joi, 25 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 3553

Eminescu si prescolarii de la Gradinita 33

    Biblioteca pentru copii „C. Sturza” a devenit neincapatoare pentru cei 75 de copii, 23 de parinti si 6 cadre didactice de la Gradinita 33 Bacau, care au fost sa-l omagieze pe „Luceafarul” poeziei românesti Mihai Eminescu. Veseli, increzatori si nerabdatori, copiii si-au dorit sa impartaseasca tot ce au invatat despre marele poet.

    Rând pe rând, micutii au fost artisti si spectatori, iar maiestria si tactul pedagogic al coordonatoarelor i-a stimulat si motivat intr-o competitie artistica reusita. Au recitat expresiv versuri ce au pus in evidenta iubirea nemarginita a poetului fata de natura, cât si versuri cu continut patriotic.

    Activitatea face parte din proiectul coordonat si initiat de educatoarele Tincuta Maftei si Dana Dascalasu, iar nota de armonie si unitate a fost data si de prezenta activa a colaboratorilor Maria Daraban, Adriana Pavel, Nelica Mihai si Izadora Radu. Finalul activitatii a fost unul muzical, intr-o atmosfera unica, plina de emotii.

    Poetul pescar / Privesc la cer si, apoi, in balta

      ,,Asta ca sa nu ceri ceva ce nu ti se poate da.’’ Isi motiveaza gestul referitor la divinitate, si-i urmaresc degetul care se indreapta spre tavan. Am in fata mea un personaj pitoresc. Cu barba si plete, albite in timp. Parca vine din vremea de inceput a rockerilor, de care nu vrea insa sa vorbeasca.

      Poarta cu el un un stil inconfundabil, in tinuta si vorba. Când te interpeleaza formuleaza cam asa: ,,Bai tataie, ia zi! Da’ ce-i cu chestia aia?” Când este interpelat, te ia de la inceput cu da. „Da, da da! Da, da, da… chiar asa ?!” Si iar mai urmeaza un da. Este obisnuit sa puna intrebari si nu sa raspunda la ele. Nu vrea sa recunoasca ca a fost un pescar inrait si continua: „O spun… sau n-o spun? Cu pestele am stiut sa ma opresc la timp. Pescuitul e o boala, un viciu. Spui ca mergi la peste des, dar de fapt treaba e ca nu vrei sa recunosti. Mersul asta devenea drog.’’

      Unde-i limita?

      Victor Munteanu este nascut in Varsator, pe douazeci si noua ianuarie, cinzeci si patru. „Nu vezi ca din cauza zodiei dau toata camasa de pe mine?” Sotia, Silvia, si fetele Alina si Sorina, l-au insotit de multe ori in mijlocul naturii. „Dar veneau numai cu conditia sa le gasesc un loc la umbra.” Il iscodesc cu inceputurile. „Prima data la pescuit…? Am iesit si eu cu batul, pe vremea cealalta, pe la Furnicari sau mai jos de CIC. Stiu ca am prins odata un rac si m-am speriat de el. Când a aparut asa deodata, ca un paianjen cu clesti si cu multe picioare! Era peste mare in baltile din vale de Balta Albastra, alea adânci.

      Tot asa, intr-o dupa-amiaza, eram pe mal mai multi, si iese o spinare de namila de am crezut ca-i «ghital». Era putin maronie. Ce halucinatie? Nu le am eu cu astea. Posibil sa fi fost un somn din ala batrân, care a iesit si el sa mai respire. De câte ori am fost la Siret, niciodata n-am prins nimic. Sa zic si eu, de-un crap, de-un salau. Ce, chiticul e peste? Si-am fost de atâtea ori, si la Saucesti cu Nelu Prajisteanu, si mai incoace, la Galbeni, Racaciuni. Si-am dat… La viermisor, la râma. Pai, la ce voiai sa dau? Nada ? De unde? La Nada am fost la Oniscani.” Povesteste cu reveniri. L-am luat pe nepregatite si lantul cu amintiri abia incepe sa-si lege zalele. „Problema e ca n-am invatat niciodata sa fac nodurile la cârlig. Când mergeam la Tazlau, cu prieteni mai porniti decât mine, ca Sergiu Adam si Ioan Enache, aveam monturi gata facute. Sergiu era un pescar foarte impatimit. Si fuma mult tare. Lui ii placea sa stea mai izolat. L-am suparat când am prins cea mai mare captura a mea. Un balaur de clean de… doua palme. Si când mergeam cu ei, nu stiu cum se facea, ca la intoarcere, totdeauna ramâneam fara banii pastrati pentru «ocazie»”.

      Din joaca, mâna la buzunar

      Pasiunea cere si sacrificii materiale. In general, dotarea este invers proportionala cu cantitatea de peste prins. „De imbolnavit… cu pescuitul, m-a imbolnavit Nicolae Mihai. El le avea pe toate. Stia ce si cum. La un moment dat, adunasem de-a scule cumparate… Cee…! Am cheltuit milioane! Acuma stau acolo. Bai baiete zic, daca e sa plec iar, abia asteapta. Las’ ca la vara, poate ma hotarasc sa le mai scot. Nu-i timp. Dar chiar, stii ca mi-ar placea sa mai stau, asa oleaca intins, cu ochii pe ele!” Am prins ideea. Prefera pescuitul stationar si vremea insorita. „La copca nu am fost. Daca vorbim de astia cu copca, ei sunt deja bolnavi de-acum inainte. Nu mai simt echilibrul asta. Dom’le, orice pasiune are limita. M-am convins eu de niste treburi. Mergeam prin tren sau cu masina si vedeam pe câte un «gerar» din asta cu undita, ca umbla de nebun. Nici foametea nu te scoate din casa pe o asa vreme. Sa zici ca-i un caz si nu ai din ce sa supravietuiesti. Dar aici nu e cazul. Pai cât dai pe larvele alea si pe drum, iti ajunge de doua pâini si o rachie. Aici e boala. Cine ajunge de o stapâneste? Când ai dat de limita, daca nu stii sa casti ochii, devii dependent.”

