luni, 19 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 4033

Centru local APIA la Vultureni

Centrul Judeţean Bacău al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA Bacău) anunţă că din data de 14 noiembrie 2013, Centrul Local Vultureni a fost relocat în comuna Vultureni, anterior funcţionând in acelaşi imobil cu centrul local din comuna Podu Turcului.

In urma demersurilor făcute de doamna Gabriela Mazilu, Directorul Executiv al Centrului Judeţean Bacău a fost identificat imobilul numit „Casa Specialistului”, situat in centrul Comunei Vultureni, aflat in administrarea Direcţiei pentru Agricultură. Prin Hotărârea de Guvern nr. 798/16.10.2013 acest imobil a intrat administrarea APIA Bacău, cu destinaţia de centru local.

La acest centru local işi desfăşoară activitatea şase salariaţi APIA, care gestioneză aproximativ 2.036 de cererile de plată pe suprafaţă, la care se adaugă şi alte scheme de sprijin, pentru fermieri din cinci comune limitrofe.

Noul imobil a beneficiat de investiţii pentru o desfăşurare cât mai bună a activităţii, atât pentru salariaţii APIA, cât şi pentru fermierii care se prezintă pentru depunerea cererilor.

apia2

Relocarea acestui centru a constituit unul din principalele obiective ale conducerii APIA, având in vedere că fermierii din această zona parcurgeau un drum dus-intors de aproximativ 60 de km până la Podu Turcului.

„Speram că în anul următor, cât mai curând, să identificăm un nou imobil şi pentru Centrul Local Moineşti, care mornentan beneficiază de un spaţiu insuficient. In eforturile de realizare a acestui obiectiv Directorul Executiv al Centrului Judeţean Bacău a fost sprijinit de doamna Deputat Viorica Marcu, de Directorul Direcţiei pentru Agricultură, domnul Ghiţă Burlui, precum şi de primarul Comunei Vultureni, domnul Octavian Ţăranu. Mulţumim tuturor pentru contribuţia avută la infiinţarea acestui centru local”m a declarat Gabriela Mazilu, Directorul Executiv al Centrului Judeţean Bacău APIA.

Datele de contact ale Centrului Local sunt următoarele:
numere telefon/fax: 0234/285162
adresa de mail : vuItureni.bacau@apia.org.ro

O bacauanca din Torino, la prima carte de poezii in limba italiana

Tereza Budău a venit de la Bacău la Torino în anul 2006. Anul acesta a reuşit să-şi publice în Italia primul volum de poezii în limba italiană, „Cammino decisa – poesie di una rumena in Italia”, bine primit de critica de specialitate. Speră să mai publice un volum de povestiri, alte poezii şi un roman. Creaţia sa este rodul lecturii constante în limba italiană, cu ajutorul cărţilor împrumutate din bibliotecile „burgheziei” torineze şi a sensibilităţii poetice.

«M-am născut şi am crescut într-o comună situată la câţiva km de Bacău, Nicolae Bălcescu, într-o familie de oameni gospodari, fiind primul copil din şapte. Bunicul meu era unul dintre puţinele persoane din sat abonate la ziar – a declarat ea pentru publicatia Gazeta Romaneasca. Atracţia pentru lectură am moştenit-o cu siguranţă de la ei. Din fragedă copilărie mă regăsesc cu o carte în mâini, uneori ascunsă sub un manual de şcoală pentru a putea citi, pretextând că aveam de învăţat.

De mică am avut o imaginaţie foarte bogată: florile aveau spirite cu care se putea dialoga, în râul care trecea pe langă casa bunicilor trebuiau găsiţi papucii pierduţi de către mama gâscă, bomboanele semănate sub o brazdă trebuiau să încolţească şi să facă pomi plini de bomboane…

Am scris câteva poezii pe care la început mi-era ruşine să le arăt, gândindu-mă că valorează puţin, dar entuziasmul pe care l-au avut cei care le-au citit m-au făcut să prind curaj şi să am încredere în mine. Scriu chiar dacă poezia cere concentrare pentru a fi înţeleasă şi e mai puţin căutată. Prin intermediul poeziei îmi exprim emoţiile, sentimentele şi încerc să descriu frumuseţile care ne înconjoară.

Seminţele poeziilor mele le-am adus de acasă, iar aici au găsit un teren fertil care le-a făcut să încolţească şi să crească. Cartea mea a ajuns şi acasă, în România, dar fiind scrisă într-o limbă străină, ai mei nu o înţeleg, o răsfoiesc, se uită la pagini cu satisfacţie şi atât, aşa că am început să traduc cartea.»

«Am participat şi la câteva concursuri, obţinând premii care îmi dau satisfacţie. Am obţinut o menţiune la concursul naţional literar „Citta di Rufina”, o menţiune în cadrul concursului „Curiosamente insieme”, la Torino, un interviu radiofonic cu Maurizio Costanzo – „L’uomo della notte”, mi s-au recitat poezii şi în public, în cadrul întâlnirilor literare. Planurile de viitor sunt publicarea unui volum de povestiri intitulat „Non sono mica Torinese”, care ilustrează viaţa mea şi a persoanelor cunoscute la Torino, a unui alt volum de poezii, a unui roman… Aş vrea să mă pot realiza pe plan profesional şi să-mi văd copiii realizaţi şi mulţumiţi, dorinţa tuturor părinţilor din lume.

