Va rezista guvernul Ponta? Va reusi Klaus Johannis sa ofere esenta democratica institutiei prezindentiale? Vom asista la un reflux sensibil al mafiei politico-economice? Calitatea vietii noastre se va inscrie pe un trend optimist?… Acestea ar fi intrebarile mele pentru 2015, un an care, la nivel global, potrivit expertilor Forumului de la Davos, va fi zguduit de cel putin 10 mari provocari…

1.Inegalitatile. Inrautatirea gradului de inegalitate dintre locuitorii lumii, indus de diferentele mari de venituri, este alarmanta. Jumatate din populatia lumii are doar 10% din bogatiile acesteia. In SUA, 1% din populatie primeste un sfert din totalul veniturilor…

2. Cresterea ratei somajului. Aceasta provocare a urcat un loc, anul acesta, in topul celor mai ingrijoratoare tendinte, fata de anul trecut. „Transformarea economiilor si dislocarea cererii de forta de munca, asociata cu progresul tehnologic, se produce rapid si ar putea avea un impact mai dramatic decât oricând”, spun expertii. Surprinzator sau nu, problemele sunt mai mari in Europa decât in Orientul Mijlociu si in Africa de Nord sau in Asia.

3. Criza de lideri. Comunitatea internationala a esuat in gasirea de solutii la orice problema globala majora in anii din urma. Lumea politica este macinata de lupte care erodeaza mecanismele guvernamentale si, in multe tari, singurele personalitati cu acces la putere institutionala sunt liderii militari si politicienii radicali.

4. Competitia geostrategica. Relansarea competitiei dintre marii actori globali este ingrijoratoare. Marile puteri se izbesc intre ele ca marile placi tectonice ale planetei, asa cum se vede in tensiunile tot mai acute dintre Rusia si Occident.

5. Democratia pierde viteza. Increderea popoarelor in guvernele lor s-a macinat in tulburarile crizei prin care acestea au trecut din 2008 incoace. Protestele de strada au impânzit harta lumii. „Exista institutii de secol 19, cu minti din secolul 20, care incearca sa rezolve probleme din secolul 21”, mai spun expertii amintiti.

6. Cresterea poluarii. Marile economii in curs de dezvoltare au preluat modelele occidentale, mecanismele functioneaza perfect economic, dar capacitatea lumii de absorbtie a emisiilor nu mai permite continuarea fenomenului. Economii precum cele ale Braziliei, Rusiei, Indiei, Chinei au devenit, si ele, mari poluatoare.

7. Violentele meteo. Schimbarile climatice vor provoca tot mai des fenomene de amploarea tsunami-ului japonez. Ironia este ca vor suferi cel mai mult tarile cele mai sarace, care au contribuit cel mai putin la incalzirea globala.

8. Recrudescenta nationalismului. Miscarile separatiste din Canada, Spania si Marea Britanie, recrudescenta nationalismului din Franta, Italia si din alte parti, incurajata de separatism, reprezinta o alta provocare. Se vindeca greu ranile pricinuite chiar si de referendumurile care nu au reusit sa schimbe granitele.

9. Criza de apa. Cel putin 750 de milioane de oameni sufera de sete. „Apa curenta” este pentru alte sute de milioane un vis, care ii desparte adeseori de sanatate. Pentru rezolvarea problemei este nevoie de investitii uriase, pe care nu le pot face decât guvernele si institutiile internationale. In parteneriat public privat? Ce ar insemna asta?

10. Economii cu oameni sanatosi. Economiile lumii nu se mai pot dezvolta ignorând sanatatea oamenilor, orice rol sau contributie ar avea ei in cresterea economica, mai spun expertii.
Interesant este faptul ca la Formul de la Davos n-au fost considerate ca provocari mari ale anului 2015 aspecte precum: criza morala evidenta, situatia jenanta a sistemelor educationale in foarte multe tari, criza familiei, coruptia desantata din fragilele democratii, terorismul si singuratatea copiilor parasiti de parintii (din zeci de tari) care pleaca aiurea, pe mapamond, in cautarea unui loc de munca.

Dupa o multime de filme mediocre sau exasperant de slabe, programate de sarbatori pe la televiziunile noastre, au fost, totusi, si vreo doua-trei care au meritat din plin atentia mea. Chiar la începutul acestei saptamâni am vazut, pe HBO, un film bun, care-mi scapase la vremea lui, acum vreo 8-9 ani, când a avut premiera.

