – vorbim de tinuturi pâna la 1864 si apoi de judete – prin excelenta unionist, majoritatea dorind unirea. Putem vedea documente despre Costache Rosetti Tescanu, mare proprietar, apoi despre Vasile Alecsandri, care stim ca era bacauan, deputat de Bacau in anumite perioade. Sunt documente care reflecta pozitia populatiei vizavi de Unire, a modului cum l-au intâmpinat pe consulul francez, ovationând in franceza, pentru a se vedea ca ei sunt pentru Unire. De asemenea, in Bacau erau câteva centre unioniste importante, Tescani, de exemplu, Caiuti, Bacau, Comanesti, care au avut contributii majore la infaptuirea Unirii Principatelor.
Arhivele ramân inchise pentru internet
Exista posibilitatea sa accesam documente de pe internet, de acasa?
– Nu. Aceasta chestiune nu este pâna in momentul de fata valabila in niciun stat din lume. Ce s-a realizat pâna in prezent este doar punerea pe internet a inventarelor fondurilor si colectiilor. Este posibil, in viitor, ca anumite documente sa poata fi accesate din exterior. Pentru multe informatii cred ca ar fi util si comod sa le putem accesa de pe retea, dar necesita fonduri…
Domnule profesor, de ce nu ati ales catedra si ati preferat aceasta munca ingrata, migaloasa, care nu se vede, nu are rezultate palpabile?
– Sunteti nedrept. Si aceasta meserie trebuie sa o faca cineva, iar daca esti pasionat, iti place, devine si mai interesanta. Ceea ce facem noi, colegii nostri de la Arhivele Nationale, este o activitate extrem de importanta pentru siguranta nationala, pentru pastrarea unor relatii amicale cu alte state. Aici se gasesc dovezi ale identitatii noastre, marturii ale trecutului mai bun sau mai putin bun dintr-o anumita perioada istorica, marturii despre oameni, fapte, locuri. Dintr-o singura bucata de hârtie poti reconstitui viata, relatiile, starea unei comunitati.
Sunt un indragostit si pasionat al documentului
Cum ati ajuns sa lucrati la Arhivele din Bacau?
– Este aproape o poveste cu final fericit. La sfârsitul studiilor Facultatii de Istorie din Iasi, m-am casatorit, sotia era in Bucuresti si printr-o intâmplare – uneori intâmplarile iti schimba destinul, viata – in 1975 am deschis usa Arhivelor Statului. Am dat de un om bun, caruia ii pastrez un respect deosebit. Este vorba de doamna Alexenia Andone, fost sef de serviciu la Arhive. I-am povestit despre ce este vorba: casatorit, absolvent, sotia in Bucuresti, caut de lucru, stiti cum este. Am dat o proba si am ramas acolo. Atunci m-a remarcat generalul Ionel Gal, seful Arhivelor, care m-a fixat pe post in Aparatul central si eram aproape de a primi o locuinta. A venit cutremurul din 1977 si am coborât de pe lista de prioritati. Aveam deja un copil. Mi s-a propus sa merg in provincie. Erau doua posturi libere, unul la Pitesti si altul in Bacau. Am ales Bacaul, eu sunt bacauan, din Negoiesti, comuna Stefan cel Mare, lânga Onesti. Din toamna anului 1977, eu am lucrat numai la Arhivele Statului, Filiala Bacau, arhivist pâna in vara anului 1989, iar din august al aceluiasi an sunt seful acestei institutii. Sunt un indragostit de document, un pasionat al acestuia. Eu cunosc destul de bine slava veche si paleografia româno-chirilica. Toti colegii mei cunosc o limba straina, franceza, rusa, engleza, o parte sunt specialisti in paleografia româno-chirilica si paleografia latina ori slava.
Vorbele nu se depun la arhive
Arhivele din Bacau sunt posesoare ale unor documente extraordinar de importante pentru publicul larg interesat, dar si pentru cercetatori. Cum a valorificat profesorul, directorul Vilica Munteanu aceste informatii?
– Am colaborat la publicarea unui Indrumator in Arhivele Statului, cu prezentarea tuturor scolilor din judet, am coordonat doua volume de studii si comunicari, un volum de documente referitoare la Razboiul de Independenta si contributia judetului Bacau la sustinerea lui, publicam un Anuar, suntem la al cincilea numar, Acta bacoviensia. Acest anuar se numara printre cele mai apreciate din tara, ceea ce nu inseamna putin lucru. De asemenea, am colaborat la multe publicatii si reviste de specialitate cu studii si articole, la Monografia judetului Bacau, am scris o carte despre Prefectura Bacau. Organizam din 1995, când am inaugurat noul sediu, Sesiunea Nationala a Arhivelor Bacau, anul trecut fiind la a XVI-a editie.
Domnule director, exista la români o totala lipsa de preocupare pentru documente oficiale care sa le justifice proprietatile, mai ales cu ani in urma, insa nici acum nu se observa o crestere a interesului pentru acest lucru. Care ar fi cauza?
– Da. Nu exista un cult al documentelor la români. Vedeti, daca am face un experiment pe strada, sa le cerem documentele de identitate, ce acte au la ei, o sa vedem ca din 50, 45 au actele distruse, indoite, vai de capul lor, ce sa mai vorbim de documentele de care vorbeati. A cumparat o casa, un teren, a pus documentul, daca l-a intocmit, pe oala cu lapte, ma iertati, insa am cunoscut si cunosc multe situatii de acest gen. Marea problema este ca, mai ales la tara, oamenii nu prea intocmeau documente oficiale pentru asemenea operatiuni, bateau palma, beau aldamasul si cu asta s-a incheiat operatiunea. Oamenii nu inteleg ca la noi nu se depun asemenea intelegeri, nu le putem fi de folos, nu au nici macar o zdelca, un inscris cu martori. De aceea, imi permit sa fac o recomandare: noi românii, la fel ca alte natii, mai ales din Occident, trebuie sa intelegem ca orice tranzactie trebuie urmata de incheierea unor documente oficiale, mai ales atunci când este vorba de bunuri mobile si imobile, oricât ne-ar costa, deoarece ne scuteste peste ani sa pierdem mai multi bani si mai ales timp. Uneori se poate intâmpla chiar sa ramânem fara acele proprietati. Actele ramân, vorbele nu se constituie in documente de arhiva.
Gheorghe Baltatescu
