Am mai vorbit despre răspunsurile interesante ale unor liceeni la Dosarul „Preşedintele” din revista „Dilema veche”, şi revin acum asupra unora dintre ele pentru că mă întâlnesc cu câteva puncte de vedere exprimate acolo.

Cel mai mult mi-a plăcut propoziţia: „Aş rămâne o persoană simplă, nu aş lăsa puterea să mă afecteze”. Ce frumos e spus, şi cu câtă candoare! Şi ce bine ar fi ca asta să ajungă la urechea prezidenţiabililor!

Pentru că nu este vorba despre un lucru imposibil, doar a fost un Havel, singurul, de fapt, despre care s-a spus că nu a fost alterat în profunda sa fibră umană de exerciţiul puterii. La ce m-am mai oprit? La ideea că e nevoie de promovarea tradiţiilor şi obiectivelor româneşti, chestiune deosebit de importantă, dar pentru care trebuie rezolvată infrastructura.

Iar la asta ştim cum stăm, cât de nevralgic este acest punct. Evident, din ingenioasele idei ale adolescenţilor nu lipseşte problema educaţiei, considerată una de prioritate absolută, nici cea a necesităţii îmbunătăţirii sistemului sanitar.

Căci, spune Ştefan Bărgăoanu (de la Colegiul Naţional „Gheorghe Vrănceanu, din Bacău) „un popor prost şi bolnav este uşor influenţabil”. Bravo, bine gândit, aşa e, politicienilor le convine să conducă o populaţie ignorantă, abrutizată, îndobitocită. Transformată într-o turmă. Un alt tânăr, susţine, şi cred eu că are foarte multă dreptate, că ar opri orele de religie din şcoli şi că ar interzice toate manifestările religioase de masă în instituţiile de învăţământ, rugăciunile la început de an, sfinţirile publice ale şcolilor, etc.

Manifestările astea religioase publice, prea publice, au devenit o veritabilă mascaradă. Lucru care îmi repugnă în cel mai înalt grad, ca şi noile obiceiuri ale preoţilor care „sfinţesc” te miri ce. Apropo de sfinţi, citesc undeva că în India sunt peste cinci milioane de sfinţi profesionişti, desigur, cu următoarea explicaţie, dată de un magistrat, om cultivat şi hindus pios: „Nouăzeci la sută dintre aceşti „sfinţi” sunt adevăraţi şnapani, impostori sau trântori, care au ales acest gen de profesie ca să fie hrăniţi fără să muncească.

Lor li se adaugă indivizi pasionaţi de vagabondaj, cărora ţinuta de asceţi le permite să rătăcească prin ţară fără să-i coste nimic, dormind în temple şi primind pomeni de la oameni miloşi”. Noi nu suntem în India, dar avem şnapani, trântori şi impostori din plin.

Carmen MIHALACHE

Ana Trincao si Silina Sintija – spectacole informale

Mai sunt doar câteva zile pâna la debutul celei de-a IV-a editie a Festivalului “Dans Contemporan – Bacau 2014”, organizat de Centrul International de Cultura si Arta “George Apostu”, eveniment dedicat publicului iubitor de dans contemporan, dar si celor neinitiati in acest tip de performance.

Daca prima zi, joi, 23 octombrie, se deschide cu spectacolul “Signals of the Real”, in care evolueaza Alysha Firbank, din Australia, cu un spectacol complex, alaturi de artisti din România, vineri, 24 octombrie, si sâmbata, 25 octombrie, de la ora 17, la Centrul de Cultura “George Apostu” vor avea loc prezentarile informale ale proiectelor dezvoltatea de artistele Ana Trincao (Portugalia) si Sintija Silina (Letonia), beneficiare ale unei rezidente, in luna octombrie, la Centrul “Apostu”, selectionate, in urma unui concurs, de boardul proiectului european “E-Motional: rethinking dance”.

Conceptual, proiectul de cercetare EVENT, al Anei Trincao, “vrea sa evidentiez ceea ce este deja stiut, prin construirea treptata a naratiunii, adoptând pozitia de promotor, care încearca sa reformuleze continutul ca un material nou. ‘Cum creez?’ este mai relevant pentru mine decât ‘Care este tema sau subiectul creatiei?’”, ne-a spus artista dupa o sedinta de repetitii.

