Comenduirea Garnizoanei Bacau organizeaza in perioada 24 – 26 octombrie o serie de activitati dedicate Zilei Armatei Romaniei. Pe 25 octombrie se implinesc 70 de ani de cand ostasii Armatei Romaniei au eliberat ultima parte a teritoriului national de sub ocupatia straina.
Duminica, 19 octombrie, intre orele 12.00 – 14.00, la Centrul de Afaceri si Expozitional Bacau, va avea loc un concurs moto in cadrul competitiei „Cupa 25 octombrie”.
Activitatile din cadrul proiectului „Ziua Armatei in scoli” se vor desfasura in municipiul Bacau, marti 21 octombrie, intre orele 09.00 – 12.00 la Scoala Gimnaziala „Alexandru Safran” si miercuri, 22 octombrie, intre orele 09.00-12.00, la Colegiul National „Vasile Alecsandri”.
Joi, 23 octombrie, incepand cu ora 11.00, Muzica Militara a Garnizoanei Bacau va sustine un concert in cadrul vernisajului expozitiei „Armata romana in cel de-Al Doilea Razboi Mondial” de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”.
De asemenea, intre orele 12.00 -14.00, Baza 95 Aeriana va primi vizita unui grup de elevi din clasa a VIII-a de la Scoala Gimnaziala „Octavian Voicu”, iar incepand cu ora 13.00, la Cercul Militar Bacau, filialele din Bacau ale Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi si Cultul Eroilor vor organiza un simpozion in cadrul caruia va avea loc si lansarea a doua carti avandu-l ca autor pe col.(r) Eugen Ichim.
Vineri, 24 octombrie, incepand cu ora 11.00, la Cercul Militar Bacău va avea loc un spectacol dedicat Zilei Armatei Romane. „Sambata 25 octombrie, incepand cu ora 11.00, la Cimitirul Central din Bacau va avea loc Ceremonialul militar de depunere de coroane si jerbe de flori pentru comemorarea eroilor neamului.
Totodata, incepand cu ora 19.00, pe traseul Statuia lui Stefan cel Mare – strada Nicolae Balcescu – Calea Marasesti – Monumentul Eroilor din Cimitirul Central va avea loc retragerea cu torte”, a declarat lt. Bogdan Todirascu, ofiter de relatii publice la Baza 95 Aeriana Bacau. In perioada 24-26 octombrie, la Centrul de Afaceri si Expozitional Bacau va avea loc „Expo Militar Bacau”, in cadrul caruia vor fi expuse armament si tehnica militara apartinand fortelor aeriene si terestre.
Deschiderea oficiala, va avea loc vineri, 24 octombrie, ora 13.00, iar sambata 25 octombrie, bucatarii militari vor pregati pentru public traditionala fasole cu ciolan, incepand cu ora 13.00. In cadrul „Expo Militar Bacau”, Muzica Militară a Garnizoanei Bacau va sustine doua concerte: vineri, 24 octombrie, intre orele 13.00-14.00 si duminica, 26 octombrie, intre orele 13.00-14.00.
In aceasta seara, primul Bal al Bobocilor din acest sezon, organizat de Colegiul National Gheorghe Vranceanu, si-a desemnat castigatorii concursului de Miss si Mister. Concursul s-a lasat, insa, cu cantec, unul din sponsori anuntand ca renunta la colaborarea cu colegiul.
Procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, i-a transmis procurorului general al României cererea în vederea sesizării Camerei Deputaților pentru încuviințarea arestării preventive a deputaților PSD Ioan Adam și Viorel Hrebenciuc, puși sub acuzare în dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri.
„În conformitate cu prevederile art. 72 alin. 2 din Constituția României și ale art. 195 alin. 1 și 2 din Regulamentul Camerei Deputaților, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție a transmis procurorului general al României cererea și referatul întocmit de procurorii anticorupție, în vederea sesizării ministrului Justiției, pentru a cere președintelui Camerei Deputaților încuviințarea arestării preventive a deputaților: Adam Ioan, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit și constituire a unui grup infracțional organizat și trei infracțiuni de cumpărare de influență; Hrebenciuc Viorel, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de influență și instigare la folosire a influenței de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite”, se arată într-un comunicat al DNA remis vineri AGERPRES.
Potrivit DNA, în cursul anului 2012, deputatul Ioan Adam le-a solicitat judecătorilor Lorand Andras Ordog și Gabriel Uță să admită o cale extraordinară de atac, pronunțând o hotărâre judecătorească (decizia nr. 231/ R/ 17.04.2012 a Tribunalului Covasna) în favoarea lui Paltin Gheorghe Sturdza (nașul de cununie al deputatului), în contradicție evidentă cu principiile de drept, cu starea de fapt reală și cu practica anterioară a acelorași judecători și a tuturor celorlalte instanțe care soluționaseră cauza, prin care au dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 43.227 de ha teren forestier și 50 de ha de teren agricol pe raza județului Bacău, creând un prejudiciu în sarcina RNP Romsilva de 303.888.615 euro.
Procurorii arată că soluția a fost dispusă în condițiile în care moștenitorul nu se încadra în gradul de rudenie prevăzut de lege față de proprietarul deposedat și nu depusese cerere la Comisia locală de fond funciar pentru întreaga suprafață.
De asemenea, pe parcursul judecății își modificase cererea și solicita numai restituirea dreptului asupra a 23.000 de hectare iar pe o parte din terenurile revendicate fusese deja reconstituit dreptul de proprietate față de câteva sute de proprietari.
Judecătorii au admis, în faza recursului, revizuirea unei hotărâri anterioare irevocabile prin care fusese respinsă cerea reclamantului, invocând apariția unor înscrisuri noi pe care reclamantul a omis să le solicite cu prilejul primei judecăți, deși acestea nu aveau valoare determinantă raportat la obiectul cauzei.
„Imediat după ce a obținut în mod fraudulos decizia civilă nr. 231/ R/ 2012 a Tribunalului Covasna, Adam Ioan, împreună cu Paltin Gheorghe Sturdza, Călugăr Daniel-Constantin, Varga Ioan-Gheorghe, Bengescu Dan Costin și Hrebenciuc Viorel, a constituit și coordonat un grup ce urmărea să obțină venituri prin oferire de mită, cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului forestier dobândit prin hotărârea judecătorească menționată”, mai arată DNA.
Totodată, pentru a reuși punerea în aplicare a deciziei, Ioan Adam împreună cu Paltin Gheorghe Sturdza le-a promis lui Daniel-Constantin Călugăr, Ioan-Gheorghe Varga, Dan Costin Bengescu și Viorel Hrebenciuc bani sau alte foloase iar aceștia din urmă au promis că vor determina funcționarii publici cu atribuții în acest sens (din cadrul Comisiei Județene de Fond Funciar Bacău, Direcției Silvice Bacău, Comisiilor locale de Fond Funciar Asău, Dofteana, Brusturoasa, Palanca, OCPI Bacău, ITRSV Suceava) să urgenteze îndeplinirea actelor ce intră în atribuțiile lor de serviciu sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri.
În acest scop, în luna aprilie 2013, la inițiativa lui Ioan Adam, Paltin Gheorghe Sturdza a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a întregii suprafețe de teren forestier (43.277 ha) cu Dan Costin Bengescu, precum și un contract de mandat, prin care cumpărătorul se angaja să facă toate demersurile necesare în vederea punerii în posesie și obținerii titlului de proprietate.
Prețul tranzacției a fost de 2.500 euro/ hectar, de aproximativ trei ori mai mic decât valoarea de piață, întrucât contractul masca în cuprinsul său și cumpărarea de influență de la autoritățile din județul Bacău.
DNA mai susține că, pentru atingerea scopului, Dan Costin Bengescu l-a cointeresat pe Viorel Hrebenciuc, care avea rolul de a-și folosi influența politică la nivelul instituțiilor și autorităților publice din județul Bacău și a celor de la nivel central, pentru urgentarea atingerii obiectivelor stabilite în antecontract, în schimbul a 12.000 de hectare din suprafața reconstituită.
„În sarcina deputatului Viorel Hrebenciuc s-a reținut că, începând cu luna aprilie 2013 și până în prezent, împreună cu Ioan Adam, Paltin Gheorghe Sturdza și Dan Costin Bengescu, a constituit și coordonat un grup (la care au aderat/ sprijinit ulterior și alte persoane), ce urmărea să obțină venituri prin oferire de mită, cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului forestier în suprafață de 43.227 ha dobândit prin hotărârea judecătorească nr. 231/ R/ 2012 a Tribunalului Covasna”, precizează procurorii.
Astfel, în luna aprilie 2013, Viorel Hrebenciuc împreună cu Dan Bengescu, le-a promis lui Ioan Adam și Paltin Gheorghe Sturdza că-i va determina pe funcționarii publici cu atribuții de punere în posesie și eliberare titlului de proprietate privind terenul forestier în suprafață de 43.227 ha (din cadrul Comisiei Județene de Fond Funciar Bacău, Direcției Silvice Bacău, Comisiilor locale de Fond Funciar Asău, Dofteana, Brusturoasa, Palanca, OCPI Bacău, ITRSV Suceava, Romsilva) să urgenteze îndeplinirea actelor ce intră în atribuțiile lor de serviciu sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri (ex. să nu se formuleze plângeri în instanță împotriva deciziilor Comisiei județene de fond funciar Bacău), acceptând de la aceștia promisiunea de bani sau alte foloase.
Potrivit DNA, în cursul anului 2013, Viorel Hrebenciuc l-a contactat repetat la telefon pe Adam Crăciunescu, director general al RNP Romsilva, și s-a deplasat la biroul acestuia, reproșându-i opoziția la punerea în posesie a lui Paltin Sturdza.
„Întrucât Crăciunescu Adam a refuzat să dea curs solicitării, Viorel Hrebenciuc i-a solicitat lui Sârbu Ilie, care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid politic, să își folosească influența față de Crăciunescu Adam, directorul general al Romsilva, membru în cadrul aceluiași partid politic, pentru a determina modul în care instituția condusă de acesta din urmă trebuie să se comporte în legătură cu punerea în posesie, eliberarea titlului de proprietate și litigiile juridice aferente reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței revendicate de Paltin Gheorghe Sturdza”, mai explică DNA.
În cursul lunii septembrie 2013, Viorel Hrebenciuc a intervenit pe lângă membrii comisiilor locale Dărmănești și Dofteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, astfel încât aceștia să accepte predarea directă a suprafețelor de pădure, fără avizul Comisiei Județene de Fond Funciar.