„Toti oamenii regelui” se numeste filmul la care ma refer, fiind vorba despre o ecranizare (un remake, de fapt) a unui roman celebru, cu acelasi titlu, al scriitorului Robert Penn Warren, câstigator al Premiului Pulitzer în 1946. Nu citisem cartea, dar la film m-a atras formidabila distributie, în primul rând, dar si numele regizorului, nimeni altul decât oscarizatul Steven Zaillant (pentru „Lista lui Shindler”). Iar actorii sunt Sean Penn, Jude Law, Anthony Hopkins, Kate Winslet, Mark Ruffalo.

În rolul principal, cel al unui „taranoi” din sudul Americii, din Louisiana anilor ’30, care ajunge guvernator, Sean Penn, are o interpretare de-a dreptul electrizanta. Chiar daca unele accente sunt cam cabotine, actorul este absolut uluitor prin carisma si prin versatilitate. Personajul sau, Boss, Willie Stark este conturat extraordinar de veridic, Penn ducând tot filmul în spate. Desi si Jude Law, în rolul unui jurnalist, baiat inteligent si frumos, de origine aristocratica, este foarte bun. Baiat inteligent si aratos, dar nefericit in amor. Dupa un mariaj esuat, când se reintâlneste cu fosta lui mare iubire din adolescenta, el isi rezuma cam asa experienta defunctei casnicii: multe cearceafuri mototolite si ura neexprimata, apoi niciun cearceaf sifonat si ura exprimata. Chestie cu valabilitate general umana.

Ce sa mai vorbesc despre cele câteva scene în care Anthony Hopkins vine cu întreaga lui seductie, adevarata artilerie grea ? Cu înfatisarea lui de domn, mai precis, de Sir, cu minunata, fascinanta sa privire albastra, venita parca de departe, cu jocul sau atât de subtil. Hopkins care spune despre el (in memoriile sale), cu un umor cinic, ca a fost un baiat tare rau, crescut în iad, dependent de alcool, baut în cantitati uriase, aproape mortale, „ un singuratic, un antisocial, care nu avea habar de nimic”.

Pentru a conchide sec: „De aceea am devenit actor…” Spune si ca a luat viata ca un joc, traind-o cu patos, cu multe caderi si reînvieri, dar si cu ceea ce defineste un om de caracter, cu mândrie si stoicism. Aceasta mândrie aristocratica, perdanta, acest special simt al onoarei sunt si caracteristicile judecatorului sinucigas pe care-l interpreteaza în „Toti oamenii regelui”. Un film despre puterea care corupe, despre adâncurile si hatisurile sufletului omenesc. Despre idealism, dragoste, puritate si tradare.

Filmul reface o epoca, având imagini si scene foarte expresive, cu un parfum al lor, chiar daca uneori e cam lent, având si câteva lungimi. Vorbind despre coruptia din lumea politica, despre pretul platit pentru orice ascensiune fortata, despre ambitii disproportionate si delirul grandorii, despre demagogia populista si manipulare, filmul este, fara nicio îndoiala, foarte actual. Iar jocul actorilor este unul care sustine admirabil toata „filosofia” acestei povesti despre marire si decadere, în fond, care se repeta de când lumea.

Pare o impietate scrierea cu minusculă a unui termen de adresare din titulatura ecleziastică, dar, deocamdată, ne propunem să descriem cuvântul, în sensul său general. Are două valori morfologice, asociate cu înţelesuri oarecum diferite: adjectiv („care a primit harul divin; sfinţit”) şi substantiv („preasfinţia”). În DEX (2012), de unde am preluat citatele, apare o inconsecvenţă: „PREASFINŢIA, preasfinţiile, s.f. art. (Urmat de un adj. pos.)” atenţionează vorbitorul asupra obligaţiei de a adăuga imediat un determinant (Preasfinţia Ta/Sa/Voastră), ceea ce face ca echivalentul pentru „preasfinţitul” să se combine (între paranteze sau bare oblice) cu aceleaşi adjective pronominale posesive. Altfel spus, forma de masculin este monolexicală, în vreme ce varianta feminină este bilexicală – „termen respectuos de adresare sau titulatură respectuoasă pentru arhierei; preasfinţit. Preasfinţia Sa. Preasfinţiile Voastre”.

Deşi nici DEX-ul, nici MDA-ul (2003) nu precizează că o astfel de combinaţie devine locuţiune pronominală de politeţe (DOOM 2 menţionează doar „loc. pr.”), raportarea sensului la nota de „respect cu care cineva se adresează prelaţilor sau cu care se vorbeşte despre ei” (Ion M. Stoian, Dicţionar religios, 1994) face ca funcţia reverenţioasă să fie evidentă.

Preasfinţit(ul) e mai vechi decât corespondentul feminin: îl găsim în Biblia din 1688, iar apoi, cu unele fonetisme regionale, la scriitori: „Din aste te-i cunoaşte că eşti arhipăstor/Şi toţi cu umilinţă ţi-or zice preasfinte” (C. Negruzzi). Preasfinţia (Ta/Sa/Voastră) este menţionat în „Uricariul” din 1775 şi cunoaşte variantele învechite preaosfinţia/presfinţia. (Erată la MDA: respectuoasă, nu respectuasă) Ambii termeni sunt din slavonă.

De câţiva ani, s-a instalat în terminologia ecleziastică o combinaţie – Înaltpreasfinţia Sa/Voastră – pe care nu o consemnează niciun dicţionar românesc. DEX, MDA, NDULR – 2006, DEXI – 2007 ş.a. sar de la ÎNALT la ÎNAMORA.

Nici în interiorul calupului descriptiv pentru ÎNALT nu apare compusul, câteva fiind restrictive („înaltă fidelitate”) ori recente („înalt comisar european”).

Dicţionarele religioase, de asemenea, tac, trecând de la „înainte-mergător” la „înălţa”. În DOOM 2 apare doar Preaînaltul, iar în NDULR, Înaltul, în sintagma „primire la I”, desprinsă din literatura populară.

Bănuim că a intrat în limbă în unul dintre cei patru ani care separă DOOM 2 (2005) de DIN (Dicţionarul normativ al limbii române, de Ioana Vintilă-Rădulescu; 2009). În lucrarea coordonatoarei DOOM-ului, este menţionată locuţiunea pronominală, dar numai pentru persoana a II-a: Înalt Preasfinţia Voastră/I Preasfinţiile Voastre.

Din ceea ce am citit în presa ultimilor ani, am dedus că funcţia supremă ocupată într-o episcopie este atribuită preasfinţitului, în vreme ce aceeaşi treaptă dintr-o arhiepiscopie corespunde înaltpreasfinţitului. (Preferăm forma sudată şi o asociem cu demnitatea mitropolitului, nu a episcopului.)

De exemplu, la data de 22 mai 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales în demnitatea de arhiepiscop al Râmnicului pe Înaltpreasfinţitul dr. Varsanufie Prahoveanul, iar la 16 decembrie, arhiepiscopul-vicar dr. Ioachim Băcăuanul a devenit primul conducător al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului în noua sa organizare, din 2009. De altfel, excursul filologic de până aici a fost determinat de evenimentul întronizării (la 4 ian. 2015) a Înaltpreasfinţitului dr. Ioachim Băcăuanul, căruia îi mărturisim bucuria de a ne fi arhipăstor.

Crestinii ortodocsi praznuiesc sâmbata, 10 ianuarie, pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodesti, singurul calugar român-athonit care a fost trecut in rândul sfintilor indata dupa trecerea sa la cele vesnice. El a vazut lumina zilei in anul 1816, in satul Calapodesti din judetul Bacau. La vârsta de 20 de ani a fost chemat la monahism fiind tuns in calugarie la Schitul Brazi din judetul Vrancea.

Vazând sporirea lui duhovniceasca, staretul Dimitrie i-a dat binecuvântare sa mearga la Sfântul Munte Athos. Dupa o vietuire ascetica de 20 de ani in Sfântul Munte, schimonahul Antipa se intoarce in Moldova cu scopul de a strânge ajutoare pentru ridicarea schitului românesc Podromu. Misiunea sa il va purta pâna in nordul Rusiei, la Manastirea Valaam situata pe o insula din lacul Ladoga.

Acolo va adormi in pace in data de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani. Ca recunostere a vietuirii sale intru credinta, in anul 1906, calugarii de la Manastirea „Sf. Pantelimon” din Athos l-au trecut in rândul sfintilor, in Mineiul rusesc din luna ianuarie.

In anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut in calendar, cu pomenire in ziua chemarii sale la Domnul, 10 ianuarie. Memoria trairii sale duhovnicesti si a faptelor sale este pastrata in satul natal, Calapodesti, din comuna Dealu-Morii, prin ridicarea manastirii care-i poarta numele, Manastirea „Sfântul Cuvios Antipa Athonitul”, a carei constructie a inceput in anul 1997.