      Stiinta si meditatie

      Ca de obicei, când stai de vorba cu el, discutia deviaza repede de la subiect. Ma fac ca nu observ, când imi raspunde la intrebare cu intrebare si insist sa-l provoc la destainuiri. „La mine, satisfactia maxima la pescuit este sa pescuiesc… dar si sa reflectez oleaca cu mine. Nu sa ma uit numai cu ochii atintiti acolo, in apa, si sa nu vad nimic. Atunci ala e timp pierdut. Bine, când trage… lasi totul. Nu mai gândesti la nimic! Dar exista o diferenta mare intre placerea si delectarea de a merge la pescuit, care este recomandata si de medic, ca o linistire si un leac pentru stres, si caderea intr-o patima ca un drog, pe care nu mai ajungi s-o constientizezi. Da’ ce tot vorbesc eu de patima? Astia care dau la clean au o tehnica…! E cu adevarat o stiinta. Si le intra niste «lostopane», din astea de rapitor…! Stateam si eu pe scaunel, la chitici, si ma uitam la ei. Ma simteam bine, ca nu veneam neaparat dupa prada. Sa mai omor timpul. Dar tehnica asta se invata prinzând. Ai prins odata, repeti. Si tot asa, ca sa te perfectionezi. Dar daca eu stateam pe scaun? N-am invatat nimic. Aici e problema.”

      Pasiunea defineste omul

      Pactul cu divinitatea si mântuirea sufletului sunt repere pentru Victor. Crede in bine si rau, in perceptele sfinte. „Trebuie sa mai gasesti momente sa te uiti si la cer, sa admiri cei in jur. Am fost la Traian. Pe lacul de acolo, unde n-am prins niciodata vreun peste mai mare decât palma, era un taran pe mal. Cred ca era din sat, de acolo. Ce le mai dumnezaia de dimineata! Nu prindea nimic. Si se vedea ca din asta traia. A venit sa aiba ce sa puna si el in tigaie, seara acasa. Sunt oameni saraci, care din asta traiesc. Si nu sunt de condamnat. Dar sunt si braconieri care fac gologanii. Ii vedeam sus, la coada lacului de la Gârleni. Permanent veneau cu plase si se priponeau acolo. Mai prinde ceva. Nu le facea nimeni nimic.”

      In toata istoria de pescar, despre capturi mari nu a fost vorba. Dar cantitati mari de „chitici” a prins. In doua mii doi, concura cu brio, facând echipa cu prietenul Nicolae, cel care l-a bagat in „boala”, la cea mai tare competitie de presa, organizata la Antohesti. Acum noua ani, stiu ca s-a clasat pe locul doi la concursul organizat pe lacul de la Bibiresti. „Asta in perioada când aproape patru ani, orice dupa-amiaza ce-o prindeam libera, o petreceam la pescuit. Doua undite si o lanseta. A fost si o zi ciudata, intr-o vara. Doar asta te stârneste. In trei ore am umplut juvelnicul cu bibani. Tot la Traian.

      Cred ca era o chestie de presiune atmosferica, sau se schimba luna. Au mai intrat si a doua zi câtiva. Când am ajuns acasa, nevasta era plecata cu serviciul, nu voiau fetele sa-i curete. S-au speriat de cât erau de multi.’’ Aducând vorba si despre alt gen de petrecere a timpului liber, când am pomenit de vânatoare, reactia a fost prompta. „Urasc vânatoarea. Fiecare animal de pe lumea asta este facut cu un rost. Una era necesitatea, ca sa aiba omul din ce trai, si alta e acum, sa omori o vietate din distractie sau ca te plictisesti acasa. Ei ! Care-i diferenta? Ajungem iar la sadismul din perioada romana, când se omorau unii pe altii si oameni si animale, de dragul spectacolului? Omul, in perioadele bune, are tendinta sa devieze.”

      Victor Munteanu, „sufletul” publicatiei „Viata Bacauana”, organizeaza de treisprezece ani la Bacau un festival international de poezie. Perseverenta de a merge la pescuit s-a transformat acum in tenacitatea de a face altceva. Promoveaza talente si nu doarme nopti, scriind versuri. Când si ce a provocat declicul? El stie. Acum nu mai are timp sau nu vrea, pentru pescuit. Dar aici e ca si la fumat. Cu cât este perioada de abstinenta mai lunga, cu atât o provocare te face sa recidivezi. Simt eu ca dupa ani lungi de mulinete ruginite, ii este dor de o partida reusita. Cum da caldura… vreau sa intru in pacat. Poate recupereaza.

      [wonderplugin_gallery id=”142″]

      Bacaul a gazduit Consfatuirea Anuala a Antrenorilor din Moldova

      La „Ateneu” s-a jucat 4-4-2

      Joi, Sala „Ateneu” a Filarmonicii „Mihail Jora”din Bacau a constituit principalul punct de interes pentru antrenorii de fotbal cu licenta A si B din toata Moldova. Prilejul nu a fost, insa, oferit de vreun concert simfonic, ci de Consfatuirea Anuala a Antrenorilor desfasurata sub egida Scolii Federale. Dupa o pauza de 11 ani, aceasta manifestare a avut loc din nou in Bacau, motiv de satisfactie pentru Asociatia Judeteana de Fotbal, organizatoarea evenimentului.

      „Ne bucuram ca, dupa mai bine de zece ani, am fost alesi pentru a gazdui din nou aceasta Consfatuire”, a declarat presedintele AJF Bacau, Cristi Sava. Tematica de baza a intâlnirii prezidata de directorul Scolii Federale de Antrenori, Dan Apolzan (foto) a fost innoirea licentelor A si B, insa toate subiectele puse in discutie au stârnit interesul tehnicienilor: de la comportamentul fata de jucatori, la relatia cu presa.

      Cei aproximativ 200 de antrenori prezenti in sala au putut urmari un material video cu un antrenor isteric care si-a certat si bruscat unul dintre juniori la un meci din Cupa Hagi, concluzia trasa de Dan Apolzan fiind urmatoarea: „Trebuie sa manifestati respect fata de jucator daca vreti sa beneficiati de acelasi tratament din partea sa. Trebuie sa aveti in vedere ca societatea noastra este in permanenta dezvoltare.

      Asa cum platforma tehnologica ofera, la intervale relativ scurte de timp, diferite noi produse, tot la fel se schimba si oamenii”. Referitor la relatia cu presa, antrenorii au fost avizati sa intretina un raport profesionist si echilibrat cu reprezentantii media: „Nu uitati ca nimeni, pâna acum, nu a câstigat un razboi cu presa”. In discutie au fost aduse si noutatile propuse de ultima editie a Campionatului Mondial, desfasurata vara trecuta, in Brazilia. Dintre noile tendinte, una dintre cele mai importante a fost intrepatrunderea sistemelor tactice.

