Dacă acum mai bine de 50 de ani, îmi spunea cineva că, la Dărmănești, în primii ani ai următorului secol, se va organiza un festival internațional de blues, am fi zâmbit la mișto, ca să folosesc o formulă des uzitată de tinerii acelor ani. Noi, cei cu ștampilă de flotant (veniți prin repartiție în comună, care lucram la Rafinărie și locuiam la Blocul Tineretului), dar și localnicii, mergeam la bal, la restaurantul din buza rafinăriei sau la discoteca de la Club. Cânta, la ambele locații, vestita formație Electron ‘70, condusă de la fel de celebrul chitarist Jean Dănăiță, iar percuționist, îmi amintesc, era tânărul și simpaticul Lucian Chira, transferat, și el, în interesul vieții, în Bacău. Ce vremuri! Nu-i timp și spațiu de povestit. Electron ‘70 a rezistat, dominat și acoperit nevoia de muzică live mulți ani pe Valea Trotușului. Cânta muzică de toate genurile, în funcție de modă, cerere și…indicații. Am cunoscut și trăit fenomenul fix între anii 1967 – 1973. Ne culcam cu Mondial și ne trezeam cu Phoenix, Roșu și Negru, Maria Cornescu și Nelu Bălășoiu. S-au scurs două generații de atunci pe ulițele satelor din comuna/orașul Dărmănești. Rafinăria s-a închis de mult, la fel și Brutăria sau Fabrica de mobilă de la Sălătruc, nici echipa de fotbal nu o duce prea bine, doar mândria locului, Barajul de pe râul UZ, și lacul de acumulare mai atrag turiștii prin zonă.
Fabricat în Dărmănești
O parte din aceste evenimente, momente din istoria acelor locuri sunt amintite și într-un capitol aparte din cartea „Povestea unui festival”, autor Marius Manta, scriitor, publicist, critic literar, dar și un împătimit și cunoscător al muzicii clasice, rock, blues etc., apărută recent, nu cu mult timp înainte de, iată deja, ediția a V-a a Festivalului „Blues in the garden”, care are anul de naștere 2020. Cred că este, după știința mea, singurul festival de la noi căruia i s-a dedicat nu o revistă, nu un caiet de sală, ci o carte, o carte frumoasă, emoționantă, scrisă împreună de organizatori, muzicieni, compozitori, soliști, participanți, voluntari, sponsori, de admirabili susținători ai acestei nebunii, nu doar muzicală, spirituală, ci și cultural-socială, care și-au asumat rolurile de sacrificați pe altarul unei mistuitoare pasiuni: muzica, muzica și dragostea pentru locurile în care s-au născut, au crescut și unde revin mereu și mereu, pentru a dărui și celorlalți din preaplinul inimii și sufletului lor. Și nu-i vorba de bani, e vorba de dragoste.
Cartea are peste 120 de pagini și cuprinde o serie de narațiuni, care aparțin celui care a fost și este inima și sufletul acestui inedit și valoros festival, Marius Diaconescu, ale autorului volumului, care ne poartă în spațiu, timp și gând prin și peste trăirile omului care s-a educat și a trăit în spiritul muzicii, ca purtătoare de frumos, mesaj, absolut, care, în secole, ani, zile, ore și secunde îmbrățișează planeta, face lumea mai mică și oamenii mai buni. Partea consistentă a volumului o formează interviurile, scurte, rapide, luate la foc cu foc, direct din festival, de pe scenă, din spatele scenei, la telefon, prin e.mail, cu întrebări standard sau deschise, toate însumând opinii, gânduri, informații, emoții, necazuri, bucurii, amintiri, propuneri, bătălii cu inerția, cu mentalități, dar sunt și despre reușite, visuri și speranțe.
Bolnavi de blues!
Prefața este semnată de Alexandru Rusu, realizator Radio România Actualități, prezent la edițiile trecute ale festivalului, din care redau doar câteva idei: „Cartea pe care o aveți în față nu este una de interviuri, ci este o poveste. Povestea unui vis, a unor entuziaști bolnavi de blues care au adus genul, la un nivel de top în stirpea festivalurilor din ce în ce mai multe în România. […] Și nu a fost ușor! Prima ediție a fost pandemie…A doua ediție a plouat torențial, dar organizatorii, ca Ana și Manole, tot nu s-au lăsat. Apoi a început să fie bine, să vină lume, să fie soare, să vină americanii (…), iar distribuția festivalului să fie din ce în ce mai bună, ajungând să văd și să stau de vorbă cu artiști pe care nu am crezut că îi voi întâlni vreodată.” Toate acestea se întâmplă în orașul Dărmănești, nu departe de unul dintre cele mai mari baraje și frumoase lacuri artificiale din România, la poalele munților Nemira.
