Unele zone rurale din judetul Bacau ies in evidenta prin numarul mare de infractiuni, situatie ce vine sa concureze cu cea dintr-un oras. Pentru a vedea la fata locului ce probleme sunt, conducerea Inspectoratului de Politie Judetean Bacau si cea a Autoritatii Teritoriale de Ordine Publica (ATOP) au mers in prima parte a acestui an in doua comune, dar si la Onesti, unde au stat de vorba cu oamenii pentru a le afla nemultumirile si a gasi solutii pentru rezolvarea acestora.

„Am mers la Sectiile de Politie Rurala Onesti, Racaciuni si Buhoci. Am discutat cu autoritatiile, cu cetatenii din zona. Multe comune nu au infiintat Politia Locala si ne-ar fi de mare ajutor ca politistii nostri sa aiba in sprijin politisti locali. Sunt localitati care nu au nici macar paznic, desi primariile sunt obligate sa asigure paza. Nu exista iluminat public.

Localnicii vor patrule de noapte, sa fie politistul tot timpul in mijlocul lor, mai ales acolo unde sunt case izolate, in catune”, a declarat chestorul de politie Vasile Oprisan, inspector sef la Inspectoratul de Politie Judetean Bacau.

Multe infractiuni si in mediul rural

Potrivit raportului ATOP privind eficienta politiei in judetul Bacau, in primele sase luni ale acestui an, cele mai multe infractiuni au fost sesizate la Sectia Rurala Moinesti (489 de fapte), urmata de Sectia Rurala Racaciuni (484), de Sectia Podu Turcului (442) si Sectia Rurala Bacau (403).

Sefii politiei vor ca si autoritatile locale sa contribuie la reducerea faptelor de natura penala in comunitatile lor. S-au gasit comune unde barurile erau deschise pâna la 4.00 sau 5.00 dimineata si dupa ce consumau bauturi alcoolice in exces, clientii ieseau pe strada si se luau la bataie.

„Le-am cerut sa stabileasca un program ceva mai redus pentru ca numai asa puteam preveni comiterea unor infractiuni cu violenta”, a mai spus chestorul Oprisan.

La Dofteana, politistii locali au si pistoale

Unii primari de comune au luat in serios institutia Politiei Locale si, la câtiva ani de la aparitia legii pentru infiintarea acestora, se mândresc cu un serviciu bine organizat pe care angajatii Ministerului Afacerilor Interne se pot baza la orice ora.

Este cazul comunei Dofteana, unde Politia Locala este, probabil, cea mai bine organizata din zona si poate din tot judetul. Pâna acum au fost angajati 5 politisti. Schema prevede un numar dublu, dar trebuie sa existe si finantare pe post pentru a se face angajari.

Cei existenti pâna acum au la dispozitie masina de serviciu, dotata cu girofar, si trei pistoale cu bile de cauciuc. Acestia patruleaza singuri sau in echipa mixta cu cei de la postul din localitate.

„Am dat anunt sa angajam doi politisti locali. Cei care au fost, si-au dat demisia atunci când au plecat toti angajatii din primarie. Acum aproape toate posturile s-au completat si vrem sa angajam si politisti. De vreo sase luni nu mai avem si sunt probleme prin comuna de rezolvat.”
Eugen Antica, primar comuna Prajesti.

„Se lucreaza in doua schimburi. Unii de la 8.00 la 16.00 si altii de la 16.00 la 24.00. De la ora 19.00 patruleaza impreuna cu politistii de la post. Noi credem ca sunt eficienti din moment ce oamenii vin, reclama si le solicita interventia pentru a rezolva diferite probleme”, a declarat Ion Bujor, primarul comunei Dofteana. Agentii locali de aici pot aplica sanctiuni potrivit legii Politiei Locale, dar si in baza unor hotarâri de Consiliu Local.