      Jandarmii au fost solicitati de sute de ori prin 112

        Jandarmii de la Inspectoratul Judetean de Jandarmi (IJJ) Bacau au tras linie dupa un an de activitate, in care au executat 1.017 misiuni de asigurare a ordinii publice la diferite manifestari. O atentie deosebita au acordat-o institutiilor de invatamânt, pe care le-au supravegheat in permanenta pentru prevenirea incidentelor in care sa fie implicati elevi.

        In acelasi timp au raspus si la 706 solicitari venite prin 112 sau la numerele directe ale unitatii. „Pentru prevenirea si combaterea faptelor antisociale si cresterea gradului de siguranta a cetatenilor, am executat 10.918 misiuni de mentinere a ordinii publice în sprijinul structurilor de politie, la care adaugam cele 745 actiuni specifice desfasurate de posturile de jandarmi Slanic Moldova si Tg. Ocna”, explica lt. col. Sebastian Cretu, ofiter de relatii publice la IJJ Bacau.

        In timpul misiunilor, militarii au constatat 240 de infractiuni si au aplicat peste 3.000 de amenzi contraventionale. La solicitarea magistratilor, au fost puse in executare aproape 1.500 de mandate.

        „Apreciem ca avem create premisele pentru ca în 2015 sa ne facem datoria la standarde superioare de calitate, pentru a înlatura ce nu a mers bine în 2014 si sa consolidam polul de stabilitate, eficienta, seriozitate si maturitate profesionala pe care-l reprezentam.”
        general de brigada Vasile Enache, inspector sef IJJ Bacau

        Liber la retrocedarea terenurilor

          Se va retroceda "in natura", inclusiv din padurile Directiei Silvice/foto: Liviu Maftei

          Mii de dosare de retrocedare au stat in asteptare, in dulapurile comisiilor locale, dupa aparitia Legii 165/2013 privind inventarierea terenurilor. Procesul, extrem de anevoios, a inceput cu infiintarea comisiilor de inventariere si s-a incheiat cu avizarea documentatiei de catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI), dar numai dupa ce hartile au fost verificate si declarate compatibile cu baza nationala de date.

          Judetul Bacau se afla intre primele 20 pe tara in aplicarea Legii 165. Concret, mai au de refacut documentatia comisiile din 10 localitati, iar 3 sunt in curs de avizare la OCPI, celelalte având incheiata procedura.

          Ultimele pot relua validarea dosarelor privind reconstituirea dreptului de proprietate, iar asta e o veste foarte buna pentru toti bacauanii care au cereri nesolutionate. Localitatile in care nu a fost incheiata inventarierea terenurilor pe categorii (rezerva, proprietate privata, administrate de statiuni de cercetare, Directia Silvica, Apele Române etc.) sunt Bacau, Buhusi, Onesti, Tg. Ocna, Plopana, Asau, Iz. Berheciului, Nicolae Balcescu, Parincea si Sarata. Primarii acestora au fost chemati, saptamâna aceasta, la Prefectura Bacau, la doua intâlniri cu specialistii topo pentru urgentarea activitatii. Termenul final pâna la care trebuie sa refaca situatiile si sa le depuna la OCPI este vineri, 16 ianuarie.

          Dosarul fiecarei unitati administrative cuprinde harta cadastrala, procesul verbal de inventariere si un grafic privind rezerva si proprietatile, caci scopul Legii 165 a fost sa clarifice situatia terenurilor libere, care pot fi retrocedate.

          „Practic, ceea ce a facut Institutia Prefectului in ultimele trei saptamâni s-a dorit un exercitiu de urgentare a implementarii Legii 165, acolo unde am constatat neimplicare, dezinteres sau chiar nestiinta. Din acest moment, le transmit celor care nu vor respecta termenele impuse ca vor suporta sanctiuni pecuniare severe.”
          Dorian Pocovnicu, prefect de Bacau

          Se retrocedeaza totul!

          Conform Legii 165, proprietatile luate abuziv de regimul comunist se restituie in natura. Daca nu e posibil pe acelasi amplasament, terenul va fi atribuit in aceeasi localitate, din rezerva, pe islaz sau proprietatile administrate de Directia Agricola, Directia Silvica, institutele de cercetare etc. Daca nu e posibil, din alte localitati, apoi din alte judete. Numai dupa epuizarea suprafetelelor, se va face compensarea prin puncte.

          Amenzi pâna la 100.000 de lei

          Reprezinta contraventie neindeplinirea obligatiilor prevazute de Legea 165 pentru membrii comisiei locale, necomunicarea situatiei centralizatoare, impiedicarea intocmirii situatiei cetralizatoare, nerespectarea ordinii de atribuire, nerespectarea termenelor etc. Contraventiile se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 de lei la 100.000 de lei.

          „Actorul are nevoie de aripi si de vise”

          * interviu cu Florina Gazdaru, actrita a Teatrului Muncipal ”Bacovia” Bacau

          Conventiile de facturare individuala a agentului termic se schimba obligatoriu

            Bacauanii racordati la sistemul centralizat de furnizare a agentului termic trebuie sa-si reinnoiasca contractul cu furnizorul. Masura se impune intrucât CET Bacau a fost declarat in faliment prin hotarârea Tribunalului Bacau nr. 795/2014, iar pentru asigurarea continuitatii serviciului public de alimentare cu energie termica, Consiliul Local al municipiului Bacau a delegat gestiunea serviciului societatii Thermoenergy Group SA Bacau care a devenit nou operator (producator si furnizor) de energie termica pentru municipiul Bacau.

            Potrivit art.36 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice, raporturile juridice dintre operatori si utilizatorii serviciului de utilitati publice sunt de natura contractuala. In consecinta, furnizarea energiei termice de catre noul operator Thermoenergy Group SA nu poate avea loc decât pe baza de contracte/conventii de facturare individuala incheiate in nume propriu.

            „Pentru a nu pune in pericol calitatea si continuitatea serviciului public in sezonul cald si pentru a se putea acorda ajutoarele de incalzire potrivit HCL nr. 221/6.01.2014, completata cu HCL nr. 230/20.10.2014, in conditii de legalitate ii invitam pe consumatorii nostri la Centrele de relatii clienti in vederea perfectarii contractelor de furnizare/conventiilor de facturare individuala.”
            Radu Cristian Palade, director Thermoenergy Group SA Bacau.