DNA îl mai acuză pe Viorel Hrebenciuc că, în perioada septembrie — octombrie 2013, și-a folosit influența asupra directorului Direcției Silvice Bacău, căruia i-a reproșat „blocajele” instituționale apărute, realizând totodată demersuri pentru ca acesta să fie chemat la București, pentru a fi „instruit” cum să procedeze în privința demersurilor efectuate pentru restituirea în natură a celor 43.277 ha pădure, demersuri care au avut ca efect convocarea acestuia din urmă de către directorul general al Romsilva, pe tema suprafețelor vizate de Paltin Gheorghe Sturdza.
În acest context, după ce Romsilva a depus o cerere de strămutare și a obținut suspendarea judecății litigiului care privea această suprafață, Viorel Hrebenciuc i-a cerut lui Ilie Sârbu să își folosească influența față de Crăciunescu Adam și să îl determine să înlocuiască persoana care reprezenta regia în cauzele ce priveau acest domeniu.
Totodată, după admiterea cererii de strămutare, Ioan Adam i-a cerut lui Dan Bengescu să îi transmită lui Viorel Hrebenciuc că funcționarii publici cu care a discutat despre terenurile revendicate l-au păcălit, subliniind că deputatul Hrebenciuc și-a „dat cuvântul” că va rezolva problema.
În plus, în cursul lunii august 2014, Viorel Hrebenciuc i-a promis lui Dan Bengescu că își va folosi influența pentru a-l determina pe directorul RN Romsilva să nu mai formuleze contestații împotriva acțiunilor judiciare inițiate de acesta.
În cerere trimisă în Parlament, DNA arată că este necesară arestarea celor doi deputați pentru „înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal”.
„În acest sens, trebuie avută în vedere modalitatea săvârșirii faptelor și rezonanța acestora, precum și urmarea produsă, privită atât din perspectiva valorii prejudiciului, cât și prin limitarea severă a fondului forestier aflat în administrarea statului, astfel încât luarea măsurii preventive este necesară pentru a elimina temerea că organele judiciare nu reacționează eficient împotriva unor persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită. Cercetarea unor asemenea persoane în stare de libertate ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni, având în vedere poziția inculpaților și natura faptelor de care sunt acuzați”, mai declară DNA.
Cererii transmise i-au fost atașate referatul întocmit de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție care efectuează cercetări în cauză, precum și un număr de 17 volume cuprinzând copii ale dosarului de urmărire penală.
Poliţiştii Secţiei 5 Poliţie Rurală Răcăciuni au fost sesizaţi la data de 16 octombrie a.c., în jurul orei 14.00, de către o femeie de 29 de ani, din comuna Sascut, despre faptul că, o femeie, de 44 de ani, din comuna Buhoci, în timp ce se afla în vizită la locuinţa sa, i-a sustras mai multe bunuri.
În urma investigaţiilor efectuate, poliţiştii au constatat că în noaptea de 15/16 octombrie, partea vătămată a cazat-o pe femeia în cauză, venită în vizită, într-una din camerele locuinţei sale, de unde aceasta ar fi sustras un laptop, un telefon mobil şi o cameră foto.
Ulterior, pe timpul nopţii, în jurul orei 03.00, femeia de 44 de ani ar fi părăsit locul faptei cu bunurile sustrase, deplasându-se către locuinţa personală cu o maşină de ocazie.
Tot din cercetări, poliţiştii au stabilit că femeia şi-a procurat un bilet de avion pentru data de 16.10.2014 cu destinaţia Irlanda, cu plecare din aeroportul Bacău.
Astfel, în baza unui mandat de aducere, poliţiştii s-au deplasat la data de 16 octombrie a.c., în jurul orei 20.00, în aeroportul Bacău, unde în sala de aşteptare au identificat-o pe femeia bănuită de furt, pe care au condus-o la sediul unităţii de poliţie pentru cercetări.
Aceasta a recunoscut că a sustras un laptop din locuinţa părţii vătămate, pe care l-a ascuns la domiciliul său şi pe care l-a predat poliţiştilor.
Față de cea în cauză s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentată Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propunere de arestare preventivă.
În cauză poliţiştii au întocmit dosar penal şi continuă cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat.
La data de 16.10.2014, în jurul orei 20:15, poliţiştii de la Biroul Rutier Bacău au fost sesizaţi despre producerea unui eveniment rutier cu victime, pe strada Republicii din municipiu.
La faţa locului poliţiştii au constatat că o persoană de sex feminin, de 64 de ani, din judeţul Tulcea, în timp ce conducea un autoturism pe strada Republicii, la intersecţie cu strada Aviatorilor, pe fondul nepăstrării unei distanţe de siguranţă, a intrat în coliziune cu un autoturism condus regulamentar de un tânăr de 29 de ani, din comuna Cleja.
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto de 29 de ani, precum şi a două persoane de sex feminin, de 69 şi 59 de ani, din judeţul Neamţ, pasagere în autoturismul condus de femeia de 64 de ani.
Cei în cauză au fost transportați la Spitalul Judeţean de Urgenţe Bacău unde au primit îngrijiri medicale.
Conducătorii auto au fost testaţi cu aparatul etilotest iar rezultatele au fost negative.
În cauză poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Pe DC 199 241 din comuna Măgura, poliţiştii au depistat o persoană de sex masculin, de 52 de ani, din localitate, în timp ce conducea un moped aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.
În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,74 mg/l alcool pur în aerul expirat.
De asemenea, bărbatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
Acesta a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţe Bacău unde i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei iar poliţiştii i-au întocmit dosar penal.
La data de 16.10.2014, poliţiştii Postului de Poliţie Corbasca au depistat în trafic, pe raza comunei, un tânăr de 19 ani, din localitate, care conducea un autoturism cu numerele de înmatriculare provizorii.
În urma verificărilor efectuate, poliţiştii au constatat că valabilitatea numerelor era expirată din data de 04 octombrie a.c. şi că au fost atribuite unui alt autovehicul.
De asemenea, conducătorul auto nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cauză, s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, având montate numere false de înmatriculare, de către o persoană fără permis.
Filarmonica Mihail Jora din Bacau, cu sprijinul Consiliului Judetean Bacau, a raspuns pozitiv la solicitarea de a sustine doua concerte in Germania in perioada 19-20 Octombrie in doua din cele mai importante sali din Europa:
19 Octombrie – GEWANDHAUS (sala filarmonicii din Leipzig) si 20 Octombrie – UDK Berlin,(Universitatea de arte) fost sediu al Filarmonicii berlineze.
Concertele vor fi dirijate de Maestrul Ovidiu Balan iar programul va cuprinde patru concerte pentru pian si orchestra(W.A.Mozart- KV 488, F.Franz/F.Schubert- Fantezia Wanderer, R.Schumann- pian concert si P.I. Ceaikovski- concert nr. 1 toate interpretate de pianistul italian EMILIO AVERSANO intr-un maraton
pianistic.
Dupa prezenta in anul 2013 in sala Gasteig a filarmonicii din Munchen, construita conform planurilor inegalabilului Sergiu Celibidache, filarmonica din Bacau confirma prin aceste doua concerte prestigiul international de care se bucura in ultimii ani.
Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au decis arestarea preventivă a două persoane urmărite penal în dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri, respectiv Dan Costin Bengescu și Iosif Kadas.
În cazul a altor doi inculpați, Sorin Ion Iacob și Jănică Pernaru, magistrații au decis ca ei să fie cercetați de DNA în arest la domiciliu.
Decizia nu este definitivă.
Urmează ca instanța supremă să dezbată vineri și cererea procurorilor DNA de arestare preventivă a doi judecători de la Tribunalul Covasna, Lorand Andras Ordog și Gabriel Uță, acuzați de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.
Potrivit DNA, pe 17 aprilie 2012, la solicitarea deputatului PSD Ioan Adam, cu sprijinul lui Paltin-Gheorghe Sturdza, un complet de judecători de la Tribunalul Covasna din care au făcut parte Ordog și Uță, a dispus admiterea unui recurs în materia fondului funciar și reconstituirea dreptului de proprietate pentru o mare suprafață de teren forestier și de teren agricol, situate pe raza județului Bacău, în favoarea unei persoane și în defavoarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.
Procurorii susțin că decizia judecătorească ar fi fost pronunțată în contradicție evidentă cu principiile de drept și cu starea de fapt reală, respectiv fără prezența vreunui înscris nou care să schimbe starea de fapt reținută de instanțele anterioare, fără a se efectua vreo expertiză în cauză, fără a clarifica cu probe cine a avut calitatea de proprietar deposedat în anul 1945.
DNA subliniază că a fost creat un prejudiciu, în sarcina Romsilva, de aproape 304 milioane euro, contravaloarea a 43.227 hectare teren forestier.
Procurorii au constatat că imediat după pronunțarea deciziei civile, Ioan Adam, împreună cu Paltin, Varga, Bengescu și deputatul PSD Viorel Hrebenciuc, a constituit și coordonat un grup, ce urmărea să obțină venituri prin cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate asupra terenurilor forestiere, precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului dobândit prin hotărârea judecătorească menționată.
În același dosar, DNA a anunțat că senatorul Ilie Sârbu este urmărit penal pentru folosirea influenței de o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid în scopul obținerii de foloase necuvenite și sprijinirea unui grup infracțional organizat, deputatul Viorel Hrebenciuc pentru constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de influență și instigare la folosirea influenței de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, iar deputatul Ioan Adam, pentru instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, constituire a unui grup infracțional organizat, trei infracțiuni de cumpărare de influență.
De asemenea, a fost pus sub acuzare și Adam Crăciunescu, director general al RNP Romsilva, pentru abuz în serviciu și sprijinirea unui grup infracțional organizat.
Soții Gheorghe și Elena Bibire din comuna Parincea au profesat o viață întreagă la catedră. Ieșirea lor la pensie aduce în discuție situația delicată a învățământului rural: satul românesc rămâne fără cadre didactice.
În anii ’70 li s-a spus să meargă la sate. Erau primele generații de cadre didactice formate din copii de țărani, după război. Crescuseră în sărăcie, știau valoarea unui codru de pâine și li s-a spus că singura șansă de a scăpa este să învețe. Au făcut liceul la oraș, facultatea sau școli postliceale și s-au întors în satele lor, să răspândească lumina învățăturii.
Au educat generații de copii de țărani, pe fiii acestora și, uneori, și pe nepoții primilor elevi. După zeci de ani în slujba școlii, învățătorii, profesorii sau educatoarele ies la pensie. Ce lasă în urmă? Cine le ia locul? Ce se întâmplă cu elevii din mediul rural? Mai are nevoie satul românesc de „Domnul Trandafir”?
Vom încerca să aflăm răspunsul la aceste întrebări în paginile ce urmează, în care vom prezenta povestea unei familii de cadre didactice. Este vorba de familia Bibire, din comuna Parincea: Gheorghe Bibire, profesor de istorie-geografie timp de peste patru decenii, și Elena Bibire, educatoare la grădinița din satul Vladnic.