Aş vrea ca aceste cărţi să poată descreţi frunţile şi să facă să înflorească un zâmbet pe buzele tuturor celor ce le vor citi. Şi, de ce nu, aş dori o soartă mai bună tuturor acelora care iau calea pribegiei in căutarea unei vieţi mai bune. Doresc ca toţi potenţii acestui pământ să poată lua decizii favorabile păcii în lume.»

Cititi integral in Gazeta Romaneasca

Incendiu în comuna Plopana

    Vineri, 15 noiembrie 2013, la 06.15, Garda de Intervenţie din cadrul Detaşamentului de Pompieri Bacău a fost solicitată să intervină în comuna Plopana, sat Străminoasa, pentru lichidarea unui incendiu izbucnit la acoperişul casei de locuit, aparținând numitului S. C., în vârstă de 82 ani.

    Construcţia are pereţii din paiantă şi acoperişul cu astereală din lemn şi învelitoare din tablă şi plăci de azbociment.
    În urma incendiului, ce a avut drept cauză probabilă scântei provenite de la un coş de fum deteriorat, au ars aproximativ 30 mp din acoperişul casei de locuit.

    Incendiul a fost lichidat în cooperare cu Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al comunei Plopana.

    O geanta cu acte si bani, pierduta de un avocat, gasita de un jandarm

      În ziua de 14.11.2013, în jurul orei 14.30, plt.adj.şef Enache Maria şi plutonier major Nica Costel din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, care se aflau în serviciu de pază şi ordine interioară la Curtea de Apel Bacău, au observat, după terminarea şedinţelor, într-una din săli pe o masă, o geantă.

      In prezenţa unui martor, jandarmii au găsit în interiorul gentii un portofel în care se aflau o legitimaţie de avocat, cartea de identitate, mai multe bancnote în euro şi lei şi alte bunuri personale.

      Jandarmii au identificat şi verificat cu ajutorul Baroului Bacău persoana căuia îi aparţinea geanta şi bunurile aflate în ea, ca aparţinând doamnei P.M., avocat în cadrul Baroului Bacău, care a confirmat pierderea genţii după ce trecuse în prealabil pe la instanţa respectivă, indicând cu exactitate conţinutul.

      Ulterior, avocatei i-a fost predată geanta cu toate bunurile aflate în ea la momentul pierderii, femeia apreciind gestul jandarmilor si mulţumindu-le.

      In urma cu o luna, în data de 16.10 a.c., un alt jandarm, plt.maj. Bălan Costel, aflat în postul de pază şi supraveghere a accesului, a găsit pe o masă dintr-o sală de şedinţe, un laptop şi un dosar cu acte personale, bunuri uitate de un alt avocat, care a putut reintra în posesia lor.

      Jandarmii au fost apreciaţi şi de conducerea inspectoratului pentru modul exemplar în care au procedat.

      Două cutremure de 3,8 și respectiv 3,1 grade pe scara Richter, în ultimele opt ore în județul Buzău

        Două cutremure cu magnitudinea de 3,8, respectiv 3,1 grade pe scara Richter au avut loc în ultimele opt ore în zona seismică Vrancea, județul Buzău, potrivit informațiilor postate pe site-ul Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP).

        Primul seism, de 3,8 grade, s-a produs joi seară, la ora locală 23,44 (21,44 UTC), la o adâncime de 118 kilometri, iar orașele cele mai apropiate au fost Vălenii de Munte (41 km), Covasna (43 km), Săcele (52 km), Mizil (55 km), Buzău (55 km). Intensitatea epicentrală a fost II pe scara Mercali.

        Cel de-al doilea cutremur, de 3,1 grade pe scara Richter, a avut loc vineri dimineață, în aceeași zonă, la ora locală 0,14 (22,14 UTC), la o adâncime de 107 kilometri. Orașele apropiate de epicentru au fost Râmnicu Sărat (40 km), Focșani (47 km), Covasna (47 km), Buzău (51 km) și Mărășești (60 km).

        Cel mai mare seism din acest an, de 5,5 grade pe scara Richter, a avut loc în data de 6 octombrie 2013, acesta fiind resimțit și în București, dar și în nordul Bulgariei și Republica Moldova. AGERPRES

        A inceput Postul Craciunului

          De vineri, 15 noiembrie, pentru crestinii ortodocsi incepe Postul Nasterii Maicii Domnului, care se incheie in data de 24 decembrie, in ajun de Craciun, având in total 40 de zile. In acest timp credinciosii nu manânca de dulce decât in zilele in care biserica da dezlegare la peste.

          Cei care vor sa tina un post mai aspru, cum este cazul calugarilor din manastiri, nu manânca nimic in zilele de luni, miercuri si vineri pâna spre seara când pot mânca legume dar fara untdelemn.

          In luna noiembrie este dezlegare la peste in ziua de 21, când se sarbatoreste Intrarea in biserica a Maicii Domnului, duminica din 24 noiembrie si pe 30 noiembrie de Sf. Andrei.

          In calendarul ortodox sunt specificate toate zilele in care credinciosii pot mânca peste. In perioada Postului Craciunului nu se fac nunti.

          Deputatul conservator Constantin Avram si-a inaugurat cabinet parlamentar la Onesti

            Joi, in municipiul Onesti a fost inaugurat cabinetul parlamentar al deputatului conservator Constantin Avram.