            Unde ne adresam

            Persoanele interesate sa-si reinnoiasca contractul cu furnizorul de agent termic se pot adresa Centrelor de relatii clienti (ale fostului CET Bacau) din strada Aviatorilor in incinta PT 33 (pe lânga Evidenta Populatiei), strada Trandafirilor la PT 42 (in spatele magazinului „Luceafarul”), strada Aprodu Purice la PT 61 (lânga Gradinita „Crai Nou”), strada Pictor Andreescu in PT 12 (vis-a-vis de Medicina Legala) si pe strada Miron Costin la PT 6 ( in apropiere de cabinetele medicale). La adresele respective, bacauanii gasesc formulare tipizate in care trebuie sa completeze datele din buletin.

            La contractul respectiv, consumatorii trebuie sa anexeze copie dupa cartea de identitate a proprietarului si copie dupa contractul locuintei. In unele asociatii de proprietari se intâmpla ca persoanele in necunostinta de cauza sa solicite sprijinul administratorului in vederea completarii documentelor.

            „S-a intâmplat sa vina unii locatari si la noi. De teama sa nu greseasca mi-au cerut ajutorul atunci când au venit sa-si achite intretinerea. I-am indrumat unde aveau neclaritati, insa, documentele respective se completeaza in centrele de relatii clienti, acolo unde se gasesc si formularele pentru contract.”
            Vasilica Floares, administrator la Asociatia de proprietari nr. 51

            Pentru perfectarea noilor documente, pe la centrele de relatii clienti trebuie sa treaca inclusiv proprietarii care beneficiaza de distributie pe orizontala a agentului termic.

            Faraoani: „Mihai Eminescu – la ceas aniversar”

              Timp de o saptamâna, pâna pe 15 ianuarie, s-a desfasurat proiectul „O saptamâna dedicata poetului Mihai Eminescu – la ceas aniversar”, cu elevii din clasele I-IV de la Scoala Gimnaziala Nr. 2 Faraoani, director prof. Elena Durac, proiect realizat de Tereza Habavnic, bibliotecar/profesor documentarist, in parteneriat cu invatatoarele claselor I-IV: Marioara Diaconu, Brigita Ciuraru, Ramona Arnautu si Gica Crihan.

              In cinstea celui care a fost numit „Luceafarul poeziei românesti” elevii au realizat o expozitie cu lucrari artistico-plastice inspirate din opera lui Eminescu, au prezentat cântece dupa versurile marelui poet si au recitat poeziile sale in cadrul unui concurs.

              Elevii câstigatori au primit, pe lânga diplomele aferente, carti de la Centrul de Informare si Documentare „Europe Direct” Bacau.

              Mountain bike pe zapada

                Evadare pe bicicleta in padure/ foto: Ramona Ionescu

                O zi calduroasa de iarna se poate traduce pentru orice bacauan in miscare in natura, vitalitate, incredere si prietenie. Toate acestea le poti trai iarna chiar si in mijlocul padurii. Mai exact, in comuna Margineni, satul Trebes, pe un drum forestier foarte bine deszapezit unde se intâlnesc de regula bikerii.

                Spun „de regula”, pentru ca am intâlnit in inima padurii si simpli pietoni care au iesit la plimbare de dragul miscarii. Asa ca drumul spre acest colt de rai al bikerilor vireaza la dreapta cum intri in satul Trebes, din comuna Margineni, in dreptul unei troite.

                La intersectie, in strada principala, patru biciclisti poposeau pe marginea drumului sorbind dintr-un ceai fierbinte. Baietii se pregateau sa parcurga o distanta de aproximativ 8 km de drum forestier acoperit cu zapada. Dupa pauza binemeritata, baietii au urcat in sa si au inceput sa pedaleze in grup.

                Liberi in padure

                Daca pe drumul european au intâmpinat sicane in trafic, biciclistii s-au simtit extrem de bine in padure si au pedalat cu placere. „A fost o plimbare placuta, fara gesturi si injuraturi din partea soferilor. Am constatat pe propria-mi piele ca soferii nu sunt inca obisnuiti cu biciclisti pe timp de iarna si tocmai de aceea ne claxoneaza mai mereu. Am invatat sa ignor diversele reactii ale oamenilor, scopul meu fiind acela de a ma bucura de plimbare si aer curat”, spune Tudor.

                El, Dragos, Ionut si Ovidiu sunt vechi prieteni si impartasesc aceeasi pasiune: mersul pe bicicleta. Nu conteaza daca este cald sau frig, daca ninge sau ploua. „Important este sa facem miscare. Si ne place. Era si pacat sa ramânem in casa intr-o zi atât de frumoasa. Soarele a strigat adunarea si ne-am intâlnit câtiva insi sa facem miscare. Locul este ideal. Avem liniste, libertate, energie si o pofta nebuna de pedalat. Unde mai pui experientele unice când te intâlnesti cu o caprioara sau cu vreun iepure salbatic care inoata prin zapada!”, declara Ovidiu.

                Pregatirea

                Pedalatul pe timp de iarna implica foarte multe riscuri insa hainele potrivite si echiparea corespunzatoare a bicicletei sunt factorii cheie pentru o zi reusita. La ambele capitole, oferta magazinelor este bogata si variata. Biciclistii spun ca la orice costum de iarna este de preferat sa porti intotdeauna maieu, pentru ca acesta absoarbe transpiratia. „Este recomandat sa purtam haine de bicicleta confectionate din Polyester si Elastan.

                Echipamentul trebuie sa permita pielii sa respire si sa mentina caldura corpului constanta la vânt, frig si umiditate, dar sa impinga transpiratia catre exteriorul hainelor. Noi spunem ca ne imbracam in stilul foilor de ceapa, adica purtam haine subtiri, una peste cealalta. In aceste straturi se creaza un strat de aer cald care ne protejeaza de frig”, spune Ionut. Hainele pentru ciclism au evoluat in ultimii ani, iar acum, cu doar trei straturi subtiri de haine, biciclistii pot pedala linistiti si la temperaturi sub zero grade Celsius. Daca ploua sau ninge atunci trebuie adaugat un echipament din fâs.

                Iarna nu-i ca vara

                Cine nu a iesit niciodata iarna cu bicicleta poate sa o faca de acum incolo. Diferentele de la un sezon la altul nu sunt foarte mari. Pentru toamna – iarna, bicicleta nu are nevoie de prea multe transformari.

                „E clar! Din start trebuie sa ai anvelope mai aderente, cu crampoane mai putin uzate. In ceea ce priveste piesele, stim cu totii ca partea hidraulica functioneaza mai greu la temperaturi scazute. Pentru mersul iarna, avelopele speciale sunt ideale fiind prevazute cu tinte metalice care confera aderenta perfecta pe zapada sau gheata.