Toată cariera au predat la aceeași școală, în același sat. Au fost implicați în viața comunității, au educat generații de elevi, au construit o casă, o fântână, au plantat pomi și viță-de-vie, fără a-și neglija cei doi copii.
Gheorghe Bibire, 44 de ani la catedră
A predat peste patru decenii istorie și geografie. A trăit toată viața la țară pentru că i-a plăcut să lucreze pământul, să colinde prin păduri și a refuzat, cu încăpățânare, ofertele de a se muta la oraș.
„Eu am fost ultima generație care a făcut școala de șapte ani. Am intrat la școală în 1956. Până în 1960 am făcut clasele I – IV în satul Milești, cu învățătorul Ichim”, povestește molcom. Toate cele patru clase învățau în aceeași încăpere. „Erau patru clase simultane pentru că eram prea puțini copii: în clasa întâi am fost doar trei copii. Două clase începeau la ora 8.00, alte două, de la ora 10.00”.
In gimnaziu, elevii din Milesti petreceau vacanta de vara cu vitele, in padure
Nu a mers la grădiniță pentru că nu era așa ceva în sat. Dar învățătorul a făcut altceva: înainte de a intra în clasa I a cerut părinților să trimită copiii toamna și primăvara la școală, ca să se acomodeze cu învățătorul. „În acest fel ne-a fost ușor când am intrat în clasa I, pentru că deja ne cunoșteam unii cu alții”.
Gimnaziul l-a făcut la Văleni, un sat aflat la vreun kilometru de Milești. Deja clasele erau mai mari, de 20-30 de copii, pentru că învățau elevii din două sate. Ca profesori, tot oameni din sat: familiile Cotigă, Lozincă, Catichei. „Era bătălia pentru rezultate cât mai bune, pentru premii. Am făcut aici patru ani până în 1964, când am plecat la liceu, în Bacău”.
La examenul de admitere a mers pe jos, cale de 30 de kilometri, cu mama sa. A fost admis la actualul Colegiu Vrănceanu, unde a învățat ca elev extern până în 1967. În Bacău a stat în gazdă.
„Ca licean, pentru mine a fost mai dificil. Fiind extern, activitatea mea s-a rezumat doar la învățat. Noi, cei de la țară, nu știam de discoteci, de cluburi. Fiecare își vedea de treburile lui, de școală. Mai mergeam la film, mai ascultam la radio, televizorul a apărut mai târziu”. Adolescentul Gheorghe Bibire mergea la teatru sau la concertele simfonice și a făcut parte din corul liceului și din trupa care a pus în scenă Oedip Rege.
Elevul Gheorghe Bibire, in bancile Liceului Lucretiu Patrascanu
„Gândul meu era să mă fac inginer silvic. Tata era pădurar, mi-a plăcut pădurea, tot gimnaziul am stat cu animalele în pădure. Dar mi-a plăcut și istoria. Și am zis să încerc, pentru că facultatea era la Bacău. Pentru mine, plecarea la Craiova sau la Brașov era o necunoscută. Am depus dosarul la Bacău și am reușit de prima dată”.
A urmat cursurile Institutului Pedagogic de trei ani. Accentul s-a pus pe pedagogia și psihologia copilului, pentru că, spune el, studenții erau pregătiți foarte bine pentru a deveni cadre didactice pentru învățământul gimnazial, care se extindea.
„Am fost îndrumați să mergem să ocupăm posturile de la sate, să contribuim la dezvoltarea mediului rural, la educarea cetățenilor de la țară. Promoțiile care au terminat în anii 1970, 1971, 1972 au fost repartizați în satele natale sau în alte localități rurale. Am venit în 1970 la Parincea ca profesor de istorie-geografie până în 2014. Am fost profesor timp de 44 de ani.”
Scoala, ca mijloc de evadare
“„La școală am avut și ajutorul părinților, în special al mamei, care mă punea să citesc și să scriu. Aveam caiete și cărți. Cărțile le cumpăram pe vremea aceea. Aveam toc cu cerneală, nu erau pixuri sau stilouri. Scriam mai mult cu creioanele.
Eram atenți să învățăm și mai trăgeam cu urechea, inevitabil, și la cei din celelalte clase. Uneori, când ei se mai împotmoleau, învățătorul ne întreba pe noi.
Dar trebuia să învățăm. Asta era formula: înveți ca să ajungi om. Și noi am înțeles că trebuie să învățăm ca să ajungem oameni mari. Părinții voiau să ne facă preoți, ofițeri, învățători. Nimeni nu se gândea să rămână la sapă. Ne inoculau ideea asta în familie. Părinții spuneau: trebuie să ajungi domn. Iar ca să ajungi domn, trebuie să înveți. Și toată lumea știa că asta e singura soluție.”.
Prima promotie de elevi ai profesorului Gheorghe Bibire
„Viața era simplă și frumoasă. Nu aveam griji multe; mici responsabilități pe lângă casă: să mergem cu gâștele, curcile, să le aducem mâncare. Mergeam foarte des la pădure, unde ne jucam. Făceam multă mișcare și practicam jocurile vechi, oina în special.
Primăvara și toamna ne duceam cu animalele pe câmp. Nu știam de radio, care a apărut mai târziu. În schimb, citeam mult. Școala avea o mică bibliotecă. Nu eram orientați ce să citim, dar citeam pe ce puneam mâna.”
Ca agricultor
„În anii ’90, imediat după ce luase avânt retrocedarea terenurilor agricole, oamenii au constatat că nu le pot lucra. Că nu au bani pentru înființarea culturilor, nu au îngrășăminte, tractoare, combine.
Singurul lucru pe care-l aveau erau pământurile. „Practic, nu lucra nimeni terenurile. Oamenii nu aveau nimic. Guvernul a dat, la un moment dat, o hotărâre prin care SMA-urile puteau ajuta cu îngrășăminte și mașini agricole țăranii.”
Însă, pentru a se putea face acest lucru, era nevoie de o comasare a terenurilor, și mai era nevoie de cineva care să le explice oamenilor avantajele. Gheorghe Bibire a organizat, timp de două sezoane, o asociație virtuală a agricultorilor. Asociația nu avea personalitate juridică, se baza numai pe încrederea oamenilor.
A obținut sprijinul SMA-ului din localitate, a arat, a semănat, a dat îngrășăminte, a treierat și a împărțit recoltele. După plata datoriilor, oamenii primeau cam 1.200 de kilograme de grâu la hectar. O cantitate imensă, având în vedere că în zilele noastre proprietarii primesc doar 5-600 de kilograme.
„După doi ani nu s-a mai putut lucra pentru că se desființaseră SMA-urile și era nevoie de o structură juridică. Nu s-a mai putut lucra la fel, deși era benefic pentru oameni”, spune profesorul Bibire.
Arheologia și Securitatea
Ca profesor de istorie, Gheorghe Bibire a coordonat cercul tematic din școală. Elevii s-au dovedit pasionați, mai ales că discuțiile se concentrau pe istoria locurilor. S-a început cu toponimia, încercând să se descopere de unde provin numele diferitelor locuri. La „Cetățuia” au dat peste urmele unei vechi fortificații, la „Hârburi” au găsit resturi ceramice, iar la „Gâtul Grecului”…
Pasiunea pentru arheologie s-a transmis sI fiului sau mai mare, care a descoperit singur situl “Gâtul Grecului” deoarece profesorul Bibire nu a vrut sa-i dezvaluie localizarea de teama unor noi anchete din partea Securitatii
Ei bine, aici a fost cu cântec. „Aici, tractoarele au scos la iveală multe lucruri vechi care aparțineau culturii eneolitice Cucuteni. Am găsit obiecte de uz casnic, cremene, amulete și un grup de statuete. Erau mai mult simbolice, probabil zeități locale. Le-am adus la școală, unde am făcut un colț în laboratorul de istorie.”
De descoperirea făcută de elevi au aflat și cei de la Muzeul de Istorie, care au venit la fața locului. Doar s-au uitat, pentru că nu au existat bani pentru o cercetare amănunțită. Însă statuetele au fost luate la Bacău.
Povestea nu s-a sfârșit aici. Un ziarist de la revista Flacăra, Valeriu Bârgău, originar de prin părțile locului, a scris un articol în care a menționat episodul cu statuetele. Articolul a atras atenția Securității.
„Ne-am trezit că suntem anchetați. Au venit cei de la Securitate, care au crezut că au găsit mari comori. Le-am explicat că nu am săpat, doar am mers pe urma tractorului. Oricum, ne-au interzis să mai facem cercetări acolo.”
Elena Bibire, de 37 de ani la grădiniță
De 37 de ani, educatoarea Elena Bibire bate același drum între Parincea și Vladnic. A lucrat toată viața în aceeași curte, peste drum de școală, schimbând doar imobilul atunci când acesta nu mai era sigur, fiind afectat de prea multe cutremure. Provenită dintr-o familie numeroasă, Elena Bibire, fostă Petrici, a știut că singura ei șansă este să învețe. Și a învățat toată viața.
„În 1958 am intrat la școală la clasa I. Învățătoarea era din sat și a pus foarte mult accentul pe vorbirea corectă”, povestește Elena Bibire. Pe vremea aceea, manualele trebuiau cumpărate și, cum familia nu dispunea de banii necesari, Elena învăța de pe cărțile unei verișoare, mai mare cu un an ca ea.
Eleva Elena Petrici, la liceu
În sat erau trei familii de învățători. Două familii lucrau dimineața ca profesori, iar după-amiaza, ca învățători. Puteai să-i compari cu Domnul Trandafir pentru că erau legați foarte mult de comunitate. Duceau o muncă de lămurire, ceea ce azi am numi consilierea părinților. Discutau cu ei, iar părinții noștri, când aveau nevoie de un sfat, se duceau fie la preot, fie la acești învățători.
Profesori și învățatori
„Mi-am dorit dintotdeauna să lucrez în învățământ pentru că o adoram, practic, pe învățătoarea mea, Bârgăuanu, care era total în slujba învățământului. De exemplu, într-un an, pentru că nu aveam toți uniforme, ne-a făcut ea, cu materialul ei, la mașina de cusut.
Când am trecut la gimnaziu, alături de cele trei familii de cadre didactice, au mai venit niște tineri, nu calificați, ci doar cu liceul, care țineau lecții foarte frumoase. Deși erau necalificați, aveau un bagaj de cunoștințe foarte solid.
În clasa a VII-a sau a VIII-a, trebuia să cunoști foarte bine operele literare ca să le poți preda elevilor și aceștia să le și înțeleagă. Profesoara mea de română dintr-a opta era o tânără blondă, frumoasă și deșteaptă. Ea mi-a pus bazele gramaticii.”