Asadar, satenii pot fi amendati daca isi lasa carutele in fata institutiilor publice, daca stationeaza sau opresc in locuri interzise. De asemenea, politistii din comuna pot trage pe dreapta masinile care depasesc tonajul, pentru ca asta inseamna ca le distruge drumurile din localitate, carutele sau autovehicule care transporta material lemnos. In aceasta perioada au anuntat angajari de politisti locali si primariile Prajesti si Agas.

„Prevenirea conteaza foarte mult. As vrea sa mai angajez inca un politist. Acesta trebuie sa aiba permis de conducere ca sa poata patrula si ma gândesc ca la anul sa le cumpar si un ATV pentru ca sunt zone unde nu se poate ajunge cu masina. Comuna este mare, sunt si catune, si noi ne dorim sa scadem infractionalitatea. Am vorbit si pentru infiintarea unei sectii de jandarmi.”
Ion Bujor, primar comuna Dofteana.

De curând, am avut ocazia sa calatoresc în România pentru un schimb de experienta la Centrul „Daniel”, institutie dedicata îngrijirii copiilor cu tulburari neurologice, aflat in orasul Bacau. Colaborarea a început acum un an, cu ocazia vizitei unei delegatii de specialisti de la acest asezamânt la Passarelle, scoala noastra din Lavigny, Vaud.

Atunci i-am cunoscut pe colegii mei români, care au avut prilejul sa vada pe viu practicile noastre. Am considerat acest prim contact drept foarte prietenesc si util. Prin luna aprilie, am primit un apel telefonic de la d-na Argelia Lerderman, presedinta Asociatiei Espoir Roumanie, care avusese initiativa de a invita delegatia din Bacau sa vina în Elvetia. Ea m-a întrebat daca nu as vrea sa merg în România, sa vizitez Centrul Daniel si sa vorbesc cu oamenii de acolo. Am discutat cu doamna Deborah Galmiche, directoarea mea, si m-am grabit sa accept invitatia.

…Si iata-ma pregatita pentru o excursie de 12 ore, care ma va duce la Geneva, la Zurich, la Bucuresti si, în cele din urma, dupa o calatorie de cinci ore cu trenul, in Bacau. Aici, am fost primita cu multa caldura de catre Mariana Popa, Director al Centrului „Daniel” si de doamna Ledermann care deja sosise cu câteva zile înainte. M-au asteptat cu o masa calda, la ora… 23:00.

Bun venit în România!
Spre surpriza mea, am aflat ca nu voi face o prezentare de o zi, asa cum era prevazut initial, ci de doua zile. Din fericire, îmi plac provocarile! În prima zi, am vizitat diferite centre de sprijin pentru copiii cu dizabilitati fizice sau mentale din judetul Bacau.

Am avut, de asemenea, ocazia de a-l întâlni pe domnul Sorin Brasoveanu, directorul general al Directiei pentru protectia minorilor din Bacau, si pe doamna Gabriela Achihai, presedinta Fundatiei de Sprijin Comunitar. Ei mi-au relatat despre eforturile care se fac pentru ca persoanele defavorizate, copiii si adolescentii cu probleme sociale sa aiba acces la îngrijire medicala si la programe de educatie.

Peste tot pe unde am fost, am ramas impresionata de modul responsabil în care se implica personalul de îngrijire si cum sunt rezolvate cazuri grave cu mijloace si resurse, de cele mai multe ori, destul de precare. In urmatoarele doua zile, am avut ocazia sa prezint unei asistente de psihologi si logopezi bacauani institutia unde lucrez, Scoala Passarelle din Lavigny, si sa descriu în detaliu activitatea mea cu copiii de acolo.

A fost, de fapt, un dialog continuu, profesional si foarte amical. Un coleg român m-a întrebat daca nu cumva m-am suparat ca a vorbit despre lipsurile si greutatile lor, si atunci mi-am seama cât de important este acest schimb de experienta. Dimpotriva, am fost încântata sa constat interesul si abnegatia lor pentru aceasta munca extraordinara si pentru metodele noastre de lucru, admiratia lor pentru mijloacele puse în aplicare pentru a ajuta oamenii care au nevoie.

