Acasă Blog Pagina 473

Cele două războaie ale Ucrainei

    de
    Deșteptarea
    -

    O bătălie mai puțin vizibilă, dar la fel de importantă este purtată în cadrul comunităților religioase din Ucraina. Prigonirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOU) este un subiect de maximă importanță, care dezvăluie tensiunile profunde din Ucraina contemporană.

    În ultimele luni, Biserica Ortodoxă Ucraineană, care este subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, a fost supusă unor presiuni intense din partea autorităților ucrainene, marcând o nouă etapă în conflictul dintre statul ucrainean și instituțiile religioase asociate cu Rusia. scrie American Conservative.

    Într-un context geopolitic tensionat, unde războiul din Ucraina continuă să afecteze profund societatea și cultura, BOU a devenit o țintă a măsurilor represive. Aceste acțiuni sunt justificate de autoritățile ucrainene pe baza acuzațiilor de colaboraționism cu Rusia, susținând că BOU ar fi un instrument al influenței rusești în Ucraina. Aceasta a dus la confiscări de proprietăți, închiderea unor biserici și chiar arestări ale clericilor.

    Situația Bisericii Ortodoxe Ucrainene este complexă, având rădăcini adânci în istoria relațiilor dintre Ucraina și Rusia. BOU, subordonată Patriarhiei Moscovei, reprezintă o tradiție religioasă profund înrădăcinată în Ucraina, dar asocierea sa cu Rusia, în contextul actualului conflict, a transformat-o într-un subiect politic sensibil.

    La nivel politic, guvernul ucrainean a adoptat o poziție dură, încercând să reducă influența BOU, pe care o consideră un potențial factor destabilizator. În acest context, a apărut o concurență acerbă între BOU și Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU), care este recunoscută de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol și care este văzută ca o instituție mai loială intereselor naționale ale Ucrainei.

    Această rivalitate între cele două biserici a fost exacerbată de conflictele teritoriale și de resurse, multe dintre bisericile și mănăstirile din Ucraina fiind revendicate de ambele părți. Aceste dispute nu doar că au divizat comunitățile locale, dar au și alimentat tensiunile dintre BOU și autoritățile ucrainene.

    Una dintre cele mai controversate măsuri luate de guvernul ucrainean a fost inițierea unei serii de investigații și percheziții în cadrul bisericilor afiliate BOU. Aceste acțiuni au fost justificate prin suspiciuni de spionaj și colaboraționism, dar au fost criticate pe plan internațional ca fiind o încălcare a libertății religioase.

    În plus, confiscarea unor proprietăți bisericești a generat o reacție vehementă din partea clericilor și credincioșilor BOU. Mulți văd aceste acțiuni drept o tentativă de a elimina complet influența BOU din Ucraina, ceea ce a condus la o polarizare și mai mare a societății.

    Pe fondul acestor tensiuni, BOU se confruntă cu o scădere semnificativă a numărului de credincioși și a sprijinului public. Deși BOU continuă să aibă o bază semnificativă de credincioși, influența sa este în declin, în special în zonele de vest ale Ucrainei, unde Biserica Ortodoxă a Ucrainei este mai puternică.

    Această prigonire a BOU a stârnit îngrijorări la nivel internațional, mai ales din partea organizațiilor care se ocupă de drepturile omului și libertatea religioasă. Acestea au criticat acțiunile guvernului ucrainean, susținând că represiunea religioasă nu ar trebui să fie folosită ca instrument politic.

    Pe de altă parte, susținătorii măsurilor luate de guvernul ucrainean argumentează că BOU reprezintă o amenințare la adresa securității naționale, având în vedere legăturile sale strânse cu Patriarhia Moscovei. În contextul actualului conflict, aceștia consideră că este esențial să se reducă influența oricăror instituții care ar putea fi loiale Kremlinului.

    Însă, această situație ridică întrebări complexe despre rolul religiei în societatea ucraineană și despre cum poate statul să echilibreze securitatea națională cu respectarea libertăților fundamentale. Într-o perioadă de război, aceste dileme devin și mai acute, iar soluțiile nu sunt întotdeauna clare.

    De asemenea, acest conflict între stat și BOU reflectă o luptă mai largă pentru identitatea națională a Ucrainei. Pe măsură ce țara încearcă să se distanțeze de influența rusă, BOU devine un simbol al trecutului, iar Biserica Ortodoxă a Ucrainei încearcă să se impună ca un pilon al identității naționale.

    Prigonirea BOU ar putea avea consecințe pe termen lung, nu doar pentru biserică, ci și pentru coeziunea socială din Ucraina. Pe măsură ce statul continuă să reprime BOU, riscă să alieneze o parte semnificativă a populației, care vede în această biserică un element esențial al identității lor religioase și culturale.

    Această alienare ar putea duce la o radicalizare a credincioșilor BOU și la o creștere a sentimentelor anti-guvernamentale, ceea ce ar complica și mai mult eforturile de stabilizare a țării în contextul conflictului.

     

    Prinde contur „Centrul de colectare prin aport voluntar în municipiul Moinești”

      de
      Deșteptarea
      -

      Un nou proiect de investiție majoră prinde contur în municipiul Moinești, odată cu înființarea Centrului de Colectare prin Aport Voluntar, destinat gestionării eficiente a deșeurilor. Acest proiect, așteptat de comunitate, vine să răspundă nevoilor actuale de mediu prin crearea unui spațiu adecvat pentru colectarea separată a diferitelor tipuri de deșeuri, contribuind astfel la o gestionare mai responsabilă și sustenabilă a resurselor.

      Concret, investiția presupune construirea unei platforme betonate cu o suprafață de aproximativ 1885 de metri pătrați, complet racordată la utilități și amenajată corespunzător, incluzând alei, trotuare, căi de acces, zone verzi și împrejmuiri. În cadrul acestei platforme vor fi amplasate aproximativ 15 containere de mare capacitate, dedicate colectării diferitelor fluxuri de deșeuri. Astfel, se va asigura colectarea separată a deșeurilor reciclabile care nu pot fi gestionate prin pubelele individuale, precum și a fluxurilor speciale de deșeuri, cum ar fi textilele, lemnul deteriorat, mobilierul vechi, molozul din construcții, anvelopele și deșeurile din grădină.

      Centrul este situat în intravilanul municipiului Moinești, respectând în totalitate normele de igienă și sănătate publică prevăzute de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014, privind mediul de viață al populației. Valoarea totală a proiectului se ridică la 5,74 milioane de lei, dintre care 4,6 milioane de lei provin din finanțare nerambursabilă prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Componenta C3: Managementul deșeurilor.

      Valentin Vieru, primarul municipiului Moinești, subliniază importanța acestei investiții: „Proiectul acesta este benefic și va asigura un loc special în care să poată fi gestionate deșeurile preluate de la populație – molozul rezultat din demolări, de exemplu, sau deșeurile textile și mobilierul vechi. Realizarea acestei investiții serioase, cu o valoare de peste un milion de euro, va aduce o serie de avantaje importante, precum creșterea gradului de colectare selectivă și atingerea țintelor de reducere a cantităților de deșeuri, îmbunătățirea condițiilor de viață ca urmare a punerii în funcțiune a unor sisteme moderne de colectare a deșeurilor, gestionarea eficientă a resurselor și, evident, reducerea amprentei de carbon prin creșterea gradului de valorificare a deșeurilor și reciclarea justă a acestora. Este o investiție pentru un viitor mai bun al comunității noastre!”

      Campusul pentru învățământ dual din Bacău: Un pas hotărât către viitorul tinerilor

      de
      Deșteptarea
      -

      Bacău, 22 august 2024 – Primarul municipiului Bacău, Lucian Daniel Stanciu Viziteu, a anunțat cu entuziasm demararea oficială a proiectului Campusului pentru Învățământ Dual, un proiect strategic care promite să transforme piața muncii locale și regionale prin formarea unei noi generații de specialiști.

      După semnarea contractului de finanțare, proiectul poate fi implementat, deschizând astfel calea pentru noi locuri de muncă dedicate tinerilor din Bacău și din regiunea Nord-Est. „Este o investiție în viitorul pieței muncii din Bacău și nu numai, un proiect care va aduce beneficii pe termen lung pentru comunitatea noastră,” a declarat primarul.

      Beneficii pentru comunitate

      Proiectul, cu o valoare totală ce depășește 26 de milioane de euro, din care Primăria Bacău contribuie cu aproximativ 600 de mii de euro, vizează crearea unei infrastructuri moderne și bine echipate pentru educație și formare profesională. Campusul va cuprinde laboratoare și ateliere destinate pregătirii viitorilor muncitori și ingineri, spații de cazare, precum și terenuri de sport, oferind astfel un mediu complet și integrat pentru elevi și studenți.

