"Am rosii de un kilogram si jumatate"
Pasiunea nu stie ce-i aia criza. Asta ne spune Vichi Sterpu, care obtine, in solarele lui, rosii de un kilogram si jumatate. Secretul e munca si dragostea cu care le ingrijeste de la stadiul de rasad pâna ajung cât pepenii.
Din strada, doar solarul "Stefano" se vede, iar inauntru, doua rosii uriase, cu pielita intinsa, plesnind de sanatate. Vrem sa intram, dar ne opreste un Chiuaua iritat, nu mai mare decât legumele pe care le pazeste. "Biti" latra gros si daca ar fi intuneric chiar l-am crede ca e fioros. Vichi Sterpu, stapânul casei, ne invita inauntru si ne apara de fiara. Rosiile pe care le-am zarit din strada sunt pasiunea lui. "De 12 ani fac selectii, nu numai dupa marime, ci si dupa gust, forma sau sanatatea plantei", spune mos Vichi si ne conduce prin labirintul gradinii lui. Are trei solare: "Stefano", "Mariuca" si "George", botezate asa dupa numele nepotilor, alta mare slabiciune a lui Vichi Sterpu. Stefano are 6 ani si e mare fotbalist in Italia, George, cel "subtire ca ata", are 10 ani si e "un dansator talentat", iar Mariuca, "minunea", "scumpetea", "printesa mosului", are 4 ani.
Tomate negre, impotriva cancerului
In serele din rândul doi, mos Vichi are rosii, ardei capia si ardei iuti. Pipaie frunzele si ne arata petele: "Se vede ca nu le tratez, asta-i putregaiul cenusiu", explica, ingândurat. Are multe soiuri, toate ciudate: "Cerise", "Dacia", "Siberia", care sunt grena spre negru, "iar la anul voi avea si tomate bicolore, negre cu dungi verzi." A aflat ca sunt foarte cautate in Italia deoarece "sunt bune in eradicarea cancerului in faze incipiente." E o pasiune care ii aduce mari bucurii, dar presupune, fireste, si efort: "Plantez in aprilie. Rasadurile le tin in sera «Mariuca» pentru ca are pereti dubli. Iarna fac focul si, uneori, le pazesc toata noaptea. E nevoie si de munca, si de cheltuieli, dar daca ai un hobby mergi pâna la capat." Irigarea se face prin picurare. Rasaduri vinde, insa legume nu prea. Produce cam 3.000 de fire, din care isi pastreaza 250. Si cu castravetii semilungi se mândreste: "Chiar daca sunt mari, nu au seminte si sunt foarte gustosi", sustine mos Vichi.
O viata plina de iubire
Vorbind despre negustorie, gazda noastra se intristeaza brusc. Isi aminteste ca "lumea prefera rosiile din Grecia si Turcia, când ale noastre sunt asa de dulci, de gustoase. Ma uit in multe curti, si la tara, si la oras, numai buruieni. Sigur, e mai lejer sa cumperi din piata sau din supermarket in loc sa cultivi!" Pe de alta parte, afirma Vichi Sterpu, rosiile de import nu sunt sanatoase: "Mi-au spus persoane venite din Grecia si din Turcia ca in serele de acolo se lucreaza cu masca de gaze pe fata din cauza substantelor toxice. Da, obtin plante viguroase, productive, dar valoarea?" Mos Vichi culege câteva rosii care s-au copt si le cântareste in fata noastra. Cea mai mare are un kilogram si jumatate. Pâna si una verde, care s-a rupt de pe lujer, are 1,3 kg. Recordul celor 12 ani de selectii a fost de 1,6 kilograme. Vichi Sterpu e biolog de profesie si a lucrat la Oficiul de Protectia Plantelor, apoi la Comcereal, de unde a iesit la pensie. Acum, la 67 de ani, tot de "plantute" se ocupa. E un hobby cu care i-a contaminat pe multi dintre vecinii si prietenii lui. Mai mult, "am trimis seminte si in Irlanda, si in Norvegia, dar nu cred ca se vor face". Horticultura nu e singura pasiune a lui Vichi Sterpu. Pe lânga rosii si ardei, cultiva flori si ingrijeste pasarele. In curtea lui sunt zeci de ghivece cu floare de colt, o planta foarte pretentioasa, care are nevoie de un sol special, apoi muscate, craite, fucsii si cactusi. Sus, la streasina dinspre strada, locuiesc doua turturele, iar pe latura dinspre alee sunt cuiburile a vreo 30 de vrabiute. Gradinarul le hraneste cu pâine, iar ele il scapa de fluturi si omizi. Armonie totala, raiul pe pamânt. Parca n-am mai fi plecat. L-am lasat in poarta, zâmbind, cu gândul la viata lui plina de iubire si de rod.
Silvia Patrascanu