Sintija Silina, din Letonia, vine cu proiectul „breath management” („managementul respiratiei”):“Ne dorim sa privim în interiorul nostru. Pentru a crea un sunet si o miscare fara un anumit impuls din lumea exterioara, pentru a crea un proces din procesul în sine”, ne-a spus si Sintija Silina.
Centrul de Cultura „George Apostu” Bacau este coorganizator al proiectului european „E-Motional: rethinking dance”, finantat de Comisia Europeana, prin programul CULTURA, si Ministerul Culturii, alaturi de Fundatia Gabriela Tudor (în calitate de lider de proiect), Asociatia Coregrafilor Profesionisti din Letonia (Riga), Fabrica de Movimentos (Porto).

Partenerii asociati ai festivalului sunt Centre de Création Chorégraphique Trois C-L (Luxemburg),Teatrul Municipal Bacovia si LOGOS- Grup de la Facultatea de Litere a Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau. Parteneri media: TVR Iasi, Radio Iasi, cotidianul Desteptarea.

Tot mai puţini sunt cei care merg la înţelesul dintâi al cuvântului jubileu, fapt consfinţit de DEX 2012: „Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. (În latină, jubilaeus desemna o „mare sărbătoare la evrei, ţinută din cincizeci în cincizeci de ani“.) Şi totuşi Bacăul a ţinut să compatibilizeze sensul cu realitatea: revista „Ateneu“ şi Şcoala Gimnazială Nr. 10 au celebrat trecerea unei jumătăţi de veac de la (re)întemeieze. („Toamna bacoviană“ a ajuns la a patra ediţie.) Publicaţia de cultură a fost înfiinţată în 1925, iar în 1964 a apărut în serie nouă. Au fost două zile dense (9-10 oct.), cu mesaje orale numeroase şi expresive. Din multele consemnări pe care le-am făcut, transcriu câteva.

BACOVIA CEL MARE * „Tragicul Bacovia, doritorul de bine Bacovia, marele om român Bacovia!“ (Radu Cârneci) * „Sadoveanu, aflat la Bacău, s-a întâlnit cu prefectul judeþului. <>, l-a întrebat. N-a ştiut nimeni de tristul, anonimul Vasiliu…“ (Valeriu Stancu) * „Între cei 19 poeţi români din universalitate cel mai bine reprezentat este Bacovia. Bacăul a dat aceste două nume mari: Alecsandri şi Bacovia, pe când Iaşiul nu se poate lăuda cu scriitori atât de pregnanţi.“ (Idem) * „România are destule dividende culturale din aceste valori ale locului, prinse într-un cronotop.“ (Maria Pilchin) * „Bacovia deţine un primitivism rafinat.“ (Tudor Opriş, contactat telefonic pentru a-i relata despre conţinutul celor două zile) * „Bacovia este poetul tuturor doctoranzilor mei.“ (Mihai Cimpoi) * „Bacovia e un răzbunător: o face cu contemporanii lui, cu concitadinii lui, care nu l-au înţeles.“ (Emilian Marcu) * „Cineva mi-a spus că George Călinescu a dat chix: l-a făcut pe Bacovia poet minor. Dacă citea bine, vedea că e un poet al minorului“ (Mihai Cimpoi); * „Biografia lui Bacovia are nevoie şi de mitologie.“ (Adrian-Dinu Rachieru)

TRADUCERI (IN)FIDELE * „În engleză Bacovia e tradus magistral, deci cuvintele lui sunt foarte moderne.“ (Mariana Zavati-Gardner) * „Sintagma Copacii albi, copacii negri a devenit Copaci în alb, copaci în negru, ceea ce nu-i de lăudat.“ (Mihai Cimpoi) *„Să ne ferim de franceza românilor“ (Idem) * „Cea mai rugată carte a mea a fost Bacovia, ce m-a făcut să cred că limba sârbă nu e o limbă mică dacă traduce din Bacovia.“ (Adam Puslojić)