            Situat la câtiva pasi de fostul sediu al Primariei, cabinetul parlamentar va facilita intâlnirile dintre parlamentarul bacauan si alegatorii din cisrcumscriptia electorala.

            Panglica inaugurala a fost taaiata in prezenta a numerosi politiciani din localitate si imprejurimi, la ceremonie fiind prezent si fostul primar al Onestiului, Emil Lemnaru.

            Un sobor de preoti a sfintit cabinetul parlamentar. Deputatul conservator si-a stabilit ca prioritati imediate adoptarea unei legi care sa declare Biserica drept factor de echilibru social si desemnarea zilei de Inaltare drept zi nelucratoare.

            MONDO NATURA: Umblatorii

              Sunt putini pescari in Bacau care prefera sa nu foloseasca momelile clasice: vermisori, râme, coropisnite, nimfe, brotaci, larve. Considerat ca un sport elegant, adica al mâinilor curate, spinningul foloseste doar momeli artificiale. A nu se confunda cu spinningul din salile de fitness. S-a creat o elita. In lume sunt o multime de cluburi, se fac cursuri de initiere pentru a dobândi indemanare, competitii. Internetul abunda de informatii. Pescarii nostri neaosi, care dau la rapitori: clean, salau, stiuca, avat, biban, (nu vorbim aici in zona de lostrita sau lipan), au invatat sa pescuiasca cu o lingurita, careia i-au rupt coada. Au legat de ea la inceput un cârlig, apoi doua, ajungând la ancora deja clasica de astazi, cu trei cârlige. Cum experimentarea si perseverenta in materie de pescuit e mama invataturii, trucuri si smecherii nu poti afla decât de la cineva hârsit in domeniu.

              Batrânu’ stiucar

              Fara L, ca nu e batrân deloc la 78 de ani impliniti pe 16, anul asta, in Zodia Racului. L-am sunat pe telefonul fix pentru o vizita.

              „Nelu… mobilul e bun pentru pescari dar nu e bun când te suna nevasta”. Ma astepta zâmbind, prvind de la geamul bucatariei unui bloc din zona Piata Sud. I-am cerut iertare ca nu-l mai vizitasem acasa de 8 ani. Când ne intâlneam prin piata uitam de timp. Asa s-a intâmplat si acum. La intrarea in apartament parca pasesti intr-o galerie de arta. Tablouri si flori, fotografii si carti. Si un pisoi care se catara peste tot.

              „Trofeele” mumificate salasuiesc pe balcon, departe de tentatia felinei. Optimist si glumet, bucuros de vizita, ma invita sa iau loc la o masa. Eugen Bâtrânu e atasat de Valenii de Munte si de tuica de prune facuta acolo, cu toate ca s-a nascut in Bacau, la Sarata. Nu-si arata nici pe departe vârsta.

              cap de stiuca trofeu

              A urmat cursurile Colegiilor Ferdinand si Pedagogic. Era perioada gri cnd, tata ,dascal, afost trecut la chiaburi. „ Dar am intrat cu 10 si am terminat cu 10. In 1962 se inscrie la Scoala populara de Arta, clasa pictura. Pasionat si de fotografie, publica pentru prima oara in 1964 in cotidianul „Steagu Rosu”, un peisaj, cum altfel intitulat, ”salcii plângatoare”. A activat ca profesor dar s-a aventurat si in vazduh, in zborul fara motor, practicând planorismul. Multe din tablouri sunt pictate pe panza folosita atunci in aviatie, mai ales la Yak-uri. Nu cred c-a recuperat-o in timpul zborului. A surprins pe celuloid evolutia marilor noastre sportive: Nadia Comaneci, Doina Melinte, Teodora Ungureanu.

              In cartea scoasa de D. Dumitriu in 1976 , „Nadia Comaneci si Echipa de Aur” are 76 de fotografii publicate.

              Hatru nea Eugen. Nu ajunge spatiul pentru câte perle poate scoate intr-o singura discutie.
              „M-am apucat de pictura când eram mic. Ma uitam pe niste afise pe care le primise tata de la fabrica de zahar de la Sascut. Explicau aia acolo cum scoti sfecla, cum bagi zaharul in sfecla. Si ce crezi… ia foc casa vecinului. Iesea un fum. Urlau toti si nu intelegeam de ce. Era asa frumos. Atunci, pe verso, cu o bucata de creion am facut primul desen.

              De pescuit… tarziu. La 29 de ani. Mi-a dat tata socru o varga… de alun, pe Teleajan. Ma uitam la soare, la stele, si ma rugam. Daca prind un pestisor, pescar ma fac. Si am avut ghinion. M-a prins un chitic de nici doua degete si uite ca am prins drag. Apoi am descoperit Siretul, la Schineni, Valea Asaului, Vârlocea, dar mai ales… Bârnatul. Aici am prins cea mai mare stiuca. Cinci kile jumate. Pestele s-a dus la mânastire. Asa era atunci asa e si acum. Ne-am dus sa sfintim Dacia la parintele Iustin, de la Petru Voda. A venit cu felestiocul si ne-a umplut de aghiazma. N-a vrut sa ne ia bani. ‘Ce sa-ti dau parinte !? Da si tu monstru ala!'”.

              Parca nu ma mai lasam dus. Patru ore in care am râs cu gura plina.

