Încâlcite vremuri traim. Ne apropiem de data alegerilor si o multime de lucruri sunt confuze la culme. Începând cu programele candidatilor la presedintie. Unele sunt superficiale, încropite parca într-o doara, altele sunt prea stufoase, de nu întelegi nimic clar, cert este ca nu e usor defel sa spui „da” ferm convins, merg cu acesta sau aceasta.
Dar asteptarile sunt mari, mai cu seama din partea celor tineri, care vor sa aiba un viitor aici, la ei în tara. Desi cam totul îi contrazice si de la an la an numarul tinerilor înzestrati, care se hotarasc sa plece pentru a studia în alte tari, creste.
Migratia creierelor este un fenomen mai mult decât îngrijorator, e un adevarat dezastru. Asa dupa cum e o mare tristete si sa-i auzi ca nici nu au de gând sa revina în România, pentru ca nu-i asteapta nimic bun aici.
Iar guvernantii ramân nepasatori în fata acestei grave situatii. Au ei alte probleme, de diferite naturi, mai cu seama din cele tinând de „naturelul” lor simtitor la profitul personal. Vorbeam despre tineri, pentru ca pastrasem în minte niste dorinte de-ale lor, asa cum apareau formulate într-o ancheta facuta, acum ceva timp, de revista „Dilema”, la care, întâmplator, participasera si vreo doi liceeni bacauani.
Erau destule naivitati si teribilisme în spusele acestor adolescenti, care cereau, printre altele, si legalizarea marijuanei. Si alte lucruri, mai mici sau mai mari, ca importanta, dar care nu au atingere cu treburile, cu misiunea unui sef de stat. M-a impresionat însa faptul ca ei îsi doresc un presedinte care sa faca în asa fel încât tinerii sa nu-si mai paraseasca tara, de nevoie. Sau sa se întoarca acasa, de acolo unde sunt, având siguranta ca îsi vor gasi rostul, ca-si vor putea face o viata la ei în tara.
Asa cum ar fi normal. Vor apoi un presedinte patriot, si iarasi m-a impresionat placut acest lucru, care demonstreaza ca mai sunt sanse ca tara asta sa-si recapete demnitatea si sa fie altfel privita în lume. Iar noi toti sa fim mândri de asta.
Multe, prea multe ar fi de spus despre asteptarile noastre, ale tuturor. Ar trebui sa depasim vechile noastre deprinderi, sa nu mai alegem raul cel mai mic, sa nu ne mai complacem în comparatii fara sens si în resemnare, sa fim fermi si pretentiosi.
Sa învinga cel mai bun, nu prin comparatie cu altii, ci pentru ca este cu adevarat valoros si pregatit pentru rolul pe care urmeaza sa-l joace, pentru misiunea ce-i revine. Eu, una, numai un asemenea om as vota.