ŞI ALTELE… * „Primul care l-a înţeles pe Ion Creangă a fost Nicolae Iorga“ (Mihai Cimpoi). Ruleta lingvistică mi s-a pus în mişcare, identificând legătura dintre cele două nume: toate literele din succesiunea ION CREANGA se regăsesc în succesiunea NICOLAE IORGA, cu repetarea lui N. Teoria „cuvântului din cuvânt“ a lui Ferdinand de Saussure mai are o confirmare. * „Dragoliub Firulović ne iubeşte de două ori, corespunzător celor două aripi ale numelui mic.“ (Ioan Dănilă) * „Preşedintele juriului a fost octogenaru’ Ovidiu Genaru.“ (Calistrat Costin) * „Sunt duşmanul lui Lasă că merge şi-aşa.“ (Valeria Manta-Tăicuţu, premiată pentru poezie) * „Clavecinele plâng ca vecinele.“ (Emilian Marcu, dintr-un poem propriu) * „Premiat sau premiant? Laureat!“ (Dumitru Brăneanu)

DIN CULISE *(Avantajele vecinătăţii) „Acum îl rog pe Mihai Cimpoi să tragă o concluzie“. (C. Costin, în finalul colocviului din sala de şedinţe a Consiliului Judeţean); „O virgulă!“, ne spune celor din preajma sa Radu Cârneci.“ *(Cu sau fără opiu) „Cu asta mă *apropiu de încheiere.“ * (Prefixul latinesc e un cuvânt) „Ceea ce pot să spun despre ideea enunţată încape în două cuvinte: Exclus!“

Evanghelia din duminica aceasta ne spune că Domnul Iisus, după ce a vindecat pe sluga sutaşului păgân şi a lăudat credinţa acestuia (Luca 7, 9), a doua zi s-a îndreptat către o cetate ce se numea Nain.Cu el împreună mergeau ucenicii Lui şi mult norod.
Fiul lui Dumenzeu,când s-a apropiat de “porţile cetăţii iată scoteau pe un mort, singurul fiu al maicii sale, şi ea era văduvă; şi popor mult din cetate era cu dânsa”.
O văduvă îşi petrecea la groapă pe unicul său fiu, sfâşiată de durere şi însoţită de părerile de rău ale celor de faţă. Mântuitorului i s-a făcut milă de îndurerata mamă. Convoiul a fost oprit. “Nu mai plânge”, a zis Iisus văduvei. După acest cuvânt mângâietor, a urmat actul vindecării minunate: “Şi apropiindu-se, s-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit”. S-a făcut linişte şi o aşteptare solemnă, ca atunci când valurile mării sunt potolite ca prin minune. Şi toţi priveau cu spaimă pe Cel ce a zis: “Nu mai plânge”. Apoi îndată, ne spune Sf. Evanghelie, Domnul a poruncit: “Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!”. Tânărul s-a ridicat, şi revenindu-şi în fire, “a început a grăi, şi l-a dat pe el maicii sale” (Luca 7, 14).
Minunea istorisită în pericopa evanghelică de astăzi nu-şi mărgineşte importanţa numai la evenimentul relatat. Ea transmite învăţături folositoare şi pentru noi,cei de astăzi. Învierea tânărului din Nain este o înaltă pildă de bunătate, o dovadă de profundă înţelegere pe care o arată Mântuitorul în faţa durerii omeneşti. El nu l-a înviat pe tânăr pentru a-l reda deşertăciunilor vieţii, ci pentru a-l reda mamei, spre a-i fi sprijin şi mângâiere. “Şi l-a dat maicii sale”, spune Evanghelistul Luca vrând să arate prin aceasta care a fost scopul cel dintâi al minunii. Totodată, această minune ne pune în faţa ochilor noştri sufleteşti convingerea hotărâtă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, cel profeţit în Vechiul Testament, venit în trup omenesc pentru a izbăvi lumea de urgia păcatului. Fiindcă, cine altcineva ar fi putut să redea viaţă unui mort, decât Creatorul lumii şi al vieţii? Redarea vieţii celor morţi este unul din sensul activităţii lui Mesia în lume.
O altă învăţătură desprinsă din această minune este aceea că Iisus Hristos este stăpânul vieţii şi învingătorul morţii. Învierea tânărului din Nain nu este decât o biruinţă parţială şi pentru o anumită perioadă asupra morţii, fiindcă acesta va cunoaşte din nou fenomenul despărţirii sufletului de trup. Biruinţa definitivă asupra morţii va veni, pentru lumea întreagă, abia prin învierea din mormânt a lui Iisus Hristos. În urma învierii Sale, natura omenească întrupată de Fiul lui Dumnezeu a fost îndumnezeită şi a devenit aluatul care dospeşte fiinţa omenească a fiecăruia pentru Impărăţia lui Dumnezeu, pentru care noi, oamenii, am fost creaţi. De atunci, moartea şi-a pierdut puterea şi ceea ce numim noi astăzi moarte nu este altceva decât despărţirea sufletului de trup, la chemarea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne cheamă la Sine, din iubire, atunci când voieşte.
Momentul despărţirii sufletului de trup este ziua de naştere a creştinului în Împărăţia lui Dumnezeu cea cerească. Aproape toţi sfinţii înscrişi în calendarul Bisericii noastre sunt prăznuiţi în ziua martiriului lor, adică în ziua naşterii lor în împărăţia cerească.