              Am spicuit câteva sfaturi pline de umor:

              „Nu te numesti pescar daca nu practici. Ca si soferii sâmbetisti care conduc doar duminica.
              Nu te numesti pescar daca pescuiesti din an in Paste si mai esti si mâncator de peste. Gatitu-i altceva.
              M-am nascut pe 16 dar m-au declarat pe 15.
              Era o ceata de nu-mi vedeam degetele de la 10 metri.
              Am prins pestele cu mâna si am intrat in peisaj
              Baaa! vezi ca nu-ti scârtâie clopotelul !
              De Paste scobeam brânza.
              Cea mai buna parte la un peste este… coada. A-nceput sa se dea acum iar la tacâm.
              Dupa voblere au aparut cauciucurile.
              Pe Canal nu e ca la casa de pensii, când stai la coada pentru tichetul de vacanta.
              Din 20 de pescari doar unul prinde. Stiinta mare nene.
              Reteta de stiuca umpluta pe care ti-o dau Nelutule, e de master chef.

              Stiuca umpluta

              Stiuca umpluta

              Se ia specimenul, daca nu din apa… de la magazin. Sa aiba intre 700 si 1500 grame. Se curata de solzi. Are mult mucus. Se spala bine. Cu un cutit se sectioneaza in jurul gâtului de jur imprejur. Atentie ca are pilea tare. Cu coada unei linguri se desprinde usurel pielita de pe carne si se ruleaza usor. Se stie termenul …popular. Când ajungem la aripioare folosim o faorfeca, ca sa nu se sparga. Apoi se scot din ea icrele, daca are. Matele le arunci. Ficatii daca-i arunci e cea mai mare prostie. Sunt medicament, afrodisiac. Carnea dezosata de sira spinarii o dam prin masina de tocat, de doua ori, prin sita mica, sa nu se mai simta urma de os. Prajim separat doua cepe in unt si lasam sa se raceasca. Luam doua felii de pâine si le muiem in lapte. Stoarse bine se dau impreuna cu ceapa, o legatura de patrunjel si una de marar, tot prin masina de tocat. Zeama de la o lamâiie, un ou cu tot cu galbenus si putin piper, vin sa completeze umplutura. Pielita se freaca bine cu malai, apoi se umple folosind tot lingura. Nu se umple prea tare ca apoi se sparge. Daca ramâne compozitie se pot face piftele. Se coase si se pune la fiert. Când se umfla o scoatem. In zeama ramasa punem 2-3 cartiofi taiati cuburi, morcov feliat, telina, patrunjel, capul si coada. Când au fiert se ridica la suprafata. Lasam sa se raceasca. Se taie stiuca felii si se pune pe un platou. Adaugam fiertura ca si garnitura. Merge strasnic cu o Tuica de Valeni inainte si mamaliguta calda.

              „Programul Erasmus mi-a marcat studentia”

                Programul Erasmus mi-a marcat studentia. Mobilitatea de studiu de care am beneficiat mi-a permis ca, în cele cinci luni petrecute pe meleaguri franceze, sa aduc un strop multicultural vietii mele de student. Orasul care m-a gazduit si mi-a dezvaluit toate secretele sale în acest timp, a fost orasul Clermont-Ferrand, una dintre cele mai vechi asezari ale Frantei, înconjurata de un lant muntos vulcanic.

                Impresia formata despre acest program universitar o pot rezuma într-o fraza: Erasmus este o experienta la nivelul tuturor domeniilor educationale. La nivel academic, iei contact cu un alt tip de învatamânt, care îti permite sa vezi notiunile teoretice deja acumulate, dintr-o perspectiva aplicativa mai larga.

                Te afli într-un mediu multicultural, care îti largeste viziunea despre viata, si devii coleg cu studenti din tari, de pe toate continentele, care îsi povestesc cu mândrie despre patria si traditiile lor, fiind dispusi sa te învete cuvinte în limba lor natala. Daca cunosti ceva despre cultura lor, ramân placut surprinsi, iar efectul ramâne acelasi si invers. Te straduiesti sa te exprimi cât mai bine în limba tarii gazda si peste câteva luni, constati cum competentele tale lingvistice au progresat neasteptat de mult, într-un timp atât de scurt. Reusesti sa îmbini utilul cu placutul.

                Calatoresti. Ai sansa sa privesti forme de relief, monumente istorice, opere de arta, cladiri moderne pe care nu le-ai vazut pâna acum decât la televizor sau despre care doar ai citit într-o carte. Devii însetat de cunoasterea acelor locuri si pleci îmbogatit spiritual. Simti ca descoperi o lume noua când pasesti prin locuri unde cândva au trecut regi, nobili sau alte personalitati istorice. Legi prietenii. Ajungi sa prinzi drag de oamenii locului, de oras, si îti faci prieteni din toata lumea. Afli cum îsi petrec timpul liber, le savurezi mâncarea traditionala si le cunosti viziunea lor despre viata. Pe scurt, Erasmus este un program plin de beneficii care îti deschide noi orizonturi si care te ajuta în procesul de dezvoltare personala. Dupa o astfel de experienta, ramâi profund recunoscator profesorilor si celor care au facut posibila plecarea ta, pentru ca ti-au oferit sansa sa privesti lumea cu alti ochi.