                La fel de important este faptul ca pentru a inainta pe zapada cât mai bine avem nevoie de cauciucuri subtiri”, spune Dragos. Pentru cei care vor sa incerce bicicleta si pe timp de iarna: „Spor la pedalat!”

                11 oameni au murit anul trecut in incendii

                  In judetul Bacau s-au inregistrat 16 incendii pe zi

                  Anul 2014 a fost un an plin pentru pompierii de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Bacau. In judet au fost inregistrate si au intervenit la 6.028 de evenimente, adica in medie la 16 cazuri pe zi. Numarul este in crestere cu peste 1.700 de situatii, fata de anul 2013. Au fost 516 incendii la gospodarii si 213 de vegetatie, cauzele principale fiind focul deschis in spatii deschise, cosuri de fum defecte sau necuratate, instalatii electrice defecte.

                  Oficialii de la ISU spun ca din totalul de 729 de incendii si arderi de vegetatie, produse in zona de competenta, peste 75% s-au iscat pe fondul neglijentei persoanelor care nu au respectat normele de prevenire a incendiilor. Din pacate, in urma acestor evenimente s-au pierdut si vieti. 11 oameni au murit in incendii, iar alte 6 au fost ranite.

                  „Numarul celor decedati este in scadere fata de 2013, când au fost 20 de persoane decedate, si, oricât ne-am dori, nu puteam sa reducem la zero. Si anul acesta ne-am inregistrat deja cu doua victime. Noi chiar am dus o campanie de prevenire agresiva, dar apar si situatii când ajungem prea târziu. Am vrea sa avem un punct de lucru in fiecare localitate. Ar scurta timpul interventiei.”
                  col. Ioan Mihalache, inspector sef ISU Bacau

                  Tot in perioada analizata, flacarile au distrus bunuri in valoare de 6,4 milioane lei, insa s-a salvat de sapte ori mai mult. Majoritatea interventiilor ISU au fost, insa, ale echipajelor Smurd, 4.253 la numar, in crestere fata de anul anterior când au fost aproape 3.000 de solicitari. Paramedicii au alergat cu ambulantele prin tot judetul pentru a veni in sprijinul celor care aveau probleme medicale sau care au fost implicati in accidente rutiere.

                  Eminescu-i remuscarea dorului de absolut

                    Joi, 15 ianuarie, la Scoala Gimnaziala Nr. 10 Bacau, in cadrul proiectului „Scriitori români in oglinda timpului”, s-a desfasurat o serie de activitati dedicate aniversarii lui Mihai Eminescu. Activitatile din program au cuprins recital de poezie, creatii ale membrilor Cenaclului literar „Zbor (in)vers” (coordonatori, prof. Iulia Jicu si prof. inv. primar Catalin Diaconu), secvente muzicale inspirate din creatia eminesciana, interpretate de corul scolii, precum si o expozitie de lucrari plastice inedite ale elevilor.

                    Alte momente ale manifestarii au fost si vizionarile unor secvente de filme inspirate din viata lui Mihai Eminescu (primul film documentar despre Mihai Eminescu, realizat in 1914 de Octav Minar, «Eminescu, Veronica, Creanga», secvente din filmele «Luceafarul», realizat in 1986, si «Un bulgare de huma», din 1989, un film despre prietenia dintre Eminescu si Creanga). De asemenea, elevilor li s-au lansat doua provocari sub forma a doua teme de meditatie si dezbatere: „Eminescu, scris de Luceafarul?” si „In lumea carei poezii eminesciene ti-ar placea sa traiesti?”. Dezbaterile au fost aprinse si antrenante, iar opiniile, dintre cele mai neasteptate.

                    Prin gândurile si sentimentele alese fata de „tineretea fara batrânete” a geniului eminescian, cadrele didactice si elevii scolii au recreat, in biblioteca scolii, spatiul si timpul Luceafarului poeziei românesti si au aratat cât de bogati suntem, avându-l alaturi pe Eminescu, feciorul caminarului Gheorghe si al Ralucai Eminovici.

                    Intreaga manifestare s-a constituit intr-un emotionant omagiu adus Poetului nepereche, sub coordonarea urmatoarelor cadre didactice: director, prof. Iulia Jicu, prof. Ionela Manolachi, prof. inv. primar Aurelia Deju, prof. inv. primar Cristina Botezatu, prof. Ana Sicinschi, prof. Adina Beca, prof. Sinziana Dumea, bibliotecar Angelica Rojnita. In stilul devenit deja traditie, manifestarile s-au incheiat cu indemnul la lectura, vazuta drept unica modalitate de a pastra viu spiritul Poetului. Copii si dascali, deopotriva, au trait bucuria de a-l fi reintâlnit pe Poet in spatiul primitor al bibliotecii, unde Eminescu e mai acasa ca nicaieri.

                    Oare chiar vrem pamânt?

                    “Noi vrem pamânt!”. Acesta ar putea fi leit-motivul trecerii prin viata al românului, de când e lumea. Motorul nostru existential, de la care s-a varsat sânge cu duiumul, de la care ne-am scos ochii precum chiorii, de la care s-au nascut opere literare si rascoale. La cât de rural e neamul nostru, oricare dintre noi si-ar gasi o cât de firava legatura cu tarina strabuna, mai aproape sau mai indepartata in timp. Asa ca nu cred ca e greu nici pentru cel mai filfizon orasean sa inteleaga ce a insemnat si inseamna pamântul ca avere fie si simbolica, pentru situarea sociala a unei familii.

                    Si cum mai zburdau vesele tractoarele pe intinsul gliei, dupa colectivizare, cu tractoristi ajunsi lideri sociali si exemple de conduita patriotica, in locul intelectualitatii marginalizata, uneori scoasa de pe bancile scolii sau dintre carti si trimisa la cules recoltele record. Si ce veselie si optimism au cuprins satul românesc imediat dupa decembrie 1989, când pamânturile luate cu japca s-au intors la proprietarii de drept.

                    Sau, cel putin, asa s-a crezut ca s-a intâmplat. Cu timpul, s-a vazut ca orice incercare sa se faca ordine deplina in situatia proprietatilor agricole este o munca de Sisif. Ca orice se stabilea azi, mâine era deja rasturnat de vreun mostenitor aparut de te miri unde, de vreo lege scoasa din te miri ce interese.