In clasa a IX-a, la 15 ani
Dar tânăra o lua pe eleva Petrici ca ajutor să le arate și celorlalți copii cum se rezolvă exercițiile sau să o ajute la serbări. „Mă lua și cu șareta în alte sate să cumpărăm materiale pentru aranjarea sălilor de clasă. Multă vreme m-am întrebat ce s-a întâmplat cu ea.
Am întâlnit-o pe fosta mea profesoară de română după ce am ieșit la pensie.” Era în Bacău, când a simțit că cineva o atinge pe mână. „Mă cunoști? Nu-ți mai aduci aminte cine ți-a predat ție română?” a întrebat-o.
„Doamne, am zis, sunteți doamna Măzăreanu. O viață întreagă m-am gândit la cea care m-a pregătit atât de bine pentru examenul de liceu.”
„Nu prea știau noi de liceu sau de școală profesională. Însă rudele mai înstărite își dădeau copiii la liceu, alți cunoscuți la fel… Viața era atât de grea, eram mulți frați în familie, așa că ziceam să învăț, să plec de aici, să plec din sărăcie. Și atunci am zis și eu că vreau la liceu.”
La liceu a ajuns la secția reală. Era destul de greu, mai ales pentru cineva de la țară. Mulți profesori, multe materii, multe cerințe. Ar fi vrut să urmeze medicina, însă efortul financiar ar fi fost prea mare pentru familie. A rămas doar cu pasiunea și cu o mulțime de cunoștințe dobândite din cărți și din practica îngrijirii a trei bărbați în familie: soțul și doi copii. După ce a terminat liceul, a intrat în învățământ și s-a măritat…
La liceu
„Era un liceu de fete – Vasile Alecsandri. Mi-a plăcut să învăț. Erau mulți profesori dedicați învățământului.
Mi-a plăcut de profesori că erau profunzi și serioși în munca la catedră. Erau un model pentru noi. Ne predau cu foarte multă plăcere și noi stăteam și-i ascultam.”
Pe treptele liceului Alecsandri
„Când nu învățam, citeam. În afară de ore și de învățat, nu aveai mare lucru de făcut. Doar câte o activitate la clubul elevilor. Mai mergeam la spectacole, la teatru. Veneam dintr-o zonă fără o asemenea deschidere spre cultură și îmi plăcea să merg la un spectacol. Aveam aplicație mai mult spre literatură, dar am terminat secția reală”.
Coincidențe
„Era să pierd examenul de absolvire la școala postliceală. Faceam naveta; examenul trebuia să fie după-amiază, dar se ținuse dimineața. Când am ajuns eu, era ultima grupă. Peste ani, același lucru i se va întâmpla și lui Dragoș, la absolvire: examenul trebuia să fie după-amiază, dar s-a mutat dimineața și numai printr-o întâmplare s-a nimerit ca el să ajungă la timp”.
Arc peste timp
În 37 de ani ca educatoare, am crescut multe generații de copii și am ajuns să am copii de-ai copiilor care au fost la grădiniță. Am acum nepoți de-ai copiilor pe care i-am avut în primele generații.
Eu îi aveam la grădiniță, Dragoș, fiul meu, îi preia în clasele I-IV și apoi vin din nou la mine pentru că facem naveta împreună. Mergem cu același microbuz. Mi se întâmplă să-mi vină și să-mi spună: „Am de făcut un referat la română, am o temă la religie și nu știu cum s-o fac”, sau „exerciții la limba franceză.” În stație îi întreb: „Unde n-ați știut să faceți?” Și-mi spun și facem temele acolo. Sau discutăm probleme de comportament, sau cum să se îmbrace.
Primii pași în învățamânt
Tânarul cuplu de cadre didactice, de 9 mai 1975, la Târgu Ocna
„După liceu, am mers la Secția de Învățământ și am cerut să fiu încadrați ca suplinitor. M-au repartizat la Școala Parincea ca suplinitor de matematică, unde, tot în 1970, venise ca profesor de istorie viitorul meu soț. Am lucrat un an la Parincea, după care am ajuns la Horgești, iar în vara m-am căsătorit.”
Soțul a plecat în armată, iar Elena s-a angajat ca învățătoare în satul Miliști, unde a locuit, la socrii, timp de patru ani. A urmat un an ca bibliotecar comunal, însă, în 1973, s-au desființat posturile cu normă întreagă și a rămas fără loc de muncă. În 1974 a născut primul băiat și, în timp ce-l legăna, învăța pentru admiterea la școala postliceală de educatoare.
„Am învățat un an de zile și apoi, cu băiețelul de mână, m-am dus la examen și n-am reușit. După o lună, însă, timp în care mă angajasem ca profesor de franceză la școala Văleni, am primit un plic prin care eram informată că, la recorectarea tezelor, eu am luat nota de admitere, cu bursă, și că trebuie să mă prezint la școală.”
După doi ani, a primit repartiție la Grădinița Vladnic, din comuna Parincea, deși nota obținută îi dădea voie să-și aleagă orice grădiniță din județ, chiar și din municipiul Bacău, însă nu avea mutație la oraș.
„Înainte de a pleca la repartiție, soțul mi-a spus: ‘Poți să iei oriunde, dar să știi că eu la Bacău nu merg.’ Niciodată nu a vrut să-și părăsească satul; el era cu creșterea roșiilor, cultura fasolelor, curățatul pomilor.” Gheorghe Bibire a fost cerut în două rânduri de Bacău pentru un post în oraș. I se dădea și apartament, și telefon, dar a refuzat.
„Așa că, timp de 37 de ani, am activat ca educatoare la Vladnic, unde, în afară de cunoștințele de psihologie și pedagogie pe care le-am căpătat în școală, altceva nu mi-a fost de folos. Grădinița este atipică, fiind situată într-un mediu bilingv, unde copiii vorbeau românește numai la școală. Primii 10-15 ani au fost foarte grei pentru că trebuia să-i înveți pe copii întâi românește. La pensie am ieșit tot din Vladnic, nu am plecat în altă parte.” Fiul cel mic, Dragoș, este învățător în aceeași localitate.
Drumul speranței
Elena Petrici, la cinci ani, pe prispa casei bunicii
Începând de prin 1957 (poate și mai devreme), cetățenii din zona Horgești plecau cu căruțele încărcate cu pepeni la vânzare în piețele orașului Bacău.
“Copil fiind, părinții mă luau cu ei la oraș și-mi făceau un loc de dormit în paie, la spatele căruței, printre pepeni. Se pleca seara, pe un drum de țară, pe Valea Fântânii, prin pădurea de la Drogu și se trecea Siretul pe un pod de lemn sprijinit de un odgon, care unea malurile apei, cred că pe la Furnicari.
Ca să ajungem în Bacău, mai traversam și Bistrița prin vad, unde era apa mai mică, și ieșeam la Izvoare. Era de domeniul fantasticului trecerea cu căruțele direct prin apă! Călătoria dura o noapte întreagă.
Ani de-a rândul m-au urmărit acele imagini, dar și poveștile cu hoții care ieșeau la „drumul mare”, povești spuse de bătrânii satului, motiv pentru care se pleca la drum în grup. Era o adevărată aventură să străbați Valea Fântânii până în Tămăși, dar și întoarcerea de la Bacău spre casă, care se petrecea, de regulă, tot seara. Deoarece ajungeam pe întuneric la Drogu, dinspre Bacău, așteptam la poalele pădurii alți căruțași ca să urcăm spre Horgești.”
Îmi amintesc și de un conac boieresc situat la șoseaua spre Bacău, după ce treceam Siretul, unde ne-am adăpostit de o ploaie cu gheață care risca să ne strice „marfa”. Eu eram contrariată că boierii care ne-au adăpostit nu erau răi, fără suflet, așa cum învățam la școală.
Mama îmi povestea că acei locatari din conac îi ajutau pe toți oamenii care treceau pe la poarta lor, din cauza că îi considerau biruitori asupra lucrurilor rele care se întâmplau pe drumul străbătut prin pădure. Drumul acela reprezenta speranța țăranului de a obține bani de la oraș pentru a-și întreține copiii la școli.
După 1995 s-a tot vorbit de modernizarea drumului care leagă Horgeștiul de Bacău, via Drogu-Tămăși. Se făcuseră și vizite pe teren, dar…”
Elena Bibire
În politică
Primarul Gheorghe Bibire
La Revoluție, Gheorghe Bibire a fost unul dintre cei care au avut curajul să iasă din casă și să încerce să organizeze administrația localității după căderea regimului. Apoi, pe fondul evoluției evenimentelor, a crezut că, prin implicarea sa, poate schimba ceva în viața oamenilor. A făcut parte din primul Consiliu Județean ales după 1989.
„După Revoluție, a apărut o situație deosebită. Un gol de putere de care unii au profitat. M-am aventurat și eu în politică și am fost numit și, apoi, ales primar”, povestește el. „Am nimerit în perioada cea mai dificilă: cea a retrocedării terenurilor. Legea avea multe ambiguități, multe greșeli. Nu toți au fost mulțumiți. A fost o perioadă foarte dificilă în care nu puteai să mulțumești pe toată lumea.”
A mai cochetat o vreme cu politica, dar, în final, a renunțat. S-a concentrat pe școală și familie.
O casa pentru batrânețe
O viață întreagă, familia Bibire și-a dorit să locuiască la casă, nu la bloc. Înainte de 1989, când banii nu erau o problemă, nu s-a putut din cauze legale. După, când s-a rezolvat problema legală, a apărut cea financiară.
Dilema a fost rezolvată acum câțiva ani, când Gheorghe Bibire s-a decis să facă un beci. „Soțul meu spunea că în viață am făcut copii, fântână și ne mai rămăsese casa. Pentru că socrul meu ne-a lăsat moștenire 10 ari de teren primit de la veteranii de război, ne-am făcut gardul, un hambar, fântână, am plantat viță de vie și pomi, cu gândul că, atunci când vom avea suficienți bani, o să facem și casa. În 2009, a vrut să facă un beci, cât am fost plecată la o operație, la București. Când m-am întors, am găsit beciul.”
Bărbatul a zis, apoi, că, în funcție de poziționarea beciului, să se construiască și casa. „A venit un proiectant: asta-i terenul, asta e beciul, vreau un proiect pentru casa. Ne-a luat avansul foarte rapid, apoi a trebuit să-l căutăm noi, să ne dea proiectul. Într-un târziu, a venit cu proiectul într-o seară, ne-a luat restul de bani și după ce a plecat mi-am dat seama că pe soțul meu îl chema Vasile și nu Gheorghe, că era din Ungureni și nu din Parincea. L-am sunat, mi-a râs în nas și mi-a închis telefonul,” – povestește Elena Bibire. După alte peripeții, proiectul a fost refăcut și a început să se caute o echipă de constructori.