                Roxana-Petronela Spatariu, student Erasmus în perioada februarie-iulie 2012 la École Nationale Supérieure de Chimie de Clermont-Ferrand, Clermont-Ferrand, Franta

                „Viata printre pulbere de creion si carbune”

                  – interviu cu Elena-Paula Rusu

                  Elena-Paula, care este povestea ta? Când si cum ti-ai descoperit pasiunea pentru desen?

                  Mi-a placut mereu sa desenez si înca de mica reuseam sa reproduc imagini din carti, reviste sau tablouri. Aveam mereu desene expuse pe holurile scolii si chiar participam a concursuri de desen. Am luat premiul I în Scoala Generala, iar în ultimul an de liceu premiul I de Maestru Caligraf. Nu am încercat sa merg mai departe pe calea aceasta deoarece am preferat sa urmez un liceu care m-ar fi putut ajuta sa am un loc de munca mai potrivit zilelor noastre, si astfel am lasat desenul în categoria hobby-urilor. Nici dupa ce am terminat liceul nu am optat pentru Facultatea de Arte, ci m-am înscris la Facultatea de Litere, pe sectia de Traducere si Interpretare în cadrul Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau. În anul I am încercat sa desenez chipul unui prieten, curioasa fiind de rezultat, si mi-a placut reactia celorlalti, entuziasmul cu care primeau ideea de portret si dorinta lor de a-si vedea chipurile creionate. Din desen în desen, am ajuns sa surpind trasaturile si particularitatile fiecarui chip în parte si mi-am dorit sa pot sa fac mai mult de atât. Pâna în prezent am ajuns la aproape 260 de portrete. Am desenat chiar un autoportert din creion si lac de unghii, iar un altul din culori si farduri. Bucuria mea a fost atunci când am reusit sa desenez portrete în dimensiuni mari 60x40cm si asta mi-a stârnit curiozitatea de a reusi sa desenez cât mai realist.

                  elena rusu - desene

                  Cine te-a ajutat sa continui?

                  Emil Chartier spunea: “Nu învatam sa desenam privind un profesor care deseneaza bine. Trebuie sa încerci sa faci, sa refaci, pâna când îti intra în sânge, cum se spune.” Poate daca nu ar fi fost facuta deja aceasta afirmatie, m-as fi straduit sa spun acelasi lucru. Am încercat sa desenez tot, încercând sa nu ma opresc la o simpla schita. Atunci când începi o lucrare, în gând o ai deja terminata. Ai sentimentul ca ai pierdut o buna perioada de timp doar gândindu-te la cum va arata. E adevarat, e nevoie de multa rabdare si sacrifici timpul pentru unele desene care poate nu exprima nimic si care poate îti taie elanul de a mai continua, dar cu toate astea nu te poti opri. Am învatat sa merg mai departe cu speranta la cât mai multe portrete reusite si chiar daca nu tratez portretistica ca pe o meserie ma bucur mereu ca aduc un zâmbet pe chipurile celor desenati.

                  elena rusu - desene (1)

                  Ce ai de gînd sa faci pe viitor?

                  Am în plan sa iau câteva lectii de desen pentru ca îmi lipseste tehnica si daca ma voi descurca bine, ma voi înscrie la Facultatea de Arte „George Enescu” din Iasi. Daca nu voi reusi asta, voi continua sa desenez ca si pâna acum cu multa munca si rabdare.
                  Mai multe detalii gasiti pe site-ul aici atasat:
                  http://elenapaula-rusu.neq3.com/
                  sau pe Facebook în link-ul de mai jos:
                  https://www.facebook.com/RusuElenaPaula

                  Interviu realizat de Roxana Maciuca, studenta anul I la specializarea Biologie, Facultatea de Stiinte, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau

                  Patronii RAFO au vândut flota feroviara si rezerva de titei a rafinariei

                  Patronii rusi ai Rafo Onesti au lichidizat în ultimul timp tot ce se putea lichidiza sI au strâns in conturi 35 de milioane de euro. Cu acesti bani, rusii vor decide în câteva zile ce planuri mai au cu fafinaria.

                  Conform publicatiei electronice economica.net, Rafinaria Rafo Onesti, aflata în proprietatea oligarhului rus Iakov Goldovskiy, nu mai poate rafina titei, a trecut la concedieri masive, si-a lichidat flota de vagoane si locomotive pe care o detinea si a mai vândut si terenuri si benzinarii.

                  „Vinerea aceasta, sau saptamâna viitoare, actionarul va decide directia pe care o urmam. Pornim cu pacura, pornim în totalitate, cu refacerea stocului de titei, procesam pentru altcineva, poate pentru LukOil, sau închidem. Astea sunt variantele”, a spus Marian, citat de economica.net.

                  Pe lânga faptul ca nu mai detin o rezerva de titei, actionarii Rafo au lichidat si din celelalte active. În vara acestui an au vândut 39 de vagoane si doua locomotive, mai multe terenuri de pe platforma industriala a rafinariei si patru benzinarii pe care le mai detineau în vestul tarii.

                  Rafo mai are circa 450 de angajati si nu mai presteaza activitatea sa de baza de mai multi ani. Rafinaria este oprita din anul 2008.