                    Patima iscata de pamânt, chiar daca abia ostoita sub aparenta de indiferenta, a intrecut orice asteptari, de la „noi nu ne vindem tara” pâna la renegarea asociatiilor agricole, ce inca bântuie constiinta taranilor sub forma fostelor CAP-uri. Asa am ajuns sa avem agricultura farâmitata si neperformanta, chiar daca, incet-incet, se vede ca asociatiile sunt totusi cea mai buna forma de gospodarire.

                    Zeci de mii de hectare agricole redobândite au fost abandonate si au zacut in paragina. Acum, autoritatile ne spun ca situatia se va mai lamuri, fiindca s-a facut un inventar al terenurilor libere. Inca o incercare ca sa se impace si capra, si varza. Pâna acum, aceste lamuriri s-au finalizat cu o capra multumita ca a mâncat varza. Sa urmarim, asadar, si acest episod din serialul de mare succes „Noi vrem pamânt!”

                    Fotografia zilei – 16 ianuarie

                      Balaurul cu patru capete.

                      Eminescu (trans)scrie pentru noi „vocea lumii ”

                      Imaginea si sintagma sunt desprinse din poezia unei eleve (Ioana C.) din clasa a VIII-a de la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” din Bacau, care si-a intitulat notatiile lirice „Cronografia sferei”, în acord cu profilul liceului, probabil. I-au fost solicitate – nu doar ei – de profesoara de româna, Laura Gavriliu, ca ante-text al unei excursii la Lipova eminesciana (post-textul va fi cronica evenimentului).
                      „Zodii albe se coboara/si, nuntite cu pamântul,/Scriu acorduri de vioara”, spune adolescenta la începutul poeziei. Cronograful, acea istorie trecuta în cuvânt, o preocupa începând cu faza de laborator, când „visele dau în pârg” si îsi cauta drum spre oameni. Poetul „Nu mi-e rege, dar conduce/Cu cizel filigranat./Vocea lumii o rescrie/Cu har vechi, din mosi lasat”, încheie I.C., derivând regresiv verbul „a cizela“.

                      O alta eleva (Bianca D.) îi întoarce Luceafarului adresarea dintr-o cunoscuta poezie a sa: „Ce stai pe gânduri, floare-albastra,/Au nu ai suferit prea mult?”, cu înca o dilema interogativa: „Fusese lumea pentru tine/Prea mult sau poate prea putin?” Un posibil raspuns formuleaza Iustin G.: „Din colt de rai el ne priveste/Printre nori”.

                      „Legenda vie”, cum fericit îl numeste tânarul, Eminescu îsi cheama admiratorii sinceri cu mai mare intensitate în cele trei zile ale anului: 15 ianuarie, 15 iunie, dar si – pentru bacauani – 29 aprilie. În aceasta zi a anului 1876 revizorul-poet a vizitat Scoala din Lipova si a lasat un proces-verbal pe care îl stim aproape pe de rost. O recomandare facuta atunci este valabila si azi si va fi valabila mereu: „Gramatica trebuieste învatata nu pe de rost, ci prin dese exercitii orale si în scris“.

                      Anul 2015 trebuie înregistrat în agenda lipov(e)ana ca unul de mare biruinta culturala si pedagogica: elevii colegiului bacauan urca înca una dintre „Treptele bucuriei” (titlul Proiectului educational judetean initiat si coordonat de prof. dr. Laura Gavriliu). Parteneri îi sunt Scoala Gimnaziala Secuieni (director, prof. Ionela Daraban), iar de la Lipova, Scoala „Mihai Eminescu” (director, prof. Rodica Munteanu) si Biblioteca Comunala „Ion Creanga” (bibliotecar, Felicia Baciu), Consultant stiintific si cultural le-a fost Societatea Cultural-stiiintifica „Vasile Alecsandri” Bacau.

                      Adresându-ma elevilor înainte de a purcede la drum (pe 15 ianuarie), le-am propus si câteva repere: de citit poezia „Melancolie”, una dintre cele mai frumoase creatii eminesciene, scrisa – se pare – în timpul sederii la Lipova ori inspirata de atmosfera acelei primaveri; de vizitat biserica din Valea Hogii, unde le vor putea saruta… sarutul lui Eminescu (unele dintre icoanele de aici sunt datate înainte de 1876); de admirat piesele din muzeul satului, aflat în incinta scolii care poarta numele academicianului nascut aici.

                      Pentru ca actiunea se numeste „Bucuria de a crea si de a cunoaste: Mihai Eminescu si Gheorghe Vranceanu”, este bine sa treaca pragul casei din care a plecat spre lumea larga matematicianul al carui nume se afla pe frontispiciul colegiului bacauan. Acelorasi elevi li s-au adresat si studentele din anul al III-lea, specializarea româna-franceza, care tocmai au încheiat lectiile finale de la practica pedagogica.

                      Filoloagele, care in corpore au mers la Lipova, conform obisnuintei, ca boboace (în toamna lui 2012), le-au transmis gimnazistilor ca nu vor uita nici ei, toata viata, experienta purtând data de 15 ianuarie 2015, iar Colegiul va nota cu majuscule EDITIA I Bacau-Lipova, adica M. Eminescu – Gh. Vranceanu. Un detaliu semnificativ: matematicianului i se datoreaza o buna parte din faima pe care a capatat-o comuna sa natala dupa ce acesta a publicat, în revista „Flacara”, însemnari referitoare la trecerea lui Mihai Eminescu prin Lipova.

                      „Legenda vie” si-a înscris în biografia postuma înca o biruinta a spiritului.

                      „Doi mari prieteni: Eminescu si Creanga” la Gradinita 24

                        La Gradinita 24, structura a Scolii Gimnaziale „Dr.Al. Safran”, în parteneriat cu Teatru Traditional Bacau si Asociatia Albinuta Vesela Bacau s-a desfasurat in cadrul proiectului educational „Cartile copilariei”, parte a Programului National de stimulare a interesului pentru lectura „Sa citim pentru mileniul III”, celebrarea Zilei Culturii Nationale si a poetului Mihai Eminescu.

                        Coordonatorii proiectului, prof. Cristina Duhalmu si prof. Didica Popa, au oferit prescolarilor o ora de lectura cu tema „Doi mari prieteni: Eminescu si Creanga”. Invitatul special al manifestarii omagiale a fost actorul Ciprian Cârstiuc, de la Teatrul Traditional Bacau, care a lecturat audientei, intr-o maniera atractiva si emotionanta, însufletit de minunatele sale papusi, pagini din operele marilor scriitori celebrati.