Dirigintele de șantier
Întâmplarea face ca profesorul Bibire să audă de niște foști elevi de-ai săi care s-au specializat în construcția de case. „Le-am dat proiectul, banii pe mână și au început construcția. Pentru că mie îmi plăcea să mă bag peste tot, două săptămâni după ce au început lucrul, soțul meu nu m-a primit în curte. Mă uitam de la poartă sau de pe geamul de la apartament – în linie dreaptă sunt cam 200 de metri – și vedeam cum lucrează. Nu m-a primit pentru că zicea că-i dau peste cap proiectul,” – povestește Elena Bibire.
Ea a rezistat cât a rezistat, cam până când au început să se pună temeliile, după care a intrat în acțiune. Nu știa mare lucru, dar noaptea intra pe Internet și făcea conspecte, iar a doua zi discuta cu lucrătorii ce este de făcut. „Am citit că se face așa, așa și așa. Și muncitorii ascultau. Citeam care sunt cele mai bune materiale și care sunt prețurile și unde se găsesc mai ieftin. Așa am înțeles la ce îți trebuie un designer, un diriginte de șantier, că-ți bați capul și te doare de nu te mai vezi.”
O casă fără sobe
Casa familiei Bibire nu se încălzește cu lemne, ci cu panouri electrice instalate pe tavan. Și asta doar pentru că, în momentul în care a venit timpul să se construiască coșurile de fum, s-au dat seama că tot acoperișul ar trebui să fie acoperit cu hornuri.
„Cum stăteam noi și ne chinuiam să vedem cum să amplasăm hornurile pe casă, băiatul care ne făcea instalația electrică ne spune că are acasă niște panouri puse pe plafon, care încălzesc foarte bine. Ne spune că, dacă vom dori să punem panourile, ne poate face instalația electrică pentru ele și, dacă ne vom hotărî să le instalăm, vom folosi firele; dacă nu, nu.” Panourile au fost amplasate și încălzesc foarte bine, la un preț decent. Preventiv, totuși, casa este dotată și cu o sobă. Una singură, ce-i drept.
Scoala la țară
În anii ’70 și ’80, diferențele de pregătire dintre un elev de la țară și unul de la oraș erau minime. După Revoluție, însă, lucrurile s-au schimbat. Cadrele didactice au plecat, copiii au fost folosiți tot mai mult la muncile câmpului și au realizat că nu este nici o sfârâială să înveți bine, că tot muritor de foame ajungi.
Politica și munca patriotică
Proaspăt ajuns profesor în mediul rural, Gheorghe Bibire a intrat direct în pâine. „La început ne-am ocupat, în special, de pregătirea elevilor. Ca diriginte, ca profesor. Cu timpul, au început să ne solicite și la activități sportive, culturale. Nu era un lucru rău; era plăcut.
Asta a fost o perioadă, cam până în anii ‘80, când s-au schimbat câteva lucruri”, povestește el. În atribuțiile școlii a început să se amestece foarte mult activistul de partid, iar elevii și profesorii au început să fie scoși la munci patriotice. „La început n-am zis nu; o săptămână, două, mergea. Dar când am început să facem câte o lună – două de activități patriotice cu elevii, treburile s-au schimbat.”
A intervenit foarte mult și politicul. Toți de la sate, în special intelectualii, trebuiau să fie membri de partid, fiind chemați la tot felul de activități care nu concordau cu statutul de profesor.
“Preocuparea noastră de bază era școala; aveam foarte multe concursuri, jocuri, cu care să umplem timpul copilului, ca să prindă dragoste de școală. Tot ce trebuia să facem era să ținem în frâu destinul școlii, iar rezultatele să fie în interesul elevului.”.
Elev de la sat, elev de la oraș
Diferența dintre elevul de la oraș și cel de la țară era mică. Însă foarte puțini copii de la țară mergeau la liceu; majoritatea alegeau școlile profesionale. „Am rămas surprins de unii elevi care, la noi la gimnaziu, poate erau de calitate medie, dar, învățând la școala profesională, deveneau foarte buni constructori: știau să citească un proiect, să-l modifice, să facă schimbările, să facă calculele,” povestește Gheorghe Bibire. Cei care mergeau la liceu făceau față la fel ca elevii din oraș.
La practica agricola[/captionDiferențele au început să se vadă mai târziu, când a început să se facă foarte multă practică agricolă. Elevii de la țară pierdeau foarte multă materie. „Practica agricolă devenise o obligație. Nu mai puteai să-ți faci activitatea pentru care te pregătiseși pentru că nu mai erai lăsat,” concluzionează profesorul Bibire.
Schimbările de după Revoluție
După 1989 s-au produs mari schimbări. Foarte multe cadre calificate au primit permisiunea să părăsească localitatea.
„Treburile au început să se schimbe. Veneau câte un an, doi, mulți necalificați. Școala a pierdut stabilitatea. Apoi, înțelegerea greșită a sensului democrației a produs alte schimbări. Au început elevii să facă greve, demonstrații ca să ceară plecarea unui profesor mai exigent din unitate. Pur și simplu, au pus în practică ce au văzut la televizor. Foarte multe cadre, bine pregătite, au trebuit să plece.”Tot la televizor, elevii au început să vadă și alte lucruri. Nu mai erau cele două ore de televiziune de pe vremea lui Ceaușescu. Astfel, elevul a preferat să se uite la TV decât să citească o carte. Mai apoi, au apărut telefoanele mobile și internetul, care au determinat foarte mulți elevi să nu mai fie interesați de citit, rezultând un nivel scăzut de pregătire.
S-au desființat școlile profesionale, unde mergeau 60-70% dintre elevii de la țară, ceea ce a legat de glie absolvenții de gimnaziu din mediul rural. Generalizarea învățământului de zece ani nu a rezolvat problema, pentru că nu pregătea elevul pentru o meserie. Familiile mai înstărite au plecat la oraș sau în străinătate. Au rămas copiii copiilor slabi, cu potențial foarte scăzut și cu părinți dezinteresați. Dacă părinții lor nu au fost interesați de copii, nici ei nu au fost.
“Desființarea CAP-urilor a lăsat fără lucru foarte multe familii, în special cele tinere, care nu aveau pământ. Nu aveau unde să lucreze și au rămas la mila statului, să primească ajutor social. Stimulentul pentru învățătură s-a dus. Părinții trebuiau să muncească toată ziua, iar uneori îi mai luau și pe copii la muncă. La acestea s-au adăugat și tentațiile vieții: discoteci, baruri. Nu mai existau interdicții, nu mai erai obligat să mergi la muncă. Un ban, dacă-l câștiga, familia îl consuma la cârciumă.”.
Desele schimbări din învățământ, restructurările promise care nu s-au făcut, aglomerarea de noțiuni au determinat elevul să considere învățământul prea dificil. Introducerea săptămânii de cinci zile a umplut orarul, iar naveta elevilor a schimbat complet lucrurile.
Au mai rămas două școli gimnaziale
La ora actuală, în comuna Parincea mai sunt doar două școli gimnaziale: Parincea și Vladnic, cât o mai rezista și aceasta din urmă. Scăzând foarte drastic numărul de copii, nu s-au mai putut face cursuri. “Și atunci elevii au devenit navetiști. La început pe jos, apoi, cu ajutorul mijloacelor de transport. Noi aducem copii și de la 9, 11 sau 15 kilometri pentru că avem și liceu,” spune Gheorghe Bibire. Devenind navetist, elevul e constrâns de un anumit program. Intră la cursuri la ora 7.00, iar la ora 12.00, trebuie să plece. Când să mai facă activități extrascolare? Nu mai e timp! A dispărut o activitate ajutătoare a școlii pentru că microbuzele nu pot sta, trebuie să aducă alți elevi.
Sfârsit de capitol?
Domnul Trandafir iese la pensie. Satul românesc rămâne fără nimic: profesorul face naveta de la oraș, preotul, la fel; până și polițistul e navetist. Se încheie o epocă, moare o lume.
Care este locul intelectualului la țară? Mai există, mai are un rost? “Nu prea – spune Gheorghe Bibire. Au rămas foarte puțini. Preotul face naveta, polițistul face naveta, cadrele didactice fac naveta. În următorii cinci ani – vorbesc de satul Parincea – nu va mai fi nici un profesor sau învățător din sat, ci numai navetiști.
Condițiile de la țară nu se compară cu cele de la oraș. Apostolatul nu mai este posibil. A fost frumos în anii ’70, acum, în această perioadă, nu mai rezistă lumea.” Dar nu numai banii sunt o problemă. E vorba și de atitudinea societății, de modul în care sunt priviți profesorii.
“Dacă știam mai din tinerețe cât preț pune societatea pe cadrele didactice și dacă aflam că, de fapt, nu prea contăm, nu cred că aș fi răzbătut cu atâta ușurință prin viață; m-aș demoraliza. Așa, mai bine că am aflat mai la bătrânețe că nu prea facem noi multe parale în fața societății,” spune Elena Bibire.
Care societate, însă? Mai există țăranul acela sfătos și cu bun simț creionat de clasici?
“Nu mai vorbim de țăran, el e pe cale de dispariție, cel puțin în zona noastră. Poate prin Ardeal, unde se mai păstrează tradițiile, să mai existe,” este de părere profesorul Bibire. Adevărații țărani dispar pentru că vârsta își spune cuvântul, iar locul lor va fi luat de fermieri, care vor strânge pământurile pe care le vor lucra. Cel care rămâne să-și lucreze singur pământul, moare, pentru că face o agricultură de subzistență.
“Doar dacă tinerii se întorc cumva sprijiniți de Ministerul Agriculturii cu fonduri ca să înceapă o afacere în agricultură: plantații de viță de vie, de pomi, de aluni, să se mai schimbe ceva. Viitorul, însă, e al fermierilor,” crede el. Ce se va întâmpla cu restul populației? Va dispărea pe cale naturală sau se va muta la oraș sau în străinătate. La țară va rămâne foarte puțină lume, eventual va exista o categorie numită “fermierul de mijloc,” care să se ocupe de anumite culturi: sere, solarii, culturi specifice, plante medicinale, fructe. Aceștia sunt micii fermieri care vor forma categoria de mijloc.
Educația la tara și ritmul vieții la sat
De 25 de ani a început o separare între oportunitățile oferite de o școală de la oraș si una de la țară.
Rostul școlii
Teoretic, școala, familia și biserica erau, odată, stâlpii educației în mediul rural. Ce s-a ales din acest triunghi și care este colaborarea dintre cele trei elemente?