      Printre specializările disponibile se numără tehnician mentenanță și întreținere, mecanic aeronave, operator la mașini cu comandă numerică, lăcătuș construcții structuri aeronave și electromecanic instalații de bord aeronave. În plus, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău va dezvolta trei programe de studii noi în domeniile Tehnologia Construcțiilor de Mașini, Mecatronică și Managementul Fabricației Industriale.

      Parteneriat strategic pentru educație și industrie

      Campusul va funcționa în strânsă colaborare cu companii locale de prestigiu, cum ar fi Aerostar și Sudometal, care sunt parteneri ai acestui consorțiu. Acest parteneriat va asigura nu doar o formare teoretică solidă, ci și oportunități practice de învățare și integrare directă pe piața muncii.

      Proiectul are potențialul de a atrage tineri din întreaga regiune, oferindu-le șansa de a urma un parcurs educațional complet, de la liceu, la universitate și, în final, către angajare în companii de renume. De asemenea, aproximativ 50 de cadre didactice vor beneficia de formare și specializare prin intermediul acestui program, contribuind astfel la ridicarea standardelor educaționale din Bacău.

      O soluție pe termen lung pentru tinerii băcăuani

      „Acest campus va fi dedicat tinerilor din județul Bacău și din întreaga regiune Nord-Est care își doresc o educație de calitate și competențe pentru viitor. Sunt create premisele pentru ca tinerii noștri să rămână acasă, să câștige un salariu decent, iar firmele băcăuane să nu mai sufere din lipsa angajaților calificați. Toți câștigăm!”, a subliniat Lucian Daniel Stanciu Viziteu.

      Cimitirele dispărute ale Bacăului

      de
      Deșteptarea
      -

      În inima Bacăului, istoria se ascunde sub străzi, blocuri și construcții moderne. Odată, aceste locuri au fost cimitirele în care își dormeau somnul de veci strămoșii băcăuanilor, dar astăzi, puținele monumente rămase sunt în pragul distrugerii.

      Istoricul Eugen Șendrea, un cercetător devotat al trecutului acestui oraș, a scos la lumină o poveste pe care puțini o cunosc: aceea a cimitirelor uitate ale Bacăului. Deși a scris o lucrare detaliată despre aceste locuri, ea rămâne nepublicată din lipsa fondurilor.

      Orașul modern peste trecutul îngropat

      După anii ’50, Bacăul a cunoscut o dezvoltare accelerată, cu noi străzi și blocuri ridicate peste locurile unde odinioară se aflau cimitire. În locul unde se desfășurau ceremonii funerare și unde oamenii veneau să își aducă aminte de cei dragi, acum se întind bulevarde și ansambluri rezidențiale. Istoria acestor locuri este însă în mare parte necunoscută pentru locuitorii de azi.

      „Bacăul modern s-a construit peste vechile cimitire, iar monumentele de valoare artistică sunt lăsate să se degradeze în tăcere”, spunea, în 2015, Eugen Șendrea.

      Un exemplu este cimitirul de lângă Biserica Sfântul Neculai, care se întindea cândva până la actualul Teatru de Animație. Astăzi, doar câteva pietre funerare mai mărturisesc despre existența acestuia.

      În Cimitirul Central, altădată un loc al monumentelor funerare impresionante, lucrările de artă, realizate la Paris sau Viena, sunt acum aproape de nerecunoscut.

      Mai mult, cimitirul catolic, odinioară situat în spatele Colegiului Național „Gheorghe Vrănceanu”, a dispărut complet, iar odată cu el și prima bibliotecă publică din Moldova, înființată acolo în 1646.

      Bacăul a fost un nod comercial și vamal de importanță strategică. În secolul al XIX-lea, orașul a cunoscut o creștere rapidă, ajungând la peste o mie de locuitori, în timp ce comunitatea evreiască, venită din Galiția și Ucraina, a adus cu ea meșteșuguri și comerț.

      Totuși, schimbările din secolul XX și declinul economic de după 1989 au transformat profund orașul. Populația, care în 1930 era de peste 31.000 de locuitori, a ajuns la circa 200.000 in 2000 apoi a scăzut drastic în ultimele decenii, ajungând în 2011 la doar 144.307 locuitori. Aceste schimbări au avut un impact direct și asupra cimitirelor, care au fost nevoite să se extindă sau să fie mutate pentru a face loc noilor construcții.

      Arhivele păstrează date prețioase despre persoanele înhumate în vechile cimitire, dar multe dintre aceste locuri au dispărut sub asfalt și beton. Totuși, memoria lor trăiește în cercetările lui Eugen Șendrea și în monumentele care încă mai stau mărturie în fața trecerii timpului.

      Lucrarea lui Eugen Șendrea, care a rămas nepublicată, este o mărturie a unei istorii care riscă să fie uitată. În spatele fiecărui bloc și fiecărei străzi moderne din Bacău se află povești nespuse, iar cimitirele ascund o parte importantă din identitatea orașului. Dacă aceste locuri vor continua să fie neglijate, o parte din istoria Bacăului va fi pierdută pentru totdeauna.

      Eugen Șendrea a murit în 2016 iar lucrarea sa despre istoria cimitirelor băcăuane a rămas nepublicată.

      Ministerul Muncii: Indemnizația socială pentru pensionari nu scade sub 1.281 de lei!

      de
      Deșteptarea
      -

      Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a anunțat că, începând cu 1 septembrie 2024, toți pensionarii care beneficiază de indemnizația socială vor continua să primească suma minimă garantată de 1.281 de lei, indiferent de cuantumul pensiei rezultate în urma recalculării. Această măsură asigură protecția socială a pensionarilor cu venituri mici, astfel încât niciun pensionar să nu primească mai puțin de această sumă.

      Detalii esențiale privind indemnizația socială:

      • Cuantum minim garantat: În cazul în care pensia recalculată este mai mică de 1.281 de lei, diferența va fi acoperită de la bugetul de stat, pentru a asigura că toți pensionarii primesc cel puțin această sumă.
      • Evidențiere distinctă pe talonul de pensie: Pensionarii vor continua să vadă pe talon atât cuantumul rezultat în urma recalculării, cât și suma de plată efectivă, care nu va fi mai mică de 1.281 de lei.
      • Stabilitatea indemnizației: Indemnizația socială va rămâne la valoarea de 1.281 de lei până la sfârșitul anului 2024, iar aceasta va fi majorată anual prin legea bugetului de stat.

      Context și evoluție:

      Indemnizația socială pentru pensionari, cunoscută și ca pensia socială minimă garantată, a fost introdusă prin Ordonanța 6/2009 și aprobată prin Legea 196/2009. De la înființare, valoarea acesteia a crescut anual, pornind de la 300 de lei în 2009 și ajungând la 1.281 de lei în prezent.

      Impactul recalculării pensiilor:

      În prezent, un număr de 1.044.668 de pensionari beneficiază de indemnizația socială. După recalcularea pensiilor pe bază de contributivitate, numărul celor care vor continua să primească această indemnizație va scădea la 953.776. Această recalculare urmărește o ajustare mai echitabilă a pensiilor, dar fără a afecta nivelul minim garantat al veniturilor pensionarilor.

      Ministerul Muncii și Solidarității Sociale subliniază importanța menținerii acestei indemnizații ca un sprijin crucial pentru pensionarii cu venituri mici, asigurându-se că nicio persoană în vârstă nu va avea un venit lunar sub 1.281 de lei.

      Precizări privind recalcularea pensiilor

        de
        Deșteptarea
        -
        Image by freepik

        Casa Județeană de Pensii Bacău aduce la cunoștința pensionarilor din județ detalii esențiale despre recalcularea pensiilor, care va avea loc începând cu data de 1 septembrie 2024, în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2023. Această recalculare vizează toate pensiile stabilite pe baza legislației anterioare, care vor fi aduse în concordanță cu noile reglementări legale.

        Detalii privind recalcularea

        Conform articolului 144 din Legea nr. 360/2023, pensiile vor fi recalculate prin înmulțirea numărului total de puncte realizate cu valoarea punctului de referință, stabilită la 81 de lei începând cu 1 septembrie 2024.

        Calculul numărului total de puncte realizate:

        • Acesta este compus din punctajele anuale realizate de fiecare pensionar, la care se adaugă numărul de puncte de stabilitate.
        • Punctele de stabilitate sunt acordate pentru stagiul de cotizare contributiv de peste 25 de ani realizat în sistemul public, inclusiv pentru fracțiuni de an.

        Sistemul de acordare a punctelor de stabilitate:

        • Pentru stagiul între 25 și 30 de ani: se acordă 0,50 puncte pentru fiecare an complet, echivalentul a 0,04167 puncte pe lună sau 0,00139 puncte pe zi.
        • Pentru stagiul între 30 și 35 de ani: se acordă 0,75 puncte pentru fiecare an complet, echivalentul a 0,06250 puncte pe lună sau 0,00208 puncte pe zi.
        • Pentru stagiul de peste 35 de ani: se acordă 1 punct pentru fiecare an complet, echivalentul a 0,08333 puncte pe lună sau 0,00278 puncte pe zi.