                  Amenzi de aproape un miliard de lei vechi, date saloanelor de infrumusetare

                    Timp de o luna, angajatii Comisariatului Judetean pentru Protectia Consumatorilor (CJPC) Bacau au stat pe capul prestatorilor de servicii de estetica si igiena personala. Controalele, incluse intr-o actiune tematica derulata la nivelul intregii tari, au plecat de la numeroasele plângeri sosite pe adresa Protectiei Consumatorilor din partea bacauanilor nemultumiti de serviciile saloanelor de infrumusetare.

                    Astfel, nu mai putin de 72 acþiuni de control au avut loc la frizeriile, saloanele de coafura, manichiura, pedichiura, cosmetica, precum si la cele de piercing si tatuaje. Cum era de asteptat, s-au constat numeroase nereguli printre care amintim lipsa listei de preþuri pentru serviciile prestate.

                    In plus, spun comisarii CJPC, lipseau traducerile în limba româna a informaþiilor înscrise pe ambalajul cosmeticelor folosite, precum si data deschiderii produsului cosmetic conform pictogramei de pe acesta. Insa, cel mai grav, calitatea produselor utilizate era indoielnica, iar registrului de sterilizare pentru ustensile nu era completat, semn ca unitatile verificate nu obisnuiau sa dezifecteze instrumentarul dupa folosire. La un operator economic chiar se fuma în salonul de infrumuseþare.

                    Pentru abaterile constatate, s-au aplicat 53 sancþiuni contravenþionale, din care 34 amenzi în valoare totala de 85.800 lei, precum si un numar de 19 avertismente. In aceste conditii, CJPC recomanda tuturor consumatorilor sa fie foarte atenti, in primul rând, la produsele cosmetice pe care angajatii saloanelor le folosesc si sa urmareasca termenul de valabilitate, iar, in cazul in care considera ca acestea nu au calitatea dorita, sa refuze utilizarea lor.

                    “Totodata, este important sa fie afisata o lista cu tarifele serviciilor oferite, pentru a fi siguri ca platesc corect si nu in functie de alte «criterii» practicate de aceste unitati. Spun asta, deoarece am cercetat petitii venite de la bacauani si, uterior, la controale, s-a constatat ca, desi era afișata o lista cu tarife, consumatorii aveau surpriza ca, in momentul in care trebuiau sa plateasca, sa constate ca erau incasati cu sume mai mari decât cele declarate”
                    Alin Nastasa, comisar sef CJPC Bacau

                    Totodata, seful Protectiei Consumatorilor Bacau le recomanda consumatorilor sa se asigure ca ustensilele folosite de catre personalul acestor saloane sunt sterilizate corespunzator.

                    Boloane albastre de Ziua Diabetului

                      Joi, in Piata Tricolorului din Bacau a fost marcata Ziua Mondiala a Diabetului, sarbatorita in fiecare an la data de 14 noiembrie. Cu aceasta ocazie, Lions Club Moldova Bacau si Directia de Sanatate Publica Bacau au organizat o actiune de lansare de baloane albastre pentru sensibilizarea populatiei cu privire la aceasta boala care se instaleaza tacut in organism.

                      Reprezentantii Directiei de Sanatate le-au distribuit trecatorilor si materiale cu informatii ultile despre diabet.

                      „Lions Club Moldova Bacau puncteaza Ziua Mondiala a Diabetului cu diferite actiuni. Timp de doua zile le-am oferit bacauanilor posibilitatea sa faca analize gratuite pentru determinarea glicemiei, trigliceridelor sau colesterolului, cu sprijinul unei farmacii cu traditie din Bacau si a cadrelor de la DSP. Astazi (n.r.- ieri), ca in fiecare an, lansam in centrul orasului baloane albastre”, a spus Ion Mocanu – Lions Club Moldova Bacau. In judetul Bacau sunt peste 21.500 de bolnavi de diabet, dintre care 1.051 au fost depistati in primele 9 luni ale acestui an.

                      „In cele doua zile s-au efectuat peste 70 de analize si la peste 60% dintre persoanele pe care le-am testat analizele au iesit modificate. Aproape jumatate dintre ei nici nu stiau ca au probleme de sanatate si au fost indrumati catre medicii de familie pentru a le recomanda investigatii suplimentare”
                      – Anda Dumitrescu- purt. cuv. DSP Bacau.

                      Consulul Republicii Moldova la Iasi a vizitat Bacaul

                        Prefectul judetului Bacau, Claudiu Serban, a avut joi, 14 noiembrie 2013, o intâlnire protocolara si de lucru cu noul consul al Republicii Moldova la Iasi, Excelenta Sa domnul Ion Coser. Au fost discutate mai multe probleme de interes reciproc, o atentie aparte fiind acordata relatilor economice si comerciale dintre cele doua tari, in special cu zona Moldovei, având in vedere ca Bacaul face parte din Circumscriptia de acreditare a Consulatului general, alaturi de alte 11 judete din estul României.

                        De asemenea, au fost identificate o serie de aspecte care privesc protejarea intereselor cetatenilor moldoveni care se afla temporar in Bacau, este vorba de 274 de studenti, in cea mai mare parte la Universitatea “Vasile Alecsandri”, si de 164 de elevi la scoli si colegii din Bacau.

                        In detaliu au fost analizate si problemele nou aparute odata cu trecerea in competenta consulatului a activitatii de schimbare si preschimbare a unor acte administrative, cum sunt pasapoartele sau permisele de conducere ale cetatenilor din Republica Moldova care domiciliaza si lucreaza in arealul bacauan. Un spatiu al discutiilor a fost alocat intensificarii si diversificarii relatiilor culturale, educative, de informare si deschidere spre dialog.

