miercuri, 31 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 3971

Performanta in literatura: O eleva din Bacau citeste pâna la 15 carti intr-o luna

    Pasiunea pentru literatura nu cunoaste limite pentru Roxana Gavrila, eleva in clasa a VIII-a B, la Scoala „Domnita Maria” din municipiul Bacau. Cotata de profesori printre cei mai buni elevi ai scolii, Roxana a reusit sa se mentina fruntasa la invatatura studiind conform programei scolare si in afara acesteia.

    Pasiunea pentru literatura a descoperit-o in clasa a IV-a, atunci când a citit „Ciresarii”. „A fost cartea care m-a captivat si mi-a deschis drumul catre literatura. De atunci, am inceput sa citesc din ce in ce mai mult. Vara ajung la performanta de a citi câte 15 carti intr-o luna, pentru ca am timp foarte mult. Acum citesc ‘Singur pe lume’, de Hector Malot, la care se adauga cartile pentru programa clasei a VIII-a. Am mai citit recent ‘Popa Tanda’, de Ioan Slavici si literatura SF.

    In perioada aceasta, la scoala, ne axam mai mult pe nuvela si basm, pentru ca incercam sa recapitulam pe cât se poate materia din clasele V-VIII, necesara la evaluarea nationala de anul viitor. Daca la matematica 1+1 fac intotdeauna doi, la româna, totul este diferit.

    Tocmai de aceea este esential sa citim cât mai mult”, spune Roxana Gavrila. Printre cartile preferate citite de ea se mai numara „Casa noptii”, de Kristen si PC Cast sau volumele SF – „Rosu de rubin”, „Albastru de safir” si „Verde de smarald”.

    Tableta „te fura” la citit

    Daca intr-un timp prefera cititul pe tableta, Roxana s-a intors la carte. „Tableta merge mai repede, nici nu stii când trece timpul si când dai paginile. Scrisul este mai mare si poti sa setezi luminozitatea. Am renuntat la cititul pe tableta in momentul in care am realizat ca nu imi face bine la ochi”, spune Roxana Gavrila. Pentru ca uneori exagereaza cu cititul, se intâmpla ca mama sa-i mai ia cartea din mâna.

    Nu acelasi lucru se intâmpla cu tatal fetei, care o admira si o incurajeaza sa citeasca cât mai mult. Timpul alocat lecturii se diminueaza insa atunci când trebuie sa se pregateasca pentru olimpiadele la chimie, limba româna sau matematica. Cel mai recent concurs la care a participat a fost Olimpiada de literatura, faza judeteana, care s-a desfasurat la Colegiul National Pedagogic „Stefan cel Mare” Bacau.

    „Tema de anul acesta a fost ‘Lectura ca abilitate de viata’, iar subiectele au fost elaborate de Ministerul Educatiei. Am obtinut a doua nota in concurs, la clasa a VIII-a, respectiv, 54,5 puncte din 60 posibile. Ma asteptam sa ne dea din clasici si s-a dat contemporani, respectiv, , de Ann Brashers”, declara adolescenta.

    Chitara inlocuieste cartea

    Rezultatele bune la invatatura nu o transforma insa pe Roxana in tocilarul tipic. Nici graiul si nici fizionomia nu tradeaza acest lucru. Stie sa-si gestioneze timpul liber astfel incât sa aiba timp pentru desen si muzica.

    „Fac chitara de patru luni si deja cânt intr-o formatie. De , am urcat pe scena Salii Ateneu alaturi de colegele mele, Teodora Perca (chitara) si Giorgiana Ciubotaru (voce) si am cântat in limba italiana”, adauga Roxana. Ea spune ca s-a hotarât sa invete chitara pentru ca are multi prieteni care cânta la acest instrument si era fascinata. Asa ca, a apelat la varul ei, care a invatat-o primele acorduri si i-a dezvaluit câte ceva din tainele chitarei.

    Românii, asteptati in Marea Britanie: “Aveti o alta sansa!”

      Comunitatea românilor din Marea Britanie ii asteapta pe concetatenii care se vor bucura de dreptul de a circula si munci liber in intreaga comunitate europeana din acest an. Cu acest prilej, liderii comunitatii au transmis o scrisoare prin care ii incurajeaza pe români sa se bucure de faptul ca vor fi tratati ca fiind egali cu ceilalti inca de la inceput.

      „Voi veniti in Marea Britanie sa darâmati statutul de cetatean de mâna a doua al Europei. Voi veniti cu sansa de a concura de la egal la egal cu ceilalti pe piata muncii. Voi veniti cu drepturi pe care trebuie sa le invatati. Documentati-va si incercati sa va integrati in societatea de aici”, spune Cristina Irimie, editor fondator Român in UK.

      Aceasta ii indeamna pe români sa nu isi critice tara prea mult si in acelasi timp sa nu isi nege identitatea. Cei care vor avea dificultati in a-si gasi ceva de lucru sau intâmpina probleme in a se adapta sunt indemnati sa caute ajutor la românii stabiliti deja acolo.
      [HIDEPOST]
      „Cereti ajutorul nostru, al celor care suntem aici de mult timp. Vedeti care sunt asociatiile pentru români, care sunt bisericile românesti, unde este consulatul si cereti ajutor. Avem datoria morala sa va ajutam. Si daca nu vi se raspunde la o usa nu va dati batuti, cautati alta la care sa bateti. Cineva va va ajuta”, mai spune Cristina Irimie.

      Potrivit ultimului recensamânt, 19.000 de români au plecat temporar (mai putin de 15 luni) in Marea Britanie. Dintre acestia, peste 1.000 sunt bacauani. Alti peste 4300 de bacauani sunt plecati pentru o perioada indelungata, din cei peste 40.000 de români din toata tara. (L.G.)
      [/HIDEPOST]

      Boboteaza in parohia „Sfântul Gheorghe”

        La primele ore ale diminetii, Biserica „Sfântul Gheorghe” din Bacau era invaluita in ceata, curtea lacasului de cult era goala si doar câteva butoaie cu apa pregatite in exterior, anuntau marea sarbatoare a Botezului Domnului sau Boboteaza.

        Treptat, oamenii s-au adunat la slujba, iar câteva echipaje de jandarmi au fost trimise in dispozitiv pentru a asigura linistea si ordinea pe durata slujbei de sfintire a apelor. In jurul orei 11.00, curtea bisericii s-a umplut de lume, pentru ca preotii au facut afara ritualul religios de sfintire a apei.

        Lumea a asistat la slujba, insa, nu toti cei prezenti au ascultat recomandarea preotilor de a nu se imbulzi la butoaie. “Aghiasma este pentru toata lumea, iar butoaiele nu pleaca de aici nicaieri. Incercati sa va purtati civilizat pentru a evita neplacerile”, a spus preotul Constantin Gherasim.
        [HIDEPOST]
        Dupa impartirea busuiocului sfintit si retragerea preotilor, lumea a inceput sa se agite. Cei care dadeau din coate, s-au izbit insa de gardurile de protectie montate de jandarmi. Barbatii in uniforme albastre au fost legatura intre multime si oamenii bisericii care s-au ocupat cu umplerea recipientelor intinse de oameni.

        “Sa dati la cei din fata prima data! Ca noi stam de dimineata aici, nu ca altii care au venit acum”, tipa inversunat un batrânel. Lipsa bunului simt si-a spus si ea cuvântul in unele cazuri, iar atunci când le-a fost impatit busuioc, din prea multa zgârcenie, unii l-au calcat in picioare in loc sa-l imparta cu semenii.
        [/HIDEPOST]

        Bacauanii au luat Agheasma Mare

          Luni, crestinii ortodocsi au praznuit Boboteaza sau Botezul Domnului. Considerata una din cele 12 mari sarbatori ale crestinatatii, Boboteaza vine sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica.

          De aceea, biserica mai numeste aceasta sarbatoare si Aratarea Domnului sau Epifania. Si credinciosii catolici au sarbatorit ieri Epifania. In bisericile catolice s-au tinut Sfintele Liturghii ca in ziua de duminica dupa care apa a fost binecuvântata de preoti.

          Asadar, bisericile au devenit neincapatoare in aceasta zi sfânta de sarbatoare, credinciosii venind in numar mare la biserica pentru a lua Agheasma Mare despre care se spune ca are puteri miraculoase, vindeca boli, ne pazeste de rele si aduce linistea in caminele noastre.
          [HIDEPOST]
          Se spune ca are puteri miraculoase

          La Catedrala „Inaltarea Domnului”, din centrul Bacaului, dupa slujba oficiata de preoti in biserica, toti enoriasii au iesit in curte, acolo unde a avut loc slujba de sfintire a apei. Sute de oameni au indurat frigul zeci de minute pentru a ajunge la butoaiele cu aghiasma. Jandarmii bacauani i-au indrumat pe coridoarele formate din gardurile metalice, imbulzeala fiind astfel evitata.

          „Am venit sa luam Agheasma ca este bine sa bei in aceste zile, mai dam prin casa si prin gosodarie sa fim feriti de rele”, spunea tanti Maria. Si la Biserica Sf. Ioan oamenii au stat cu rabdare la rând pentru a primi apa sfintita de la robinetele amplasate la gardul bisericii.

          Agheasma Mare se face o singura data in an, in ziua de Boboteaza, si se spune ca nu se strica niciodata. Se bea doar timp de opt zile, intre 6 si 14 ianuarie, si cine vrea sa mai consume si ulterior are nevoie de acceptul preotului. Dupa ce iau apa sfintita si o duc acasa, oamenii obisnuiesc sa stropeasca cu ea casele, grajdurile si animalele pentru a fi feriti de necazuri.

          [/HIDEPOST]

          Agricultorii bacauani cer dezbatere publica pe PNDR

          Fermierii bacauani au inceput 2014 cu nemultumiri, mai bine zis, au reportat reprosurile de anul trecut la adresa Ministerului Agriculturii.

