Evanghelia din Duminica a XI a după Rusalii ne relatează o întâmplare petrecută cu mult timp în urmă… dar care se petrece în fiecare zi din timpurile noastre. O slugă nemilostivă, spune Iisus, a fost iertată de o datorie de 10.000 de talanţi. Imediat după aceea, această slugă l-a apucat de gât pe un seamăn al sau care îi datora doar câţiva bănuţi. Datoria pe care el o datora stăpânului era nespus mai mare față de a celui ce îi datora lui bani. Diferenţa între datorii este ameţitoare. La rândul său, pusă în fața aceleiași situații – de a ierta o datorie mult mai mică unui apropiat al său, nu poate face același lucru.Auzind acestea stăpânul cheamă la sine pe cel căruia i-a iertat datoria și-l supune ”caznelor până îi va da tot înapoi”. Iisus doreşte să sublinieze prin aceasta faptul că oamenii nu ne pot face nimic care să se compare cu ceea ce i-am făcut noi lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-a iertat nouă toate păcatele prin jertfa Sa, atunci şi noi trebuie să iertăm greşelile mai mici ale semenilor noştri… altfel nu putem spera la mila lui Dumnezeu. “Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre”, spune Iisus (Matei 18,35).
Un băiat a mers odată să facă ceva, fără să aibă binecuvântarea părinţilor lui. Dar a fost victima unui accident şi şi-a pierdut ambele picioare. Când părinţii l-au văzut, el le-a spus: “Mă veţi ierta?” Alergând spre el, amândoi părinţii l-au îmbrăţişat şi i-au spus: “Desigur, deja te-am iertat.” Atunci băiatul a spus: “Atunci pot să trăiesc fără picioare.”Oamenii de multe ori nu sunt în stare să acorde iertare semenilor. De ce se întâmplă acest lucru ? ”Refuzul de a ierta ne face să ne simţim superiori din punct de vedere moral faţă de celelalte persoane. Şi totuşi înverşunarea şi ostilitatea din interior se răspândesc repede ca şi cancerul. Ne face să acuzăm rapid şi să fim uşor iritabili. Iar în scurt timp începem să ne simţim bine în starea aceasta mizeră”(A.Morest). ”Puţini oameni sunt mai mizerabili decât aceia care refuză să ierte”(A.Coniaris).
Mântuitorul în rugăciunea ”Tatăl Nostru” ne deslușește deplin Taina iertării : ” Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri ”. Propovăduind iubirea și iertarea, învățătura creștină nu cere credincioșilor să rămână indiferenți față de cei care le periclitează bunurile materiale sau onoarea.
Sfântul Apostol Petru Îl întreabă pe Mântuitorul: „Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori? Nu-ți zic ție, până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18, 21-22. Iertarea trebuie să fie acordată din iubire, însă nu are sensul de îngăduință sau toleranță față de greșelile aproapelui. Sfântul Ioan Gură de Aur explicând acest text conchide: „Trebuie să iertam de mai multe ori.”
Iertarea este prima virtute ce izvorăște din iubire. Iubind, căutăm să-l liniștim pe aproapele, să îi acoperim greșelile și să îl îndrumăm cu blândețe. Nu poate fi concepută o iubire adevărată fără iertare. Iertarea este urmarea iubirii curate. Iubirea este esenta creștinismului căci găsim scris: „Să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu” (I Ioan 4, 7-8).

Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău

Pe vremea lui Isus nu erau nici ziare şi nici televiziune, dar este sigur că de când Isus a părăsit locul natal şi a început să predice, să vindece bolnavi etc., imediat a început să se vorbească despre el, începând din Galileea şi apoi până la Ierusalim. Şi, ca întotdeauna, existau unii care spuneau într-un fel, alţii în alt fel. Dar după câte se pare, observându-l pe Isus cu tot ceea ce făcea şi spunea, celei mai mari părţi dintre popor îi venea în minte figurile profeţilor despre care vorbeşte Biblia: Ilie, Ieremia etc. Isus apărea ca unul din aceste personaje, care în istoria poporului lui Israel interveniseră de mai multe ori să atenţioneze poporul la o mai mare seriozitate şi fidelitate faţă de Dumnezeu, sau ca Ioan Botezătorul, care a fost ucis şi care ar fi înviat din morţi.
Aşadar, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Ce spune lumea despre mine? Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?”. Răspunsul lui Petru parafează un punct de referire fundamental în toată Evanghelia şi chiar pentru toată istoria care urmează, deoarece reprezintă, într-un anumit sens, începutul oficial al credinţei creştine. Pentru prima oară în istorie, Isus din Nazaret a fost recunoscut şi proclamat de Petru drept „Cristos”, adică „Mesia”, cel care revelează şi realizează pe pământ planul lui Dumnezeu pentru oameni.
Răspunsul lui Petru la întrebarea lui Isus constituie prima şi explicita profesiune de credinţă în Isus Cristos. Datorită acestei profesiuni de credinţă, Simon a devenit „Petru”, stânca pe care Isus va zidi Biserica sa. Pe prima profesiune de credinţă a lui Simon Petru se va stabili însăşi profesiunea de credinţă a tuturor creştinilor din secolele următoare: Isus este „Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu”.
În zilele noastre există mulţi oameni care se numesc „creştini”: oficial, toţi cei care au fost botezaţi. Dar să încercăm să scoatem din paginile Evangheliei aceste două întrebări pe care să ni le adresăm şi nouă: „Ce spune lumea despre mine? Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?”.
Desigur, ar fi interesant să facem un tur de orizont pe străzi şi să întrebăm mulţimea: „După părerea dumneavoastră, cine este Isus Cristos?”. Dar chiar şi atunci, dacă suntem angajaţi într-un sondaj de acest fel, n-am fi scutiţi de necesitatea de a lua poziţie personal asupra întrebării: tu cine spui că este Isus Cristos? Aceasta este problema de fond care iese la iveală din întreaga Evanghelie şi care rămâne ca o provocare inevitabilă adresată celui care o citeşte sau o aude predicată: cine era Isus din Nazaret?
Cine este Isus pentru noi? Să nu răspundem prea în grabă la această întrebare. Am risca să repetăm fraze confecţionate, formule prefabricate…, chiar dacă le-am învăţat la catehism, le-am auzit la predică sau le-am citit în cărţile de teologie. Este uşor să spui: „Cred în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om”. Dar apoi, ce facem oare din aceste cuvinte pe care le spunem în biserică, când suntem acasă, la birou, la serviciu sau împreună cu prietenii?
Trebuie să ne dăm nouă înşine răspunsul: cine este Isus pentru mine? Ce reprezintă pentru mine, în viaţa mea zilnică, în planurile mele de viitor, în viziunea existenţei mele?