Despre începuturi, despre muncă, despre eșecuri, disperare, promisiuni, împliniri, visuri vorbește Marius Diaconescu, un om minunat, cu suflet mare, dispus să conducă barca atât pe furtună cât și pe cer senin. Despre ele, despre cele patru ediții vorbește acum cu detașare, cu calmul omului care a reușit să aducă la Dărmănești Muzica, bluesul, românesc, european și american. Nu omite să vorbească de uși închise, promisiuni neonorate, de „indiferența milionarilor” băcăuani față de acest gen de muzică, dispuși să miluiască doar Zilele comunelor sau ale orașelor…, descoperind inimi și conturi deschise, surprinzător (!), în București, Tg. Mureș, Iași, Brașov, P. Neamț, cât și – nota bene!, la micii antreprenori din Dărmănești și localitățile apropiate. Tot de acolo au fost și cele mai consistente cereri de bilete și abonamente. Este interesantă această modalitate de acces la festival, informații pe care le găsiți pe site-ul festivalului și al Asociației „Sunetul Munților”, motorul acestui eveniment unic din România.
„Pentru mine, muzica este ca o rugăciune pentru suflet”
Tot Marius Diaconescu ne spune că ediția a patra „a fost cea mai reușită”, până și presa locală și centrală a început să se miște mai bine, chiar scriitori, artiști, de teatru, oameni de televiziune etc. Și o noutate, au venit festivalieri din toate colțurile țării, dar și din Germania, Franța, Polonia, Cehia, Bulgaria, semn că „Blues in the garden” a crescut, a devenit mare, cunoscut, are fani în toată lumea, cum, din toată lumea sunt și artiștii care au urcat și urcă pe scena de pe stadionul orașului, dar și în inimile spectatorilor. Aș putea să vă citesc afișele, să scriu numele tuturor celor care au cântat în festival, dar, cu siguranță le știți, cum știți și „afișul” ediției a V-a, care se desfășoară în zilele de 23, 24 și 25 august 2024. Mai este timp pentru a te înscrie printre participanți, sunt la vânzare bilete și abonamente, spațiile pentru cazare sunt pregătite, surprizele nu lipsesc, ca la fiecare ediție și sunt sigur, vor mai veni până atunci suficiente informații.
Acum, la final, mă asigur că interesul pentru cartea lui Marius Manta, pentru festivalul de blues de la Dărmănești va crește dacă vă spun cu cine vă întâlniți în paginile ei: În primul rând, cu Marius Diaconescu („În blues dacă nu picuri suflet, te cam joci degeaba”), Rareș Totu („Scena este casa mea”), Constantin Toma, primar al orașului Dărmănești („Pentru mine, muzica este ca o rugăciune pentru suflet”), Kyla Brox („Blues-ul este pentru mine muzica vieții reale”), Julia Titus, aka Bessie – Marea Britanie („Bluesul este o modalitate de a-mi vindeca traumele”), Jamell Richardson („Eu sunt blues”), Layla Zoe, Krissy Matthews, Cros Charles Mack, Vali Răcilă („Doamne ajută!”). Pentru ca toate să meargă șnur la un festival este nevoie de oameni dedicați, iubitori de muzică, de voluntari, de cei care trudesc în spatele scenei. Îi descoperiți în carte, le găsiți gândurile, cu ce se ocupă și, mai ales, de ce. Alexandra Diaconescu („Oriunde voi în lume, Dărmănești este acasă”), Roman Cristina („Cu referire la public, este clar că balanța înclină către spetatorii <<cunoscători>>”), Sorin Verdeș, medic, dărmăneștean („Keep blues alive!”), Bogdan Ababei („Bluesul acustic are o intimitate și o profunzime emoțională aparte”), Robert Iepure („Argumentul forte pentru care mă implic a fost dorința de a ajuta oameni care fac lucruri minunate pentru cei din jur”).
În final, să-i dăm cuvântul autorului volumului, cu un titlu simplu, limpede ca izvorul Uzului, măreția Nemirei și iubirea bluesului – Povestea unui festival, publicat cu ocazia ediției a V-a a Open Air Blues in the Garden Festival Dărmănești – 2024: „Nădăjduiesc ca volumul de față să fie o invitație turnată în hainele cele mai potrivite de a vă reîntoarce iar și iar în familia unei povești de o elegantă strălucire! Cu lentilele potrivite, mai ales târziu, în serile de blues, peste Dărmănești coboară «culori de un farmec aparte»”.
Foto: Alexandra Diaconescu