În cele din urma, pentru mine, acest seminar de lucru a fost o experienta plina de satisfactii. Cu atât mai mult cu cât a urmat o serie de vizite la diferite obiective culturale, care au culminat cu vizita la Manastirea Neamt, capodopera arhitecturala a secolului al XIV-lea si loc de pelerinaj pentru crestinii ortodocsi din toata Europa de Est. Si cum sa se încheie mai frumos acest periplu moldav decât cu o masa copioasa într-un han traditional, însotita de muzica tiganeasca?

Si apoi, a urmat întoarcerea cu trenul în Elvetia, visând cu ochii deschisi ore în sir, amintirile înca atât de proaspete. Si framântarile mele, care, sigur vor capata un raspuns: cum i-as putea ajuta pe acesti oameni atât de devotati pentru binele semenilor lor?
Povestea nu este, probabil, decât începutul …

Fabrice Rocha da Silva, Passarelle – Elvetia

Fabrice Rocha da Silva, 30 de ani. Lucrez de cinci ani ca terapeut logoped la Scoala Gateway la Passarelle, din Lavigny, Vaud, Elvetia.
Este o institutie de specialitate pentru o suta de copii si adolescenti între 5-18 ani, care nu pot merge la scoala regulat, deorece au probleme de învatare sau probleme de comportament. Ca logoped, m-am specializat in tulburari de limbaj, oral si scris.

Efective de la Gruparea de Jandarmi Mobila Bacau au asigurat masurile specifice de ordine si siguranta
publica in Roman, unde s-a desfasurat „Bâlciul anual”.

Pe timpul desfasurarii acestei misiuni, jandarmii din cadrul unitatii au constatat 40 de fapte cu caracter contraventional (comercializarea de bunuri fara documente de provenienta, tulburarea ordinii publice, proferarea de injurii si expresii jignitoare), valoarea totala a amenzilor fiind de peste 7.000 lei.

Misiunile de asigurare a ordinii si linistii publice la nivelul Gruparii de Jandarmi Mobila Bacau vor continua si in perioada urmatoare, dar la Tecuci, intre 9 si 15 august. Tot acum, pe 10 august, se vor deplasa si in Iasi, pentru a asigura masurile de ordine la un meci de fotbal.

Premergator si pe timpul desfasurarii acestei partide de fotbal, jandarmii bacauani vor desfasura si activitati specifice de prevenire a violentei cu ocazia jocurilor si competitiilor sportive, activitati incluse in proiectul „Jandarmeria pe intelesul tuturor”.

Copiii neglijati grav de parinti, parasiti sau abuzati sunt preluati de serviciile sociale in regim de urgenta. Desi nivelul de trai, dar si accesul la informatii a crescut, numarul copiilor care intra „in sistem” nu scade. „Se constata o crestere a numarului de copii neglijati, victime ale violentei familiale sau abandonati de familie”, arata Sorin Brasoveanu, directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC).

La 31 decembrie 2013, numarul copiilor cu vârsta de 0-2 ani ocrotiti la asistenti maternali profesionisti (AMP) era de 587, pentru ca dupa sase luni, mai exact la 30 iunie, sa fie de 606. In centrele rezidentiale, numarul asistatilor minori a crescut de la 417 la 420, cei preluati fiind copii cu hidrocefalie si spina bifida.

„De aceea, ne-am stabilit doua prioritati importante: sa intarim capacitatea administratiei publice locale de a gestiona problemele sociale si de a preveni agravarea situatiei familiilor aflate deja in dificultate si sa finalizam inchiderea centrelor mari pentru a crea servicii alternative”, declara directorul DGASPC Bacau. La ora asta, singurul centru mare ramas in functiune e „Henri Coanda” de la URA.

Acesta ocroteste 80 de beneficiari, intre care sunt si 22 de perechi de frati. Copiii vor fi evaluati individual, solutiile urmând sa fie, de asemenea, individuale: reintegrarea in familia naturala sau largita, ocrotirea la AMP, plasament in alta familie sau in centre apartinând unor ONG-uri.