          „Ar fi trebuit ca Programul National pentru Dezvoltare Rurala (PNDR) sa fie pus in dezbatere publica in 2013 si transmis la Bruxelles pâna pe 1 ianuarie 2014, dar nu au facut nici una, nici alta!” arata Daniel Ciobanu, presedintele Asociatiei Judetene a Producatorilor Agricoli (AJPA) Bacau.
          [HIDEPOST]
          Ministerul i-a asigurat ca va transmite PNDR catre CE pâna pe 15 ianuarie, dar fermierii se indoiesc. „A existat o varianta de program in noiembrie, inca una in decembrie, dar nu se stie nici la ora asta care sunt domeniile care vor fi sprijinite in 2014-2020 in cadrul Politicii Agricole Comune (PAC). Fara sa cunosti PAC nu poate exista predictibilitate.

          Noi cerem transparenta si dialog. Daca avem aceste lucruri, poate eliminam minciunile din 2013. Am terminat anul cu o lista intreaga de promisiuni mincinoase. Vrem sa stim care va fi nivelul subventiilor in 2014”, arata ing. Ciobanu.

          Toate acestea nemultumiri vor fi discutate pe larg la prima intâlnire a fermierilor, programata saptamâna viitoare.
          [/HIDEPOST]

          Pomana sau initiativa?

          La sfârsitul anului, dar si la inceputul celui nou, doua intrebari au fost pe buzele reporterilor, analistilor, puse obsesiv, aiuristic, de dimineata pâna seara, in capcana raspunsurilor intrând fara rezerve, aproape toti cei intervievati: Ce asteptati de la anul 2014, ce sperati sa va aduca noul an?

          S-au perindat prin fata camerelor de luat vederi, prin studiouri, cetateni care alergau dupa noile promotii, politicieni, economisti, astrologi, ghicitoare, jurnalisti, formatori de opinie, profesori, lideri de sindicate inexistente, condamnati penal, cu executare sau cu suspendare, sportivi, antrenori, bancheri, pensionari, abonati la talk-show-uri (fiecare post are ciracii lui), meteorologi purtatori de catastrofe naturale etc. Ce asteptati de la anul 2014?

          Nimeni nu a realizat stupizenia intrebarii, lipsa ei de logica. Intrebarea, dar si raspunsurile contin câte ceva din “specificul românesc”: asteptarea, para malaiata, povestea cu posmagii, statul trebuie sa ne dea, crestineasca si milenara pomana, oita nazdravana, deal-vale, din filozofia blagiana etc., mai nou subventia, ajutoarele sociale, de parca “anul 2014” ar fi o ruleta, la care toate numerele sunt câstigatoare, un tren plin cu de toate, care opreste in dreptul fiecaruia, un siloz din care curge faina, iar noi asteptam sa ne curga in gura, in traista, nu ne mai obosim nici macar sa alegem: ce s-o nimeri, numai sa fie ceva.

          N-am vazut, n-am auzit pe vreun destept al natiei care sa intrebe, sa rastoarne sensul ei: dar noi ce facem pentru 2014, in 2014? Mai sunt pilde si invataturi in cultura româneasca la care am putea apela: dormi cum iti asterni, viitorul ti-l faci singur, nevoia il invata pe om, dar cea mai teribila intrebare a pus-o unul dintre cei mai iubiti presedinti ai americanilor, John Fizgerald Kennedy: voi ce faceti pentru America?

          Nu-i tulburatoare intrebarea? Si americanii au stiut sa raspunda. Este la indemâna fiecaruia sa priveasca peste ocean, nu-i o tara perfecta, insa, cu siguranta, este una prospera, la fel ca Germania, Suedia, Norvegia etc. N-au trecut din 2014 decât opt zile, nici nu ne-am dezmeticit bine din “ceata” multelor sarbatori, este inca timp sa ne punem si noi americaneasca intrebare: Noi ce facem pentru tara? Fiecare dintre noi ce face pentru 2014?, iar la cumpana dintre ani sa ne intrebam celebral si mai putin sentimental: ce facem pentru 2015? Intrebarile nu sunt comode, cum nici raspunsurile nu sunt.

          Care Europa?

          In vreme ce România gâfâie sub povara normelor europene de tot felul care i s-au impus, Europa incepe sa examineze obligatiile pe care ar trebui sa le respecte si incepe sa strâmbe din nas.

          Parca nu prea ar mai vrea sa permita românilor sa munceasca liber oriunde ar dori, parca românii ar trebui amprentati, urmariti si supravegheati. In general, Europa descopera astazi, dupa ce a muls cât a putut din România ca românii put si e mai bine sa stea la ei in tara.

          A fost bine câta vreme companiile europene faceau afaceri banoase in România pentru ca tara noastra se angajase sa respecte niste conditii, dar, acum, când Europa trebuie sa respecte, la rândul ei, conditiile pe care si le-a asumat, parca nu mai e la fel de bine.

          Uniunea Europeana incepe sa devina un vis tot mai indepartat pe masura ce tarile vestice transforma acest proiect tot mai mult intr-unul economic si renunta la latura politica si sociala.

          Problema este ca transformarea aceasta risca sa macine si mai mult constructia europeana, alimentând nationalismul si xenofobia, adica exact pilonii pe care se sprijina fortele care promoveaza euroscepticismul.

          Cu 130 km/h pe autostrazile utopice ale Bacaului

            A devenit deja obisnuinta ca planurile viitoarelor autostrazi ce vor strabate România sa se schimbe aproape de la zi la zi, in functie de interesele electorale si declaratiile politicienilor.

            Iata ca, mai nou, Guvernul a dat publicitatii un nou plan, care promite ca peste zece ani sa putem goni cu masina, cu 130 km/h, de la Nadlac la Constanta, de la Bucuresti la Suceava sau de la Bacau la Brasov. Bacaul este bine ancorat in acest plan si, daca nu ar fi vorba doar despre promisiuni politicianiste, zona noastra va avea un atu important pentru dezvoltare, prin intermediul acestor legaturi rapide cu restul tarii.

            Astfel, in urmatorul deceniu va exista o autostrada de la nord la sud, pe ruta Suceava-Bacau-Bucuresti-Alexandria, precum si ramificatii care pornesc de la aceasta ruta principala. De asemenea, Bacaul apare in capatul rutei ce porneste de la Buzau si trece prin Focsani. Intr-o alta etapa, tot din viitorul deceniu, apare si constructia autostrazii Bacau-Roman.

            Nu in ultimul rând, de la Bacau va pleca ruta spre Brasov. Deocamdata, Bacaul ar urma sa aiba o sosea de centura, al carei constructor abia a fost desemnat de autoritati, dar totodata contestat de ceilalti participanti la licitatie.

            Bani europeni pe drumuri românesti

            Planurile decadei urmatoare prevad si o autostrada ce va traversa România de la vest la est, pe ruta Nadlac-Constanta, atât pe traseul Nadlac-Sibiu-Brasov-Bucuresti-Constanta, cât si pe traseul Nadlac-Sibiu-Pitesti-Bucuresti-Constanta. O alta ruta va strabate Muntenia si Oltenia, de la Bucuresti la Craiova, cu o ramificatie spre Nadlac si iesire in Ungaria.

            Alte autostrazi ce ar urma sa fie gata pâna în 2023 sunt Bors-Oradea- Cluj-Napoca-Brasov, Târgu Mures-Iasi, Buzau-Focsani-Bacau, respectiv Buzau-Focsani-Galati-Braila.

            De asemenea, va exista o autostrada care va lega Oltenia, între Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu si Drobeta Turnu Severin.
            Din cele 3 miliarde de euro puse la dispozitie de Uniunea Europeana prin fonduri de coeziune si instrumentul Connecting Europe Facility în perioada 2014-2020 vor fi finantate autostrazile Roman-Bacau, Craiova-Calafat, Bucuresti-Alexandria, Pitesti-Râmnicu Vâlcea, Ungheni-Iasi-Târgu Neamt si Roman-Bacau, în timp ce cele 1,8 miliarde de euro din fondurile de dezvoltare regionala vor fi folosite pentru constructia autostrazilor Sibiu-Brasov, respectiv Brasov-Bacau.

            „Suntem singuri impotriva tuturor!”

            Antrenorul SCM Bacau, Cornel Agop, considera ca, in pofida rezultatelor, gimnastica bacauana a ajuns o „cenusareasa”

            A incuiat sala pe 30 decembrie si a descuiat-o pe 3 ianuarie. Asa cum o face de ani de zile. „Sala de Gimnastica este a doua mea casa. As putea numara pe degete zilele in care nu-i trec pragul in decursul unui an. Si nu ma refer la perioadele in care suntem plecati la competitii”, marturiseste coordonatorul sectiei de gimnastica a SCM Bacau, prof. Cornel Agop. La inceput de 2014, Agop isi dezvaluie obiectivele, insa paralela cu trecutul, recent sau indepartat, este inevitabila. Doar vorbim cu antrenorul care a lansat-o pe dubla medalaita cu aur la Olimpiada, Monica Rosu! Asa ca, prima intrebare a interviului cheama in cauza trecutul. De data aceasta, cel de data recenta.

            Un nou titlu la individual compus, dupa 27 de ani

            -Domnule Cornel Agop, cum a fost 2013 pentru sectia de gimnastica a SCM Bacau?

            -Având in vedere bugetul foarte mic pe care l-am avut la dispozitie, 2013 a fost unul foarte bun.

            – De câti bani ati dispus?