Pr. Lucian Adam, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

Sâmbata, 23 august, in Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacau se va desfasura cea de a II-a Intâlnire diecezana a familiilor. Evenimentul este organizat de Episcopia Romano-Catolica de Iasi prin Oficiul pentru Pastoratia Familiei si a Laicilor, in colaborare cu Decanatul Romano-Catolic de Bacau. Tema aleasa anul acesta este „Familia, dar si speranta”.

„O societate sanatoasa are ca fundament familii sanatoase si stabile. Doar pretuind familia, putem arata ca pretuim viitorul. Familia, in viziunea Bisericii, este sanctuarul iubirii si leaganul vietii, «dar si speranta» pentru societate”, arata pr. Iulian Robu, purtatorul de cuvânt al Decanatului Romano-Catolic de Bacau.

Vor fi prezenti, in Bacau, mai multi episcopi, care vor celebra Sfânta Liturghie si vor tine catehezele pentru familii. „Sunt asteptati toti credinciosii, parinti si copii, tineri si vârstnici, insotiti de preotii care ii pastoresc. Sunt invitati toti cei care s-au nascut intr-o familie, cei care pretuiesc familia si doresc sprijinirea ei”, mai arata pr. Iulian Robu. Vineri seara, 22 august, dupa sfânta Liturghie, la ora 20, se va organiza un moment de rugaciune si adoratie coordonat de catre „Uniunea Mamelor Crestine”, având ca tema „Pacea in familii”.

Programul evenimentului din 23 august:

Ora 9.00: Primirea grupurilor
Ora 9.30: Cateheza „Familia, dar si speranta”, tinuta de Episcopul auxiliar de Bucuresti PS Cornel Damian, in Biserica „SS. Petru si Paul”
Ora 10.30: Pregatirea pentru Sfânta Liturghie
Ora 11.00: Sfânta Liturghie
Ora 12.30: Prânzul
Ora 13.30: Ateliere de discutii:
– „Familia, o realitate naturala”, pr. Calin Sechelea
– „Casatoria si fecunditatea”, Familia si viata
– „Teologia trupului” – o familie din Cluj
– „Familia si munca”, pr. Felician Tiba
– „Familia, suferinta si iertarea”, Eugenia Damatar
– „Familia, leaganul vocatiei”, Episcopul de Iasi PS Petru Gherghel
Ora 14.30: Marturii si concluziile atelierelor
Ora 16.00: incheierea Intâlnirii Diecezane a Familiilor

Pe parcursul intregii intâlniri, copiii vor avea un program special, cu jocuri si cântece. La Sfânta Liturghie de la ora 11.00, primele banci din biserica vor fi rezervare tinerilor care s-au casatorit anul acesta. Acestia vor primi o binecuvântare speciala din partea episcopului. „Pentru comunitatea catolica bacauana este o onoare sa gazduiasca un astfel de eveniment, afirma pr. Iulian Robu. Ne bucuram ca tocmai la noi, in Bacau, prin aceasta intâlnire, se va reliefa importanta familiei pentru Biserica si societate. Va asteptam cu drag.”

Duminica, 24 august a.c., de la ora 21.00, la „Pub S4”, bacauanii sunt asteptati la spectacolul „MMA”, de Vali Bolat.

Piesa urmareste drama unui campion de MMA din Bucuresti care spera la un transfer peste hotare.

Intâmplarea face ca situatia tensionata din România cu gazele de sist sa-i incurce planurile si sa-i lege destinul de a noastra Mare Neagra.

Sfârsitul se descopera privitorilor treptat prin pasiunea personajului principal pentru hamsii si bere neagra.

Pe lânga regizorul, scriitorul si actorul Vali Bolat o veti putea urmari pe Alina Neagu in rolul unei surori protective.

Trupele Altar si Luna Amara semneaza coloana sonora a spectacolului. Piesa se vrea a fi una „despre gloria efemera a sportului, a setei de Dumnezeu si a dorului de România cea furata”. Un bilet costa 10 lei.

Vali Bolat sau Valentin Braniste, este actor al Teatrului Municipal Bacovia. Acesta a scris pâna in prezent 10 piese de teatru pe care le prezinta ca fiind povesti urbane. Sursa de inspiratie a scrierilor sale este experienta personala din ultimii zece ani petrecuti in Bacau.

Madalina Gheta