        Aspecte importante:

        În cazul în care, în urma recalculării, cuantumul pensiei va fi mai mare decât cel anterior, noul cuantum va fi plătit integral. În schimb, dacă recalcularea va conduce la un cuantum mai mic, pensionarii vor continua să primească pensia în cuantumul mai avantajos, cel stabilit anterior recalculării, până când valoarea punctului de referință va crește suficient pentru a depăși acest cuantum.

        De asemenea, pensionarii care beneficiază de indemnizație socială conform OUG nr. 6/2009 vor primi în continuare suma minimă garantată de 1.281 de lei, chiar dacă recalcularea va indica un cuantum mai mic al pensiei.

        Casa Județeană de Pensii Bacău încurajează pensionarii să urmărească cu atenție aceste modificări și să se adreseze instituției pentru orice întrebări sau clarificări suplimentare. Este esențial ca toți beneficiarii să fie informați corect și complet despre drepturile lor în contextul noii legislații.

        Handbal masculin/ Liga Zimbrilor: CSM Bacău, la Memorialul „Constantin Căpățână”

        de
        Dan Sion
        -

        Prim-divizionara de handbal masculin CSM Bacău va participa vineri și sâmbătă la cea de-a patra ediție a Memorialului „Constantin Căpățână” de la Buzău.

        Vineri, în prima zi a turneului, Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” din Buzău programează jocurile: de la ora 16.30, CSM Bacău- CSM Vaslui, iar de la 18.30, HC Buzău 2012- Steaua București. Sâmbătă, de la ora 10.00, se va desfășura finala mică între învinsele primei zile, pentru ca de la ora 12.00 să aibă loc finala mare, ce va opune câștigătoarele din ziua precedentă.

        Pentru „CSMeii” băcăuani antrenați de Leonard Bibirig și Ionuț Rotaru, Memorialul buzoian constituie ultima repetiție înaintea startului de campionat. Sâmbătă, 31 august, în prima rundă a Ligii Zimbrilor, băcăuanii vor întâlni, în deplasare, pe Minaur Baia Mare.

        Reamintim rezultatele înregistrate de CSM Bacău la precedentele turnee de pregătire ale verii: 31-39 (17-19) cu Steaua și 26-29 (14-18) cu HC Buzău la Cupa Municipiului Bacău, 29-31 (19-13) cu HC Buzău 2012 și 34-33 (21-16) cu CSM Focșani 2007 la Cupa Municipiului Vaslui.

         

        Fotbal/ Liga a III-a: Ultimele amicale

        de
        Dan Sion
        -

        Cu o săptămână înainte de începerea campionatului Ligii a III-a, divizionarele C băcăuane susțin ultimele jocuri de verificare. Astfel, vineri, de la ora 17.30, FC Bacău va primi vizita, la Ruși-Ciutea, celor de la CSM Râmnicu-Sărat. Partida este o revanșă a celei disputate vinerea trecută, la Râmnicu-Sărat și câștigată de băcăuani cu 2-0 prin golurile marcate de Aftanache și Buțerchi. Sâmbătă, 24 august, de la ora 10.30, pe „Letea”, CSM Bacău va bifa, la rândul său, un ultim test în compania celor de la CSM Adjud 1946. Și tot sâmbătă, Viitorul Onești va evolua pe terenul celor de la Ciucaș Târlungeni. Singura echipă de Liga a III-a care nu va juca în acest weekend premergător startului de campionat este Aerostar.

        Iată și programul primei etape din Liga a III-a

        Seria 1

        Vineri, 30 august, ora 18.00: FC Bacău- ACS USV Iași. Sâmbătă, 31 august, ora 18.00: Șomuz Fălticeni- Rapid Brodoc, Ceahlăul Piatra Neamț 2- CSM Vaslui, Știința Miroslava- CSM Bacău, Bucovina Rădăuți- Șoimii Gura Humorului.

        Seria 1

        Sâmbătă, 31 august, ora 18.00: Viitorul Onești- Dacia Unirea Brăila, CSM Adjud 1946- Voința Limpeziș, Unirea Braniștea- Sporting Liești, KSE Târgu-Secuiesc- Sepsi OSK Sântu-Gheorghe 2, CSM Râmnicu-Sărat- Aerostar Bacău.

        134 de ani de la înveşnicirea lui Vasile Alecsandri. O zi la Iaşi

        de
        Ioan Dănilă
        -

        Poetul naţional al românilor de până la ivirea lui Mihai Eminescu se cuvine a fi celebrat în miez de iunie şi comemorat la 22 august. Ca băcăuan, am izbutit să-i aloc o zi… ieşeană, cu popasuri diverse, dar mereu binefăcătoare. Primul l-am făcut la Direcţia pentru Cultură a judeţului Iaşi, unde am stat de vorbă cu directorul instituţiei, Bobi Apăvăloaie, despre viitorul caselor memoriale închinate autorului „Chiriţelor”.

        Bobi Apăvăloaie: – Casa „Vasile Alecsandri” de la Bacău este un obiectiv cultural extrem de important, pentru că scriitorul şi-a legat numele de oraşul de unde veniţi dv. acum. Imobilul a fost de foarte multe ori în atenţia Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice. Este un proiect mai vechi, realizat de regretata doamnă arhitect Smaranda Gîlea, care de locul ei era din Bacău. S-a avizat în trecut un proiect de restaurare a acestui minunat monument istoric, iar în ultimele două şedinţe, din aprilie şi mai [2024], s-a reluat discuţia privind restaurarea Casei „Alecsandri”. Un arhitect tânăr a preluat munca Smarandei Gîlea şi ne bucurăm că există o consecvenţă la nivelul Consiliului Judeţean Bacău în această direcţie. Sper din toată inima că problema vecinătăţilor va fi rezolvată şi va fi un consens între toţi proprietarii de acolo, pentru revitalizarea acestui monument şi valorificarea lui în folosul comunităţii băcăuane, dar şi a noastră, a tuturor, din România.

        – Domnule director, subiectul Alecsandri este unul înjumătăţit: dv. îl aveţi la Mirceşti, locul somnului de veci, iar noi îl avem la Bacău, locul naşterii, la 14 iunie 1818. Care ar fi perspectiva apropiată a acestui subiect: Alecsandri băcăuano-ieşean?

        – Partea interesantă este că la momentul acestei discuţii, ambele monumente istorice – şi cel de la Mirceşti, şi cel de la Bacău – sunt în chinurile facerii autorizaţiilor de restaurare. Pentru casa de la Mirceşti, există o colaborare între Consiliul Judeţean Iaşi şi Academia Română, iar pentru cea de la Bacău, Consiliul Judeţean face eforturi în contextul actual destul de dificil, într-o criză economică ce se adânceşte văzând cu ochii. Este îmbucurător că instituţiile mai găsesc resurse pentru salvarea acestor monumente istorice. De exemplu noi la Iaşi am reuşit, prin intermediul Consiliului Judeţean, restaurarea unui număr important de case memoriale: „Vasile Pogor”, „Nicolae Gane”, „Mihail Sadoveanu” din Copou, „Constantin Negruzzi” de la Trifeşti ş.a. Trebuie să le lăsăm moştenire generaţiilor următoare ca reper şi punct de sprijin în menţinerea identităţii naţionale, a specificului nostru manifestat aici în ultimele sute de ani.

         

        Alte popasuri ieşene au avut aceeaşi emblemă: numele lui Alecsandri, pe care-l poartă Teatrul Naţional şi Colegiul Naţional din strada Costache Negri. Regizorul Cristian-Valeriu Hadji-Culea, managerul, ne-a asigurat de toată simpatia când vine vorba despre băcăuanul Vasile Alecsandri, iar profesorul Gheorghiţă Nistor, directorul Colegiului, împreună cu prof. dr. Ana-Daniela Bahrin, ne-a invitat la ediţia a VI-a a Simpozionului Regional „Înşiră-te, mărgărite: cercetare şi creaţie în orizont transdisciplinar”. Iulian Pruteanu-Isăcescu, de la Casa Muzeelor, ne-a oferit cărţile scrise de el, care promovează casele memoriale ieşene, iar ghidul de la Muzeul Naţional al Literaturii Române (din Copou) ne-a condus la „colţul Alecsandri”, cu menţiunea că la Mirceşti se află cea mai mare parte a bunurilor culturale amintind de poetul născut în Bacău. Toate instituţiile numite mai sus au primit medalia dedicată Mariei Bogdan, fiica lui Vasile Alecsandri, lansată la a VIII-a ediţie a Reuniunilor Culturale „Alecsandriada” (Oneşti – Borzeşti – Bogdana, 16-18 mai 2024). Profesoara Silvia Strătilă, venită de la Chişinău, a fost delegatul transmiterii aceleiaşi medalii către Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din capitala Republicii Moldova.