“Colaborarea cu familia ridică diverse probleme și, uneori, lasă de dorit. În oraș este altfel; aici, dacă nu-l chemi la școală, nu prea vine. Îi spui că trebuie, nu se implică. Se simte că nu este o colaborare bună, că părinții sunt cu treburile lor, că nu sunt implicați,” spune profesorul Bibire.
La școală, elevul stă 4-6 ore în care i se predau cunoștințe; este format, dar nu este suficient dacă părinții nu aplică aceleași reguli și acasă. Profesorii încearcă să-l educe, dar dacă elevii văd în familie comportamente nepotrivite, vor face același lucru și la școală și pe stradă. “De aceea avem foarte multe abuzuri sau conflicte între elevi, pentru că ei preiau conflictele dintre părinți și încearcă să le impună și la școală,” spune Gheorghe Bibire.
Viața satului
Odată, satul avea viață; cadrele didactice au încercat să mențină vii tradițiile și obiceiurile; se organizau serbări, se făceau întâlniri. Ce mai este astăzi? “Păi, în afară discotecilor de la cârciumă, alte activități culturale nu se fac pentru că nu are cine le face.
Cadrele didactice sunt de la oraș, tineretul nu este antrenat în acțiuni extracurriculare. N-are cine să mai facă acțiuni culturale, nu mai ia nimeni inițiativa. Am rămas descoperiți pe partea aceasta,” e de părere Gheorghe Bibire.
Nu există viitor
În acest moment, cel puțin, nu se întrevede nimic pentru viitorul satului, în special pentru Parincea. “Faptul că nu avem acces la șosele naționale, la cale ferată, că nu există o posibilitate de a investi în zonă, nu duce nicăieri. Numai pe baza de agricultură de subzistență, nu ajungem la niciun rezultat,” spune profesorul Bibire. Satele aproape că se desființează; nici nu mai e nevoie de o lege în acest sens.
“Populația e îmbătrânită, moare, casele dispar. La Barna nici nu știu dacă mai există 10-12 oameni din ce era odată. La Milești, dacă mor bătrânii, rămân casele pustii. Vin copiii de la oraș, o dată pe săptămână, duminica, dar nu e suficient.”
Satele își restrâng activitatea pentru că nu există o orientare asupra viitorului lor. Nu au nimic care să atragă; în afară de porumb, grâu și rapiță, nu se face nimic. Livezile și viile s-au distrus, iar nimeni nu mai investește în așa ceva. În afară de crescătorii de oi, economia comunei nu are altceva.
Ana-Maria Butacu, absolventa a Colegiului National „Vasile Alecsandri” din Bacau, este studenta la Drept si spune ca a dezvoltat o mare pasiune pentru invatarea limbilor straine, in special a celor orientale. Ea sustine ca, de mica, a avut ureche muzicala, iar acest lucru a ajutat-o, in timp, sa perceapa nuantele limbilor orientale si sa le invete mult mai usor. Ceea ce o face speciala este faptul ca a invatat singura mai multe limbi orientale, in afara limbilor straine europene, care au fost obligatorii in anii de studiu.
– Ce a declansat pasiunea ta pentru limbile orientale?
– Limbile orientale mi-au captat atentia si mi-au stârnit curiozitatea atunci când am urmarit la TV filme si documentare din diferite tari. Daca primele notiuni de limba engleza le-am primit la gradinita, limba franceza am inceput sa o invat in clasa a II-a, iar limba italiana am desprins-o in adolescenta. Prin clasa a IX-a mi s-a aprins „flacara asiatica”. Nu imi plac in mod deosebit europenii, pentru ca limba ce o vorbesc mi se pare expirata. Asa ca am dus munca de lamurire cu mama sa-mi cumpere un calculator pentru a studia, pe indelete, vocabularul si gramatica limbilor orientale. Apoi, având acces la internet, am inceput sa caut cursuri si, tot studiind, am dat peste o profesoara din Bucuresti, care le preda hindi studentilor. M-am urcat in tren, m-am intâlnit cu ea, am discutat reguli de fonetica si mi-a dat o fotocopie dupa o carte pe care o folosea la cursuri. Asa am inceput sa studiez hindi, facând pasi mici prin gramatica si vocabular.
– Scrierea este o provocare?
– Provocarea a venit de la televizor. In timp, am observat ca exista foarte multe asemanari intre limba hindi si turca, iar acest lucru ma determina sa fac diverse asocieri intre ele. Limba turca, ca si hindi, suna altfel si asta a fost o alta provocare pentru mine. Mi-e mi-a placut intotdeauna sa fiu altfel, sa fiu un fel de Gica-contra si asta m-a determinat sa iau alta cale decât sistemul de turma. In plus, nu stiam ce sa fac cu timpul meu in afara orelor de studiu. Mergeam la cursuri, aveam o viata sociala, dar neavând frati sau surori, imi ramânea foarte mult timp liber pe care il umpleam studiind hindi sau turca. Colegiul l-am absolvit fara probleme, cu media 9,30, insa, in tot acest timp, am cautat noi provocari. Imi aduc aminte ca, pe la sfârsitul clasei a XI-a, inceputul clasei a XII-a, m-am apucat sa studiez japoneza. In acest caz, desenul animat „Sailor Moon” si-a pus amprenta asupra mea. Asa se face ca japoneza a ramas ca o iubire secreta pentru mine. Este o limba grea, controversata, pentru ca are mai multe tipuri de alfabet, mai multe tipuri de scriere. Mi-am indreptat atentia spre limba japoneza pentru ca aveam mintea saturata de ceea ce faceam zilnic. Asa ca am facut rost de ghiduri de conversatie coreana – japoneza si am descarcat diferite programe de invatare. Eu spun ca japoneza, transcrisa pe litere occidentale, este fonetica. Tocmai de aceea, cititul nu implica mare bataie de cap dupa ce deprinzi miscarea. Cu scrisul este mai greu, dar sper ca, intr-o zi, sa-mi iasa. Aici, mai am de lucru.
– Ai cochetat si cu muzica.
– O alta pasiune a mea este cântatul. Daca nu as fi urmat Dreptul, mi-ar fi placut sa fiu interpreta de muzica populara. Prin clasa a VII-a, am inceput sa cânt intr-un cor, unde, am avut ca mentor o profesoara careia ii placea muzica populara. Timp de doi ani am cântat alaturi de orchestra Casei de Cultura „Vasile Alecsandri” din Bacau, insa, orele de canto deveneau din ce in ce mai costisitoare, trebuia platita taxa la Scoala de arta, orele de pregatire si instrumentele si nu aveam bani suficienti. Fiind intretinuta doar de mama, banii erau o problema si asa am abandonat muzica populara, orientându-ma catre „limbi straine intensiv”, la Colegiul National „Vasile Alecsandri” Bacau. Acum, cânt ocazional, de dragul vremurilor apuse. Sar de la muzica la limbile orientale si va mai spun ca am in plan sa invat chineza si araba. Trebuie, neaparat, sa le stiu. Mi-ar placea sa ma ajute cineva, sa ma indrume mai departe.
Vânzare mare la nada si cârlige. Nu au fost ocolite nici standurile cu imbracaminte. Amatorii de haladuit prin natura, indiferent de anotimp, au venit la ultimul târg de vânatoare si pescuit sa-si faca provizii. Undeva, in zona lansetelor, un grup se amuza copios. „Hai lânga domn doctor… Cum, nu-l stii?! E mare pescar… si vânator! Lasa ca-ti fac eu cunostinta.”
Ma iau dupa colegul Petru Done, apropiindu-ne discret. Initial am crezut ca se spun bancuri. In centrul atentiei se afla tocmai personajul acestei povesti. Micut de statura, cu o burtica ce da prestanta de la o anumita vârsta, gesticula. Avea agatata pe umar o geanta din piele. Fata… numai un zâmbet. Tragem cu urechea.
„… Acolo este si lin. E ca un marker chestia asta. Daca apa nu-i curata, linul nu traieste. Domnule… si ca niciodata, n-am facut un lucru. Eu când merg la pescuit, prima data scot minciogul. Sa fie acolo. Acuma nu l-am scos din masina, nu ca nu-l aveam la mine. Nu cred ca trecuse un sfert de ora de când aruncaseram unditele in apa, ca sotia mea si inteapa un lin. L-am vazut. Era o bucata frumoasa pentru specia lui. Ii zic sa-l tina acolo, in larg, pâna dau eu fuga la masina. Dar stiti cum e.
Balta cu lini
Tendinta pescarului… care nu este chiar pescar, este sa aduca repede pestele la mal. Deja ma apucasem sa desfac minciogul ala. Mergea greu. Se incâlcise plasa. Parca aveam mâinile in alta parte. Bineinteles ca a intrat cu el sub balarii si l-a pierdut. I-am si zis lui Nada, care are in grija balta de la Oniscani: «Când n-ai ce-ti trebuie, atuncea trage». Ei… dupa aia am mai facut trei partide, tot acolo.
El a lasat bratul ala de apa aproape natural. Sunt si câteva izvoare limpezi care-l alimentaza. A amenajat niste pontoane care nu strica cu nimic peisajul. Și este peste. A doua oara mi-a intrat mie un lin si nevasta-mea m-a ajutat cu minciogul. Dar am scapat mai multi. Unul chiar de lânga ponton. N-am vrut sa ma aplec si sa-l iau pe dedesubt, ca sa nu ma murdaresc pe pantaloni. Culmea, ca eu merg cu nailoane foarte subtiri si cârlige mici la vergi. Dar nu s-a rupt montura. Acolo numai la varga dam. Are alt farmec.” Am fost intrerupti de anuntul organizatorilor. Eram invitati la deschiderea oficiala a târgului. Colegul ne-a facut prezentarile. Doctorul s-a recomandat simplu: Stancia. Am profitat de ocazie sa-l rog sa vorbim mai târziu, pe indelete, despre vânatoare si pescuit.
Nu sunt un vânator foarte bun
„Pasiunea si dragostea de natura vin din familie. Maica-mea a lucrat in silvicultura. Când eram printr-a cincea, a sasea, ea si colegii ei ma luau prin paduri. Tot de pe la vârsta aceea am inceput sa pescuiesc. Sunt membru AJVPS din liceu. Vânatoarea a venit mai târziu, in facultate. Prima arma a fost un IJ de 12. Mai incoace, printr-o conjunctura, mi-am luat si un IJ de 16. Sunt arme bune. Eu nu prea sunt vânator bun.”
Sorin Stancia a implinit, in mai, saizeci de ani. A inceput sa pescuiasca in apele din jurul Bacaului, tocmai in perioada când se construiau barajele. „Aveam un vecin care lucra la IRE, Vascan. Le avea cu pescuitul. A vazut ca-mi place si ma lua cu el. Prindeam ce era atunci, caras, platica. Mai târziu, când eram in liceu la Bacovia, am avut un profesor foarte bun, de limba Româna, Sergiu Șerban. Un erudit. In special, mergeam cu el la baltile din albia Bistritei, aparute dupa excavatii. Se prindea mult caras acolo. Era cât palma, dar incepuse sa apara si stiuca.
Lui ii placea sa-si confectioneze manual plutele. La vremea aceea nu se gaseau de cumparat. Cu el am inceput pescuitul la stiuca, folosind lansete si blinkere. Erau de productie ruseasca si nemteasca, dar prima mea mulineta a fost un «Arges», româneasca. Cei mai mari ca mine incepusera pescuitul la crap, la «placuta». Se duceau la balta de la Catalesti, lânga Siret.”
Placutele le-au introdus, ca metoda de pescuit, pescarii care erau studenti la Iasi. Le cumparau de acolo gata confectionate. (Sunt bucati late din plumb, gaurite pe margini, de care se leaga cârlige. Pe placuta, cu un elastic, se prinde un bot mai mare de srot, din seminte de floarea soarelui, in care se infing cârligele. Crapul aspira din srot si se autointeapa. Metoda este folosita si astazi, dar nu are legatura cu pescuitul sportiv).
„In facultate aveam doi prieteni, tot studenti la medicina. Fratii Corneliac. Unul chirurg si celalalt ginecolog. Chirurgul ne-a parasit acum câtiva ani. Cu ei am invatat pescuitul la pastrav. Mergeam ori pe Siret, ori pe Slanic, sau in zona Darmanestiului, pe Valea Uzului, la Barzauta. Bine… pescuiam si in iazurile din jurul Iasului, la Ciric, Ardeoani. Cleanul l-am descoperit mai târziu, pe Tazlau. N-am avut insa capturi cine stie ce asa de mari, nici la pescuit, nici la vânatoare.”
Stiuca de doua kg
Cu botul pe labe
„Mi-am adus aminte de o intâmplare, de pe la inceputurile mele ca vânator. Era cu ani in urma, dupa ce terminasem facultatea. Il stiti pe Dan Dobreanu? A fost arhitect sef. Ne-am dus amândoi la o vânatoare prin partile Buhociului, la iepuri. Dar o vânatoare din asta… mai nelegala. Se inmultisera tare. Mai era putin pâna sa inceapa sezonul lor. Ne-a iesit unul in fata. Am tras amândoi. Nu l-am doborât. L-am atins doar atât cât sa nu fuga prea tare.
Dar a cazut la un moment dat. Ne-am luat dupa urma. Numai ca la marginea satului se jucau niste copii, care l-au vazut si ei. L-au luat de urechi si-au sters-o la fuga. Noi i-am vazut in ce curte au intrat, dar stateam si ne gândeam. Sa-l recuperam sau nu? Daca eram in legalitate, bateam la curtea omului si-l ceream. Dar asa? Am ramas noi cu botul pe labe.”
Prieteni pe viata
„Când eram stagiar, am fost numit medic de tabara la Valea Uzului. Jos, la baraj. Intrasem intr-un magazin sa ma uit la niste undite. Nu prea eram eu incântat de izolarea mea acolo. Am intrat in vorba cu vânzatoarea. Sotul ei era tehnician la Directia Silvica. Ea mi-a spus:«Mergeti, domn doctor, ca-i frumoasa zona. Vad ca va place pescuitul. Vorbesc cu sotul sa dea un telefon la cineva care cunoaste bine locurile».
Și asa i-am cunoscut pe brigadierii silvici Milea si Pandelas. Prima data m-am intâlnit cu Milea. El mi-a spus scurt: «Am primit telefon de la sef. Va duc la pescuit, va arat vânat, dar sa nu-mi cereti sa faceti prostii». A venit si Pandelas. Eu pescuiam la râma, ei la musca. M-au invatat si pe mine. Au facut si un berbecut haiducesc… Cu timpul am devenit buni prieteni. Au iesit la pensie. Mai merg pe acolo destul de des.”
Au disparut specialistii
Pentru viitorul medic, vânatoarea a inceput cu Nada Florilor lui Mihail Sadoveanu. O considera cartea preferata a copilariei. Nu lipseau de pe noptiera nici scrierile lui Panait Istrati, Alexandru Vlahuta sau Calistrat Hogas. Acum, aflat in pragul pensionarii, Sorin Stancia se simte implinit. Sotia, Elena Maria, tot medic, i-a devenit cu timpul si partenera de pescuit. A preluat ceva si de la tatal ei, care a fost pescar.
Au crescut impreuna un baiat si o fata, Andrei si Andrea, care i-au facut bunici, daruindu-le trei nepotei: Mihai Stefan de trei ani, Maria Elena, un an si jumatate, si Evelin Ioana, de trei ani si jumatate. Imi place ca toti poarta prenume cu traditie româneasca. Doctorul are totusi o nemultumire. „Ce-mi pare rau, in problemele legate de fondurile de vânatoare. Dupa experienta mea, legata de activitatile silvice, sistemul prin care s-a ajuns, ca anumite asociatii private de vânatori sa detina propriul teren, nu este benefic.
Aceste terenuri ar trebui sa fie in directa administrare a departamentului Ape, Paduri si Piscicultura din cadrul Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice. De ce? Pentru ca acolo sunt specialistii care se pot ocupa, intr-adevar profesional, de ingrijirea acestora. Da, facem asociatii de vânatori si pescari, mergem impreuna, dar nu numai la luat.
As fi curios daca vrea cineva sa faca un bilant, o comparatie, intre cele doua tipuri de administrare. Ma intâlnesc cu vânatori vechi, de pe anumite fonduri, care recunosc:«Domnule! Dupa noi… potopul!».” Alaltaseara, de pe telefonul mobil, domnul doctor imi trimite câteva fotografii. Era vesel. Tocmai prinsese o stiuca de doua kilograme. Si unde? Tot la Oniscani.
In salba de biserici din orasul de sub poalele Magurii, la Târgu Ocna, una dintre cele mai vechi este inchinata sfintei ocrotitoare a Moldovei, Cuvioasa Parascheva. Aceasta biserica, aflata nu departe de Salina Tg. Ocna, a fost construita din bârne de stejar.
Biserica este pardosita cu dale de piatra si are peretii captusiti cu scândura cu nervuri care se grupeaza în cheia de bolta dubla iar iconostasul are icoane de o mare frumusete. Traditia spune ca aceasta biserica a fost refacuta pe locul alteia mai vechi, de pe vremea domnitorului Moldovei, Ioan Voda cel Viteaz.
Vizitând in 1904 Biserica “Cuvioasa Parascheva” marele istoric Nicolae Iorga considera ca aceasta este cea mai veche din Tg. Ocna. Edificatoare este si inscriptia aflata deasupra usii de intrare, care are insemnat “leat 7233 (1725), aprilie 30.
Aceasta sfânt biserica s-au prefacut în zilele Mariei Sale Ion Mihai Racovita Voievod gospodja si Ana în domnia 3-a cu cheltuiala dumisale Dediului vel spatar si jupâneasa dumisale Ruxandra, parintii doamnei Anii si prin osteneala dumisale Catrina”.
Din marturiile istoriei se stie ca aceasta biserica (numita “Domneasca”) s-a bucurat de numeroase privilegii din partea mai multor domnitori – Mihai Racovita, Constantin Racovita, Mihai Sutu – iar in anul 1828 din ordinul domnitorului I. S. Sturdza in ograda bisericii s-au construit câteva baraci in care a functionat un spital.
In timp, aceasta biserica a carei temelie este din piatra de cariera, a suportat mai multe reparatii. Daniel Octavian Ambarus, un mare iubitor al obiectivelor turistice si religioase de pe Valea Trotusului, adresând celor aflati in trecere prin Tg. Ocna invitatia sa viziteze acest important „lacas al sfinteniei”, a mentionat:
”Desi e modesta ca proportii si ca plan dar incarcata de istorie, in preajma Bisericii «Cuvioasa Parascheva» isi duc odihna vesnica mari personalitati ale orasului Tg. Ocna ca arhitectul Ioan Scarlet Scheletti, dr. Ioan Pastia, capitanul Sandu Tanasescu, erou in Razboiul de Independenta”. Demn de mentionat in orasul Tg. Ocna mai este un fapt pentru marturisitorii sfintei credinte si a celei careia ii inchinam rugaciuni in aceste zile, Cuvioasei Parascheva: in anul 1946, când asupra Moldovei s-a abatut o mare seceta, Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost aduse pe aceste meleaguri.
Administratorul unei firme din judetul Bacau, trimis in judecata intr-unul din dosarele de fraudare a BCR Moinesti, a fost audiat in instanta la ultimul termen din aceasta luna.
Maria Ivanciu a fost acuzata ca a primit si folosit importante sume de bani transferate ilegal din conturile unor clienti direct in contul societatii.
Ivanciu nu si-a mentinut declaratia data la Parchet, pe motiv ca a semnat-o fara sa o citeasca, desi a fost asistata de avocat. Ea a povestit ca in 2009 a derulat un proiect prin SAPARD pentru infiintarea unei pensiuni turistice.
“Valoarea totala a proiectului era de 200.000 euro. SAPARD imi dadea jumatate, iar eu trebuia sa achit cealalta jumatate. Sunt client al BCR de mai mult timp si am cerut bancii un imprumut. Banca nu mi l-a aprobat pentru ca se schimbase conducerea. Plecase directoarea Dascalu Geta, careia ii prezentasem documentatia SAPARD, iar directorul interimar a spus ca nu-si asuma aceasta responsabilitate.” – Maria Ivanciu, administrator firma, inculpat in dosarul BCR Moinesti
Directoarea s-a “imprumutat” de la clienti
Ivanciu mai spune ca, dupa ce si-a vândut un apartament din Franta, a revenit la banca sa intrebe din nou de credit. “Aveam la dispozitie, dupa vânzarea apartamentului, 40.000 euro. Am vorbit la banca si dna Comanescu (directoarea bancii, inculpata in dosar, n.r.) m-a asigurat ca ma poate ajuta. Mi-a spus ca are posibilitatea sa-mi dea un imprumut de 60.000 de euro, dar sa depun la banca cei 40.000 euro. Dupa circa trei saptamâni mi-a spus ca nu-mi poate acorda creditul. Dar mi-a zis ca vrea sa-mi imprumute ea banii, pâna se aproba creditul.
Am intrebat-o de unde are atâtia bani si mi-a spus ca imprumuta de la parinti, rude si prieteni”, mai spune Maria Ivanciu. Banii au inceput sa intre in contul firmei, transferati ilegal de directoarea Comanescu din conturile clientilor, fara stirea acestora.
