Am ajuns la Deșteptarea prin iunie 2009, printr-un concurs de împrejurări care ar merita – cândva – o relatare mai largă. Nu, însă, acum. Apple lansase de vreo doi ani prima generație de Iphone, iar smartphone-ul care avea să revoluționeze modul în care comunicăm era doar cu puțin mai mare decât legitimația de presă pe care o primisem ca jurnalist și, mai apoi, ca director editorial al Trustului Media Deșteptarea.
Pe atunci, social-media erau abia la început, de Facebook începea să se audă tot mai pronunțat, dar încă eram la ani lumină de explozia ce avea să urmeze: peste 50% din locuitorii municipiului Bacău se informau, cu regularitate, din paginile redutabilului cotidian „Deșteptarea”, indiscutabil cea mai influentă publicație din județ la acel moment.
E util și necesar să amintesc că Trustul Media Deșteptarea avea în respectivii ani un portofoliu media bine mobilat și bine cotat, din care mai făceau parte Radio „Alfa”, poate cel mai cunoscut radio băcăuan, și televiziunea TV Bacău, cel mai urmărit post de televiziune locală din oraș. Lor li se adăuga săptămânalul Onești Expres, precum și portalul de știri on-line al cotidianului Deșteptarea, care avea – zilnic – un considerabil număr de vizitatori unici.
De asemenea, un viguros supliment de anchete și investigații – cine mai știe azi ce înseamnă o investigație de presă? – denumit IMPACT a documentat, cu temeinicie și râvnă, derapajele pe care administrația locală din acei ani le făptuia pe bandă rulantă, distrugând stadionul și echipa de fotbal, falimentând CET-ul, încredințând lucrări publice cu dedicație sau brevetând faimoasa șpagă de 50% pe stâlpul de iluminat. Iar timpul ne-a dat dreptate nouă, jurnaliștilor, care am îndrăznit – bineînțeles cu susținerea hotărâtă a patronatului – să punem în lumină, cu responsabilitatea cuvântului scris sub propria semnătură, neregulile strigătoare la cer pe care le descopeream săptămână de săptămână.
Câteva zeci de persoane, ziariști, fotoreporteri, cameramani, tehnoredactori, colaboratori, tehnicieni, șoferi etc. – un colectiv pe care, ca director editorial, l-am coordonat vreme de aproape 4 ani – puneau în mișcare, în fiecare zi, un „mastodont” mediatic ale cărui produse acopereau toate mediile de informare posibile: presă tipărită, audiovizual (radio și televiziune), internet/on-line.
Eram, însă, cu toții – dat fiind că perla „coroanei” era cotidianul Deșteptarea – expresia unei culturi a tiparului de masă și a scrisului de mână: jurnaliștii încă luau notițe scrise din conferințele de presă, emisiunile TV erau pregătite pe desfășurătoare de asemenea redactate olograf, cotidianul Deșteptarea se tipărea la LETEA, iar în fiecare dimineață, cu noaptea-n cap, miile de exemplare proaspăt tipărite luau drumul chioșcurilor din rețeaua de vânzare a Trustului pentru a fi disponibile băcăuanilor. Asta se întâmpla în urmă cu 14 – 15 ani.
În mai puțin de două decenii, tehnologia a schimbat radical datele problemei: cei mai mulți băcăuani se informează astăzi on-line sau de la televizor. Presa tipărită și-a restrâns substanțial activitatea. Inclusiv marile ziare naționale au fost afectate de această majoră schimbare de paradigmă, care surprinde tiparul trecând în plan secund ca mediu de informare, ceea ce face cu atât mai meritorii strădaniile managementului Deșteptării de a ține în viață, la anumite standarde publicistice, săptămânalul omonim.
Azi, orice posesor de smartphone poate fi un martor privilegiat al istoriei și, prin forța împrejurărilor, un „storyteller” pe care amploarea evenimentului căruia i-a fost martor conjunctural îl poate transforma într-o vedetă peste noapte. Vlogging-ul, shorts-urile pe TikTok și alte astfel de mijloace videografice de transmitere a mesajului către receptor au modelat o nouă cultură, fundamental diferită de universul tiparului și al notițelor de mână de acum 15 ani.
O lume în care „contentul” (conținutul) este hotărâtor, dar un anumit tip de conținut!, în care contează faptul divers cu potențial de viralizare și-n care propria persoană este exploatată – cu insolență și o fărâmă de originalitate – sub auspiciile unui narcisism foarte rentabil, ale cărui venituri îndestulătoare au transformat mulți adolescenți în vedete YouTube pentru care prioritatea este monetizarea aparițiilor on-line, nu neapărat frecventarea școlii.
În zilele noastre, probabil că Facebook este cea mai mare agenție de știri din lume. În faimosul său „News Feed”, un fel de șaorma cu de toate, intră, de-a valma, știri reale și false, imagini și filmulețe alterate cu tehnologia Deep Fake etc.; „literația media” pălește, pe zi ce trece, în fața utilizării tot mai nesăbuite, pe scară largă, a aplicațiilor Inteligenței Artificiale – cum e ChatGPT, de exemplu – care scutesc utilizatorul de corvoada utilizării propriei minți și a exersării unor competențe care, nepuse la treabă, se atrofiază și dispar accelerat.
Cifrele îngrijorătoare privind analfabetismul funcțional în rândul tinerilor au, cred eu, o legătură indisolubilă cu această sumbră realitate. Trăim în instant și instantaneu, în imediat, iar ceea ce contează acum este viteza de propagare a unei știri și, mai ales, cine dă primul respectiva știre.
Am renunțat la jurnalism în urmă cu aproape 10 ani, timp în care am conștientizat mai bine natura schimbărilor de amploare la care a fost supusă această nobilă preocupare – digitalizarea și tehnologia, cu toată cohorta lor de beneficii inerente, au afectat ireversibil numeroase alte domenii: inclusiv natura activității omului politic este, îndrăznesc să spun, masiv alterată și deturnată spre ceva ce aduce mai curând a „entertainment” cu vagi urme de seriozitate.
Evident că adaptarea la o realitate hipervolatilă este anevoioasă, întrucât totul e în permanentă schimbare iar locul certitudinilor de altădată a fost luat de o stare de omniprezentă incertitudine, în care abia dacă putem intui cum va arăta ziua de mâine. Dar nu mai e cale de întors: a crea conținut de calitate, subordonat principiilor și idealurilor care au jalonat dintotdeauna jurnalismul, este calea spre a rămâne cu adevărat relevant, într-o lume în care oceanul pestriț de „junk-news” de pe net scufundă în irelevanță aproape orice știre bună.
Iar Deșteptarea, cu ai ei 35 de ani la bord, este sortită să rămână relevantă și să persiste în semnificativ. Cel puțin pentru încă 35 de ani de-acum încolo!
Lucian Bogdănel