         

        Universitatea „Vasile Alecsandri” a semnat contractul de finanțare pentru proiectul PNRR „Dezvoltare campus integrat pentru învățământul dual în municipiul Bacău

          de
          Comunicat de presa
          -

          Pe 20 august 2024, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a semnat, la Ministerul Educației, contractul cu nr. 12221 pentru implementarea proiectului „Dezvoltare campus integrat pentru învățământul dual în municipiul Bacău”, e-PNRR ID_08.

          „Obiectul acestui contract îl reprezintă finanțarea Proiectului cu titlul  „Dezvoltare campus integrat pentru învățământul dual în municipiul Bacău”, cod e-PNRR ID_08, acordată Beneficiarului de către Ministerul Educației, în cadrul Programului-pilot pentru dezvoltarea consorțiilor integrate pentru învățământul dual, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)/ Pilonul VI: Politici pentru noua generație/ Componenta C15: Educație /Reforma 4: Crearea unei rute profesionale complete pentru învățământul tehnic superior/ Investiția 6: Dezvoltarea a minimum 10 consorții regionale și dezvoltarea și dotarea a minimum 10 campusuri profesionale integrate și în baza Ordinului ministrului educației nr. 5068 din data de 14.07.2023”.

          Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău este Beneficiar al finanțării proiectului, în valoare totală de 121.768.593,84 lei, din care valoarea eligibilă din PNRR este în cuantum de 103.449.598,22 lei, iar valoarea aferentă TVA este de 18.318.995,62 lei. Finanțarea include granturi pentru învățământul dual, investiții în infrastructură și digitalizarea atelierelor de practică.

          Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău este Lider de parteneriat pentru implementarea proiectului alături de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, Inspectoratul Școlar Județean Bacău, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” din Bacău, Colegiul „N.V. Karpen” Bacău, Primăria Municipiului Bacău, Consiliul Județean Bacău, Aerostar S.A. Bacău și Sudometal S.R.L. Bacău.

          Proiectul va realiza infrastructura campusului profesional integrat pentru învățământ dual care va include spații destinate învățării practice, respectiv ateliere de practică și spații destinate socializării, investiții privind digitalizarea atelierelor de practică, cursuri de formare profesională a personalului didactic, a coordonatorilor de practică și a tutorilor, consiliere și orientare profesională pentru elevi și studenți, organizarea și desfășurarea de stagii de practică.

          Campusul va fi construit pe un teren de 22.072 mp, situat pe str. Condorilor, nr. 8, Bacău, care a trecut din domeniul public în administrarea Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, prin Hotărârea nr. 253/31.07.2024 a Consiliului Local Bacău.

          Top 5 pași de alegere a bicicletei de fete perfecte

          de
          Deșteptarea
          -

          Vă numărați printre persoanele active și vă doriți să vă încurajați familia să facă mișcare împreună cu dumneavoastră, dar nu știți de unde să începeți? Stați fără griji! Aflați că acest articol vă este dedicat. În rândurile ce urmează ne dorim să vă sărim în ajutor prin a vă vorbi despre bicicleta de fete. Veți afla din ce modele puteți alege și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmați pentru a face o achiziție potrivită. Astfel, vă veți putea bucura de vremea frumoasă împreună cu micuța dumneavoastră și, totodată, să faceți mișcare ori de câte ori aveți ocazia. Dacă vă doriți să aflați cum vă puteți bucura copilul cu un cadou folositor, citiți în continuare!

          Bicicleta se numără printre cele mai utile vehicule de oraș, în special pentru copii. Agilitatea cu care poate naviga printre obstacole și relaxarea pe care o oferă la utilizare fac din acest vehicul unul dorit atât de fetițe, cât și de băieței. Astăzi, însă, ne vom concentra pe domnișoare, după cum v-am promis. În continuare, vă vom detalia pașii pe care trebuie să îi parcurgeți atunci când vă doriți să achiziționați o bicicletă de fete. Fie că alegeți o bicicletă DHS, fie că optați pentru orice alt brand din domeniu, aflați că sfaturile pe care urmează să vi le oferim vă vor fi de folos indiferent de situație. Așadar, iată despre ce este vorba.

          Primul și cel mai important pas atunci când sunteți în căutarea unei biciclete pentru fete este acela să alegeți un model cu sau fără roți ajutătoare. Dacă mezina în cauză nu a mai folosit acest vehicul niciodată, vă recomandăm modelul cu roți ajutătoare. Acestea au scopul de a stabiliza experiența de mers și de a îndruma copilul înspre mișcări cât mai line și precise. Pe de altă parte, dacă fetița dumneavoastră are deja câțiva ani de experiență, puteți alege modelul fără roți ajutătoare, fără să vă gândiți de două ori. Nu uitați, însă, să optați și pentru un echipament de protecție, indiferent de cunoștințele pe care le are copilul.

          După acest pas, putem trece la alegerea modelului. Majoritatea bicicletelor sunt agresive: dispun de roți subțiri, au un ghidon drept și vin cu un cadru metalic dur. Însă, când vine vorba de cele pentru domnișoare, varietatea este ceva mai largă. Puteți alege o bicicletă obișnuită, cu ghidon drept, potrivită pentru drumeții, plimbări rapide prin oraș sau competiții. Ori, puteți alege una mai sofisticată, cu ghidon înalt și curbat, ce oferă o prindere mai stabilă și dispune de roți mai groase. Vă recomandăm să vă întrebați și copilul înainte de a face această alegere. Este important să aflați care va fi modul în care cea mică își va dori să se plimbe. Apoi, puteți alege bicicleta potrivită în consecință.

          Trecem mai departe și ajungem la următorul pas. Aici ne îndreptăm atenția spre șaua bicicletei. Majoritatea bicicletelor pentru băieți dispun de șa fixă. Dar, cele pentru fete, pot veni și cu șa reglabilă. Apelăm din nou la cât este de experimentată micuța cu vehiculul. Dacă este la început, alegeți o bicicletă de fete cu șa reglabilă, pentru a putea potrivi înălțimea ori de câte ori aveți nevoie. Dacă este mai îndemânatică, optați pentru modelul cu șa fixă, care oferă mai multă stabilitate.

          Să nu uităm nici de accesoriile aferente. După cum bine știți, domnișoarele își doresc să atragă privirile prin frumusețea și strălucirea obiectelor pe care le dețin. Totodată, ele au nevoie și de obiecte utile, ce dispun de accesorii folositoare. Iată că nici bicicletele nu se lasă mai prejos și surprind cu designul lor îndrăzneț. Pentru un vehicul cât se poate de modern, vă recomandăm să optați pentru o bicicletă cu coșuleț de depozitare. Acesta poate fi folosit pentru transportarea jucăriei preferate, sticlei de apă sau a rucsacului folosit. De asemenea, mai puteți alege și modelul cu faruri sau clopoțel de avertizare. Și, la final, pentru a vă asigura că vehiculul este mereu depozitat în siguranță, puteți opta și pentru un suport de bicicletă. Aveți o mulțime de opțiuni. Contează doar ca cea mică să se simtă în largul său atunci când se plimbă pe bicicletă.

          Nu în ultimul rând, iată-ne ajunși și la cel de-al cincilea pas. Aici este vorba despre culoarea bicicletei. Era inevitabil să nu vă vorbim și despre acest aspect, având în vedere că domnișoarele își doresc să fie mereu în ton cu moda. Cele mai des întâlnite nuanțe pentru acest vehicul sunt roz, alb, bleu sau lila. Majoritatea culorilor sunt pale și surprind prin delicatețea pe care o exprimă. Alegeți modelul potrivit în funcție de preferințele copilului.

          Acum că ați aflat toate detaliile, sunteți gata de achiziția ce urmează? Noi așa sperăm! Și mai sperăm și că acest articol v-a ajutat. Pentru și mai multe sfaturi, nu ezitați să navigați mediul online. Vă dorim happy shopping!

          Deșteptarea35: Relevanță și Anduranță

          de
          Deșteptarea
          -

          Am ajuns la Deșteptarea prin iunie 2009, printr-un concurs de împrejurări care ar merita – cândva – o relatare mai largă. Nu, însă, acum. Apple lansase de vreo doi ani prima generație de Iphone, iar smartphone-ul care avea să revoluționeze modul în care comunicăm era doar cu puțin mai mare decât legitimația de presă pe care o primisem ca jurnalist și, mai apoi, ca director editorial al Trustului Media Deșteptarea.

          Pe atunci, social-media erau abia la început, de Facebook începea să se audă tot mai pronunțat, dar încă eram la ani lumină de explozia ce avea să urmeze: peste 50% din locuitorii municipiului Bacău se informau, cu regularitate, din paginile redutabilului cotidian „Deșteptarea”, indiscutabil cea mai influentă publicație din județ la acel moment.

