In urma cu vreo zece ani, colegul meu intr-ale pescuitului, Florin Craciun l-a descoperit vânzând la o taraba. A scris si un reportaj despre el: „De pe vapor in piata Mioritei”. Prevestea destinul unui om care avea sa-si gaseasca chemarea, imbinând utilul cu placutul, pasiunea cu performanta.
De Florin Lozinca au auzit toti pescarii. Capricorn, 43 de ani. Are un palmares impresionant de locuri intâi obtinute la concursuri nationale si internationale. Ultima performanta fiind locul trei, medalia de bronz la Finala Nationala de Seniori, de anul trecut, la Târgu Mures. Pentru câteva luni a trebuit sa renunte la a mai participa la competitii. Starea asta generala de incapacitate globala, ca sa nu-i mai spunem pe nume, pune presiune pe orice afacere. Nu se plânge.
A fost un an bun. La Florin aceasta stare a fost generata insa de un vas sub presiune ramas fara supapa. Ca absolvent al Institutului de Marina, sectia Pescuit Oceanic, ofiter mecanic 3, stia ca primele vase cu zbaturi si apoi cu elice au fost puse in miscare de forta aburului. Ce a vrut sa faca cu biata oala luata de pe foc nu stie nici el. Sa testeze probabil vechea forma de propulsie? Rezultatul: un picior oparit si câteva luni bune de recuperare.
Cu ochii pe ceas
Ne-am dat intâlnire la Tanti Dana. Eu relaxat, am câteva zile de concediu, el cu ochii pe ceas. Imi place ca e deschis, se joaca cu vorbele si stie ce vrea. A ramas singurul dintr-o elita veche de pescari care doreste sa faca performanta.
Sa-l descriu cum se descrie. Varianta seaca: „Nu am pescuit in viata mea cu o plasa”; „Intr-a zecea, din pestele vândut mi-am cumparat o barca ruseasca. Dupa inundatiile din ’87 am facut bani pescuind la greu pe lacurile de la Racaciuni si Orbeni”; ”In ’90 i-am schimbat in marci. Prietenul meu Cara a plecat cu ei in Germania. Ne-am mai vazut peste 7 ani”. Am lasat creionul jos lânga caietul unde notam constiincios.. Nu prea se lega totul. Am ciocnit o bere schimbând subiectul. La al doilea pahar povestea a-nceput sa curga. Vâsleam in aceasi barca.
Varianta de suflet
De la verzi si uscate am ajuns la vergi si naluci. „Primul peste l-am prins la 11 ani, pe Bârnat. Un porcan. La Secuieni, unde am locuit pâna atunci, habar nu aveam cei ala un râu. Am invatat sa pescuiesc pe Bistrita, pe Siret. La Marina am ajuns ca asa a fost sa fie. In anul III am plecat in stagiul de practica intr-un tur prin Turcia, Grecia, Siria. Eram pe un vas care merita demult sa ajunga la fier vechi. Vai de capul ei flota!
Ce sa reconditionezi? Era ca si cum i-ai pune unui trabant instalatie de aer conditionat. Costa mai mult ca masina. Nu se lipea, nu era de mine. Timp pierdut. Ca mecanic miroseai o luna de la uleiul ala incins. Dupa voiaj, mi-am luat diploma si am venit acasa. O luna am lucrat ca director in vânzari, ironie, distributie uleiuri. Aveam un procent de 2%. Nu am primit bonusul, asa ca am plecat. Si asa am ajuns in vechiul bazar de pe Mioritei. Am taiat un dulap in doua, l-am suprapus si l-am umplut cu cartile de acasa.”
Florin anticarul, prima afacere
„Cartile mele, trei mii de volume, au ajuns pe taraba. Erau tot capitalul meu. Incet, incet, s-a conturat afacerea. Cumparam si vindeam. Aveam cautare si clienti fideli. A mers cam un an de zile. In perioada aia mi-am luat o varga din fibra de sticla. Am dat 60 de lei in banii de acum. Umblând prin oras, la un centru comercial aceasi varga se dadea cu 20. Am cumparat si eu de acolo inca una, o lanseta, o mulineta si o cutie de cârlige de aia de 100, pe care daca le numarai, nu gaseai mai mult de 80.
Le-am pus pe taraba printre carti, radiere, sosete, ca n-aveam bani. Veneau pescarii, intrebau si plecau. Pusesem si eu un adaos de 25% si ma gândeam: marfa proasta, ieftina, chinezarie. La Nea’ Moraru preturile erau de 4-5 ori mai mari la acelasi produs si se vindeau. Si atunci am inteles. Nu se cumpara pentru ca sunt prea ieftine. Am pus pretul din magazin. Mai dadeam bonus 2-3 cârlige. Si a mers.”
Perseverent, si-a deschis omul in timp, prima data magazinul „Pescarul Român” de pe strada Bucium apoi depozitul FISH PRO si firma cu acelasi nume, cu 5 angajati. Are atelier de creatie si produce tot ce inseamna accesorii pentru pescuit: vârtejuri, crosete, opritoare, mincioguri, momeala, nada, si multe altele.
Prima competitie
„M-am dus in Bucuresti sa fac aprovizionarea. Era in 2000. Toate magazinele inchise. Unde-au disparut toti? Am aflat ca se va desfasura un concurs la Sarulesti. Am zis ca decât sa ma intorc in Bacau cu mâna goala mai bine particip. Hai sa ma inscriu si eu. N-aveam nimic. Am cumparat o varga, o rola de fir, trei plute si un plic cu cârlige. Voiam sa ma verific pe mine ca si pescar. Am avut un curaj fantastic.
M-am clasat pe locul 11 din 60. Am vazut ce inseamna o competitie adevarata. Mi-am dat seama ca am valoare si dotare daca exista, pot sa ajung undeva sus. M-am intors dupa doua luni, tot la Sarulesti sa particip la «Cupa României la crap» prima editie. Atunci s-a dat pentru prima data la noi in tara la boilies.”
Pentru incepatori boiliesurile se prezinta ca niste bile cu diametrul de pâna la 2 cm, confectionate din substante proteice si arome, care se prind cu ajutorul unei crosete pe un fir subtire de ata legat de cârlig. „Pe vremea aia aratau ca niste chirpici, gunoaie, târâturi. Iti rupeai burghiile in ele.
Am pescuit lânga Tata Nitu din Covasna. El dadea cu asa ceva. Daca mai erau 10 din tara care le foloseau. Atunci a fost botezul boiliesului. Din 40 de pescari 35 nu au prins niciun crap. Nici eu. Am prins insa o jumatate de tona de platica si m-am clasat pe locul 5. Asa a inceput participarea mea la competitii.”
O familie de campioni
Cum era de asteptat, sotia, Isabela Lozinca, a preluat microbul. Florin le-a devenit antrenor, ei si fiicei lor, Bianca. La 17 ani are deja un palmares de invidiat. Isabela a devenit prima data Campioana Nationala la Senioare ocupând locul I la finala din 2008, (Doripesco, Brasov) la pescuit stationar. Bianca pescuieste de la 5 ani si participa la competitii de la 7. Primul titlu de Campioana Nationala Tineret Fete vine in 2007, la 11 ani, in finala sustinuta la Rotbav, Brasov. Repeta isprava si in 2008.
In 2010 trece la grupa Cadeti Fete devenind Vicecampioana Nationala (Doripesco Brasov). Vine puternic din urma si Iustin care abia a implinit 8 anisori. Vrea sa participe anul acesta la „Cupa Fish Pro” ce se va desfasura tot la Sarulesti, pe 23, 24 si 25 mai. Florin are planuri mari: „Imi doresc sa organizez anul acesta si in Bacau un concurs adresat in special copiilor. Invata participând la o asfel de competitie mai mult decât daca ar pescui singuri un an. Invit parintii care doresc sa-si ghideze copiii spre acest sport, atât de frumos si sanatos, si vor sa participe la competitia din mai sa ma contacteze pe adresa: (pescarulroman@yahoo.com). In ideea sustinerii pescuitului bacauan ii pot ajuta punându-le gratuit la dispozitie, nada, momeala, eventuale scule, scutiri de taxa, sponsorizari. Totul e sa-si doreasca.”
Ne-am despartit dupa aproape trei ore. Cam cât o mansa de pescuit. Abia astept sa-i fac o vizita la depozit.
Ce-ti trebuie sa devii campion
In primul rând spirit de competitie. Participarea la un concurs presupune un minim de dotare si o suma de bani. Dau exemplu concursul pe cel care-l va organiza Florin Lozinca in mai:
– taxa de participare. Copiii pâna in 10 ani nu o platesc. Tineret si femei, 175 lei. Adulti 250 lei
– transportul pâna la locatie
– nada si momeala, 100-150 lei sau mai mult, in functie de ambitie
– dotare, 2 vergi a 200 lei bucata, plute, cârlige, plumbi, inca 50 lei
– costuri pentru cazare si masa
La o finala pe tara lucrurile se schimba. E vorba de performanta. Concursurile se desfasoara pe durata a trei zile, in manse de 4 ore:
– o saptamâna de antrenament inainte in locul unde se desfasoara concursul. Daca vrei sa devii campion merge si o luna
– bani de drum, masa si cazare
– nada si momeala, mai multe tipuri, sa ai cu ce testa, cel putin de 200 lei pe zi
– rubesiana de 13 m este obligatorie, 2500 lei
– 4-6 lansete cu mulinete, 150 euro bucata, deci inca 900 euro
– scaunul de pescuit, intre 300 si 1000 euro
– un set de „arborel” (cataveici, cinci undite cu marimi de la 2 la 4,5 m), 150 euro
– un asistent pe care il platesti, il cazezi. Rolul lui este foarte important. El vede din spate tot ce se intâmpla pe balta. Cine prinde mai mult, ce, la ce da, cât are unda, ce pluta foloseste si iti comunica tie, pentru a te adapta tot timpul si a tine pasul. Lupta de final se da la pesti mici si orice amanunt poate face diferenta.
Bani in tolba si fir intins!