Cu sute de ani înainte să se nască Mântuitorul, Profetul Isaia trăind într-un timp întunecat de tiranie şi cruzime, a proorocit venirea unei mari lumini: “Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura si-n umbra morţii, lumină va străluci peste voi” (Isaia 9,1). “Lumina mare” prevestită de Isaia cu secole înainte nu a fost alta decât Domnul nostru Iisus. El a venit ca lumină într-o lume întunecată. Apostolul Ioan scrie: “Lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1,5). Când Dumnezeu a creat lumea, a spus: “Să fie lumină”. Şi a fost lumină. Întunericul a venit din cauza păcatului omului. Totuşi în întuneric Dumnezeu a ţinut aprinsă lampa prezenţei Sale şi a harului Său. În întreg Vechiul Testament, Dumnezeu a promis că într-o zi legătura întunericului va fi ruptă. Profetul Isaia a spus: “Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit!… Şi vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta” (Isaia 60,1-3).
Pericopa Evangheliei din această duminică semnalează momentul trecerii de la activitatea Înaintemergătorului , la cea a lui Mesia, iesirea din întuneric si descoperirea Luminii. După retragerea în deşert pentru rugăciune şi după arestarea lui Ioan, Iisus se reîntoarce în Galileia, nu în ţinutul său, ci la Capernaum unde începutul propovăduirii Sale este văzut ca răsăritul soarelui, aurora unei zile noi. Iisus este lumina promisă lui Israel şi prin Israel tuturor oamenilor .
Prin Iisus se realizează trecerea noastră de la noapte la zi- la ziua Domnului, de la moarte la viaţă, de la diferitele împărăţii lumeşti care ucid, la unica Împărăţie a Cerurilor care ne face să fim vii. Amăgitoare și înselatoare e calea vieții pămantești: pentru cei care o încep, ea pare o arenă fără sfarșit plină de adevăruri, iar celui ce o termină îi pare calea cea mai scurtă cu putință, plină de vise deșarte.
Propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu în lume aduce adevărata lumină în inimile oamenilor credincioşi care nu numai că aud cuvîntul, ci îl şi împlinesc cu fapta, după spusele Mîntuitorului, care zice: ” Fericiţi cei ce aud cuvîntul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe dînsul” (Luca 11, 28). Cuvîntul lui Dumnezeu aduce mare fericire celor ce îl ascultă şi îl pun în practică. După  Înălţarea la Cer de-a dreapta Tatălui, Domnul Iisus nu a lăsat neamul omenesc în întuneric; a încredinţat datoria propovăduirii Cuvîntului lui Dumnezeu celor doisprezece Apostoli şi celor şaptezeci de ucenici, cărora le-a poruncit, zicînd:” Mergand, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh, învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă…” (Matei 28, 19-20).
În mod negreșit Lumina lui Hristos-Cuvantul Domnului, este răspandită pană la sfarșitul veacurilor de urmașii Apostolilor spre a ne lumina și arata drumul spre mantuire și fericire veșnică.
Toate acestea ne-au fost revelate și lăsate cu poruncă de către Hristos care este Lumina lumii. Dumnezeu “a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos” (II Corinteni 4,6).

Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău

La finalul perioadei Crăciunului, Biserica ne prezintă spre contemplare evenimentul botezului lui Isus în apele Iordanului. În Evanghelia după sfântul Marcu, relatarea botezului lui Isus este foarte scurtă; ca de obicei, sfântul Marcu face un rezumat. Versiuni mai ample ale evenimentului găsim la sfântul Matei (3,13-17) şi la sfântul Ioan (1,29-34).
Botezul lui Isus are ceva în comun cu botezul nostru, iar acest ceva nu este ştergerea păcatului strămoşesc, întrucât Isus nu a moştenit acest păcat. Acest ceva nu este nici începutul vieţii veşnice, adus nouă de Botez, pentru simplul fapt că Isus avea deja aceasta în plinătatea sa. Lucrul în comun între botezul Domnului şi botezul nostru este faptul că ne pune pe drumul regal spre sfânta cruce, drumul pe care Isus l-a parcurs înaintea noastră, acoperindu-l cu sângele său răscumpărător. Sfântul Paul le scria romanilor: „Nu ştiţi că noi toţi, care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom 6,3-4).
Noua cea viaţă pe care ne-o dă sacramentul Botezului este viaţa în Duhul Sfânt, cel care sfinţeşte şi este dătător de viaţă şi care, de asemenea, animă viaţa noastră ca să-l putem urma pe Cristos în suferinţă şi moarte.
„Tu eşti Fiul meu iubit; în tine mi-am găsit bucuria”. Acestea sunt cuvintele rostite de Tatăl la botezul Domnului. Acum putem să înţelegem ceva mai bine importanţa acestor cuvinte în acel moment al vieţii lui Isus: dat fiind că îşi începea activitatea publică, el avea nevoie de un sprijin, de o încurajare pentru a merge cu fermitate spre crucea care îl aştepta la capătul drumului.
Aceste cuvinte ale Tatălui ne sunt adresate şi nouă: „Tu eşti fiul meu iubit; în tine mi-am găsit bucuria”. Desigur, noi suntem fii adoptivi ai Tatălui, dar iubirea lui Dumnezeu este infinită. Suntem iubiţi de Dumnezeu, de toate persoanele din Sfânta Treime; aceasta este tăria noastră care ne ajută să-l urmăm pe Cristos, care a murit şi a înviat pentru noi.
Când Isus a auzit glasul Tatălui său, a privit spre ceruri. El privea deja dincolo de pătimire şi de înviere. Isus contempla deja momentul în care se va ridica la ceruri pentru a sta de-a dreapta Tatălui. Şi tot atunci, el vedea deja ultima zi a omenirii, când va veni pe norii cerului ca judecător pentru a-i răsplăti pe cei drepţi şi pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi. Astfel, Isus ne-a dat un exemplu de urmat; trebuie să privim spre ceruri, unde nu ne vom plictisi niciodată, ci vom fi mereu ocupaţi să iubim: să-l iubim pe Tatăl, să-l iubim pe Fiul, să-l iubim pe Duhul Sfânt.
Fie ca sfânta Fecioară Maria, care l-a urmat pe Fiul ei în perioada vieţii publice, chiar până sub cruce, să ne ajute prin rugăciunile ei. Fie ca primirea Botezului să ne conducă pe toţi la viaţa veşnică în ceruri, spre gloria Preasfintei Treimi şi a sfintei Fecioare Maria, Regina cerului şi a pământului.

Pr. Gabriel-Iulian Robu, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

Suntem in fata primului week-end adevarat din acest an, un sfârsit de saptamâna sub semnul temperaturilor coborâte. Chiar daca este foarte rece, exista câteva variante de a ne incalzi si distra in acelasi timp, si asta pentru ca incep petrecerile de week-end. Pentru sera de vineri, puteti alege intre Restart Party , petrecere organizata de Vanity Club, Metal Night de la ora 21.00 in Pub S4 sau o seara de karaoke in Club 33. Pentru sâmbata seara, avem alte trei petreceri: de la ora 21.00, Discoteca De Altadata in Pub S4, Saturday Night Party in Club 33 si Mistique Night in Vanity Club.

Dupa o perioada mai saraca pentru iubitorii de teatru, acestia sunt invitati de catre actorii Teatrului Bacovia la primele spectacole din 2015. Duminica dimineata de la ora 11.00, copiii insotiti de parinti sau bunici, sunt invitati de catre actorii de la sectiunea animatie, la spectacolul „Cei trei purcelusi”, dramatizare de Andreea Gheorghe. Regia spectacolului este semnata de Geo Balint iar din distributie fac parte actorii: Andreea Sandu, Adina Iftimie, Tiberiu Gabor-Bitere, Alina Neagu, Marian Puiu Gheorghiu si Ion Cosa. Publicul adult este asteptat de la ora 18.00, la spectacolul „Valentine’s Day in familie” de Sergiu Vâlcu. In rolurile principale: Viorel Baltag, Marlene Duduman, Bogdan Buzdugan, Valentin Braniste, Nela Zare, Dumitru Rusu, Alina Simionescu, Corina Goranda si Bogdan Matei. Regia artistica: Adrian Gazdaru.

Pentru iubitorii de film, Cinema City aduce in acest week-end premiera peliculei Taken (Sfârsitul e aici) regizata de Oliver Megaton. Din distributie fac parte actorii Liam Neeson, Maggie Grace, Forest Whiteker si Jon Gries. In primele doua parti ale cunoscutei serii de actiune, fostul agent Brian Mills (Liam Neeson) a trebuit sa-si apere familia de atacatori, vânându-i fara mila. Doar ca de aceasta data vânatorul se transforma in vânat, având pe urmele sale atât autoritatile, cât si un dusman din trecutul sau plin de violenta, dusman gata de orice pentru a-l face pe Mills sa sufere.