          E util și necesar să amintesc că Trustul Media Deșteptarea avea în respectivii ani un portofoliu media bine mobilat și bine cotat, din care mai făceau parte Radio „Alfa”, poate cel mai cunoscut radio băcăuan, și televiziunea TV Bacău, cel mai urmărit post de televiziune locală din oraș. Lor li se adăuga săptămânalul Onești Expres, precum și portalul de știri on-line al cotidianului Deșteptarea, care avea – zilnic – un considerabil număr de vizitatori unici.

          De asemenea, un viguros supliment de anchete și investigații – cine mai știe azi ce înseamnă o investigație de presă? – denumit IMPACT a documentat, cu temeinicie și râvnă, derapajele pe care administrația locală din acei ani le făptuia pe bandă rulantă, distrugând stadionul și echipa de fotbal, falimentând CET-ul, încredințând lucrări publice cu dedicație sau brevetând faimoasa șpagă de 50% pe stâlpul de iluminat. Iar timpul ne-a dat dreptate nouă, jurnaliștilor, care am îndrăznit – bineînțeles cu susținerea hotărâtă a patronatului – să punem în lumină, cu responsabilitatea cuvântului scris sub propria semnătură, neregulile strigătoare la cer pe care le descopeream săptămână de săptămână.

          Câteva zeci de persoane, ziariști, fotoreporteri, cameramani, tehnoredactori, colaboratori, tehnicieni, șoferi etc. – un colectiv pe care, ca director editorial, l-am coordonat vreme de aproape 4 ani – puneau în mișcare, în fiecare zi, un „mastodont” mediatic ale cărui produse acopereau toate mediile de informare posibile: presă tipărită, audiovizual (radio și televiziune), internet/on-line.

          Eram, însă, cu toții – dat fiind că perla „coroanei” era cotidianul Deșteptarea – expresia unei culturi a tiparului de masă și a scrisului de mână: jurnaliștii încă luau notițe scrise din conferințele de presă, emisiunile TV erau pregătite pe desfășurătoare de asemenea redactate olograf, cotidianul Deșteptarea se tipărea la LETEA, iar în fiecare dimineață, cu noaptea-n cap, miile de exemplare proaspăt tipărite luau drumul chioșcurilor din rețeaua de vânzare a Trustului pentru a fi disponibile băcăuanilor. Asta se întâmpla în urmă cu 14 – 15 ani.

          În mai puțin de două decenii, tehnologia a schimbat radical datele problemei: cei mai mulți băcăuani se informează astăzi on-line sau de la televizor. Presa tipărită și-a restrâns substanțial activitatea. Inclusiv marile ziare naționale au fost afectate de această majoră schimbare de paradigmă, care surprinde tiparul trecând în plan secund ca mediu de informare, ceea ce face cu atât mai meritorii strădaniile managementului Deșteptării de a ține în viață, la anumite standarde publicistice, săptămânalul omonim.

          Azi, orice posesor de smartphone poate fi un martor privilegiat al istoriei și, prin forța împrejurărilor, un „storyteller” pe care amploarea evenimentului căruia i-a fost martor conjunctural îl poate transforma într-o vedetă peste noapte. Vlogging-ul, shorts-urile pe TikTok și alte astfel de mijloace videografice de transmitere a mesajului către receptor au modelat o nouă cultură, fundamental diferită de universul tiparului și al notițelor de mână de acum 15 ani.

          O lume în care „contentul” (conținutul) este hotărâtor, dar un anumit tip de conținut!, în care contează faptul divers cu potențial de viralizare și-n care propria persoană este exploatată – cu insolență și o fărâmă de originalitate – sub auspiciile unui narcisism foarte rentabil, ale cărui venituri îndestulătoare au transformat mulți adolescenți în vedete YouTube pentru care prioritatea este monetizarea aparițiilor on-line, nu neapărat frecventarea școlii.

          În zilele noastre, probabil că Facebook este cea mai mare agenție de știri din lume. În faimosul său „News Feed”, un fel de șaorma cu de toate, intră, de-a valma, știri reale și false, imagini și filmulețe alterate cu tehnologia Deep Fake etc.; „literația media” pălește, pe zi ce trece, în fața utilizării tot mai nesăbuite, pe scară largă, a aplicațiilor Inteligenței Artificiale – cum e ChatGPT, de exemplu – care scutesc utilizatorul de corvoada utilizării propriei minți și a exersării unor competențe care, nepuse la treabă, se atrofiază și dispar accelerat.

          Cifrele îngrijorătoare privind analfabetismul funcțional în rândul tinerilor au, cred eu, o legătură indisolubilă cu această sumbră realitate. Trăim în instant și instantaneu, în imediat, iar ceea ce contează acum este viteza de propagare a unei știri și, mai ales, cine dă primul respectiva știre.

          Am renunțat la jurnalism în urmă cu aproape 10 ani, timp în care am conștientizat mai bine natura schimbărilor de amploare la care a fost supusă această nobilă preocupare – digitalizarea și tehnologia, cu toată cohorta lor de beneficii inerente, au afectat ireversibil numeroase alte domenii: inclusiv natura activității omului politic este, îndrăznesc să spun, masiv alterată și deturnată spre ceva ce aduce mai curând a „entertainment” cu vagi urme de seriozitate.

          Evident că adaptarea la o realitate hipervolatilă este anevoioasă, întrucât totul e în permanentă schimbare iar locul certitudinilor de altădată a fost luat de o stare de omniprezentă incertitudine, în care abia dacă putem intui cum va arăta ziua de mâine. Dar nu mai e cale de întors: a crea conținut de calitate, subordonat principiilor și idealurilor care au jalonat dintotdeauna jurnalismul, este calea spre a rămâne cu adevărat relevant, într-o lume în care oceanul pestriț de „junk-news” de pe net scufundă în irelevanță aproape orice știre bună.

          Iar Deșteptarea, cu ai ei 35 de ani la bord, este sortită să rămână relevantă și să persiste în semnificativ. Cel puțin pentru încă 35 de ani de-acum încolo!

          Lucian Bogdănel

          Câte-n lună și în stele/ Pe tarabe-s toate cele

          de
          Florin Ștefănescu
          -

          Că tot românul e poet, iar deunăzi a fost ziua poeților. Dar nu de versuri vorbim astăzi ci despre ce se mai întâmplă pe la…piață. Mai exact la Piața Centrală.

          În aparență, orice zi e ca oricare alta. Da… E vară, e cald și e timpul bogăției pe tarabe. Și e adevărat că tarabele sunt pline. Pline și colorate. Dar, înainte de a intra în piață, ne atrag atenția niște comercianți de alte cele. Butoaie de toate felurile, zdrobitor de struguri, etc. E final de august și a fost o vară fierbinte. Strugurii s-au copt iar românii s-au apucat de făcut vin. Se zice că e un an bun, că strugurii sunt dulci iar producția de vin 2024 va fi de calitate. Vom vedea! Apoi urmează vestita alee cu pepeni. Am senzația că sunt mai puțini decât în anii trecuți. În zonă își fac treaba producătorii din zona Galați și inevitabil o întâlnesc pe mai vechea prietenă, doamna Camelia din Pechea – Galați. Mă întâmpină zâmbind și întreabă dacă iar o „intervievez”. Și tot ca de fiecare dată nu vrea să stea la poză că nu și-a pus machiajul și ținute de seară. Trecând peste protocoale, doamna Camelia spune că s-au făcut pepeni mulți și buni și anul ăsta. „E adevărat că este problemă cu seceta dar noi avem irigații și am făcut treabă bună”, explică doamna Camelia care mă invită la o felie de pepene galben dulce. Are pepeni galbeni și „răpănoși” și „făinoși”, iar pepenii verzi sunt de toate mărimile și chiar de pus la murat, că a fost cerere. Oamenii care au venit cu pepeni din zona Galați dorm în mașini, chiar în fața „tarabelor”. Se spală „la lighean” și mănâncă așa cum pot. Dar sunt români și știu să facă haz de necaz dar să se și adapteze la orice situație. Familiile lor au rămas la munca câmpului iar ei sunt la vânzare. Doamna Camelia vine de 20 de ani cu pepeni în Bacău. Înainte mergea la Făgăraș, dar când și-au făcut socotelile au realizat că cel mai bine e aici. Și are pepeni buni, lucru confirmat și de faptul că are aceiași clienți de ani de zile.