Pr.Liviu Burlacu
Fundatia “Episcop Melchisedec”-Bacau

(continuare din ediţia săptămânii trecute)
Isus vrea ca toţi să ştie că el este persoana ce mai simplă cu care stai şi persoana cea mai uşor de mulţumit. De exemplu, ai putea să stai aşa, liniştit sau obosit sau însetat, relaxându-te pentru a te bucura de pacea plăcută care izvorăşte din starea în prezenţa sa, chiar aşa cum el ne asigură: „Veniţi la mine” (Mt 11,28-30).
Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea: „Să intrăm în inima sa şi să ne apropiem de iubirea sa care este mai tare decât toate relele”. Acesta este motivul pentru care Isus, în sfintele Evanghelii, ne spune în mod simplu: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28), pentru că în Preasfântul Sacrament el ne transformă cu acele haruri pe care le-a dobândit pentru noi pe Calvar.
Din acest motiv, fericita Tereza de Calcutta spunea: „Fiecare moment pe care îl petreci cu Isus va aprofunda unirea ta cu el şi va face sufletul tău infinit mai glorios şi minunat în paradis şi va ajuta să se realizeze o pace durabilă pe pământ. Adoraţia perpetuă va salva întreaga lume”.
În Vechiul Testament, Dumnezeu a învăţat poporul prin Moise să privească la şarpele de aramă pentru a fi vindecat (cf. Num 21,8). Astăzi, Părintele ceresc ne imploră să privim la Fiul său iubit din Preasfântul Sacrament, pentru ca lumea întreagă să fie vindecată. De aceea, sfântul papă Ioan Paul al II-lea exclama: „Ce putere! Oricine merge în faţa Mântuitorului pentru o oră de adoraţie, apropie lumea de Cristos şi înalţă lumea şi toate persoanele din lume spre Dumnezeu Tatăl prin binecuvântarea sa”.
Da, te rog, gândeşte-te atent la posibilitatea de a te înscrie la o oră de noapte, între miezul nopţii şi ora 6.00 dimineaţa, pentru că sunt orele cele mai dificile de acoperit. Trebuie să ştii că sfântul Ioan Paul al II-lea petrecea o noapte întreagă în rugăciune în faţa Preasfântului Sacrament o dată pe săptămână, după modelul lui Isus care petrecea deseori noaptea întreagă în rugăciune. Acelaşi papă spune că fiecare oră de adoraţie este o oră a milostivirii divine: „Cei care stau în faţa Domnului fac o slujire extraordinară. Ei îi prezentă lui Cristos pe toţi cei care nu-l cunosc şi sunt îndepărtaţi de el. Ei stau în prezenţa sa în locul acestor persoane, făcând să coboare asupra acestor suflete, îndepărtate de Dumnezeu, şi cu atât mai nevoiaşe de milostivirea sa, de sângele preţios al Mielului, astfel încât, în loc să meargă în iad, acele suflete merg în paradis pentru a sta cu Dumnezeu toată veşnicia”. A mântui un suflet este lucrul cel mai mare pe care îl putem face.
Adoraţia perpetuă face să vină pe pământ „un cer nou şi un pământ nou” (2Pt 3,13), aşa cum ne exprimăm în rugăciunea Tatăl nostru: „Vie împărăţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ” (Mt 6,10).
Aşadar, vreţi să fiţi prietenii lui Isus Euharisticul şi să vă bucuraţi de toate binecuvântările şi harurile pe care El ni le-a promis? Grăbiţi-vă să vă înscrieţi la o oră de adoraţie şi să-i convingeţi şi pe alţii, de orice religie, să facă parte din această prietenie.
Bunul Isus din preasfânta Euharistie să vă binecuvânteze!
Pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău