În Duminica a şaptea după Sfintele Paşti, citim cuvântul Evangheliei Sf. Ioan despre rugăciunea Domnului Iisus făcută pentru Sine,pentru ucenicii Săi şi pentru toţi credincioşii, pe care a înălţat-o către Tatăl, înainte de prinderea şi răstignirea Sa.

Acest capitol (17) din Evanghelia lui Ioan, pe care unii îl numesc “Rugăciunea preoţească a lui Iisus”, ne spune că lumea este un câmp de luptă; o luptă dintre forţele răului şi cei ce ascultă de legile lui Dumnezeu. Iisus se roagă atât pentru Sine şi ucenicii Săi, cât şi pentru toţi creştinii,ca să fie păziţi de potrivnic şi să rămână în credinţa lui Dumnezeu.

Mântuitorul spune: ”Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine”(Ioan 17,7)
Aşadar, cei ce au căutat scopul vieţii în ştiinţă şi nu l-au găsit acolo, n-ar trebui să se mire; pentru că Iisus ne spusese deja că adevărata cunoaştere vine de la Dumnezeu. Nu trebuie să ajungem la concluzia că dacă am petrecut 20 de ani în şcoli, suntem atotşiutori.

Spune Sf. Ioan în : “ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”(I Ioan 2,15-17). Despre multe lucruri noi credem că sunt importante, dar pentru Dumnezeu ele nu sunt. De ce oare spune evanghelistul că dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el? Nu Dumnezeu a creat această lume? Bineînţeles că Dumnezeu a creat lumea şi ca orice lucru zidit de Dumnezeu, lumea a fost bună. Numai că, lumea în care trăim noi astăzi a fost erodată de păcat. Păcatul este acela care ne întunecă gândirea şi ne face să căutăm scopul vieţii, acolo unde el nu se află. Atâtea lucruri par a fi bune şi demne de a ne face din ele scopul vieţii, dar în realitate sunt numai amăgiri (averile, puterea şi rangul, plăcerile, alcoolul,etc.) Dar dacă înţelesul vieţii nu poate fi găsit în lumea în care trăim şi nici în ştiinţă, atunci unde poate fi găsit?

Iată că versetul al treilea, ne dă răspunsul pe care îl căutăm : “Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17,3)
Cu alte cuvinte, scopul vieţii , este de a avea o relaţie cu Dumnezeu, de a-L cunoaşte pe El, prin adevărata credinţă pe care ne-o arată Însuşi Fiul Său, Iisus Hristos.

Dumnezeu ne-a creat ca să fim fericiţi şi să ne bucurăm de lumea pe care a creat-o El, dar pentru ca să ne bucurăm de acea lume, trebuie să Îl căutăm mai întâi pe El.
Atunci lumina Sa ne va deschide ochii şi vom vedea şi întelege lucruri, care până atunci ni se păreau de neînţeles. „Căutaţi întâi Împăraţia Cerurilor şi dreptatea Lui apoi toate celelalte vi se vor adăuga”(Matei 6,33), ne spune Hristos.

De aici înţelegem că noi, cei care slăvim numele Domnului, avem un mare rol de împlinit pe acest pământ; noi trebuie să ducem mai departe cuvântul şi învăţătura lui Dumnezeu, dar nu numai prin vorbe, ci şi prin fapte, pe care sa le săvârşim fără frică şi fără şovăială, pentru că ştim că El Însuşi ne luminează şi ne călăuzeşte în toată vremea.

Pr.Liviu Burlacu
Fundația “Episcop Melchisedec”-Bacău

În Evanghelia duminicii a VII-a a Paştelui, Isus ne arată calea spre viaţa veşnică. „Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis” (In 17,3). Unii oameni sunt surprinşi de faptul că Ioan vorbeşte despre „a cunoaşte” şi nu despre „a crede” în Dumnezeu. Dar „a cunoaşte” este folosit aici într-un sens tipic ebraic, ceva care se întâmplă între două persoane.

Viaţa veşnică cere ca „să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu”. Pentru a înţelege mai bine aceasta trebuie să introducem adverbul „ca” în locul virgulei. Vom avea atunci: „ca să te cunoască pe tine ca singurul Dumnezeu”. Are sens această completare într-un context în care ideea de divinitate avea mulţi concurenţi. În vremea lui Isus, împăraţii romani pretindeau că sunt zei şi trebuie să li se aducă un atare cult. Dar Isus insistă că viaţa veşnică stă în recunoaşterea faptului că există un unic şi adevărat Dumnezeu, pe care Isus îl numeşte Tată, şi că nici o altă persoană sau orice alt lucru nu poate pretinde a fi Dumnezeu.

Pentru a-i identifica pe numeroşii zei din zilele noastre trebuie să ne întrebăm: ce persoane, ideologii sau instituţii de astăzi ne cer fidelitate fără drept de apel? Iată câteva răspunsuri: cultele şi mişcările secrete; cultul propriei persoane, în care binele în viaţă este înţeles ca răsfăţare cu plăceri; capitalismul, în care omul este apreciat după valoarea sa financiară; naţionalismul orb care crede că orice se justifică în numele securităţii naţionale. Şi, desigur, lista poate continua. Isus îi invită pe cei ce caută viaţa veşnică să acorde fidelitate absolută Dumnezeului lui Isus Cristos, ca singurul Dumnezeu adevărat. Orice altă idee sau instituţie trebuie evaluată în raport cu valorile împărăţiei lui Dumnezeu.

Viaţa veşnică cere cunoaşterea a două lucruri: „să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis”. Este din nou nevoie să introducem adverbul „ca”. Astfel, propoziţia devine: „ca să te cunoască pe tine ca singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus ca Mesia/Cristos pe care l-ai trimis”. Credinţa creştină din Biserica primară era credinţa în Isus ca Mesia. Importanta semnificaţie a acestei mărturisiri este că singurul Dumnezeu adevărat, care este invizibil şi de necunoscut, s-a făcut pe sine vizibil şi cognoscibil în persoana lui Cristos. Isus este revelaţia lui Dumnezeu. El este Emanuel, Dumnezeu-cu-noi. De aceea, viaţa şi învăţăturile lui Isus devin pentru noi, cei care suntem în drum spre viaţa veşnică, standardul după care judecăm cuvintele oricărei persoane sau instituţii din această lume. Noi îl ştim pe singurul Dumnezeu adevărat şi îl ştim prin cel pe care el l-a trimis să-l facă cunoscut, Isus Cristos.

Fiecare vrea viaţă lungă şi bună. Viaţa veşnică este viaţa bună fără de sfârşit. Aceasta o căutăm cu toţii. Isus ne spune astăzi cum să atingem acest scop fundamental al vieţii. Trebuie să ne cultivăm o relaţie intimă, personală cu Dumnezeu şi cu Isus, pe care l-a trimis să-l facă cunoscut întregii omeniri.
Pr. Cristi Hodea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

La Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” este in desfasurare proiectul educational Zilele copilariei la muzeu, coordonat de muzeograful Marina-Mihaela Barbieru. Scopul activitatii este de a promovarea, timp de o saptamâna, patrimoniul arheologic si valorile istorice aflate în judetul nostru, printr-o abordare practica, utilizându-se metode care coincid cu cele folosite în învatamântul gimnazial.

Au fost invitati pentru participa la acest proiect elevi de la scolile “Alexandru cel Bun”, nr. 10, “Spiru Haret” din Bacau. Proiectul educational se desfasoara pe trei ateliere practice: desen, modelaj cu plastilina ceramica si origami, care ofera elevilor posibilitatea de a alege o tematica si de a-si pune în valoare abilitatile, dupa modele originale din patrimoniul muzeului, aflate intr-o vitrina, responsabilii de ateliere expunând elevilor originea, importanta, localizarea si descoperirea acestora, pentru o intelegere mai buna a activitatii pe care o desfasoara in muzeu.

“Lucram foarte mult cu elevii, cu dorinta de a-i apropia de istorie, de arheologie, iar aceasta activitate este dedicata Zilei Copilului. Fiecare copil poate sa ia acasa sau la scoala piesele modelate sau desenele. Ne bucuram o data cu ei de reusita, mai ales ca sunt destul de mici”, ne-a spus muzeograf Mihaela Barbieru.

“ In orele de Abilitati practice am venit cu doamna invatatoare Georgeta Ciurea la Muzeul de Istorie pentru a modela, a desena si confectiona dupa obiecte din trecut, scoase din pamânt de arheologi. Este placut, frumos, este ca o intrecere, cei mai iscusiti fac singuri, altii sunt ajutati. Am aflat multe lucruri interesante despre fiecare obiect in parte, ne-a folosit, am vizitat si muzeul. Foarte frumos”, ne-a spus preocupata Ioana Amalia Oloi, eleva in clasa a IV-a B, de la Scoala nr. 10 Bacau.
Doi sponsori generosi au sprijinit organizatorii, astfel ca, la sfârsitul orelor, copiii primesc o prajitura si un suc.

Responsabilii atelierelor practice sunt Andra-Iuliana Ciocârlan – restaurator, origami – muzeograf Valentin Bucsa, desen – conservator Virgil Panaitescu.