          În hala mare din Piață, lumea e cam împărțită în două. Zona producătorilor și cea a samsarilor. Cel puțin așa susține Cătălina, o tânăra care vinde în zona de producători. De 9 ani se ocupă cu vânzarea în piață, perioadă în care a văzut și a învățat foarte multe, mai ales despre viață. „Noi, producătorii, avem marfă mai bună. Și mai ieftină. E adevărat că au crescut prețurile, dar e din cauza secetei”, spune Cătălina. Pentru ea, ziua începe la 6 dimineață când ajunge la piață și așază marfa pe tarabă. Și stă până după-amiază. Între timp oamenii vin, văd, unii cumpără, alții se minunează și pleacă. Oameni și oameni. Pe trabe sunt de toate. Greu de spus că vrei ceva și să nu găsești, deși se mai întâmplă epuizări de stoc. De exemplu, am căuat mure și s-au cam terminat. Dar e și mâine o zi. Așadar, legume, fructe, verdețuri… Proaspete, parfumate, numai bune. Prețuri? Nu vorbim azi de prețuri, dar nu sunt de speriat. Sigur, mulți povestesc despre faptul că vrei un kilogram de ceva ce costă, să zicem 8 lei iar omul de la tarabă te întreabă: să fie de 10? Puțin eronată tehnica asta, mai ales că pe majoritatea oamenilor nu-i dau banii afară din casă.

          E adevărat că marfa din zona samsarilor pare mai frumoasă. Și tot acolo am văzut și pepenii de Dăbuleni, plus alte fructe și legume venite clar din import. Tot în zona asta am regăsit-o și pe tanti Anica, o mai veche cunoștință, care vinde cartofi aici în piață de mai bine de 25 de ani. „Vin tinerii ăștia din străinătate și mă întreabă dacă nu am cartofi de ăia mari, cum mănâncă ei pe acolo. Le-am zis că ăia sunt modificați. Cartofii n-au cum să crească așa. Și nici nu au gust. Ăștia sunt din pământul nostru românesc, aici sunt îngropați ai noștri, așa le-am spus. Și mi-au dat dreptate”, a povestit tanti Anica. Apoi și-a adus aminte cum era piața cu tarabe aiurea atunci când a venit prima oară în Bacău și că a fost martoră la toate schimbările. Și a mai trecut și prin pandemie și ne-a povestit râzând cum au dat geamurile jos de la piață iar în trei zile le-au pus la loc. „A fost o mare tâmpenie. Au vrut să ne stârpească pe noi, bătrânii și să-i nenorocească pe tineri. S-au îmbogățit unii. Ehh…”, a mai spus tanti Anica.

          Nu ne-a scăpat din vedere nici hala cu brânzeturi. Ce-i drept, între timp vremea a mai trecut și odată cu ea și valul de cumpărători. Mai este marfă iar producătorii de aici, la fel, vorbesc de caniculă, care se răsfrânge și la animale. Motiv pentru care oile dau mai puțin lapte și implicit este mai puțin caș pe piață. Dar, este. La 35 de lei kilogramul.

          În rest, oameni pestriți… Mai un „telefoane”, „țigări, țigări”, tipi mai dubioși. Dar și oameni la locul lor. Și peste toate astea, cele câteva „mic-ării” sunt pline ochi. Micii sfârâie pe grătare iar berea e rece. Mai mult decât atât, prețurile sunt rezonabile. Și ce poate fi mai plăcut, decât să iei un mic zemos de pe cartonul specific, să îl tăvălești prin muștar, să muști din el și să-l dai pe la toți dinții? Apoi să-l stingi cu bere… Dacă ai uitat cum e, cred că merită o astfel de…experiență.

          Una peste alta, piața are viața ei. Una plină de culoare și…parfum. Parfumul vremurilor de altă dată, combinat cu parfumul prezentului. Cert este că ai cea mai bună variantă de aprovizionare. Cu de toate pentru toți!

          Atletism/ CM Junioare 1: Surori de Mondiale, condiții de jale

          de
          Dan Sion
          -

          La finalul acestei luni, Adnana Vrînceanu (19 ani) și Daria Vrînceanu (16) vor reprezenta Bacăul și România la Campionatul Mondial Under 20 din Peru, unde vor lua startul la 200 metri, respectiv triplusalt. Surprinzător este că, deși s-au calificat la o competiție de cel mai înalt nivel, atletele antrenate de Cristi Nemțeanu la SCM Bacău nu au efectuat deloc antrenamente specifice în aer liber deoarece, prin ieșirea din uz a stadionului „Municipal”, Bacăul nu mai dispune, de peste un deceniu, de infrastructura potrivită pentru probele respective

          Bun așa rău

          Este un caz mai degrabă unic decât rar. Particularitatea lui constă în faptul că două surori de vârste diferite vor concura la o ediție de Campionat Mondial Under 20 la atletism. Ceea ce face însă unic acest caz este că surorile Adnana (19 ani) și Daria Vrînceanu (16 ani) vor reprezenta Bacăul și, implicit România, la Mondialele U20 outdoor programate la finalul lunii, la Lima, în Peru, în ciuda faptului că ele nu s-au putut pregăti deloc, dar absolut deloc în aer liber la probele la care au obținut calificarea: 200 metri, respectiv triplusalt. Motivul? Bacăul nu dispune infrastructura potrivită pentru antrenamentele specifice outdoor la cele două probe. Cu stadionul „Municipal” pus pe chituci în urmă cu mai bine de un deceniu, de administrația Romeo Stavarache, atletismul băcăuan are o singură bază de pregătire. Dar indoor: Sala de Atletism „Doina Melinte”. „La drept vorbind, bine că o avem și pe asta. Fără Sala de Atletism, chiar nu știu ce ne-am fi făcut. Numai că, în cazul în care concurezi în aer liber, antrenamentele indoor nu te ajută decât parțial. Sunt cu totul alte condiții climaterice și cu totul alte repere”, precizează Cristi Nemțeanu, antrenorul care le pregătește pe cele două surori la SCM Bacău, Daria având dublă legitimare cu CSȘ Bacău.

          Motivație suplimentară

          Și totuși, în lipsa condiților de pregătire adecvate, cum a fost posibilă o asemenea performanță? Ce a mișcat lucrurile, dincolo de talentul celor două campioane și de calitățile antrenorului? „La baza reușitelor noastre au stat munca și dorința. Nu e nimic wow în ce spun, dar acesta e adevărul. Muncă și dorință”, explică Adnana Vrînceanu, care a împlinit 19 ani pe data de 14 iulie. Adnana vine după un an în care chiar că a muncit pe rupte. Și nu doar la atletism, ci și la școală: „În patru zile aveam șase pregătiri pentru examenul de Bacalaureat și pentru cel de admitere la Academia de Poliție”. Printre istorie și gramatică, engleză și matematică, Adnana a găsit timp și resurse să parcurgă proba de 200 metri în 20,8 secunde, în circumstanțele în care baremul de participare la Mondialele U20 este de 24,35. „Dacă stau bine și mă gândesc, cred că ar mai fi o explicație pentru reușita noastră”, spune cea mai mare din surorile Vrînceanu: „Lipsa condițiilor a constituit un handicap, dar și o motivație suplimentară extraordinară. Am vrut să demonstrăm că putem reuși chiar și într-o astfel de situație”.

          Lacrimi pentru o medalie ratată

          În cazul Dariei, munca și dorința au venit la pachet cu suferința. O suferință enormă, cauzată de probleme mari la șold. „Au fost luni crâncene. Din fericire, am trecut cu bine peste ele. Mai fac și acum exerciții pentru îndreptarea coloanei, dar ceea ce a fost mai rău a rămas în urmă. Mult în urmă”, mărturisește puștoaica în vârstă de 16 ani (i-a aniversat pe 27 martie), care va fi mezina delegației tricolore la Mondialele de Juniori 1 de la Lima. Daria nu se plânge de lipsa condițiilor de pregătire ( „Ne-am obișnuit, ce să facem?”), dar izbucnește în plâns atunci când își amintește de Campionatele Europene U18 din această vară, de la Banska Bistrica. La Europenele de Junioare 2, mezina familiei Vrînceanu a reușit în calificări cea mai bună performanță personală, 13,08 metri, care i-au adus calificarea în finală și prezența la Mondialele U20 de la Lima. Lacrimile sunt pentru faptul că în finala Europenelor U18 nu a reușit să prindă podiumul. „E bine că plânge. Asta arată că îi pasă. Și că-și dorește mai mult. Dacă nu s-ar fi confruntat cu problemele de sănătate care au condiționat-o luni de zile, Daria era acum cam de 13.20. Adică avea titlul european”, este de părere Cristi Nemțeanu.

          Jamaica, bro!