                        Activitatea a urmarit evocarea personalitatii poetului nepereche, dezvoltarea gustului pentru lectura, a imaginatiei si a creativitatii verbale, dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral si scris transmis prin povesti si poezii.

                        Au participat prescolarii grupelor mici, mijlocii si mari, indrumati de educatoarele Cristina Duhalmu, Didica Popa, Rodica Radovici, Maria Zatu, Sorina Alupoaie, Maria Cucu-Garea, Isabela Manea, Veronica Stoica.

                        O puteti angaja pe Maryah Carey

                        Maryah Carey. Cântareata de muzica pop, compozitoare, producatoare, actrita. Talentata, frumoasa, bogata. A fost desemnata ca fiind cea mai buna artista pop a mileniului, de catre la World Music Awards, in anul 2000, fiind devansata doar de Michael Jackson si Justin Timberlake. A avut 18 piese pe primul loc in top Billboard, iar Recording Industry Association of America a plasat-o pe locul al treilea, dupa Barbara si Madonna, la categoria reusite comerciale. A câstigat cinci premii Grammy. Specialistii spun ca poate acoperi notele de la alto pâna la coloratura soprano. Raza ei vocala cuprinde cinci octave. Ati dori s-o angajati pentru un concert privat? Intrebare retorica, desigur. Pentru ca Maryah Carey sa va accepte solicitarea ar trebui sa aveti nu doar bani, ci si un statut special: de dictator…

                        Ziaristii i-au acordat un titlu de neinvidiat: Diva dictatorilor. Maryah Carey are, se pare, si cunostinte de economie de piata. Dintre strategiile concurentiale, preferata sa este cea a elitelor. Stategia elitelor exprima efortul pe care il face un producator de a aduce pe piata un produs/serviciu de exceptie. Este celebra strategie ,,Mercedes”. Produsele/serviciile firmei sunt foarte reduse ca numar, dar, datorita calitatii lor exceptionale, au preturi care asigura profituri uriase. Despre Maryah Carey, mai mult sau mai putin malitios, unii ziaristi au spus ca este de ajuns sa cânte doar o singura noapte, fara a mai fi nevoie sa cânte apoi tot anul…

                        In 2009, Maryah Carey a cântat pentru fostul lider libian Gaddafi. Atunci, ea a primit un milion de dolari. Potrivit hollywoodreporter.com, ea a cântat doar patru piese la resedinta de lux a lui Gaddafi, din insula St. Barts (Marea Caraibelor). Dupa ce ziaristii au aflat despre aceasta poveste, ea a spus:,,Am fost naiva si nu stiam pentru cine urma sa cânt. Ma simt oribil, penibil, pentru ca am participat la un asemenea eveniment”. Oribil, oribil, dar a mai comis-o apoi, desi are o avere cotata la peste 300 de milioande de lire sterline. In 2014, Maryah Carey a cântat, de Anul Nou, pentru sultanul din Brunei. Doar trei piese, pentru un milion de lire. Apoi, jurnalistii au aflat ca ea mai cântase, pentru… doar 600 000 de lire, la un eveniment al dictatorului Angolei. E drept ca si Beyonce si Usher au fost angajati pentru a cânta la o petrecere de Revelion din St. Barts, pentru beduinul Muammar Gaddafi, amicul lui Ceausescu, dar asta nu o scuza pe Mariah Carey. Fiecare poarta povara responsabilitatii pentru deciziile personale.

                        ,,Se pare ca Mariah Carey nu se mai satura de banii dictatorilor, peste 1 milion de dolari de aceasta data. In urma cu 5 ani, aceasta a cântat pentru familia dictatorului libian Muammar Gaddafi. Acum, cantareata a trecut de la prestatii private la evenimente publice de sustinere a credibilitatii unuia dintre cei mai corupti tirani care încalca drepturile omului în Africa”, a declarat Thor Halvorssen, presedintele Fundatiei pentru Drepturile Omului, dupa ce Mariah Carey a cântat la urechea unui dictator.

                        Dac-as putea, i-as spune lui Mariah Carey cuvintele scriitorului norvegian Arne Garborg: ,,Cu bani poti sa ai orice, se spune… Nu, nu se poate. Poti sa cumperi mâncare, dar nu pofta; medicamente, dar nu sanatate; paturi moi, dar nu somn; cunoastere, dar nu intelepciune; stralucire, dar nu confort; servitori, dar nu fidelitate; par carunt, dar nu onoare; zile linistite, dar nu pace. Coaja lucrurilor o poti obtine pe bani, dar nu sâmburele. Asta nu poate fi obtinut pe bani”…

                        Bricolaje / Sosul amintirilor (I)

                        Carmen Mihalache
                        Carmen Mihalache

                        De sarbatori, când m-am bucurat de mai mult ragaz, de fapt mi l-am acordat, nefiind genul care se speteste cu treburi casnice, mi-am bagat capul în carti de toate felurile, si mai usurele, si mai serioase, ca sa-mi treaca placut timpul. Compensând lipsa mea de preocupare pentru bucatariseli, am citit, în schimb, „Intelectuali la cratita. Amintiri culinare si 50 de retete” si m-am delectat cu adevarat.

                        Pentru ca mi-am adus si eu aminte de frumoasele mese din familie, din perioada sarbatorilor, pe când traiau bunicii mei, adevarati pastratori ai traditiilor. Mama-mare si bunica dinspre tata pregateau tot soiul de bunatati, în care se aratau mari mestere, neîntrecute. Pe când eu, nevrednica lor urmasa, n-am avut niciodata îndemnarea, rabdarea sa dichisesc ceva de mâncare.

                        Eu sunt mereu grabita si fantezista, improvizez, îmi pun la treaba imaginatia, combin tot felul de chestii si uneori îmi mai ies niste antreuri, niste chestii care nu cer mare efort, dar care sunt gustoase. Mai fac si câte o friptura reusita, cu fructe puse în tava, mere, gutui, ananas, ma rog, nu prea am cu ce ma lauda totusi la acest capitol, asa ca am o mare admiratie pentru doamnele si domnii care chiar se pricep la culinarit.