“Din extrasul de cont, am vazut ca erau transferuri din alte conturi. Comanescu mi-a spus ca sunt prieteni de-ai ei care o servesc si sa nu-mi fac griji. In total, mi-a dat 82.000 euro. Am folosit toti banii pentru diverse plati. Am insistat sa vorbesc cu aceste persoane, sa merg la notar si sa inchei un act de imprumut pentru a nu avea probleme, dar directoarea mi-a spus ca nu este nevoie. Eu am avut incredere in Comanescu. Mai târziu am realizat ca am cazut intr-o capcana. Nu mi-am putut imagina ca un director de banca poate face asa ceva.” – Maria Ivanciu
“Eu nu aveam venituri in momentul in care am cerut imprumutul, dar aveam investitii in Franta si, daca imi terminam pensiunea, as fi avut si venituri sa acopar creditul.” – Maria Ivanciu
Instanta urmeaza sa se pronunte intr-un dosar BCR Moinesti
Dosarul de fraudare a BCR Moinesti in care sunt trimisi in judecata directoarea Manuela Comanescu, angajati ai bancii si administratori de firme se apropie de final. Instanta urmeaza sa dea sentintele penale, iar la ultimul termen avocatii au cerut pedeapsa minima cu suspendare (in cazul directoarei), având in vedere ca a fost de acord sa acopere prejudiciul si ca a recunoscut faptele, sau chiar achitarea (in cazul angajatilor bancii), care nu ar fi savârsit faptele cu intentie, ci sub presiunea directoarei, fara sa aiba niciun câstig financiar.
Pompierii au intervenit pentru stingerea focului/Foto: Razvan Bibire
Un barbat, in vârsta de 45 de ani, din municipiul Bacau, si-a pus capat zilelor in apartamentul in care locuieste.
Inainte de a se sinucide, omul a dat foc la casa. Vecinii s-au speriat de fumul gros care invadase casa scarii si au sunat la pompieri pentru a interveni.
La fata locului au ajuns mai multe echipaje de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta al judetului Bacau care au reusit sa stinga focul.
Pe proprietar l-au gasit spânzurat in spatele usii de la intrare. „In urma incendiului au ars bunuri textile si electrocasnice din doua camere si s-a stabilit ca a fost vorba de o actiune intentionata. Pe timpul interventiei a fost descoperit si cadavrul unui barbat, care era spânzurat de teava de gaz”, a declarat lt. Andrei Grecu, ofiter de relatii publice la ISUJ Bacau.
Politistii au deschis o ancheta, insa toate indiciile duc catre sinucidere. Barbatul pusese cârpe intre cartile din biblioteca, pentru a fi sigur ca vor arde, si a incendiat haine si in mijlocul sufrageriei.
In cutia postala a unei vecine a fost gasit un bilet de adio in care a scris ca nu mai suporta sa traiasa singur, sotia sa fiind plecata in strainatate, iar cei doi copii erau si ei plecati de acasa. Se pare ca a amenintat in repetate rânduri ca va da foc la casa. Trupul neinsufletit a fost dus la morga pentru efectuarea necropsiei si stabilirea cauzei exacte a mortii.
Notarii publici afiliati Camerei Notarilor Publici din Bacau isi vor da intâlinre, sâmbata, 18 octombrie, la sala de conferinte a Centrului de Afaceri si Expozitii „Mircea Cancicov” unde este programat sa se desfasoare colocviul profesional cu tema „Norme de procedura civila si activitatea notariala.Confluente”.
Interesant este ca la actiune este invitat sa expuna noutatile de moment din domeniu lectorul universtitar dr. Claudiu Constantin Dinu, de la Universitatea Bucuresti, fost consilier prezidential. Totodata, la eveniment sunt asteptati sa participe toti notarii publici afliati Camerei Notarilor Publici Bacau, acestia urmând a se perfectiona in materie de drept procesual civil, cu implicatii in activitatea notariala.
In prezenta episcopului de Iasi, Excelenta Sa Petru Gherghel, a episcopului auxiliar, Excelenta Sa Aurel Perca, si a multor preoti si credinciosi, vineri, 17 octombrie, in cadrul sfintei Liturghii, de la ora 18.00, din Catedrala „Ss. Petru si Paul” Bacau, sustinuta de pr. Isidor Dâsca, decan de Bacau, va avea loc lansarea oficiala si binecuvântarea arhiereasca a Radio Maria.
Acest post emite deja in Bacau pe frecventa 89.6 FM, dupa ce a preluat licenta Radio Alfa Bacau. Radio Maria este singurul post de radio catolic din tara care promoveaza valorile, comunitatile si activitatile Bisericii Catolice, bucurându-se de increderea si simpatia autoritatilor ecleziale atât romano-catolice, cât si greco-catolice.
Radio Maria a luat fiinta in Italia, in anul 1987, ca urmare a unui discurs puternic si de neuitat, din acelasi an, al Sfântului Ioan Paul al II-lea, care i-a chemat la colaborare pe toti credinciosii, pentru a realiza impreuna marele proiect al „noii evanghelizari” in vederea celui de-al treilea mileniu.
Acest post de radio face parte din asociatia „Familia Radio Maria” si emite pe intreg mapamondul. In prezent, Radio Maria se poate auzi in peste 70 de tari, printre care se afla si România, si transmite in limbilie oficiale ale statelor in care emite.
Liturghia din Bacau, de lansare oficiala a postului, se va transmite in direct pe 89,6 FM.
Intre Primarie si o parte a taximetristilor bacauani a pornit zilele acestea o disputa legata de autorizatiile de functionare.
Este vorba despre circa 300 de persoane fizice autorizate pentru serviciul de taximetrie, carora Primaria le-a trimis adrese de suspendare a activitatii, pe timp de o luna.
Practic, 300 dintre cei aproximativ 800 de taximetristi ar trebui sa nu se mai regaseasca in trafic, insa aceasta masura, care trebuia aplicata din data de 15 octombrie, nu este respectata fiindca nimeni nu cedeaza.
„Am trimis 300 de adrese prin care le suspendam activitatea, jumatate dintre ei intre 15 octombrie si 15 noiembrie, iar cealalta jumatate intre 15 noiembrie si 15 decembrie.
Motivul este legat de faptul ca nu au contracte de munca de opt ore, asa cum prevad reglementarile stabilite de Primarie, ci sunt de 2, 4 sau 6 ore, dupa cum am aflat din datele pe care ni le-a pus la dispozitie Inspectoratul Teritorial de Munca.
Sanctiunea pentru astfel de situatii este suspendarea autorizatiei de functionare pe o perioada intre 1 si 3 luni. Am aplicat cea mai blânda sanctiune, de o luna, rastimp in care ei trebuie sa isi reglementeze situatia contractelor”, a spus Ionut Tomescu, purtatorul de cuvânt al primariei Bacau.
De cealalta parte, taximetristii nu vor sa traga pe dreapta, pentru ca ei vad din alt unghi problema. „Contractul cu Primaria spune ca trebuie sa asiguram autoturism la dispozitia clientilor timp de opt ore pe zi. Dar asta nu inseamna sa avem si contract de munca de opt ore.
Astfel de contracte trebuie sa aiba angajatii SRL-urilor sau SNC-urilor, dar nu persoanele fizice autorizate. Insa tocmai acestea au primit adresa de suspendare a autorizatiei. Prin aceste constrângeri, Primaria ne impinge spre munca la negru”, spune Narcis Dominteanu, presedintele Asociatiei persoanelor fizice autorizate in regim de taximetrie.
Asadar, taximetristilor nici nu le trece prin minte sa renunte la activitate, fiindca asta ar insemna sa ramâna fara venituri. Insa, in acest caz, ei sunt pasibili de alte sanctiuni, din partea Politiei Primariei, fiindca ar practica un serviciu fara autorizatie.
Sfârsitul de saptamâna mult asteptat a sosit si aduce o gama larga si variata de petrecere a timpului liber.
In rândul petrecerilor notam oferta celor de Vanity Club care programeaza vineri, de la ora 20.00 High School After Party (dupa Balul Bobocilor de la „Vrânceanu”), iar sâmbata au pregatit un live show cu Lora , intitulat Bine Mercy.
Sa mai trecem in revista petrecerea de vineri seara din Matteo Cafe, Latino Noche cu trupa Los Anonimos.
Duminica seara, de la ora 20.00, Pub S va asteapta la un concert Emeric Imre. Si lista ar putea continua, dar preferam sa va oferim si alt gen de repere distractive. Tot week-end-ul, in Hypermarket-ul Cora are loc expozitia cu vânzare Handmade by Roxana Ciobanu, unde gasiti articole pentru bebelusi, copii si mamici.
Tot in Cora, sâmbata de la ora 11.00, are loc petrecerea pentru copii Jobenul Norocos. Duminica, este programata de la ora 10.00 la Sala sw Sport a Scolii Ciprian Porumbescu din Comanesti, Cupa Comanesti la Table.
Duminica de teatru de la Bacovia, aduce, ca de obicei, doua reprezentatii. Mai intâi, cei mici sunt asteptati de catre actorii papusari, de la ora 11.00, la spectacolu „Neghinita”, dupa Barbu Stefanescu Delavrancea. Regia este semnata de Gheorghe Balint. Pentru publicul adult, de la ora 19.00, pe scena mare a teatrului se joaca „Piatra din casa”, dupa Vasile Alecsandri, un spectacol in regia Firutei Apetrei. In roulurile principale: Simona Nica, Dumitru Rusu, Florina Gazdaru, Daniela Vrânceanu, Bogdan Buzdugan, Stefan Ionescu si Corina Goranda.
Din sala de teatru mergem in cea de cinema, pentru ca Cinema City aduce iubitorilor de film trei premiere.
„Furia: Eroi anonimi” (Fury- titlul original), este un film de actiune, o drama de razboi, in regia lui David Ayer. Povestea ne poarta în aprilie 1945, la sfârsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, iar în centrul atentiei este Wardaddy (Brad Pitt), un sergent american cu mare experienta în lupta. Împreuna cu echipajul sau de cinci oameni, Wardaddy conduce un tank Sherman supranumit Fury si patrunde în spatele liniilor inamice pentru o misiune cvasi-sinucigasă care ar trebui sa dea ultima lovitura fortelor armate ale Germaniei naziste.
Cea de-a doua premiera este un horror american, „Annabelle”, in regia lui John R. Leonetti. In rolurile principale ii regasim pe Annabelle Wallis, Alfre Woodard si Eric Ladin.
„Eliminati mesagerul!” (Kill the Messenger- titlul origina) este cea de-a treia premiera cinematografica pentru acest week-end, si este o drama americana in regia lui Michael Cuesta. In distributie: Jeremy Renner, Michael Sheen, Mary Elizabeth Winstead, Paz Vega, Robert Patrick, Ray Liotta, Andy Garcia, Rosemarie DeWitt, Barry Pepper.