Bacaul ar putea deveni „judet pilot”

Intarirea capacitatii primariilor de a interveni se face prin dezvoltarea de „servicii comunitare integrate”. E un lucru stiut de multa vreme, intrebarea e de ce nu s-a facut pâna acum? Din cauza ca, desi exista cadrul legal, nu exista personal, afirma Sorin Brasoveanu: „Nu exista asistenti medicali comunitari, nu exista mediatori scolari, nu exista asistenti sociali!”

E vorba de a respecta trei drepturi fundamentale ale copiilor: dreptul la viata si sanatate, la familie si la educatie. Un alt instrument de prevenire ar fi „consiliile comunitare consultative”, dar nici acestea nu functioneaza. Asadar, care e solutia?

„Am discutat cu Ministerul Muncii si cu UNICEF despre posibilitatea implementarii unui proiect pilot privind pachetul minim de servicii sociale care, daca ar exista, ar preveni separarea copilului de familie si eventualele cazuri de neglijare sau abuzare. Urmeaza ca proiectul sa fie implementat intr-un judet si noi speram ca acesta sa fie judetul Bacau”, a declarat Sorin Brasoveanu.

El se va intâlni, saptamâna viitoare, cu Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF in România, ceea ce ar putea fi de bun augur pentru DGASPC, mai bine-zis pentru copiii aflati in dificultate, care ar beneficia de acest proiect.

Expediția celor trei angajați ai M.A.I., inspector principal de poliție Sterian Marian (I.P.J.Ilfov), agent șef adjunct de poliție Gârleanu Dan (I.P.J. Bacau) și plutonier major Oprișan Ciprian (I.S.U.J. Neamț) s-a sfârșit. Din păcate cantitatea de zăpadă și vremea potrivnică a făcut să nu se poată ajunge pe Matterhorn, vârful supranumit “Ucigașul” Europei.

”Am ajuns acasă sanatoși (respectând promisiunea făcută la plecare ) însă în Matterhorn mi-a rămas o bucată din suflet, bucată pe care o voi recupera doar atunci când voi reveni și sper să fie cât mai degrabă. Mulțumesc pentru sustinerea de care ne-am bucurat. A fost fantastic să știi că un număr mare de persoane se interesează de soarta/reușita ta.

A fost un factor motivațional important. Am fi vrut să putem împărtăși împreună și reușita ascensiunii pe Matterhorn (cel mai dificil vârf din Europa și al 6-lea din lume din acest punct de vedere – 4478m. alt.), dar atât am putut în momentul de față. Atât au putut și scoțienii și spaniolii și grecii și chiar și singurul ghid montan aflat în Base Camp.

Nu am reușit la nivelul „Total General”, dar dincolo de condițiile meteo, acest munte a fost mai mult decât o pildă pentru toata echipa noastră.”, a declarat Dan Garleanu.

Expeditia a fost sprijinita de: Agriconstruct , Mimi Bijoux – Articole Handmade Bacau, Clubul Sportiv Dinamo Bacau, Global Auto Service, magazinul de articole montane Trakking Cluj, Grafit Invest, S.N.P.P.C. Bacau, kinetoterapeutul Costi Sdrobis, Alpin Club Bacau si, bineinteles, Clubul de Ecologie si Turism ”Veniti cu Noi” Bacau, precum si de alti multi sustinatori.

Pagina de jurnal

Proiectul nostru ”3 alpinisti, 2 munti, 1 vis” a ajuns la final.

Ne-am propus să atingem vârfurile Grossglockner (3798) și Matterhorn (4478), dar am reușit să atingem Grossglockner-ul și vârful Breithorn (4164) din Munții Alpi.

In dimineata zilei de 21.07.2014, împreună cu Ciprian Oprișan și cu Marian Sterian, plecam din București.

Cu ajutorul colegilor de la Secția 1 Poliție Arad, recuperăm coarda trimisă de către magazinul Trakking din Cluj-Napoca (unul dintre susținătorii expediției) și mai schimbăm două trei vorbe la o cafea în compania colegilor. Trecem apoi în Ungaria prin punctul vamal Nădlac urmând că seara să ne odihnim după Budapesta.

A doua zi ne urmam drumul spre Austria cazandu-ne seara in apropiere de Heiligenblut, punctul nostru de plecare spre varful Grossglockner (cel mai inalt din Austria).

Dimineata ne gaseste spre traseu admirand ploaia care nu mai contenea sa cada. Prindem o pauza intre doua averse si plecam. Decizia a fost buna, vremea indreptandu-se. Urcam pe un traseu frumos prin padure si printre vacute, care pasteau linistite pe pajisti si, dupa vreo 2 ore de mers iesim in golul alpin, iar dupa 4 ore ajungem la cabana SalmHutte (alt. 2644 m.), nu inainte de a purta o scurta conversatie cu marmotele curioase.

Facem o mica pauza pentru alimentare si hidratare dupa care ne continuam drumul pe Traseul Pionierilor, traversam valea glaciara si apar si primele portiuni de zapada. Dupa ce urcam o panta de zapada destul de inclinata, cataram pe un traseu echipat in sistem via ferrata care ne scoate in creasta principala. De aici, dupa o scurta descatarare, traversam pe curba de nivel, finalul pana la cabana Erzherzog-Johann-Hütte 3454 gasindu-ne intr-un urcus sustinut pe o creasta principala. Dupa 10 ore de traseu reusim sa urcam mai mult de 2500 de metri altitudinali.

In dimineata zilei urmatoare plecam spre Grossglockner. Cateva cornise aflate pe muchia pe care o urcam sporesc interesul si atentia. Intram apoi in traseul de creasta compus din bucati de catarat la mixt pe o panta decenta. O creasta inzapezita, expusa in ambele laturi ofera ceva senzatie alpinistilor care o parcurg. In departare, printre nori, se vede o farama din Matterhorn. Noi ne vedem in contiunare de creasta noastra care coboara si urca si ne mai ofera bucuria de a realiza un traverseu pe o muchie de zapada unde, cu generozitate, aveai loc de un bocanc si jumatate.

Urmeaza ultimul pasaj de catarat, agolmerat cu alpinisti cu diverse nivele de pregatire. Mai toata lumea merge cu ghid. Noi suntem fericiti ca reusim si fara. Iata-ne ajunsi pe «Acoperisul » Austriei. Un prim obiectiv atins.

Urmeaza seria de fotografii cu sponsorii expeditiei. Fara aportul lor, personal nu as fi ajuns. Banerul nostru tricolor starneste interes, intrebari si felicitari adresate de catre alpinistii de diverse nationalitati prezenti pe varf. Ne dam mana, ne salutam, ne uram noroc si ne vedem de drumul de intoarcere.

Atentia e un factor decisiv, 80% din accidente petrecandu-se pe coborare. Tin minte vorbele prietenilor mei de la Alpin Club Bacau: ”Cand ajungi pe varf nu ai terminat traseul; esti abia la jumatatea lui ”. Cu mintea limpede coboram cu atentie si ne urmam drumul spre Heiligenblut insotiti de o ploaie de 4 ore. Ajungem obositi, dar multumiti. Nu dam petrecere. Matterhorn-ul era obiectivul care urma sa fie incercat.

Dupa seara petrecuta la o familie de austrieci foarte simpatici, ne cazam in seara urmatoare in Domodosolla, un frumos orasel-statiune din Italia. Aici intalnim un localnic binevoitor care, fara a ne cunoaste, ne conduce la prima benzinarie inainte de a ramane fara combustibil, ne face cinste cu o sticla de vin si ne cauta o cazare in cei 50 de Euro de care dispuneam in buget.

Dupa doua tentative nereusite, italianul reuseste sa negocieze o astfel de cazare la o cunostina, chiar la un hotel, cu mic dejun inclus. Mai mult ne invita la el si ne delecteaza cu niste paste autentice. Un om simplu si deosebit in acelasi timp, pe care nu il vom uita.

Ziua urmatoare ne gaseste in Randa, Elvetia. In Zermatt (statiunea cea scumpa de unde se pleaca spre Matterhorn) este permisa doar circulatia autovehiculeleor electrice. E un oras cu poluare zero. Ne interesam de prognoza iar stirile nu sunt imbucuratoare. Mai mult aflam ca in acest an este interzis campatul la baza varfului dar daca vrem, e o firma care are corturi montate acolo si care ne gazduieste pentru suma «modica » de 125 franci elvetieni.

Cu gandurile amestecate de aceste vesti deloc imbucuratoare, luam telecabina cea scumpa pana la Schwarze unde « descalecam » mai saraci cu 50 de euro fiecare. Ceata si ploaia ne mai da o lovitura in moral. Muntele e aproape pustiu. Unde sunt alpinistii ?

Urcam spre cabana Hornli, aflata in renovare. Pe traseu depasim o echipa de cehi care nu aratau prea bine pe fond de efort. Ne da curaj; ne gandim ca suntem pregatiti.

Ajungem intr-un loc deschis unde vedem multe corturi, toate la fel, plasate in zona. Cineva striga la noi. Las rucascul in poteca si ma duc sa vorbesc. Anticipam toata discutia cu interzisul camparii, cu Politia din zona care va veni sa ne amendeze etc.

O doamna (ghid montan in zona) ma saluta si imi spune ca este interzisa camparea, ca la Hornli la cabana se fac renovari si ca, in schimb, ne pot gazdui ei la suma de 125 franci pe noapte de persoana. Credeam ca stiu tot, dar nu era asa.

Incerc sa o sensibilizez pe doamna si sa ies cat mai favorabil din situatie. Am tras concluzia ca romanii au un spirit de negociator innascut. I-am spus de unde venim, cat de greu a fost si ce sacrificii a trebuit sa facem,…etc.

Femeia, foarte cumsecade si empatica in acelasi timp, ne da alte vesti proaste. Nimeni nu a mai abordat varful de mai bine de doua saptamani, dupa altitudinea de 3600 m. e foarte multa zapada (pana la brau mi-a aratat…) si niciun ghid nu il va incerca mai devreme de o saptamana.

Citindu-mi dezamagirea din suflet, doamna imi recomanda, neoficial, sa cobor jumatate de ora si sa imi pun cortul intr-o zona mai retrasa, cu precizarea ca ar fi bine sa astept macar inca o saptamana pentru a aborda varful.

Cu neliniste in suflet coboram la locul indicat, dam reactualizare la planuri si incep discutiile pe variante. Pana la urma ne hotaram sa ramanem cu cortul si sa vedem ce se intampla si daca nu se va putea, sa dam Matterhorn-ul pe Breithorn. Stam la o discutie cu grecii si cu spaniolii, in timp ce scotienii abandoneaza orice tentativa.

Grecii ne spun ca pleaca la 5 dimineata (cam tarziu) dupa care revin si ne spun ca pleaca la 3 apoi la 1, imediat dupa spanioli. Ideea e ca nu a plecat nimeni si astfel plecam spre Breithorn cu inima indoita, nu inainte de a monta placuta lui Sebi Verga pe o stanca din traseu, aproape de Base Camp-ul de anul asta placuta realizata de prietenii de la Alpin Club Bacau. Regret ca nu m-am ridicat la inaltimea de a fixa placuta undeva in zona varfului, acolo unde, cu siguranta isi merita locul. Poate intr-o zi eu sau altcineva o va monta la locul potrivit. M-a impresionat gestul scotienilor care intrebandu-ma si afland despre ce e vorba, si-au scos caciulile din cap si au rostit vorbe frumoase.

Matterhornul e un munte colosal. Cand te uiti la el ai impresia ca te striveste si te sufoca, insa iti ofera foarte multa energie sa depasesti aceste prime simptome. Plecand de langa el simteam ca am lasat, sau ca am pierdut ceva. Are o capacitate uluitoare de a te face sa te intorci. Cu siguranta ma voi intoarce pentru ca doar atunci voi fi impacat in sufletul meu. Voi merge ca la un prieten-doctor: sa ma tratez. (De cate ori cobor de pe munte simt cat adevar este in expresia: „partir, c’est un peu mourir”! – Dinu Mititeanu.)

Cu gandurile imprastiate am urcat pe Breithorn, aproape fara sa realizam, dar carand un munte in spate: Matterhorn.

A urmat intoarcerea cu o cazare la marginea lanului de porumb din Italia (comme se dici alora ) si o noapte petrecuta intr-un camping de langa lacul Balaton. Aici am hotarat sa dorm afara. In timpul noptii am simtit un soi de intepatura usoara la nivelul scalpului. Am aprins lanterna si am vazut o mandrete de vulpe la zece metri distanta. Am incercat sa o alung agitandu-mi bratele insa nu parea impresionata de mine. Colegii din cort auzind zgomotul m-au intrebat ce s-a intamplat. Explicandu-le ca o vulpe a incercat sa ma muste de cap, nedumerirea lor a fost foarte mare, ei intelegand ca un vultur a incercat sa faca asa ceva. In cele din urma vulpita a plecat de buna voie.

In drumul spre casa am tras linie si ne-am evaluat proiectul. A fost exact asa cum este viata si muntele: cu suisuri si cu coborasuri. Fiecare a avut de invatat cate ceva. Sunt lucruri care vor ramane intiparite toata viata.

Asa cum am scris la plecare, nu as fi putut lua parte la aceasta expeditie fara ajutorul prietenilor care s-au implicat si a unor societati care si-au oferit sprijinul: Agriconstruct (domnului Cristinel Popa), Mimi Bijoux – Articole Handmade Bacau, Clubului Sportiv Dinamo Bacau, Global Auto Service (domnului Cristi Burca), magazinului de articole montane Trakking Cluj, Grafit Invest (doamnei Otilia Lupu si lui Florin Radu), S.N.P.P.C. Bacau, kinetoterapeutului Costi Sdrobis, Alpin Club Bacau si, bineinteles, Clubului de Ecologie si Turism ”Veniti cu Noi” Bacau, precum si altor multi sustinatori.
Nu pot sa uit de sprijinul moral si de atentia de care am beneficiat din partea voastra mai ales prin intermediul paginii ”3 alpinisti, 2 munti, 1 vis”.

In incheiere, am sa scriu cateva vorbe spuse de oameni intelepti despre ce reprezinta pentru ei muntele.

Intrucat fiecare sfarsit reprezinta un nou inceput pot sa va spun ca VA MULTUMESC! La revedere si pe curand !

”Nu te urci pe un munte decât într-o echipă, nu te cațeri pe un munte fără a fi bine antrenat fizic, nu escaladezi munții fără a fi pregătit și fără a pune în balanță riscurile și răsplățile.” – Mark Udall
„Nu muntele îl cucerim, ci pe noi înșine.” – Edmund Hillary

”Pasiunea pentru MUNTE nu are explicații logice; la fel ca orice dragoste, ea există în individ atâta vreme cât corespunde unei nevoi a sufletului.” – Ionel Coman

”MUNȚII nu pot fi nici cuceriți, nici învinși, ci doar urcați.” – Heinrich Harrer
”Oamenii nu pot învinge MUNTELE, pot învinge cel mult slăbiciunea din ei, ridicându-se pentru o clipă la înălțimea munților.” – Reinhold Messner

Orașul Galați a găzduit în perioada 28 iulie – 2 august 2014 Școala de Vară a Societății de Științe Istorice din România, cu tema „Primul Război Mondial. Experiențe istorice și lecții pentru azi”, sub egida S.Ș.I.R., a Universității „Dunărea de Jos” Galați, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, în parteneriat cu School of Global and Internațional Studies, Indiana University, S.U.A., Friedrich-Eebert-Stiftung, Office Romania, Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galați și Muzeul Brăilei.

Au fost prezenți la aceste cursuri, recunoscute ca activitate de perfecționare a membrilor S.Ș.I.R., peste 40 de istorici din întreaga țară și 20 din Galați și Brăila (cadre didactice, doctoranzi, masteranzi, muzeografi, arhiviști ș.a.).  Școala de Vară „Primul Război Mondial. Experiențe istorice și lecții pentru azi” își propune să ofere celor prezenți prilejul unei reflecții structurate asupra semnificației acestui eveniment istoric major, de impact asupra viziunii generale despre lume și societate.

Cursurile au debutat, luni, 28 iulie 2014, în Sala de festivități a Universității „Dunărea de Jos” Galați – Aula Magna, în prezența președintelui S.Ș.I.R., prof. univ. dr. Bogdan Murgescu (Universitatea din București), a prof. dr. Bogdan Teodorescu (secretar general S.Ș.I.R.), a conf. univ. dr. Constantin Ardeleanu (prodecan Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos” Galați) și a prof. univ. dr. Maria Bucur-Deckard (School of Global and Internațional Studies, Indiana University, S.U.A.), a membrilor S.Ș.I.R. prezenți la Școala de Vară, precum și a altor invitați.

Pe parcursul întregii săptămâni au avut loc susţineri de comunicări pe divese teme legate de primul razboi mondial, la care s-au adăugat excursii în Galaţi, Brăila, Tulcea, locuri pline de istorie şi care au avut un loc important în timpul primului război modial. Dintre obiectivele vizitate, amintim : Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” – Casa „Cuza Vodă” din Galați, Muzeul Brăila, Centrul Cultural Nicapetre, Casa Memoriala Petre Ştefănescu Goangă, Casa Memorială Panait Istrati, Casa Avramide, Cetatea medievală Enisala, Muzeul din Tulcea.

Din partea Filialei Bacău a Societății de Științe Istorice din România a participat prof. Prisacariu Elena Mihaela, de la Colegiul Tehnic ,,D. Ghika” Comăneşti.

Poliţiştii rutieri au cercetat la data de 06.08.2014, în jurul orei 18.00, împrejurările în care s-a produs un accidentat de circulaţie, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a patru persoane.

Din cercetarea la faţa locului, poliţiştii au constatat că un tânăr de 25 de ani, din comuna Hemeiuş, în timp ce conducea o autoutilitară pe DN 11, în afara localităţii Brătila, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a pătruns pe contrasens şi a intrat în coliziune cu un autoturism condus de un bărbat de 51 de ani.

În urma producerii evenimentului rutier, cei doi conducători auto precum şi doi pasageri din autoturism, au fost transportaţi la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale.

Rezultatele testării cu aparatul etilotest au fost negative.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Poliţiştii au depistat la data de 07 august a.c., în jurul orei 01.00, pe strada Mihai Viteazu din Bacău, un tânăr de 23 de ani, care conducea un autoturism în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Acesta a fost testat cu aparatul etilotest iar rezultatul a fost de 0,72mg/l alcool pur în aerul expirat şi a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţe Bacău, pentru recoltarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

De asemenea, în urma verificărilor efectuate, poliţiştii au constatat că tânărul nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

În cauză poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără permis.

La data de 06 august a.c., în jurul orei 15.30, o tânără de 20 de ani, din comuna Târgu Trotuş, în timp ce conducea un autoturism pe DN 11, în localitatea Sănduleni, într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a părăsit partea carosabilă şi a intrat în coliziune cu gardul unui imobil.

În urma producerii evenimentului tânăra a fost transportată la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale, iar rezultatul la testarea cu aparatul etilotest a fost negativ.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Poliţiştii au fost sesizaţi la data de 06.08.2014, în jurul orei 17.30, despre faptul că pe strada Cuciur s-a produs un accident de circulaţie cu victimă.

La faţa locului, poliţiştii au constatat că un bărbat de 52 de ani, din localitate, în timp ce conducea o bicicletă, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers şi a intrat în coliziune cu un autoturism staţionat în afara părţii carosabile.

În urma evenimentului, biciclistul a fost transportat la Spitalul Oneşti pentru îngrijiri medicale, iar în urma testării cu aparatul etilotest rezultatul a fost de 1,16 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.