                        Dar, citind cartea, nu retetele însirate acolo m-au atras, ci „sosul amintirilor”, despre care vorbeste Ioana Pârvulescu în prefata. Pentru ca m-am cufundat si eu în el, am coborât spre copilarie si adolescenta, prelungind povestile altora. Mi-am amintit turtele, „scutecele lui Isus”, pe care le facea mama-mare, pascutele, cozonacii, crema de zahar ars, ardeii umpluti, cu gust de vara, pe care ni-i servea de Craciun, sarmalutele mici, bine învalatucite, piftiile sticloase, apoi placinta de mere sau de dovleac a bunicii, preparatele ei din carne de porc, toba, în special, caltabosii, pe urma varza à la Cluj, chisca, borsurile si grozavele învârtite ale mamei Lucretia, soacra mea (atât de priceputa în multe lucruri, si buna de tot la suflet), gogosile, clatitele, maroanele si negresele mamei.

                        Din timpul studentiei tin minte niste prajiturici, pe care le facea o doamna cu care m-am împrietenit, la un moment dat, si care se numeau, atât de gratios, „gurite”. Întorcându-ma la cartea „Intelectuali la cratita…” am savurat o descriere a ajunului de Craciun apartinând Monicai Pilat, care spunea ca, în acea perioada, casa parinteasca se umplea de taina. Iar bunica ei o ruga sa mearga în vârful picioarelor si sa vorbeasca în taina, „pentru ca zgomotul putea speria aluatul pe care ea îl închinase si îl pusese la crescut într-un lighean acoperit cu servet gros si asezat pe taburet lânga soba”.

                        Minunata amintire, atît de duioasa, ca îmi si imaginez un aluat sensibil tare de tot, sperios, gingas. M-a napadit o mare de nostalgie citind cartea, pentru ca m-a dus cu gândul si la nefericita Aglaja Veteranyi, cea din jurnalul, scris cu multa candoare, numit „De ce fierbe copilul îm mamaliga”. Dar despre asta, si multe alte gusturi, mirosuri din „sosul amintirilor”, pe data viitoare.

                        Rush Hour

                        De doua ori pe zi, dimineata foarte devreme si pe la orele prânzului, Bacaul devine extrem de aglomerat, concurând, din acest punct de vedere orice metropola mondiala care se respecta. Strazile sunt blocate de multitudinea de masini, aerul devine irespirabil din cauza gazelor de esapament iar nervii sunt intinsi la maxim pentru ca chiar si cel mai lenes pieton se deplaseaza mai repede decât autoturismele prinse in capcana traficului.

                        Probabil ati ghicit, este vorba despre parintii care-si duc copiii la scoala. Mici si mari, conteaza prea putin, copiii sunt urcati in masina si coborâti la poarta scolii. Nici mai departe, nici mai aproape, ci chiar in fata portii.

                        Din acest motiv, aglomeratia este la cote extreme; iar infrastructura rutiera, care in restul zilei este suficienta pentru traficul din oras, nu mai face fata. Si nici daca s-ar face sosele cu patru benzi pe sens, tot nu ar reusi sa preia tot traficul artificial generat de acest obicei bacauan.
                        Statisticile Protectiei Mediului aratau, in fiecare an, ca de vina pentru poluarea orasului nu era nici combinatul chimic, nici CET-ul care functiona pe carbune, ci pur si simplu traficul auto. Lipsa unei sosele de centura care sa preia masinile aflate in tranzit are o contributie simtitoare dar si aceste aglomeratii de masini de dimineata si de la amiaza contribuie din plin pentru ca degajeaza o cantitate imensa de gaze toxice intr-un interval extrem de scurt.

                        Problema exista, solutii trebuie gasite. Pentru ca, infrastructura nu poate fi marita peste noapte iar parintii grijulii nu vor renunta sa-si aduca la scoala copiii cu masina. Dar nici nu putem continua cu aceasta aglomeratie care paralizeaza orasul in fiecare zi.

                        Dor de Eminescu… la Economic

                          Si elevii de la Colegiului Economic „Ion Ghica” Bacau au aniversat 165 de ani de la nasterea poetului national, Mihai Eminescu.

                          Astfel, timp de 90 de minute, membrii Cercului de Creatie „Marin Sorescu” au reprezentat artistic, prin poezie, teatru, muzica si pictura fragmente din opera eminesciana. De asemenea, elevii au primit o recomandare de lectura din partea doamnei bibliotecar Monica Nemteanu si au putut asculta „Doina” in interpretarea doamnei profesor Misaru Alina.

                          Evenimentul a fost organizat de profesorii de limba si literatura româna ai colegiului. Coordonatorii lanseaza o invitatie la lectura catre toti bacauanii, fie din romantismul liric, fie din poezia manifest, atât de actuala. (prof. Tania Coseraru)

                          Ileana Sipoteanu concerteaza sâmbata in Bacau

                          Sâmbata de la ora 10.00, in Pub S va avea loc Festivalul „Provocarea Talentelor” organizat de Anca Avadanei, festival dedicat poetului national Mihai Eminescu. Evenimentul este structurat pe mai multe sectiuni: muzica vocala, muzica instrumentala, teatru, dans, creatie literara si plastica, si pe grupe de vârsta.

                          Vor participa la acest festival copii din Bacau, Miercurea Ciuc, Iasi, Galati, Vaslui, Bârlad si din alte orase din tara. Membrii juriului: Ileana Sipoteanu- presedinte, Dumitru Lupu-profesor universitar doctor si membru al Uniunii Compozitorilor din România, Marcel Iorga-compozitor si textier, Mihai Chihaia-actor teatrul Bacovia, Laura Huiban- profesor Palatul Copiilor Bacau si Simona Chihaia.

                          „Noi am organizat mai multe evenimente, insa acesta este cel de-al doilea dedicat zilei de nastere a lui Mihai Eminescu.”
                          Anca Avadanei-organizator

                          Dupa festivitatea de premiere, de la ora 17.00, Ileana Sipoteanu va sustine un concert special, avându-i ca invitati pe Andrei Ciobanu, Marcel Iorga, Doina Cecoi, Alexandra Avadanei, Mihai Chihaia si Ruxandra Dutu.

                          „Imi doresc ca publicul sa fie alaturi de mine si impreuna sa-l omagiem pe marele nostru poet Mihai Eminescu. Lansez de pe acum invitatia celor ce vor fi prezenti la acest spectacol sa cânte alaturi de mine piesa «La Steaua», pe versurile poetului nostru national”
                          Ileana Sipoteanu, cântareata de muzica usoara

                          Fondurile obtinute din acest eveniment vor fi folosite pentru sustinera carierei artistice a micilor vedete prezente la festival.