A plecat dintre noi spre o lume mai buna scriitorul Sergiu Adam. A plecat în liniste, cu modestia si bunul simt care i-au definit cursul vietii, lasând în urma carti de proza si poezie, precum si o buna parte din istoria revistei Ateneu, cât si a revistei “Vitraliu” a Centrului de Cultura „George Apostu”, carora le-a dedicat ani buni sufletul si energia lui. Spiritul sau luminos, blândetea sa proverbiala, devotamentul si pasiunea cu care si-a onorat datoria de om de cultura sunt modele pentru zeci de scriitori pe care i-a descoperit, i-a promovat, cu calda generozitate. A fost un spirit viu, aflat în dialoguri îngaduitoare si în polemici moderate cu pretendentii la gloria literara si a sustinut mereu valorile autentice în complicatul teritoriu scriitoricesc.
„In spatele poemelor il descoperi pe omul Sergiu Adam: blajin, modest, parcimonios cu iesirile in public, prudent, loial in amicitii, consecvent in dusmanii, care isi subliniaza saracia proverbiala, o paradigma a existentei lui, un legamânt, caci ea presupune cinste, lipsa marilor ambitii si a vanitatii. Asemenea calitati il profileaza ca o figura aparte, distincta, in viata literara care, azi ca si ieri, e agitata de orgolii, ranchiune si polemici”. Este unul dintre cele mai expresive portrete ale poetului, prozatorului si traducatorului Sergiu Adam, pe care l-am gasit in prefata la volumul “Scrisori din tara cocorilor albi”, semnata de criticul si colegul de revista Constantin Calin.
Sergiu Adam ne-a parasit joi, 26 februarie 2015, ar fi implinit 79 de ani, pe 16 iulie. S-a nascut la Cosmesti, judetul Galati, insa copilaria si-a petrecut-o in satul Frumuselu, comuna Glavanesti, ca fiu al Anei (nascuta Popovici), muncitoare, si al lui Teodor Adam, preot.
Urmeaza Liceul internat „C. Negruzzi” din Iasi, pe care-l absolva in 1954. Continua studiile in acelasi oras, la Facultatea de Filologie a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, sustinandu-si licenta in 1958.
Un timp este profesor, apoi metodist si bibliotecar in Bacau (intre 1961 si 1965); din 1965 lucreaza ca redactor la revista „Ateneu „, avându-i colegi, de-a lungul anilor, pe Radu Cârneci, George Balaita, Constantin Calin Calistrat Costin, Ovidiu Genaru, George Genoiu, Ioanid Romanescu, Mihail Sabin, gruparea “Ateneu”, cum a fost denumita de critica literara a vremii. Din 1990, devine redactor sef al “Ateneului”, functie pe care o indeplineste pâna in 2002, apoi director onorific mai multi ani. Dupa ce a parasit revista Ateneu, a fost coordonator al revistei Vitraliu, editata de Centrul de Cultura “George Apostu”.
Prezenta discreta in lumea literara, debuteaza în revista „Flacara Iasului”, cu poezie, în 1954, definitiv legat de revista bacauana, primul volum de poezie, “Tara de lut”, il publica in 1971. Colaboreaza la „Luceafarul”, „România literara”, „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Contemporanul” si „Familia”.
“I-am pretuit mereu devotamentul de o viata pentru revista noastra de cultura, Ateneu, la care indraznesc sa afirm ca tineam amandoi la fel de mult (…), daruirea fata de un crez, un ideal, stergând de fapt diferentele de vârsta (si de opinii, uneori), un om al echilibrului, al blândetii, sensibil, tandru, prieten statornic, saritor la nevoie” (Carmen Mihalache, actualul director al revistei Ateneu).
Publica in continuare “Ctitorii musatine”, Bucuresti 1976; “Gravuri”, Iasi, 1976; “Iarna, departe…”, Bucuresti, 1976; “Chipuri si voci”, Bucuresti, 1984; “Peisaj cu printesa”, Bucuresti, 1987; “Scrisori din Tara Cocorilor Albi”, Iasi, 1994. Membru al Uniunii Scriitorilor, detinator al mai multor premii pentru poezie.
Sergiu Adam a fost si un excelent traducator, mai ales din literatura rusa, din care amintim “Brazii ninsi, de Rimma Kazakova (1973); “Richard Sorge asa cum a fost”, de M.S. Kolesnikov (1977), “Moartea lui Rasputin”, Felix Iusupov (1991 (în colaborare cu T. Ionescu).
Este o voce lirica insingurata si elegiaca, de o melancolie blânda. Afinitatile cu Blaga sau cu marele poet bacauan, Bacovia, transpar in poemele lui, ca si ei, imbratiseaza insingurarea, insa la Sergiu Adam imbraca o forma calma, ocrotitoare.
(…) „Nemiscat privesti în urma / Ca în viata altcuiva: / Au fost oare toate aievea? / A existat, în adevar, un altadata? / Ce straniu / Ce vag / Ce departe! // Afara vântul citeste afise, / Ploaia marunta le spala.” (Peisaj cu printesa, 1987).
Disparitia lui Sergiu Adam, prietenul nostru, lasa un gol dureros pe care îl resimtim dimpreuna cu întreaga intelectualitate bacauana.