                        Consulul Ion Coser a mai avut discutii cu reprezentanti ai Consiliului Judetean, Primariei Bacau, Camerei de Comert, Inspectoratului de Politie Judetean, dar si o intâlnire cu cadre universitare si studenti de la Universitatea “Vasile Alecsandri”.

                        Lectie de supravietuire

                        Este vorba despre cazul unei bunici care isi vrea nepotii aproape, chiar daca nu le poate oferi prea multe. Nici mama lor nu le poate face copilaria mai fericita, dar pentru a le asigura macar hrana zilnica munceste cu ziua pe la oamenii din Margineni.

                        Marina Peste locuieste alaturi de fiica ei si de cei sase nepoti intr-o singura camera. Este o incapere modesta inchiriata intr-o casa din cartierul CFR. Cel mai mic are un an si o luna iar cel mai mare 9 ani. Doua fetite merg la scoala si alti doi copii la gradinita. Ca sa ajunga la timp la cursuri se trezesc dimineata devreme. Din cartierul CFR si pâna la Piata Sud, unde invata, au mult de mers, dar nu vor sa renunte.

                        „Ne-am mutat aici de curând. Am pierdut apartamentul in instanta si abia am gasit sa inchiriem si camera asta. N-am vrut sa-i mutam de la scoala ca le-ar fi greu sa se acomodeze, sa-si faca alti colegi”, povesteste Marina. Florina este cea mai mare dintre ei si atunci când bunica nu are timp sa-i duca la scoala ea are grija de fratiori. „Este destul de greu ca pe aici sunt si câini. Iesim la Gara si de acolo mergem cu autobuzul”, spune fetita. Copila a pierdut doi ani de scoala pentru ca nu avea certificat de nastere.

                        Cu greu au reusit mama si bunica sa-i faca rost de un ghiozdan si de rechizite iar acum caietele ei sunt pline de F.B. (nota 10). Ceea ce nu stiu colegii ei este ca ea imparte camera cu alte sapte persoane, ca sunt zile in care mâncarea este prea putina sau ca nu poate primi bani de pachetel asa cum au toti copiii. Este totusi bucuroasa ca poate mânca o masa calda, alaturi de sora ei, la Biserica Sf. Gheorghe, acolo unde sunt hraniti zilnic 25 de elevi.

                        „Nu-i dam, orice ar fi”

                        Lipsurile materiale nu le-au rapit insa zâmbetul de pe chip si nici speranta ca intr-o zi le va fi mai bine. Asta chiar daca stau intr-o camera fara caldura si fara baie. Se multumesc ca au un acoperis deasupra capului.

                        „Fata mea trebuie sa-si gaseasca un serviciu permanent, ca are de crescut atâtia. Astazi s-a dus in Margineni, la cules de porumb. Ii da 30 de lei pe zi sa cumpere de mâncare. Facem si noi ce putem. Pe asta mic l-am crescut cu terci. Nici lapte n-am avut sa-i dam. Ne rugam sa fie sanatosi. Oricum nu-i dam, orice ar fi”, mai spune bunica.

                        Acum au ramas si fara butelie si ca sa le pregateasca o oala de mâncare apeleaza la bunatatea unei vecine care le da voie sa foloseasca aragazul ei. Nu refuza sprijinul nimanui si orice ajutor este bine primit. Acesti copii merita sa guste si ei din fericirea copilariei, sa afle mai des gustul ciocolatei si sa nu mai imparta doar doua jucarii de plus.

                        Tineri voluntari, in actiuni caritabile

                          Tinerii voluntari de la Leo Alpha „Young&Smart” Club Bacau deruleaza in aceasta perioada doua campanii inedite. Unul dintre acestea este un proiect caritabil, prin care vor sa restaureze Sectia de Pediatrie a Spitalul Judetean de Urgenta Bacau intr-o activitate intitulata „Vino si picteaza un zâmbet”, prin care isi doresc sa ofere micilor pacienti un ambient mai placut in mediul spitalicesc.

                          Sunt implicati mai multi elevi de la Colegiul de Arta si se mai asteapta alti voluntari. O alta campanie, care este organizata la nivel national, adreseaza tuturor intrebarea „De ce alegi România?”.

                          „Scopul acestui proiect este cel de promovare a României si a valorilor ei, pe care toti trebuie sa le cunoasca si insuseasca. Pâna pe 1 decembrie vrem sa adunam cât mai multe raspunsuri la intrebare si sa facem o prezentare cu acestea. Pe 1 decembrie vom sarbatori ziua noastra si vom spune tuturor ca exista sute de motive pentru a alege, fie ca rezident sau turist, sa fii român”, ne-a declarat Madalina Vlasie, presedinte Leo Alpha „Young&Smart” Club Bacau.

                          Eleva la Colegiul National „Gh.Vranceanu”, Madalina Vlasie este si coordonator judetean EYP-European Youth Parliament, voluntar la Crucea Rosie, dar si voluntar la Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Bacau.