            -In jur de 400 milioane de lei vechi. Foarte putin. Acest buget redus ne-a impiedicat sa organizam concursuri de casa sau sa participam la un numar insemnat de competitii, care sa ne pregateasca terenul pentru Campioantele Nationale. Or, la fiecare editie de Campionat National, obiectivul nostru este de a duce mai departe scoala de gimnastica bacauana, pentru ca putem vorbi de o scoala de gimnastica in adevaratul sens al cuvântului. Totodata, m-am limitat la un singur cantonament, de sase zile, desfasurat in august, la Mamaia.

            -Conditiile de la sala?

            -Conditiile existente in Sala de Gimnastica sunt bune, dar acesta nu este meritul celor care au condus si conduc clubul. Lumea trebuie sa stie ca noi, antrenorii de gimnastica, ne-am investit banii pentru reparatia si intretinerea salii. Pentru a da insa raspunsul la intrebarea initiala, vreau sa precizez ca, in ciuda tuturor problemelor financiare, am reusit ca in 2013, dupa o pauza de 27 de ani, sa aducem din nou in Bacau un titlu la individual compus, ceea ce constituie o satisfactie majora. Succesul a fost realizat in luna mai, la Buzau, de Teodora Teodoru, precedenta reusita apartinând tot unei eleve de-ale mele, Cecilia Martinas si data din 1986.

            -Teodora Teodoru este un nume important din noul val al gimnasticii bacauane.

            -Asa este. Pe lânga Teodora Teodoru, eu, cu sotia mea, Vasilica si cu celelalte doua antrenoare ale sectiei de gimnastica de la SCM Bacau, am mai format o pleiada de copii talentati care sunt suportul moral pentru vârfurile ce tind sa apara. Vorbim despre Anamaria Mandache, Collen Tataru, Romina Iacob, Andrada Grigoras, Lorena Pintilescu si lista nu se opreste aici.

            -Vârful de lance ramâne, insa, sora mai mare a Teodorei, Diana Teodoru.

            -Fara doar si poate. Ca sa completam bilantul, pe lânga titlul la individual compus si argintul la sarituri câstigate de Teodora Teodoru, care a ratat de putin aurul la paralele pentru un balans, ne putem mândru cu faptul ca Diana Teodoru s-a laureat dubla campioana nationala. Noi avem, in continuare, asteptari foarte mari in privinta Dianei Teodoru. Anul acesta trece la seniorat si intra in lupta pentru un loc in echipa României care va concura la Europene si Mondiale. Viitorul sau, ca si al celorlalte gimnaste ale clubului, depinde insa foarte de mult de atentia de care se va bucura din partea conducerii SCM Bacau.

            „De 10 ani, niciun presedinte nu mi-a trecut pragul”

            -O intrebare cu nuanta de repros: de ce ati renuntat la una dintre traditiile sectiei: „Sarbatoarea gimnasticii bacauane”?

            -Am renuntat din motive de ordin financiar. Si va imaginati ca n-am facut-o cu bucurie, mai ales ca vorbim despre o traditie inagurata in 1992. De data aceasta, n-am mai avut posibilitati financiare si nici nu am mai gasit spriinul necesar pentru a tine in picioare traditia. Asa ca ne-am rezumat la a pune bani din propriul buzunar si la a cumpara dulciuri si jucarii din plus pe care le-am oferit, in semn de multumire, catre 20 de copii legitimati la sectia de gimnastica a clubului. M-am bucurat, in schimb, sa observ ca o alta sectie a SCM Bacau, cea de sarituri in apa, coordonata de Adi Gavriliu, a preluat initiativa si, dupa modelul sectiei de gimnastica, a organizat o sarbatoare similara la Bazinul de Inot. Bravo lor!

            -Stiu ca, la un moment dat, Adrian Gavriliu v-a solicitat sprijinul profesional pentru realizarea unui exercitiu.

            -Da si m-a bucurat interesul manifestat de el. E un lucru normal sa ne ajutam intre noi, mai ales atunci când disciplinele de care ne ocupam interfereaza. Apropo de asta: un antrenor, in cazul de fata Adi Gavriliu, a venit la sala pentru a vedea cum lucrez, asa cum n-a facut-o niciunul din conducatorii SCM Bacau in ultimii zece ani!

            -Stati, ca nu inteleg…

            -Ce e asa de greu de inteles? Din 2004 si pâna acum, niciunul dintre cei care au ocupat functia de presedinte sau de director al SCM Bacau nu a venit vreodata la Sala de Gimnastica pentru a vedea cum lucram noi. Niciunul, retineti, niciunul nu mi-a trecut pragul! De unde sa stie ei cât de grea este gimnastica sau câta munca depun copiii acestia? Suntem singuri impotriva tuturor. Pai, pe vremea când era presedinte, Dorin Aradavoiacei venea in permanenta la sala. In plus, el mergea lunar la Deva si de trei-patru ori pe luna era la Federatie. Acest climat de lucru a favorizat ascensiunea Monicai Rosu. Si sa va mai spun ceva: in ultimul deceniu am gazduit de doua ori finalele Campionatelor Nationale la Bacau. In niciuna din dati, conducerea clubului n-a fost prezenta. Si ne mai miram ca pierdem copii de valoare, cum a fost cazul Madalinei Neagu, vice-campioana europeana?

            -Chiar, in ultima perioada vi s-a mai intâmplat sa fie retrasi, de catre parinti, copiii de la gimnastica?

            -Da. Anul trecut am avut doua cazuri. Si, probabil ca vor mai fi. Performanta e grea, iar parintii vor sa vada si rezultate, dar si atentie. Când vad cât muncesc copiii lor si ca nu primesc si ei un trening, un echipament, ca nu beneficiaza de un cantonament, ii retrag. Si nu e doar asta! Credeti ca viitorul sectiei e asa de roz, când noi suntem patru antrenori, dintre care doi sunt detasati, iar detasarea e valabila doar sase luni? Nici nu vreau sa ma gândesc cine se va ocupa pe viitor de initiere, de selectie… Eu mai am trei ani si ies la pensie. Nu stiu cine va veni dupa mine, asta daca va veni cineva! Pâna atunci, insa, sa stiti ca ma voi lupta cu toate greutatile, indiferent cât de mari sau de multe vor fi acestea. De mic am fost educat sa muncesc si e clar ca nu ma voi schimba acum. Nu mi-am spus ultimul cuvânt si voi demonstra asta. Si in 2014, dar si in urmatorii ani.

            „Monica Rosu a avut un temperament aparte”

            -Si cum se anunta 2014 pentru sectia de gimnastica a SCM Bacau?

            -Va dati seama ca foarte multe lucruri vor depinde de buget. Nu pot fi in intregime sigur de ceea ce voi spune acum deoarece nu fac decât sa preiau informatiile furnizate de unii colegi, insa se pare ca, incepând cu acest an, cinci discipline care au avut rezultate la ultima Olimpiada, printre care, fireste, si gimnastica, vor beneficia de un tratament financiar preferential. Asta ar fi foarte bine deoarece gimnastica este un sport extrem de dificil, care are nevoie, printre altele, si de o sustinere financiara solida.

            -Credeti ca de acest tratament financiar preferential vor beneficia si antrenorii de gimnastica?

            -Oho, ce bine ar fi! S-a discutat de mai multe ori acest aspect, insa salarizarea a ramas aceeasi, indiferent de disciplina. Noi, antrenorii de gimnastica nu facem sport la gramada. Daca se va face ceva in privinta salarizarii, va fi foarte bine, iar daca nu, eu voi continua sa-mi fac datoria cu aceeasi pasiune.

            -Si ce v-ati propus in 2014?

            -Sa le promovez la lotul national pe Anamaria Mandache si pe Teodora Teodoru si sa obtinem rezultate cât mai bune la competitii chiar daca absenta unui cantonament ma dezavantajeaza in lupta cu Deva, Constanta sau Onestiul care au hotel, cantina, ca sa nu mai vorbesc de scoala. Noua nu ne vine nimeni in ajutor, dar, asa cum spuneam, nu dezarmam. Problema se pune si pe plan financiar, dar si organizatoric. Oricum, nu credeam ca dupa succesele pe care le-am obtinut cu Monica Rosu sa ajung sa cumpar din buzunarul propriu saltele, magneziu sau chiar echipament.

            – Domnule Agop, credeti ca Bacaul va mai avea vreodata o gimnasta dubla medaliata cu aur la Olimpiada, asa cum a fost cazul Monicai Rosu?

            -Mi-e greu sa cred! Monica Rosu a avut un temperament aparte. Monica a fost un baietoi, care nu s-a uitat la durere. Tare ma tem ca, daca nu se creeaza conditii propice gimnasticii, nu vom mai reusi sa scoatem capul in lumea buna. Si nu vorbesc doar de Bacau! Nu vedeti ca tari care in urma cu 10-15 ani nu contau, acum sunt abonate constant la podium la marile competitii? Semnalul de alarma a fost tras mai demult. Ramâne doar sa-l auda cineva.

            Handbal masculin / Stiinta MD s-a reunit

            Stiinta MD Bacau s-a reunit ieri, dupa doua saptamâni de vacanta.

            De la primul antrenament al anului au lipsit antrenorul Eliodor Voica, internationalii români Ghita, Iancu, Fenici si Rotaru, cei gruzini Tevzadze si Rusia si estonianul Johansson, toti aflati la loturile nationale pentru campania de calificare la Mondialele din Qatar.

            Cu Voica pe banca si cu cei patru internationali bacauani in teren, România a fost la un pas de o mare reusine in jocul de duminica, de la Nicosia, contra Ciprului, pe care l-au câstigat in-extremis, cu 31-30, gratie golului marcat de Florea, cu 11 secunde inainte de final!

            Volei feminin / Adio Mondiale!

            Reprezentativa feminina de volei a României a ratat calificarea la Mondialele din Italia.