          În zilele- puține, din fericire- în care Sala de Atletism „Doina Melinte” este închisă, fetele se antrenează pe unde pot. De cele mai multe ori aleargă pe beton, dând ture zonei denumite odinioară Parcul Olimpic. Sau se pregătesc pe tăpșanul din spatele stadionului, unde riști o entorsă și dacă mergi la pas, darmite să sprintezi. „Știți cine se mai confruntă cu situații similare în ceea ce privește absența condițiilor? Jamaicanii. Nu au condiții, dar iau o grămadă de medalii”, face haz de necaz Cristi Nemțeanu. Discuția cu antrenorul Nemțeanu se poartă la doar câțiva metri de fostul teren de pregătire al campioanei europene la aruncarea ciocanului, Bianca Ghelber. Un spațiu impropriu chiar și când era… funcțional. După ce în august 2021, la Olimpiada de la Tokyo, Bia s-a clasat a șasea cu cea mai bună aruncare din carieră (74,18 m), conducerea SCM Bacău și diferiți oameni politici s-au întrecut în declarații pompoase legate de amenajarea unui teren de aruncări în Bacău sau în împrejurimi. Evident, nu s-a făcut nimic. Asta nu a împiedicat-o însă pe Bia Ghelber să devină campioană europeană la Munchen în 2022. Și nici pe politicienii locali să posteze din nou declarații de dragoste și admirație. Jamaicanii din centrul Bacăului…

          Doar presiunea atmosferică

          Nici Adnana și nici Daria nu simt vreo presiune în perspectiva participării la Mondialele U20 din Peru. „Singura presiune va fi cea atmosferică deoarece le așteaptă un zbor lung”, zîmbește antrenorul Cristi Nemțeanu. Într-adevăr, drumul va fi XXL. Ruta este București- Madrid- Lima, cu precizarea că escala din capitala Spaniei va dura 11 ore. Fetele își setează încă de pe acum muzica și jocurile care să le țină companie. „În plus, ne avem una pe alta. Surori, nu?”, spune Adnana, care se declară foarte mândră de faptul că, deși junioară 2, Daria a reușit un barem de Mondiale la Junioare 1. „Obiectivul meu la Lima? Un Personal Best”, precizează Daria. Adnana, în schimb, continuă să basculeze între activitatea sportivă și cea școlară: „Eu am concursul la 200 metri pe 29 august. Iar pe 31, adică după doar două zile, am proba scrisă la Academia de Poliție. În funcție și de rezultatele obținute la proba sportivă, care este programată înaintea plecării spre Peru, e posibil să mă întorc în țară imediat după concurs. Ar fi un zbor chiar pe 29”. Rămâne de văzut dacă Adnana va prinde zborul către casă din 29 august. Sigur este că zborul spre performanță al surorilor Vrînceanu continuă. În ciuda condițiilor existente. Sau, mai degrabă, în ciuda absenței lor.

          Cum au serbat băcăuanii de Sfânta Maria Mare. ”Sărbătoarea bucuriei și a regăsirii celor dragi”

          de
          Comunicat de presa
          -

          În mai multe localități din județul Bacău s-au organizat evenimente festive în preajma zilei Adormirii Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății. Minivacanța de la mijlocul lunii august, ce a cuprins zilele legale libere de 15 și 16 august, i-a găsit, ca și în alți ani, acasă și pe mulți dintre românii care lucrează peste hotare. Bucuria a fost mai mare, mai ales că aici au găsit spectacole de folclor autentic, manifestări culturale dar și mese bogate cu produse tradiționale. Printre comunele în care au avut loc astfel de evenimente se numără Săucești, Cașin, Dămienești dar și Filipeni.

          La Săucești, zilele comunei au durat 4 zile, timp în care indiferent de vârstă, cei veniți la petrecere s-au bucurat de muzică modernă și populară dar și de bucate alese de ”Ziua Gospodarului” și de ”Sărbătoarea Gastronomică”.

          La Cașin, de zilele comunei s-a organizat o paradă a căruțelor cu coviltir, un spectacol ecvestru și a fost inaugurat căminul cultural, care a fost extins, modernizat și dotat printr-o investiție de peste 2 milioane de lei, realizată de administrația locală cu ajutorul Companiei Naționale de Investiții. Astfel, cea mai veche clădire de pe Valea Cașinului, construită la sfârșitul secolului al 19-lea, a fost modernizată și extinsă pentru ca locuitorii din localitate să aibă cele mai bune condiții pentru activitățile culturale, educative și de promovare a tradițiilor.

          La Dămienești, administrația condusă de Vasilică Răileanu a organizat o serie de manifestări sportive, culturale și folclorice. Echipa de fotbal Viitorul Dămienești a jucat un meci amical cu echipa generației sportivilor trecuți de 50 de ani –echipa ”Generația 50 Plus”. Apoi, elevii cu rezultate deosebite la învățătură, cadrele didactice pensionare dar și cei care au împlinit 50 de ani de căsătorie au primit diplome. Cel mai în vârstă bărbat din comună, care a împlinit 100 de ani, a primit titlul de cetățean de onoare.

          La Filipeni, ca și în alți ani, primarul Rodica Ambrosie a organizat  ”Întâlnirea fiilor satului”. Evenimentul a cuprins și două momente culturale dedicate învățătorului Gheorghe Postoi și medicului Gheorghe Năstase, personalități născute în zona Filipeniului.

          ”Am participat, ca și în alți ani, la zilele festive organizate în mai multe comune din județul Bacău, cu prilejul sărbătorii de Sfânta Maria Mare-Adormirea Maicii Domnului. Aceste evenimente reprezintă un prilej de bucurie și de regăsire cu cei dragi și pentru românii care muncesc peste hotare și se întorc, în număr mare, acasă, în această perioadă.

          Apreciez primarii capabili, care fac investiții și sunt implicați în viața comunității și în organizarea unor evenimente, care aduc un plus de bucurie cetățenilor, în zi liberă de sărbătoare. Fiecare localitate își are specificul ei, o istorie aparte dar și personalități care au avut realizări importante, indiferent de domeniul în care au activat. Ei sunt un exemplu pentru generațiile tinere și nu trebuie dați uitării. Construirea unei identități se realizează, în primul rând, prin sprijinirea și cultivarea tradițiilor, istoriei și elementelor culturale ale unei comunități locale.”, a precizat deputatul Ionel Floroiu.

          O fântână arteziană cu o soartă nefericită

          de
          Deșteptarea
          -

          În anii ’80, într-un Bacău în plină dezvoltare urbanistică, autoritățile locale au decis să îmbogățească peisajul urban cu o fântână arteziană modernă, amplasată pe o cale de acces pietonală între strada Mihai Viteazul și Piața Centrală. Construcția, menită să aducă un plus de eleganță și să ofere un spațiu de relaxare pentru trecători, s-a transformat rapid într-un coșmar pentru locuitorii orașului.

          O idee bună, o execuție problematică

          La prima vedere, fântâna părea să fie o adiție interesantă pentru zona centrală a orașului. Designul ei modern și amplasarea strategică păreau să asigure succesul acestei inițiative. Din păcate, în scurt timp după inaugurare, au apărut primele probleme. Curenții de aer din zonă, care nu fuseseră luați în calcul în proiectul inițial, au transformat fântâna într-o sursă de disconfort pentru trecători. Apa era purtată de vânt și stropea necontrolat oamenii care treceau prin zonă, făcând imposibilă utilizarea normală a căii pietonale.

          Fântâna, mai mult oprită decât pornită

          Problemele cauzate de curenții de aer au dus la decizia de a opri fântâna pentru perioade lungi de timp. În loc să fie un punct de atracție și un loc de relaxare pentru locuitori, fântâna a devenit un simbol al ineficienței și al lipsei de planificare adecvată. De-a lungul anilor, fântâna a fost mai mult oprită decât pornită, iar nemulțumirile locuitorilor au crescut.

          Desființarea și transformarea zonei

          După 1990, odată cu schimbările politice și economice din România, au început și schimbările în peisajul urban al orașului Bacău. Fântâna arteziană de pe strada Mihai Viteazul a fost desființată, iar locul său a fost luat de o stradă deschisă circulației auto.

          Astăzi, fântâna este doar o amintire a unor vremuri trecute, un exemplu de proiect urbanistic care, deși bine intenționat, nu a reușit să își atingă scopul din cauza unor erori de planificare. Demolarea ei a deschis calea pentru o zonă mai accesibilă și mai utilă pentru locuitorii Bacăului, adaptată noilor nevoi ale orașului.

          Omagiu lui George Enescu. Marcel Iureș, la Tescani

            de
            Deșteptarea
            -

            Și a fost ziua de 18 august, zi omagiu, zi de poveste și de povestit. Arte împreună, eveniment sumă de evenimente, așa s-ar putea rezuma momentul cel mai așteptat al anului la Tescani.

            Dialogul artelor a adus împreună teatrul, muzica, pictura, sculptura, fotografia, într-un omagiu plin de vibrație și emoție adus maestrului George Enescu la împlinirea a 143 de ani de la nașterea acestuia. În deschiderea serii, capela Rosetteștilor din curtea conacului a căpătat dimensiune artistică, găzduind vernisajul expoziției de peisaj  a pictorului Marcel Lupșe la 70 de ani.