                          “A disparut respectul pentru cuvântul dat si pentru munca”

                          – interviu cu Marinel Mihai Todasca, presedinte al Forumului Democrat German, Filiala Bacau

                          Expozitie personala Silvia Tiperciuc

                          Uniunea Artistilor Plastici, Filiala Bacau, invita iubitorii artelor plastice, vineri, 15 noiembrie, de la ora 17, la vernisarea a doua expozitii, cu lucrari de pictura si instalatii, semnate de Silvia Tiperciuc, membra a UAP, muzeograf si expert restaurator la Muzeul de Arta Bacau.

                          A 13-a expozitie personala a artistei bacauane este gazduita de Galeriile Frunzetti si Galeria Noua, fiind prezentata de criticul Carmen Mihalache.

                          Au ales România

                          Exista tendinta, data mai ales de cursul zbuciumat al vietii, sa discuti pe un ton mai ridicat, sa scrii cu nervi, cu incrâncenare, aproape de ura, despre toate lucrurile negative, rele care ni se intâmpla, uitând parca sa ridicam privirea spre normalitate, spre ceea ce se petrece lânga noi si asupra careia ar trebui sa te opresti macar pentru o clipa.

                          Stiu, ne e greu tuturor, din ce in ce mai greu, ne supara câte nedreptati vedem ca se consuma in fiecare zi, ne deranjeaza când, in loc sa se ieftineasca, viata e din ce in ce mai scumpa. Auzi de aparitia a tot soiul de taxe, de impozite sau de produse care se scumpesc, se tot scumpesc, de banii care nu-ti mai ajung, care se topesc pe facturi, de boli sau, mai trist, de pierderea unei cunostinte, care nici macar nu ti-era foarte apropiata, dar te doare, pentru simplu fapt ca esti om si ai sentimente, traiesti cu ele.

                          Personal, ma bucur când vad ca, in realitate, lumea – o parte din ea – parca nu e asa de incrâncenata sau, cel putin, a inceput sa nu mai fie asa. Ma bucura sa vad ca tinerii, copiii nostri, unii netrecând inca de pragul maturitatii, se dovedesc a fi mai maturi decât cei mari, participa la tot soiul de actiuni de voluntariat, fiind dispusi sa aloce timp, bani si alte resurse pentru folosul semenilor care din nefericire, nu au avut sansa unei vieti normale.

                          Notez, cu litere de-o schioapa, initiativa unor copii care, in alte conditii, s-ar putea presupune ca nu le lipseste nimic acasa, dar care, in nebunia lor frumoasa, s-au gândit sa initieze o campanie, la nivel national, intitulata „De ce alegi România?” prin care doresc, simplu si concis, sa promoveze România si valorile ei, pe care, zic ei, românii trebuie sa le cunoasca si sa si le însuseasca.

                          La final, de ziua României, de ziua noastra, acesti vesnic dedicati voluntariatului vor sa constate ca exista sute de motive pentru a alege, fie ca rezident sau turist, frumoasa România! Ei au ales, deja, România, se vede, de aceea subscriu si ma alatur lor, cu toata fiinta.

                          De ce suntem flamânzi?

                          Cei care ati mai iesit din tara stiti ca prin Italia, Spania, Anglia sau Germania, daca te duci acasa la un om, ala te serveste cu ceva, dar nu-ti desarta frigiderul pe masa. Pe când, daca ajungi la niste neamuri in România, trebuie sa-ti iei Colebilul cu tine, pentru ca nu scapi fara 4-5 feluri de mâncare, basca ciorba si desertul.

                          La fiecare sarbatoare mai importanta, Urgentele se aglomereaza de români care au mâncat pâna li s-a facut rau; nu este Craciun, Paste, Revelion sau mai stiu eu ce data insemnata cu rosu in calendar in care sa nu fie devalizate magazinele de mâncare. Când ii intrebi pe români de ce cumpara atâta hrana, iti raspund senini ca “asa cere traditia.” Culmea e ca au dreptate.
                          S-a intrebat cineva la modul serios ce e cu foamea asta istorica la poporul nostru? A stat cineva sa cerceteze cauza acestui fenomen?

                          Ziceam ca traditia este cea care a determinat acest comportament. Parerea mea este ca suntem un popor flamând. Anii de foamete au ajuns sa ne determine un comportament deviant când e vorba de mâncare. Si nu ma refer doar la cei câtva ani de pe vremea lui Ceausescu in care magazinele alimentare erau o gluma proasta.

                          Cred ca in ultimii 300 de ani, de la inceperea domniilor fanariote, nu exista mai mult de 50 de ani adunati laolalta in care românii sa poata spune ca au avut camarile pline. Pentru ca atunci când nu veneau zapciii sa strânga taxele si impozitele din care sa-si plateasca fanariotii creditorii si sa-si mareasca averile, venea razboiul. Când nu veneau nici zapciii si nici soldatii, venea vechilul si strângea dijma.

                          Ne place sa credem ca România a fost “grânarul Europei”, ca recoltele românesti saturau natiunile continentului cu pâine. N-am fost noi cei mai mari exportatori de grâu, dar un lucru e sigur: in vreme ce pretul grânelor se stabilea la Bursa de la Braila, românii mâncau mamaliga cu varza pentru ca grâul de pâine era vândut in stainatate.

                          Asa ca retineti: suntem un popor flamând si nu ne vom linisti nici peste jumatate de mileniu. Pentru ca foamea ne-a intrat in ADN si suntem conditionati sa traim cu teama ca nu vom avea ce pune pe masa.

                          ULTIMELE ȘTIRI