            Cu bacauanca Alexandra Sobo in sextetul de baza si cu o alta jucatoare a Stiintei, Denisa Rogojinaru intrata pe parcurs, România a pierdut duminica, la Ankara, meciul decisiv cu Turcia cu scorul de 3-0 (15, 23, 18).

            Nationala „tricolora” pregatita de argentinianul Gallardo incheie astfel grupa pe locul 2, fara nicio sansa matematica de a se afla intre cele doua formatii clasate pe locul secund din cele cinci grupe preliminare, care vor ajunge la CM.

            Manageri băcăuani de top: RADUCAN ION, ctitorul PAMBAC

            Ne-am propus ca, periodic, să-i readucem în prim-plan, prin paginile suplimentului lunar ACCENTE, pe managerii băcăuani de top, care au ctitorit unități economice de anvergură, apreciate nu numai la nivel național, ci și la nivel internațional, dovedind, chiar în condițiile foarte dificile din perioada comunistă, că managementul novator, curajos și eficient este o realitate în România. Si am ales, pentru început, industria alimentară.

            Deloc întâmplător, pentru că aici, la Bacău, a luat ființă prima platformă alimentară performantă din România, care reunea, în același generos perimetru dintre Bacău și Mărgineni, unități puternice, moderne pentru acea vreme, reprezentând Industria Cărnii, Industria Laptelui, Industria Berii, Industria Vinului …

            Si, aproape concomitent, tot pe direcția Nord, în cartierul Serbănești, se forma nucleul unei noi unități economice de anvergură, care avea să uimească, nu peste mulți ani, întreaga Europă: Avicola Bacău. Vi-l prezentăm, în cele ce urmează, pe ambițiosul și temerarul ctitor al PAMBAC BACAU, dr.inginer economist Răducan ION, fost, până în momentul pensionării sale, primul președinte-director general al performantei unități economice pe care a ctitorit-o.

            Dr.inginer economist Răducan ION, ctitorul Pambac, surprins în trei interviuri, situate la distanță: 1999, 2000 și 2013

            Pentru a surprinde continuitatea principiilor manageriale ale distinsului nostru interlocutor am apelat la trei interviuri, luate în timp: primul, apărut în revista ,,Viața băcăuană’’, 10-16 decembrie 1999, sub semnătura directorului acestei publicații, cunoscutul poet și publicist Victor Munteanu; cel de-al doilea, realizat în februarie 2000 de coordonatorul acestei editii a suplimentului lunar ,,Accente’’, reprodus atunci în ziarul ,,Desteptarea’’ și în volumul ,,Curs practic de ziaristică’’; în fine, cel de-al treilea interviu, foarte proaspăt, care ne-a fost acordat – cu bunăvoință – în urmă cu doar câteva zile …

            18

            10 – 16 decembrie 1999:

            ,,ÎN CURÎND, PÎINEA VA AJUNGE UN PRODUS DE LUX’’

            – Întrucît în momentul acesta întreaga ţară se află sub greva generală a ceferiştilor, v-aş ruga, domnule preşedinte, să ne spuneţi ce gîndeşte un manager despre această revoltă?

            – Grevele sînt rezultatul unei politici proaste în ceea ce priveşte dezvoltarea economică. Pentru că, iată, sîntem parcă mereu victimele extremelor: am trecut de la gigantism, de la dezvoltarea cu iz de grandomanie din regimul trecut la… subdezvoltare, adică la nimic. Din extrema maximă – cînd statul se îmbogăţea pe seama celor mulţi, am sărit la cea minimă- în care statul îl sărăceşte pe om, dar şi pe sine. Şi asta pentru că au apărut tot felul de clase politice, cu tot felul de persoane nepregătite pentru scaunul pe care îl ocupă. Mai grav este că aceştia înlocuiesc lipsa de pregătire cu impostura. De aceea, în calitatea mea de alegător, nu voi mai vota pentru cel care îşi va face carieră călcînd pe sărăcia şi disperarea altora. Îl voi alege pe cel capabil de a sintetiza şi de a face o analiză critică şi obiectivă a situaţiei în care ne aflăm, cu cel care, în perioada mandatului, va pune măcar o cărămidă la temelia economiei. Pentru că, prin actul guvernării, eu înţeleg acţiunea prin care preiei un produs naţional brut de 1, să zicem, şi predai, la încheierea misiunii, unul de măcar 1,5. Numai că, la noi, cel care a preluat economia nu numai că nu a îmbunătăţit-o cu nimic, ci a sărăcit-o continuu.
            Aşa că această grevăa ceferiştilor este rezultatul pauperizării poporului. Însă nu ceferiştilor le-a ajuns cuţitul la os, ci şomerilor şi celor care nu au un loc de muncă, pensionarilor, cadrelor didactice, spitalelor ş.a. Ceferiştii se folosesc de caracterul lor istoric de clasă muncitoare, care nu se poate adapta la realităţile economiei de piaţă şi, neavînd o cultură politică, acţionează spontan, lovind în oameni nevinovaţi pentru a-şi obţine drepturile revendicate. Pentru că ce le-am făcut eu acum, de exemplu, de mi-au blocat grîul în trenurile aflate la Focşani şi Ialomiţa? Cu ce sînt vinovaţi salariaţii mei? Dar consumatorii care aşteaptă pîinea, covrigii, cozonacul, mălaiul? Cum te mai poţi numi creştin dacă, pînă la urmă, te autodistrugi prin astfel de acţiuni? Eu nu sînt împotriva grevei. Dar dacă te lupţi pentru dreptul tău, atunci de ce loveşti în dreptul, la fel de legitim, al altuia? Loveşti în dreptul altora doar pentru a demonstra că al tău este mai important? Iată cum această mulţime de oameni nu ştie nici după 10 ani ce să facă cu libertatea!

            – Şi cine este de vină?

            – Păi, cine, eu? Eu l-am votat pe Băsescu sau ei? Cine a ales drumul pe care ne-am înglodat acuma: eu sau ei? Un lucru trebuie să ştiţi de la mine: eu sînt intelectual şi reprezint o clasă socială cu o pondere de trei la sută, restul de 97 la sută fiind ţăranii şi muncitorii. Ca atare, intelectualii nu vor avea niciodată un cuvînt de spus în faţa urnelor.

            – Şi cum vă explicaţi marasmul economic în care am căzut, vidul legislativ, corupţia, economia subterană, evaziunea fiscală ş.a.? Cum s-a ajuns, în doar 10 ani, la falimentarea unei naţiuni care a pornit pe calea democraţiei fără nici o datorie externă?

            – Dacă imediat după căderea lui Ceauşescu s-ar fi făcut o reformă monetară şi dacă nişte guvernanţi i-ar fi luat în seamă şi pe economiştii valoroşi – care şi-au pierdut vremea zadarnic pe lîngă ei -, acum n-aţi mai fi avut prilejul să-mi puneţi o astfel de întrebare. Dar la noi ce s-a întîmplat? Cineva a inventat F.P.S.-ul, care a pus mîna pe 70 la sută din avuţia naţională şi F.P.P.-ul, care a luat restul de 30 la sută, parte ce reprezintă toată averea cetăţeanului român, toată moştenirea strămoşilor lui pornind de la Burebista şi ajungînd pînă în ziua de azi. Numai că, în realitate, acest cetăţean s-a ales cu cîteva hîrtii numite acţiuni pe care, de cele mai multe ori, le poate arunca pe foc. Fiindcă la muntele de caşcaval tot F.P.P.-ul şi F.P.S.-ul au ajuns, profitorii de după revoluţie, cîteva găşti care dispun de întreaga avere naţională după bunul lor plac. Nenorocirea este că aceşti bani nu au intrat nici în buzunarele pensionarilor sau şomerilor şi nici în spitale, şcoli, grădiniţe etc. Pentru că aceşti 30 la sută din avuţia naţională o gestionează cinci S.I.F.-uri la care s-au adunat vreo 200-300 de inşi, iar în jurul celorlalte 70 de procente s-a strîns un alt grup, şi mai hrăpăreţ şi mai periculos pentru întreaga naţiune, care a vîrît mîna pînă la coate, fără ca aceste venituri de la F.P.S. să intre în bugetul statului, secătuindu-l astfel de toate veniturile fundamentale specifice.

            – Abia acum în al 11-lea ceas, se vorbeşte de un procent care să rămînă la buget…

            – Da, dar asta nu înseamnă că, pînă acum, nu s-a scos, în mod deliberat, 70 la sută din gestiunea poporului… Pentru că numai Pambac-ul a virat an de an, pînă la privatizare, profitul şi dividendele la F.P.P. şi F.P.S., sume de bani cu mult mai mari decît TVA-ul şi toate celelalte neamuri de taxe pe care le-am dat statului.
            – Sînteţi director de 35 de ani, iar, în ultima vreme, aţi ajuns chiar vicepreşedinte al Rompan. În această calitate a dvs., vă întreb: care sînt personalităţile băcăuane ce au făcut un pic de istorie adevărată la nivelul agriculturii şi industriei alimentare?

            – Nicolae Barbu, Chirea Ghionea, Mihai Dragomir (de la Industria Cărnii), Nicolae Comis (Industria Laptelui), Constantin Sebe, Gheorghe Budu (Industria Berii), Mircea Irimicioiu (Industria Vinului), Dumitru Găină şi Gheorghe Antohi (Direcţia Agricolă)… Această pleiadă de ingineri a început o competiţie ştiinţifică în domeniile în care s-au pregătit, fiind primii conducători cu studii care i-au înlocuit pe cei cu patru, şapte şi opt clase. Însă este cazul să spun că singurul care ne-a întrecut pe toţi a fost Petru Plăcintă, un spirit viu şi mereu inventiv, deosebit de întreprinzător, talentat şi cu ambiţii temerare.

            – Dacă nu mă înşel, Avicola a luat, pe vremuri, de 11 ori Ordinul Muncii clasa I, iar întreprinderea dvs. de 10 ori…
            – Aşa este, iar prin 1984, judeţul Bacău era pe primul loc în ţară la industria alimentară, care a ajuns să fie agreată de America şi Uniunea Europeană.

            – Acum ce a ajuns să fie Pambac-ul?
            – În 1989, I.M.P. producea anual 100.000 de tone de făină şi 80.000 de tone de pîine. În urma dizolvării acestuia, am rămas noi – cu 60 la sută din valoarea patrimoniului şi Panimon Oneşti, cu 40 la sută din această valoare. După ce ne-am privatizat, am făcut o investiţie de 10 milioane de dolari. Am modernizat moara şi am construit o fabrică de paste făinoase care produce 54 la sută din producţia naţională şi este printre primele şase fabrici din lume în ceea ce priveşte tehnologia. Am mai construit şase fabrici de pîine, dintre care una cu comandă-program, complet automatizată, care produce 60.000 franzele pe zi. Am cumpărat şi modernizat 22 de magazine şi, în curînd, vom construi o moară pentru grîu dur, o fabrică de biscuiţi, una de snecsuri şi, dacă ne va ajuta Dumnezeu, vom pune bazele unei fabrici de ulei, punînd capăt, în felul acesta, crizei la acest acest produs, în judeţ neexistînd nici o astfel de fabrică.
            În prezent avem un patrimoniu de 100 de miliarde de lei, 800 de salariaţi şi am făcut afaceri de 184 de miliarde în în 1999 şi de 225 de miliarde de lei anul acesta. Cifra de afaceri este în continuă creştere, în timp ce profitul, din 1996 încoace, scade, de la an la an, datorită fiscalităţii aplicate neştiinţific. Aşa se face că am fost nevoiţi să dăm afară 400 de oameni. Şi asta în timp ce puterea a autorizat funcţionarea, pe lîngă cele 12.000 de fabrici de pîine existente, a altor 16.000 cu capital divers. Numai în judeţul Bacău au apărut peste noapte 240 de societăţi de morărit şi panificaţie care, dacă ar fi puse la un loc, ar constitui un ceva mai mare decît Pambac-ul. Şi-atunci, în ce constă monopolul nostru la acest capitol? Însă, din punct de vedere economic, aceste societăţi au aruncat banii în vînt pe o investiţie menită să distrugă activitatea de morărit şi panificaţie. Fiindcă una este să ai 10 adversari competitivi şi alta să ai o mulţime, dar care nu sînt buni decît pentru a se autodistruge prin jefuirea propriului buzunar.

            19

            – Ăsta să fie capitalismul la care am trecut?
            – Eu vă spun că n-am trecut la nimic şi că această tranziţie poate fi reprezentată prin două linii mereu paralele: una cu săgeata ce indică socialismul din care tot vrem să plecăm, iar cealaltă, care arată capitalismul ce nu mai vine…

            – În ce constă mult discutata problemă a grîului?

            – În faptul că, în curînd, grîul va ajunge la 2000 de lei kilogramul, iar pîinea la 8.000 de lei. Şi, ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, mai avem de-a face şi cu o acută penurie de grîu. Eu consum zilnic 300 de tone şi am călcat cu piciorul toate silozurile din ţară şi nu am găsit grîu nicăieri. La unii ţărani se află cam 300-800 kg de gospodărie, ceea ce reprezintă consumul strict necesar.

            – Cum a fost posibil să se ajungă la o asemenea situaţie?

            – Prin promovarea unor incompetenţi pe scaune nepotrivite, după cum am mai zis. Nu s-a dat prima de producţie de 300 de lei pe kilogramul de grîu şi nu s-a subvenţionat depozitarea acestui produs, în schimb, s-a acordat o primă de export de 350 de lei/kg fiind, în felul acesta, scoasă din ţară o cantitate de aproximativ un milion de tone de grîu care ne-ar fi ajuns pe tot anul… Dacă la această stare de lucruri mai adăugăm şi faptul că preţurile la energie au crescut, accelerînd inflaţia, în timp ce noi n-am putut creşte în aceeaşi măsură preţul la pîine, atunci veţi afla de ce acest aliment va ajunge la 8.000 -10.000 de lei.

            – Ce credeţi că-i de făcut pentru a ieşi din acest impas?

            – Există o serie de sfertodocţi prin Parlament şi prin saloanele Puterii care afirmă în mass-media cum că am ajuns aici datorită nepriceperii managerilor economici. Însă eu vreu să le spun, pe această cale, că ceea ce ne-a adus în pragul unui colaps este tocmai lipsa crasă a unui management politic, şi nicidecum al celui economic. Încă mai avem directori capabili, specialişi cu prestanţă şi renume, dar care rămîn neputincioşi şi perplecşi în faţa unor gafe impardonabile de politică economică.

            – Cum este protejată producţia de bunuri alimentare?

            – Păi, iată cum: la graniţa noastră intră biscuiţi la 80 de dolari şi la 1500 de dolari tona. E limpede că acei cu preţul de 80 de dolari lovesc direct în producţia autohtonă de biscuiţi… De aceea spun că algoritmul politic îi scoate afară pe specialiştii cu vocaţie profesională şi nu va rezolva niciodată problemele grave ale economiei naţionale.

            – Cîte paste şi cîtă pîine consumă un băcăuan, în comparaţie cu străinii?

            – Conform statisticilor, un italian mănîncă 27 de kilograme de paste pe an, iar un român doar 2,3 kg. Motivul? Lipsa de bani şi de educaţie alimentară. Bulgarul consumă 2 kg, rusul 2,5, polonezul 3, ungurul 3,5 – iar neamţul 6 kg. În ceea ce priveşte pîinea, un neamţ consumă 165 de grame pe zi, un francez 180, iar un român 299 de g. Pîinea şi laptele sînt cele mai complexe alimente care au suplinit sărăcia românească…

            – Întrucît aţi fost atîta vreme director pe vremea lui Ceauşescu, v-a rămas vreun regret din vremea aceea?

            – Singurul lucru pe care îl regret este că nu am ajuns… „prim-secretar“. Dacă aş fi avut această şansă, revoluţia ar fi prins Bacăul într-o cu totul altă ipostază. Pentru că toţi foştii prim-secretari au fost oameni fără personalitate, care n-au făcut decît ceea ce li s-a dictat. Or eu, prin moralitatea şi educaţia mea, am fost dintotdeauna un tip vertical, care n-a putut înghiţi lucrurile incorecte şi impuse fără criterii. Vă daţi seama că, dacă aş fi ajuns în postul „suprem“ pe judeţ, ar fi sărit ţăndări oricum: ori eram lăsat în pace să obţin rezultate de excepţie, ori eram lichidat…

            – De ce nu v-aţi înscris la vreunul din partidele aflate la putere sau care au şanse de guvernare?

            – Pentru că niciunul dintre ele nu este viabil pentru mine şi pentru că nu sînt genul de oportunist care să facă naveta de la o formaţiune politică, la alta. Deocamdată, mi-am adus contribuţia pentru consolidarea actualului P.N.R., pe listele căruia voi candida la alegerile parlamentare….

            14

            1 februarie 2000: «NOI SUNTEM CA O FLOARE PRINTRE BURUIENI … »

            – Stimate domnule președinte, se poate vorbi de management performant în România înainte de decembrie 2009 ?

            – Ba bine că nu! Nu numai că managementul nu s-a născut în România după decembrie 2009, dar el a funcționat destul de eficient și până atunci. De altfel, e bine să nu uităm că la noi a existat management și înainte de ultimul război mondial, când intreprinderile românești concurau cu succes cele mai puternice trusturi europene. La mijloc e o simplă chestiune de denumire și, pentru că engleza e limba afacerilor, acum se vorbește peste tot numai despre management. Eu am început să învăț management de la vârsta de 18 ani. Aveam atunci, la facultate, cursuri foarte bune, foarte eficiente, de organizarea și conducerea producției, cursuri axate îndeosebi pe practică. Făceam și cursuri de analiză economică, de analiză tehnică a valorii (am predat și eu un curs de analiză tehnică a valorii, prin anii ‘70, la Scoala de maiștri) și studiul economiei de piață, chiar dacă pe atunci noi aveam o piață dirijată. Dar și atunci piața era privită ca un fenomen complex, multilateral. A fost și o benefică deschidere, prin anii ’70, când a fost promovată intelectualitatea tehnică, din rândurile căreia s-au selectat mulți manageri de valoare. Au dispărut atunci întregi sectoare neproductive, s-au făcut investiții masive, s-au importat utilaje performante, de ultimă generație. S-au făcut, însă, și greseli, cea mai mare dintre ele fiind construirea mastodonților industriali energofagi, în loc să construim cât mai multe intreprinderi mici și mijlocii, cu o producție foarte diversă, în funcție de cerințele reale ale pieței europene, nu numai ale pieței CAER. S-a renunțat la retehnologizări, așa că Revoluția ne-a prins cu aproape toate utilajele învechite.

            – Care a fost drumul dumneavoastră, ca manager, până în decembrie ’89 ?

            – In 1966, când am fost numit director, pot spune că nivelul pe care-l găsisem era aproape zero! Exista, într-adevăr, un lanț de mici întreprinderi mesteșugăresti, răspândite în toată regiunea Bacău, de la Lacul Roșu până la Focsani. Am tot insistat pe lângă șefii cei mari, de la Regiune, mi s-a dat, în sfârșit, mână liberă, mi-au fost aprobate fonduri importante și m-am apucat să construiesc fabrici de paine moderne, la Bicaz, Tg. Neamț, Piatra Neamț, Roman, Bacău, Onești, Moinești, Comănești, Tg. Ocna, Adjud (in colaborare cu italienii) … Au fost peste 115 unități, cu profile diverse, pentru că eram director și peste industria locală. Am construit și fabrici de băuturi răcoritoare, fabrici de bioxid de carbon, fabrici de mobilă, fabrici de sticlă, balastiere, laboratoare de prefabricate, laboratoare de cercetare și proiectare ș.a. Ajunsesem să am peste 14 000 de oameni în subordine și o cifră de afaceri care a stârnit multe invidii ‘’ la Centru’’. De aceea ne-au și desființat, în pofida sprijinului puternic primit de la Regiune. Dacă tot ce realizasem noi atunci ar fi trecut în proprietate privată, am fi fost acum cu 50 de ani înaintea Poloniei și Ungariei.

            – Cum vă explicați faptul că, deși singura facultate de chimie și industrie alimentară era la Galați, marile platforme de industrie alimentară au apărut în alte centre, în alte județe ?

            – Explicația e simplă. Toti copiii și nepoții universitarilor gălățeni rămâneau, după absolvire, în orașul natal, în timp ce absolvenții cei mai bine pregătiți, dar fără pile, plecau în diverse mari orașe din țară, unde găseau sprijin si se afirmau rapid. Asa se face că la Galați a rămas ‘’fabrica de ingineri’’, dar marile platforme alimentare au apărut la Bacău, la Timisoara, la Constanța, la Cluj, la București …

            – Care era zestrea Pambacului în ’89, după Revoluție?

            – Noi eram considerați o întreprindere unică în județ, care cuprindea numai orașele. Vindeam, în schimb, făină în toate localitățile rurale, sprijinisem construirea și funcționarea tuturor brutăriilor sătești, atât ale C.A.P.-urilor, cât și ale Cooperatiei, aproape 100 în total, la care se adăugau morile sătești, care apartineau de ILBA. Am montat foarte multe utilaje, de la Dămienești până la Podu Turcului. Am încheiat anul 1989 cu 110 000 tone de grau măcinat, aproape 90 000 de tone de pâine, peste 7000 tone de specialități de panificație și cu un profit de 31% …

            – Si cum stați astăzi (februarie 2000 – n.n.), după atâtea și atâtea lăudabile eforturi de retehnologizare, de modernizare continuă ?

            – Cantitatea de grâu măcinat a scăzut la jumătate, față de ’89, ca și cantitatea de pâine. In schimb, in ’93, am pus în funcțiune fabrica de paste făinoase, care produce circa 55% din totalul pastelor făinoase ‘’made in Romania’’. Din păcate, românii nu prea consumă paste, doar 1, 7 kg pe locuitor, anual, față de 27 kg în Italia, 14 kg în Germania și Franța, 10 – 12 kg în Belgia, Olanda și Spania … Se adaugă și concurența pastelor importate, noi nu suntem sprijiniți, deși avem cel mai performant sistem mondial, doar sase țări din lume au un asemenea nivel tehnologic în domeniul pastelor făinoase. In ’99 am închis anul cu 3,5% profit, deci de aproape zece ori mai puțin decât in ’89! Principala cauză? Managementul politic dezastruos. Guvernanții îți iau totul și nu-ți lasă un profit acceptabil, care să-ți permită să te dezvolți, deși se știe că, în Vest, cine realizează un profit de numai 5% este în prag de faliment, la 10% te poți gândi la dezvoltare, pe care o începi efectiv abia la 20% și doar cei care realizează profituri de peste 30% încep să fie căutați de parteneri. De ce s-a renunțat în România la Legea investițiilor, care era bună, stimulativă ? De ce nu s-a încurajat crearea fondurilor de rulment la nivelul a 40-50% din capitalul social ?

            – Ce înseamnă Pambac în februarie 2000 și ce va însemna în ianuarie 2005?

            – Pambac este și va fi una dintre cele mai performante întreprinderi de profil din România, suntem deja foarte bine cotați în Europa și în Lume. Nu ne culcăm, însă, pe o ureche, știm cât de greu este să te menții la un asemenea nivel, ba încă să mai și urci puțin. Dar avem oameni foarte bine pregătiți, avem manageri foarte experimentați, sensibili la orice noutate apărută pe plan mondial, în domeniu. Principiile noastre manageriale au fost experimentate, aplicate, evaluate, reevaluate și reluate mereu, la alte cote de eficiență. Ne-au preocupat și ne preocupă mereu și oamenii, nu numai utilajele. Am importat din Vest cele mai performante utilaje, dar ne-am și școlit oamenii în Vest. Ne lipsește, însă, un mediu economic stimulativ. Aș spune că suntem ca o floare printre buruieni. Suntem pregătiți să facem față oricărei concurențe dar ne trezim loviți mereu în moalele capului de mentalitățile guvernanților. Am fost loviți în repetate rânduri de situații de neimaginat … Ba ești scutit de taxe vamale, ba nu mai ești scutit exact atunci când utilajele pe care tocmai le-ai cumpărat au ajuns în Vamă … Ba se dă o lege de garantare a creditului, ba e abrogată legea și-ți sunt confiscate fără milă toate rezultatele muncii … ! Parcă e pus cineva, acolo, sus, ca să demoleze tot ce se face bun în țara asta, tot ce devine performant.

            – In asemenea condiții, nu vă ingrijorează perspectivele ?

            – Domnule, noi nu vom pieri nicicum, noi ne redresăm, creștem încet dar creștem continuu. Avem și marele avantaj că am investit peste 10 miloane de dolari în ultimii cinci ani (1995-2000, n.n.) și că aproape am încheiat întreg procesul de retehnologizare. Deci, o nouă investiție majoră va trebui să facem abia peste patru-cinci ani, când sperăm să dispară nepricepuții din funcțiile de decizie la nivel înalt, locul lor fiind luat de oameni competenți, capabili să ne împingă cât mai sus. Când managementul politic va fi la înălțime, veti vedea adevărata față a managementului economic. Pentru că avem mulți, mulți manageri foarte bine pregătiți. Ei trebuie numai sprijiniți și România va sălta miraculos în fața Europei.

            Dr.ing. economist Răducan ION a absolvit, în anul 1962, Facultatea de Chimie și Industrie Alimentară din Galați (pe atunci, singura facultate cu acest profil din țară), fiind repartizat, imediat după absolvire, la Trustul Regional de Panificație Bacău. In anul 1965 a fost transferat de Ministerul Agriculturii la Intreprinderea Regională de Morărit și Panificație Bacău , unde, un an mai târziu, a fost avansat inginer șef, funcție pe care și-a păstrat-o și după unificarea Trustului Regional de Panificație cu Intreprinderea Regională de Morărit și Panificație, în 1968. In 1969 a fost preluată și Industria Locală, fiind creată Directia Județeană de Industrie Locală, Morărit și Panificație, condusă de directorul ing. Răducan Ion. In 1990, I.M.M. Bacău a devenit Pambac, prin preluarea a 60% din portofoliu, ceilalți 40% revenind Panimon Onești. Sub conducerea inginerului Răducan Ion, devenit președinte-director general, Pambac a devenit un brand national, cunoscut și apreciat la nivel european și chiar mondial.

            13

            ,,Am vrut întotdeauna să fim în frunte!’’

            – Domnule președinte, ne întâlnim din nou, cu bunăvoința dumneavoastră. Vă propun să începem cu o foarte succintă reîntoarcere în timp: crearea Direcției Județene de Industrie Locală, Morărit și Panificație, în 1969. Ce a însemat pentru dumneavoastră, ca director, ce a însemnat pentru județ, ce a însemnat pentru industria republicană acest adevarat colos econonomic ?

            – – Chiar a fost un colos economic, care se dezvolta continuu, de la o lună la alta, aș putea spune. Primisem fonduri importante și m-am apucat să construiesc fabrici de paine moderne, la Bicaz, Tg. Neamț, Piatra Neamț, Roman, Bacău, Onești, Moinești, Comănești, Tg. Ocna, Adjud (in colaborare cu italienii) … Au fost peste 117 unități, cu profile diverse, pentru că eram director și peste industria locală. Am construit și fabrici de băuturi răcoritoare, fabrici de bioxid de carbon, fabrici de mobilă, fabrici de sticlă, balastiere, laboratoare de prefabricate, laboratoare de cercetare și proiectare ș.a. Ajunsesem să am peste 14 000 de oameni în subordine și o cifră de afaceri care a uluit ,,Centrul’’. Atunci, in perioada de grație 1969-1978, am avut dezvoltarea cea mai mare. Atunci am construit și Complexul de Morărit și Panificație de pe Platforma Mărgineni, și Fabrica de sticlă din Onești, și Fabrica de Mobilă din Sălătruc, am modernizat și am extins Fabrica de Mobilă ,,Moldova’’… Păcat, mare păcat că, datorită invidiilor ceate la nivel înalt, ne-au desființat în 1978, la un an de la cutremur. Dar în acea perioadă benefică am reușit să acumulez o enormă experiență managerială.

            – Ce s-a intâmplat după 1990, care a fost evoluția?

            – Foarte pe scurt, voi puncta doar aspectele esențiale ale dezvoltării Pambac. Am reușit să punem în funcțiune, în 1993, prima linie de paste făinoase scurte de fabricație românească. În 1995 a avut loc privatizarea întreprinderii, prin metoda MEBO. Anul 1997 este unul dintre cei mai importanți în istoria fabricii, când a fost pornită linia de paste făinoase lungi, marca Pavani Italia – prima linie de paste din România complet automatizată, care utilizează tehnologie cu temperaturi înalte. Tot atunci a început și fabricația de paste făinoase scurte, pe o linie tehnologică nouă – marca Buhler, Elveția. În anul 1999 a început producția industrială de amelioratori complecși de fabricație, realizați pe baza brevetelor de invenție proprii, iar în 2001 s-au produs primele franzele Pambac pe o linie nouă de fabricație import Italia. În 2003 a fost modernizată întreaga rețea de magazine Pambac (pe atunci, 25 de puncte în Bacău), iar în 2004 s-a modernizat moara de porumb cu degerminare Pambac, prin retehnologizarea cu utilaje Buhler, și s-au încheiat lucrările la cel mai modern centru de morărit din România pe platforma Pambac, una dintre cele mai moderne si mai scumpe platforme de acest gen din tară, alături de cele similare de la Constanța, Iași și Tg. Mureș. Atunci, când lucram la platformă, primul secretar Ion Roșu venea pe șantier de 4-5 ori pe săptămană, iar Emil Bobu, secretar al Comitetului Central, ne vizita de doua ori pe lună. Anii următori au însemnat lansarea de noi branduri (făina Grania, pastele făinoase Gata, pastele din grâu dur Flavora, brandul retail Patishop în sistem To Go, brandul de pufuleți Puufuuleț și brandul de paste făinoase K7, ultimul fiind lansat chiar la inceputul anului 2012.

            – Ați călătorit mult, prin Europa, Statele Unite, China, ați văzut mult și multe, ați comparat, ați tras concluzii, v-au fost stârnite noi ambiții manageriale… Care au fost principalele beneficii ale acestor vizite de lucru ?

            – Prima vizită deosebit de importantă pentru mine a fost în 1979, când am participat la Congresul Mondial de Morărit și Panificație, de la Los Angeles. Lucrările Congresului, foarte intersante, foarte instructive, au ținut numai trei zile, dar am mai stat în Statele Unite incă 27 de zile, aș putea spune 27 de zile lucrătoare, pentru că am vizitat ferme, complexe alimentare, fabrici, laboratoare, in statele Kansas, Dakota, Omaha, Washington, Florida, California … Am vizitat atunci și celebrul complex General Mollss și am descoperit, cu plăcuta surprindere, că nu suntem mai slabi ca ei. Dar recunosc că m-am întors de acolo cu foarte multe idei. Am susținut și o conferință de două ore, în fața studenților din Kansas, au fost deosebit de interesante întrebările, schimbul de idei. Am ințeles atunci, printre altele, cât de benefică ar fi pentru noi, românii, pregătirea tehnicienilor și inginerilor în Vest, dar, după cum știți, pe atunci nu era posibil acest lucru. Am învățat multe și din celelalte vizite de lucru, indeosebi în Italia (am făcut un parteneriat cu Italia chiar înainte de 1989), Elveția, Germania, Franța și China. M-am ambiționat și mai mult, mi-am propus să ajungem la nivelul lor, să fim primii la noi în țară. Am vrut întotdeauana să fim în frunte !

            – Si ați și fost. Ați luat numeroase premii naționale și internaționale …

            – Da, am luat de 10 ori Ordinul Muncii, clasa I, și l-am fi luat de mai multe ori, dar Poliana Cristescu, soția lui Nicu Ceausescu, ne-a suflat titlul, ca să i-l dea lui taicăsu, la Teleorman, deși el era pe locul III și noi pe locul I, detașat. I-a dat lui titlul și noi am fost trecuți pe locul II. Dar am fost de 15 ori pe primul loc, dupa Revoluție. In schimb, mai importante pentru noi au fost premiile internaționale, dintre care aș aminti locul I la Trofeul Calității de la Madrid, in 1997, locul II la Trofeul Calității in S.U.A. (unde nu m-am putut duce și președintele Bill Clinton, care a înmânat premiile, a întrebat unde este Pambac Romania) și locul III la Concursul Internațional Calitatea Pâinii, în Danemarca, cu pâine fabricată acolo, pe loc, de toate echipele participante.

            – Ce echipe v-au fost alături în toti acești ani ?

            – Am avut norocul să am în jurul meu multi colaboratori de valoare, foarte responsabili, foarte ambițioși, foarte bine pregătiți profesional. Mi-i amintesc cu plăcere pe iginerii ,,de la începuturi’’, Constantin Sebe, Zoe Popescu, Ioana Ion, Lucica Damian, Stefan Mihai, apoi, pe cei veniți la noi, chiar în prima perioadă de avânt, Vasile Diaconu, Stela Grigore, Dan Chiriac, Iuliana Curăvalea, Maria Cojocaru, Dumitru Pîslariu …

            – Ați trimis numeroși specialiști tineri să se formezez în Vest, unul din vechile dumneavoastră visuri …

            – Păi toată echipa de conducere din ultimii mei ani în fruntea Pambac a fost instruită în străinatate, în frunte cu cel care a și preluat funcția de președinte-director general, tânărul dr.ing. Alin Mădălin Giurea, un manager de elită. Am investit mult în tineri, în pregătirea lor profesională la cei mai înalți parametri și aceasta este una dintre cele mai mari satisfactii ale mele, ca manager. Vreau să precizez, însă, că am reușit să perfecționez în străinătate numeroși maiștri, chiar în perioada comunistă. Pe unii dintre ei îi formasem chiar noi, la școala noastră de maiștri, și i-am trimis apoi să lucreze la construirea unor obiective, așa cum au fost maistrul Mihai Ariton, care a montat fabrici de pâine în China, sau maistrul Constantin Urse, care a montat mori în Iran. Vreau să spun că la școala noastră de maiștri și la școala noastră profesională, din cele 13 discipline din programa eu ajunsesem să predau 8. Si se făcea carte, nu glumă, dar, mai ales, se făcea o practică solidă.

            – Dacă ar fi să sintetizați realizările intervalului 1995-2005, când ați avut un nou vârf de investiții, care considerați că au fost realizările cele mai importante din acea perioadă?

            – In 1995 s-a produs privatizarea, prin metoda MEBO, a Intreprinderii de Morărit și Panificație Bacău, care a devenit S.C. Pambac S.A. Doi ani mai târziu, în1997, a fost pusă în funcțiune linia de paste făinoase lungi, marca Pavan Italia – prima linie de paste din România, complet automatizată, și a început fabricația de paste făinoase scurte pe o linie tehnologică nouă – marca BUHLER, Elvetia, având la bază un proces tehnologic turbotermatic cu temperaturi foarte înalte, condus computerizat – unic în acel moment în România. Ca urmare, Pambac își adjudeca, până la sfârșitul anului 1997, poziția de lider și peste 54% din piața românească de paste fainoase. In1999 a început producția industrială de amelioratori complecși de fabricație, realizați pe baza brevetelor de invenție proprii. In 2001 am produs primele franzele Pambac, pe o linie nouă de fabricație, import Italia – linie tehnologică computerizată, cu o capacitate de 30 t/zi, o noutate absolută pe piața românească de panificație a acelui moment. In 2003 a fost modernizată întreaga rețea de magazine Pambac (25 de locații în municipiul Bacău), printr-o dotare și un concept de design modern și unitar. In 2004 am modernizat și moara de porumb cu degerminare Pambac, prin retehnologizarea cu utilaje BUHLER. Am încheiat astfel lucrările la cel mai modern centru de morărit din România pe platforma Pambac Bacău, având în componență: moara de grâu Pambac, marca BUHLER – Germania, dotată cu tehnologie de ultimă generatie la nivel mondial și cu o capacitate de 800 t/zi; silozul de tratament și amestec făinuri, integral computerizat – marca BUHLER, Germania, cu o capacitate de circa 2500 t; laboratorul de cercetare și testare de înaltă performanță; liniile de ambalare complet automatizate și depozitul de produse finite, cu o capacitate de depozitare de circa 1500 t. In fine, în 2005, am lansat brandul de făină GRANIA, produs de Pambac în noul centru de morărit și am pregătit, pentru 2006, lansarea noului brand de paste, GATA…

            – Iar acum, Pambac Bacău a intrat intr-o nouă etapă …
            – Da, după cum ați aflat, la începutul lunii ianuarie 2013, Societatea Pambac s-a privatizat, fiind preluată de doi mari investitori băcăuani. Au fost și contracandidați foarte seriosi de peste hotare, dar e bine că Pambacul a rămas al băcăuanilor, ,, în familie’’. Avem o înțelegere cu noii investitori și nu vă pot oferi acum mai multe detalii, dar sunt convins că Pambacul va rămâne fruntea.

            N. RED. : Pachetul majoritar de acțiuni ale societății Pambac Bacău, companie aflată în topul producătorilor naționali din domeniul morărit, paste și panificație din România, a fost vândut, iar noii acționari majoritari sunt doi investitori locali, societățile Comfert și Popasul Trebeș Bacău. Noua echipă de conducere a companiei Pambac îi are în frunte pe Alin Mădălin Giurea, în funcția de președinte al Consiliului de Administrație, și, în funcția de director general, pe Cătălin Grigoriu, administratorul firmei Comfert. Traderii agricoli Comfert și Popasul Trebeș au afaceri cumu¬late de 150 de milioane de euro, comparativ cu Pambac, societate cu un business de 43 de milioane de euro.

            Ediție realizată de Stefan OLTEANU

            ÎCCJ l-a condamnat pe fostul premier Adrian Năstase la 4 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită

              Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat, luni, pe fostul premier Adrian Năstase la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în dosarul Zambaccian. Decizia este definitivă.

              Adrian Năstase este acuzat în acest caz că că, în perioada 2002 – 2004, în calitate de premier, ar fi primit, în mod direct şi prin intermediul soţiei sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 630.000 de euro la cursul de schimb 2002/2004.

              Aceste foloase constau în contravaloarea unor bunuri importate din China şi cheltuielile aferente acestor importuri, precum şi contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele lui Năstase din localitatea Cornu şi din Bucureşti.

              Dana nastase a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare, în dosarul Zambaccian.

              A intrat cu masina intr-un gard. Avea alcoolemie de 0,58 la mie

                La data de 05.01.2014, în jurul orei 22.30, poliţiştii au cercetat împrejurările în care s-a produs un accidentat de circulaţie, în urma căruia au rezultat doar pagube materiale.

                Poliţiştii au constatat că M. Paul, de 31 de ani, din comuna Asău, în timp ce conducea un autoturism pe DC 146, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare şi a intrat în coliziune cu gardul unui imobil din localitatea Păltiniş.

                Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest iar rezultatul a fost de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat.

                In cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală şi de distrugere din culpă.

                Un sofer baut a intrat cu masina intr-un stalp

                  Poliţiştii rutieri au cercetat la data de 05.01.2014, în jurul orei 21.30, împrejurările în care s-a produs un accidentat de circulaţie, în urma căruia au rezultat doar pagube materiale.

                  Poliţiştii au constatat că P. Constantin, din Moineşti, în timp ce conducea un autoturism în comuna Măgireşti, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare şi a intrat în coliziune cu un stâlp de susţinere a reţelei electrice.

                  Defecţiuniile produse în urma evenimentului au fost remediate de către lucrătorii E-ON Electrica Bacău.

                  Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest iar rezultatul a fost de 0,48 mg/l alcool pur în aerul expirat.

                  În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală şi de distrugere din culpă.

                  Dosare penale pentru conducere sub influenţa alcoolului

                    La data de 01.01.2014, poliţiştii l-au depistat în trafic, pe DN 11, în comuna Oituz, pe B. Victor, de 44 de ani, din localitate, care conducea un autoturism în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
                    Rezultatul testării cu aparatul etilotest a fost de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat.
                    În cauză, s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană în timp ce se află sub influenţa băuturilor alcoolice .

                    • La data de 04.01.2014, în jurul orei 21.30, un echipaj de poliţie din cadrul Biroului Rutier Bacău, l-au depistat pe strada A. Tolstoi, pe C. Radu, de 35 de ani, din localitate, care conducea un autoturism în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
                    Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest iar rezultatul a fost de de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat.
                    În cauză, poliţiştii au întocmit dosar penal.

                    • La data de 05.12.2013, în jurul orei 03.00, pe DJ 241, în localitatea Glăvăneşti, a fost depistat în trafic D. Octavian, de 38 de ani, din Adjud, care conducea un autoturism fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
                    În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0.49 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                    În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală.

                    • Poliţiştii din cadrul Biroului Rutier l-au depistat în trafic, la data de 05 ianuarie a.c., pe strada Mihai Viteazu, pe C. Daniel, de 27 de ani, din localitate, care conducea un autoturism fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
                    Rezultatul testării cu aparatul etilotest a fost de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
                    În cauză, s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană în timp ce se află sub influenţa băuturilor alcoolice .

                    Peste 300.000 de articole pirotehnice, confiscate de politisti

                      Poliţiştii băcăuani au desfăşurat în perioada sărbătorilor de iarnă o serie de acţiuni pentru prevenirea, identificarea şi combaterea evenimentelor negative generate de nerespectarea prevederilor legale care reglementează deţinerea, comercializarea, importul, depozitarea şi folosirea articolelor pirotehnice de către persoanele fizice şi juridice.

                      În urma activităţilor desfăşurate, în cadrul acţiunii “FOC DE ARTIFICII”, poliţiştii au confiscat peste 300000 de articole pirotehnice în valoare de aproximativ 60000 de lei şi au întocmit 24 dosare penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de efectuarea de operaţiuni cu articole pirotehnice fără drept şi înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

                      Poliţiştii Serviciului Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase împreună cu poliţiştii de la Secţiile 1 şi 2 Poliţie, în urma unei acţiuni organizate la data de 31.12.2013 în Piaţa Centrală din municipiul Bacău, au identificat 12 persoane, angajate ale unor societăţi comerciale din localitate, care ofereau spre comercializare articole pirotehnice în mod ilegal.
                      Acestea prezentau modificări cu privire la clasificarea lor, din categoria II, în categoria I, prin aplicarea unor etichete autocolante sau prin răzuire.
                      În vederea cercetării au fost confiscate 1600 kg. baterii de artificii de diferite mărci şi modele.
                      De asemenea, poliţiştii i-au depistat pe S. Dragoş, de 24 de ani, din Buzău şi pe L. Mia, de 24 de ani, din Bacău, care comercializau fără drept aproximativ 500 de kg. de petarde şi artificii, de diferite mărci şi modele.
                      Din cercetări s-a stabilit că articolele pirotehnice au fost achiziţionate de la două societăţi comerciale din ţară.
                      În cauză au fost întocmite dosare penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de efectuarea de operaţiuni cu articole pirotehnice fără drept şi înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, iar cercetările continuă pentru identificare şi tragerea la răspundere a tuturor persoanelor implicate.

                      300 de politisti vor asigura ordinea de Sf. Ion si de Craciunul pe stil vechi

                        Aproximativ 300 de poliţişti vor asigura ordinea şi liniștea publică, cu ocazia sărbătoririi Botezului Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul, precum și a Crăciunului pe rit vechi.

                        În perioada 6 – 7 ianuarie a.c., cu ocazia sărbătoririi Botezului Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul, la nivel judeţului Bacău, sunt preconizate a se desfăşura manifestări religioase la care vor participa un număr foarte mare de persoane.

                        De asemenea, în perioada 06 – 08 ianuarie, respectiv 12 – 14 ianuarie a.c., credincioşii de rit vechi sărbătoresc Crăciunul şi Anul Nou.

                        În aceste condiţii, poliţiştii băcăuani vor asigura ordinea şi liniştea publică, în vederea evitării oricăror evenimente nedorite iar măsurile dispuse în această perioadă au în vedere şi fluidizarea traficului rutier în zona lăcăşurilor de cult.

                        Vor fi la datorie aproximativ 300 de poliţişti (200 de ordine publică, 50 de la rutieră şi 50 din cadrul altor structuri).

                        Obiectivul principal al dispozitivelor de ordine publică ce vor acţiona în această perioadă îl reprezintă menţinerea unui climat de ordine şi siguranţă publică la nivelul tuturor localităţilor din judeţ, precum şi prevenirea şi descurajarea faptelor antisociale.

                        Se vor intensifica acţiunile de patrulare pe mijloacele de transport în comun din zonele cu afluenţă numeroasă, pentru combaterea tâlhăriilor, furturilor de/din bagaje şi din buzunare, în special pe cele care circulă spre și dinspre stațiunile turistice și zonele de agrement.

                        Agenţii de poliţie rutieră vor fi prezenţi pe principalele artere rutiere, în punctele cu risc ridicat de accidente şi la orele cu trafic intens, în vederea fluidizării circulaţiei şi prevenirii evenimentelor rutiere.

                        Poliţiştii sfătuiesc cetăţenii care intenţionează să participe la manifestările religioase din această perioadă să adopte un comportament civilizat, să acorde o atenţie sporită modului de păstrare şi asigurare a bunurilor şi obiectelor personale şi să evite conflictele de orice natură.

                        Recomandăm cetăţenilor să nu aibă asupra lor sume mari de bani, iar, pe cât posibil, portofelul să-l păstreze în buzunarul interior de la piept al hainei. Doamnelor le recomandăm să fie atente la genţi/poşete, iar celor care se deplasează cu autoturismul până în apropierea lăcaşului de cult le recomandăm să nu lase la vedere bunuri de valoare.

                        VIDEO: Mama copilului legat de pat spune ca ea le-a cerut asistentelor sa-i puna ham

                          Lovitura de teatru in cazul scandalului de la Spitalul Judetean de Urgenta din Bacau, unde un copil de trei ani a fost legat cu un ham de patut: mama copilului a declarat ca ea a cerut asistentelor sa-l lege pentru ca este prea activ si exista riscul sa se raneasca.

                          Femeia, internata in Spitalul TBC, sustine ca baietelul s-a mai ranit si acasa si, din acest motiv, le-a spus asistentelor, cand l-au internat sa aiba grija de el, sa nu cada si sa pateasca ceva.

                          Acţiune pe DN 2 pe linia prevenirii evenimentelor rutiere

                            Timp de cinci zile, în perioada sărbătorilor de iarnă, poliţiştii de la rutieră au acţionat pentru prevenirea şi combaterea accidentelor grave de circulaţie, produse în principal pe fonul nerespectării regimuluilegal de voteză.

                            Aproximativ 14 poliţişti au acţionat zilnic, pe DN 2 – E 85, în sistem integrat, iar în urma activităţilor desfăşurate, poliţiştii au aplicat 386 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 97000 de lei, din care 248 de sancţiuni au fost aplicate pentru încălcarea regimului legal de viteză.

                            De asemenea, poliţiştii au reţinut 23 de permise de conducere şi 4 certificate de înmatriculare.

                            B. Florin, de 21 ani, din localitatea Tămăşeni, judeţul Neamţ, a fost depistat pe DN 2 – E85, în interiorul localităţii Bogdan Vodă, în timp ce conducea un autoturism cu viteza de 126 km/h.
                            Conducatorul auto a fost sancţionat contravenţional şi i-a fost reţinut permisul de conducere în vederea suspendării.

                            F. Rubeiu, de 24 ani, din municipiul Vaslui, a fost depistat pe DN 2 – E85, în interiorul localităţii Dumbrava, în timp ce conducea un autoturism cu viteza de 125 km/h.
                            Conducatorul auto a fost sancţionat contravenţional şi i-a fost reţinut permisul de conducere în vederea suspendării.

                            I. Marian, de 39 ani, din localitatea Pufeşti, judeţul Vrancea, a fost depistat pe DN 2 – E85, în interiorul localităţii Valea Mica, în timp ce conducea un autoturism cu viteza de 105 km/h.
                            Conducatorul auto a fost sancţionat contravenţional şi i-a fost reţinut permisul de conducere în vederea suspendării.