            Totodată, acesta a lansat albumul „Tescani – locul împărăției”, album ce dezvăluie felul în care artistul simte și trăiește peisajul nepereche al locului. Apoi, în galeria „Ilie Boca” de la parterul Merăriei, a fost vernisată expoziția pictorului Tudor Haschke Marinescu, la 55 de ani. Este mai mult decât o  „Călătorie în plein-air”, așa cum o numește acesta, este și o călătorie prin ani în peisajul de la Tescani.

            Evenimentul a continuat în curtea interioară a conacului unde artiștii invitați la Atelierul Tescani 48 și-au expus lucrările realizate în timpul șederii aici. Tot aici, participanții la master-class-ul de artă vocală condus de mezzo-soprana Ruxandra Donose și pianista Alina Pavalache au evoluat într-un spectacol cu momente lirice din repertoriul de operă. Ineditul absolut al serii a fost prezența actorului Marcel Iureș, invitat special al Tescanilor, pentru prima oară aici.

            Acesta a citit, în felul său unic, fragmente din „Jurnalul de la Tescani” al lui Andrei Pleșu și un fragment tulburător din Bernard Gavoty – „Amintirile lui George Enescu”. Și nu a fost doar asta. După o plimbare pe aleea de plopi, a acceptat propunerea de a fi parte a unui film document, citind același ultim fragment din „Amintirile lui George Enescu” în sala Oedipe a muzeului.

            I s-au alăturat participanți la master- class, acompaniați de pianista Alina Pavalache, cu creații din opera enesciană. Filmul a fost realizat de Ovidiu Ungureanu, invitat al atelierului Tescani 48 și echipa Chromatique, partener al Muzeului Național „George Enescu”. Așa am sărbătorit, în locul atât de iubit de către maestru, ziua nașterii sale.

             Gabriela Ilaș, coordonator proiecte culturale Tescani.

             

            Ce a însemnat 23 august 1944 pentru România?

            de
            Răzvan Bibire
            -

            Actul de la 23 august 1944 este unul dintre cele mai importante momente din istoria modernă a României. Această zi a marcat întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, un pas decisiv care a schimbat cursul celui de-al Doilea Război Mondial pentru România și a influențat profund destinul țării pentru deceniile următoare.

            În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost aliată cu Germania nazistă sub conducerea mareșalului Ion Antonescu. Această alianță a fost motivată de dorința României de a-și recupera teritoriile pierdute în urma Dictatului de la Viena (1940) și a pactului Ribbentrop-Molotov (1939), care au dus la pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei și a Transilvaniei de Nord. Cu toate acestea, pe măsură ce războiul se îndrepta către un deznodământ nefavorabil pentru puterile Axei, poziția României devenea tot mai precară.

            La 23 august 1944, Regele Mihai I, cu sprijinul unor ofițeri din armată și al unor lideri politici, a organizat o lovitură de stat prin care a fost înlăturat mareșalul Ion Antonescu. România a declarat armistițiu cu Aliații și a trecut de partea acestora, luptând împotriva Germaniei naziste. Decizia a avut consecințe semnificative: a grăbit înfrângerea Germaniei pe Frontul de Est și a salvat țara de la distrugeri masive și un eventual regim de ocupație german.

            Există voci care consideră că actul de la 23 august 1944 a fost o trădare față de aliatul german. Însă, această perspectivă ignoră câteva aspecte esențiale.

            În primul rând, România nu a fost singura țară care a abandonat alianța cu Germania în fața presiunilor Aliaților. Italia a capitulat în 1943, iar Finlanda a semnat un armistițiu cu Uniunea Sovietică în 1944. Ungaria a încercat, de asemenea, să iasă din război, dar eforturile sale au fost contracarate de o intervenție militară germană. Așadar, România nu a fost un caz izolat, ci parte a unui trend mai larg de țări care au încercat să-și salveze suveranitatea și să evite distrugeri inutile în fața unui război pe care nu-l mai puteau câștiga.

            Pe de altă parte, este important să se ia în considerare și comportamentul Germaniei față de România în timpul alianței. Germania a tratat România ca pe un aliat minor, a cerut resurse fără să ofere sprijin militar adecvat și, în fața ofensivei sovietice din 1944, a lăsat frontul românesc descoperit, sugerând un aliniament defensiv pe linia Carpaților. Acest comportament poate fi interpretat ca o formă de trădare din partea Germaniei față de România, care și-a pus toată încrederea în sprijinul german.

            O altă idee des întâlnită este aceea că actul de la 23 august 1944 a deschis calea către instaurarea comunismului în România. Într-adevăr, după 23 august, influența sovietică în România a crescut rapid, iar în 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice, deschizând calea către o Republică Populară condusă de comuniști.

            Cu toate acestea, responsabilitatea pentru instaurarea comunismului în România nu poate fi atribuită exclusiv actului de la 23 august. Decizia ca România să intre în sfera de influență a Uniunii Sovietice a fost luată la conferința de la Yalta, unde liderii Aliaților (SUA, Marea Britanie și URSS) au împărțit Europa în sfere de influență. Această decizie a fost rezultatul compromisurilor și negocierilor politice internaționale, iar România nu ar fi putut evita influența sovietică, indiferent de acțiunile sale din 1944.

            23 august 1944 a fost un moment crucial în istoria României, un act prin care țara a încercat să-și salveze suveranitatea și să evite distrugeri inutile în fața unei înfrângeri inevitabile. Deși există controverse cu privire la moralitatea și consecințele acestei decizii, este clar că România nu a fost singura țară care și-a reconsiderat alianțele în fața presiunii militare și politice. Actul de la 23 august nu a fost o trădare, ci o încercare disperată de a evita un dezastru național și de a găsi o cale mai puțin dureroasă printr-un context geopolitic extrem de dificil. Iar responsabilitatea pentru instaurarea comunismului în România nu poate fi pusă doar pe seama acestui act, ci trebuie înțeleasă în contextul deciziilor luate de marile puteri la conferințele de la Yalta și Potsdam.

            Ediţie aniversară – ATENEU 60

            de
            Gheorghe Bălțătescu
            -

            În chioşcurile de presă, dar şi pe internet, amatorii de literatură, poezie, proză, critică lilterară găsesc ediţia pe lunile august şi septembrie a Revistei ATENEU. Este o ediţie dublă, dar şi aniversară, s-au împlinit 60 de ani de la apariţia seriei noi a revistei, august 1964, care îşi trage seva şi numele, cartea de identitate, din Ateneul cultural al lui George Bacovia şi Grigore Tabacaru, înfiinţată în 1925, din care au apărut, din păcate, doar câteva numere.

            În ediţia aniversară, cititorii găsesc opinii, eseuri, amintiri şi adevărate declaraţii de dragoste, de respect şi apreciere pentru înaintaşi, pentru frumoasa poveste a Ateneului, semnate de redactori, colaboratori şi cititori care au însoţit cu pana şi cu gândul bogata istorie a prestigioasei reviste de cultură băcăuană, care apare neîntrerupt de 60 de ani, în prezent, sub egida Consiliului Judeţean Bacău, care asigură suportul material şi financiar. Iată câteva titluri: Radu CÂRNECI (primul redactor şef al revistei) – Bacăul, Bacovia… și noi (p. 1); Carmen MIHALACHE (actualul director al revistei) – Ateneu 60. Mergem mai departe (p. 2); Adrian JICU – Anatomia fricii (p. 3); Ioan DĂNILĂ – Ateneul lingvistic (p. 5); Domnica ȚUNDREA – George Genoiu, la Teatrul Național Radiofonic (p. 6); Marius MANTA – Ion Fercu – „Nietzsche. Sihastrul din noi” (p. 7); Poezii de Ion Tudor IOVIAN şi Violeta SAVU (pp. 8 – 9); Constantin GHERASIM – Cronica dispariției unei lumi (p. 10); Daniel-Ștefan POCOVNICU – Alianța cititului (p. 13); Gheorghe IORGA – Concluzii provizorii (p. 13); Constantin CĂLIN – Între breviar și jurnal (p. 15); Carmen MIHALACHE – O voce puternică a dramaturgiei românești de azi (p. 17); Violeta SAVU – Vestiarul prozatorilor (p. 18); Dan PERȘA – Gănduri la începutul unei cărți (p. 19); Petre ISACHI – Tornadele lirismului sau maximum de gând poetic, în minimum de expresie criptică (p. 22);  Dan PETRUȘCĂ – Fragilitatea limbajului (p. 24); Aristotel PILIPĂUȚEANU – „Vecinicul” Alecsandri (p. 25); Cornel Simion GALBEN – Personalităţi băcăuane: Dumitru Ichim (p. 29); Ion FERCU – Prejudecăţile: infern şi provocare eternă (p. 30); Ionel SAVITESCU – Istoria unei biblioteci particulare (p. 31).

            La mulţi ani, ATENEU!

            22 august 2024

              de
              Deșteptarea
              -

              Prima pagină

              1...472473474...5.878Pagina 473 din 5.878

              ULTIMELE ȘTIRI